Ramasesem datoare cu o explicatie.
In fiecare noapte cad lata de oboseala in jur de ora 1. Atunci, parca la un semnal, ochii mi se inchid, mintea nu mai poate procesa informatia primita, corpul mi-e doar o masa amorfa, incapabila chiar sa se miste. Adorm instantaneu.
De fiecare data cand cineva ma acuza de ceva sau imi arunca in fata rautati gratuite, ii dau replica. Nu pot sa ma abtin de la a riposta, uneori pe un ton ridicat, de a ma apara sau a da o explicatie. Eu raspund mereu la provocari, indiferent de context si de instigatori. Acum, nu stiu sigur cum e mai bine, sa tii totul in tine, sa clocotesti in interior de furie sau sa rabufnesti si in felul asta sa te eliberezi? Ca sa nu mai spun ca de fiecare data cand realizez ca lucrurile scapa de sub control, intru in panica si nu mai pot gandi logic, ma pierd.
Daca intr-o zi nu mananc pana la ora 18 sa zicem, incepe sa ma roada stomacul, sa simt un mic disconfort, cu alte cuvinte sa mi se faca foame. La fel se intampla si daca nu beau apa. Am impresia ca e vital sa ma alimentez in acel moment, ca e o activitate ce nu suporta amanare. Si nu conteaza ca sunt in mijlocul strazii, daca imi este foame, ma opresc si-mi cumpar ceva. Daca nu gasesc, ma gandesc non stop numai la asta pana reusesc sa-mi satisfac nevoia.
Nici nu concep sa nu-mi fac zilnic dus. Inainte de a iesi din casa, fie ca e iarna sau vara, ma spal pe corp, uneori si pe cap.
Aceste lucruri se petrec intr-o stare de normalitate. Dar cum procedezi cand viata te pune in situatii inedite, neobisnuite?
Se apropie noaptea si tu nu esti in patul tau ci la un birou incercand sa rezolvi niste probleme care-ti solicita agerimea gandirii, stapanirea de sine, atentia distributiva, concentrarea. In mod obisnuit la ora asta erai in lumea viselor, insa acum trebuie sa fii rapid, istet, vigilent.
Reusesti sa termini cu bine si in loc de felicitari primesti jigniri, acuze si rautati din partea celorlalti. Esti furat si lasat singur in noapte. Ce faci in aceste conditii? Te enervezi, strigi, raspunzi cu aceeasi moneda? Incepi sa te lamentezi si te victimizezi? Nu, pentru ca nu ajuta la nimic. Nu, e absolut necesar sa procedezi altfel decat esti tu obisnuit, adica sa iti pastrezi calmul. E vital sa nu intri in panica!
Au trecut deja doua zile de cand tu nu ai dormit. De cand nu ai mancat si baut nimic. Esti nespalat, rimelul si fondul de ten ti se preling pe obraz, cearcanele imense tradeaza oboseala acumulata. In continuare este vital sa-ti pastrezi luciditatea. Sa fii fresh. Interactionezi cu zeci de persoane, astepti pe unde apuci, discuti, incerci sa rezolvi unele greseli din proiect.
Si te descurci! Pentru ca doar atunci cand nu ai ce face esti puternic, priceput, abil si expeditiv. Atunci gasesti in tine resurse nebanuite. Atunci cand nu ai de ales, nu exista expresia “nu (mai) pot”.
Cand nu ai ce face…realizezi lucrurile pe care niciodata nu ti-ai fi imaginat ca le poti face. Incepi sa-ti depasesti limitele. Incepi sa te descoperi, sa afli cine esti cu adevarat.
Ati fost vreodata in situatia de a va depasi limitele? Sunteti curiosi, doritori de a afla cat de departe puteti ajunge?
sursa poza
Nu-s curios pana unde as putea ajunge. Am fost pe culme de limita.
Nai? Ia trage tu o bauta si-ti va trece! Muzica, berule, trabu de dame, in natura undeva. Nu te mai stresa, nu reactiona negativ fata de cei cu copite, rade mama. rade.
Nu stiu ce s-a inteles din randurile mele, dar in orice caz nu era un articol de lamentare. Nu ma plang, dimpotriva. Am tras doar niste concluzii dupa experienta de saptamana trecuta.
Tury, nu-ti ceream exemple de cum ne putem relaxa, ci exemple concrete de situatii in care voi ati fost la limita. De incercari pe care le-ai trecut cu bine.
Probabil ca e vina mea ca sunt prea vaga in exprimare… :cwy: :dizzy: :unsure:
Ai scris bine, clar, am inteles Nais.
Am avut asemenea experiente dar le-am trecut in recycle bin, nu merita sa ne defazam vibratia interioara cu astfel de experiente
Acum, dupa ce a trecut si eu m-am linistit, consider ca a fost o experienta utila. Acum ma simt mai puternica, stiu ca organismul meu e capabil sa indure multe. Dar poate cel mai important a fost sa descoper ca nu ma pied cu firea in situatii limita, ca ma descurc cand trebuie sa ies dintr-un impas major. Am trecut cu bine peste toate si sunt multumita de cum am reactionat. :biggrin:
Exact! Bună atitudine,felicitări Nais! :cheerful:
Merci, Tury. :biggrin: :tongue:
Eu zic ca ti-a spus bine
. Cu totii ne aflam intr-un moment sau altul in situatii dificile… Nici nu vreau sa rememorez. :tongue:
Pai tocmai de asta am facut articolul, sa arat lumii ca o situatie limita are si o parte buna. Ca te ajuta sa capeti incredere in tine, sa te cunosti mai bine. Sincer, ma asteptam sa-mi dati macar un exemplu de astfel de situatie din viata voastra. Nu trebuia sa descrieti cu lux de amanunte, ci doar in mare: cand am urcat pe munte si am ramas fara apa, cand am stat treaz 3 zile la mare etc etc. Doar cateva exemple…
Departe, foarte departe. In momentele alea nu iti imaginezi ca ai atata putere. Am avut si eu in trecut experiente de genul cu statul pe la birou, se intampla sa stau atat de tarziu, incat atunci cand ajungeam acasa adormeam imbracata si dimineata la 6 , dupa 2-3 ore maxim de somn chinuit ma trezeam ca nu stiu unde sunt. Tv-ul era deschis, hainele aruncate pe pat si nu intelegeam de ce sunt incaltata :)))
Din fericire pentru mine, nu mai lucrez acolo si la 5 fix am terminat programul indiferent de orice. Pot sa spun ca imi mentineam calmul, imi ziceam ca va fi mai bine si ca fac treaba asta cu un scop si o sa culeg laurii mai tarziu. Cred ca ma minteam un pic, dar asta depinde si unde lucrezi si ce satisfactii ai dupa ( fie materiale sau nu) . Am fost pusa in situatii limita si spre surprinderea mea, am reusit sa ma inalt asteptarilor..rar am avut momente in care am zis: gata, nu mai pot si nu mai faceam nimic. De obicei zic : pfaaai , nu mai pot, dar continui si duc treaba la bun sfarsit.
Exact, Marmotica, sunt niste momente esentiale pentru noi, pentru ca ne dam seama ce puteri nebanuite avem. Pentru ca in urma lor suntem, cred eu, mai puternici si mai increzatori in fortele noastre. E bine sa ne testam limitele, e bine sa fim pusi in astfel de situatii.
:cheerful:
Incredibil ce-mi povestesti tu cu acel serviciu la care ai renuntat. Habar nu aveam ca exista asa ceva. :wassat: Ma bucur ca ai gasit ceva la lejer.
Iti multumesc pentru impartasirea experientelor tale.
Eu cu oamenii sunt foarte directa! daca ceva nu imi place spun in fata! nu ma incarc cu energie negativa desi uneori se intampla! la oameni de obicei cand sunt rai nu le place sa le spui asta! dar eu cand o fac nu o fac intr-un mod urat, cu cearta, ironic, ci le spun frumos si civilizat asa incat ii enerveaza si mai tare! nu imi place sa fiu luata de proasta asa ca trebuie sa stie ca m-am prins de faza ce a facut-o si a fost urat din partea lui! Un om caruia nu ii atragi atentia te va lua si a doua si a 10-a oara la misto! eu am vrut sa ma fac avocata si chiar daca nu am ajuns sa apar pe altii, pe mine ma stiu apara foarteee bine!
Cat despre sitatuii limita! au fost multe! stiu ca pot duce mult dar nu vreau sa fiu pusa in situatie! :) deloc
Alice, erau 10 oameni contra mea gata sa ma linseze. Eu nu aveam timp de prostii. Aveam un proiect de terminat cu bine. Cu acei oameni nu ma mai intalnesc niciodata in viata. Ma felicit ca nu am ripostat si am ramas calma. Insa puteam sa le fac altfel rau. La bani adica. Sa nu-i platesc. Nu am facut-o, dar altadata stiu cum voi proceda in astfel de situatii.
Imi pare rau sa-ti spun dar sunt unii cu care nici nu are rost sa te iei in gura. Apartin unei anumite etnii…daca intelegi ce vreau sa insinuez aici. Eu lor nu catadicsesc sa le raspund.
Sa stii ca si eu visam sa devin avocata. :cheerful:
Tocmai despre asta era vorba in articol, despre faptul ca eu nu stiam ca pot duce multe. Acum am aflat. :biggrin:
Cu acei oameni nu merita, ma refeream cu cei cu un nivel intelectual minim, adica macar sa poti conversa civilizat cu ei :) si sa gandeasca putin! pe aia nu ii afecteaza nimic :)
Cat despre greutati, am avut cateva lovituri, dar m-am ridicat din toate, chiar si in vacanta cand m-am trezit cu avionul dus si eu prinsa in Italia pentru 5 zile fara cazare, nimic planuit, in plina vara cand peste tot e full, si scump, iar eu cu banii numarati! si fara card :)
Am fost cat pe ce sa pierd un alt avion cand eram si copilul si nu ne gaseam caruciorul in Barcelona, facusem escala! am avut noroc ca ne-a asteptat 10 min avionul! ca de nu acolo ramaneam! toti 3
Si multe alte situatii critice, nasoale!
Dar pana la urma te-ai descurcat, ai iesit cu bine din situatia critica. Asta conteaza!
Da, las’ ca am eu niste colege care se pretind niste intelectuale, dar in fapt sunt niste mahalagioaice de ultima speta. Si batrane pe deasupra. Ma rog, nici nu ai nevoie de prea multe ca sa-ti dai seama ce hram poarta omul, e suficient sa deschida gura… :alien:
Dacă cineva îmi aruncă în față răutăți gratuite, mă doare fix undeva :D. chiar nu mă interesează, atâta timp cât acea persoană nu vine cu argumente, iar dacă vine cu argumente, stau să le cântăresc, să văd dacă chiar are dreptate, dacă nu, tot undeva mă doare de ce zice.
De obicei îți depășești limitele în momentul în care simți că nu mai poți face față, când ești presat de timp. Vara trecută când lucram în 3 locuri diferite, când plecam de acasă la 8 și ajungeam la 12 noaptea, atunci chiar simțeam cum mă autodepășesc, acum că lucrez doar într-un loc, parcă simt că pierd vremea, nu sunt deloc stresat, nici presat de timp și am mult timp liber după program.
Glappy, dar asta e o situatie provizorie, sunt sigura ca o sa gasesti lucrari pe care sa le faci simultan. Daca ai putere de munca, daca esti pasionat, de ce nu? Pe de alta parte, eu nu am dorinta asta de a munci pe care o vad la tine. Mie imi place sa ma si relaxez… :biggrin: :tongue: :blush: :angel:
Nu am fost intr-o situatie ca a ta. Am mai muncit si eu mult, dar nu fara sa dorm noptile si nu s-a intamplat nici sa nu-mi fie recunoscuta munca sau sa mai primesc si comentarii negative…Cred ca in cazul asta as fi explodat de nervi.
Mihaela, nici eu nu am mai trecut prin asa ceva pana acum. Tocmai de aceea o consider o experienta deosebit de utila. Nu am crezut niciodata ca voi ajunge sa stau treaza atata timp, ca pot sa imi inving oboseala, foamea, setea si sa-mi pastrez calmul si luciditatea, sa nu explodez cand sunt jignita si nedreptatita. Nu pot sa neg ca au fost si oameni care m-au ajutat(dar straini).
Viata ne pune fata in fata cu diferite situatii neasteptate, nu trebuie sa gandim ca nu ne vom descurca. Pentru ca omul are capacitatea de iesi cu fruntea sus din marile incercari la care este supus. Eu asta am inteles din intamplarea de saptamana trecuta.
Asa este. Bravo tie ca ai rezistat. Seful si colegii tai ar trebui sa te aprecieze mai mult…
A, pai nu a fost un proiect legat de serviciul meu, ci unul independent pe care l-am acceptat pentru a mai castiga niste bani in plus.
sunt intr-o astfel de situatie de vreun an de zile… sunt curios cat mai tine coarda :biggrin:, nu pot sa explic in public ce si cum :whistle: dar da mi-am depasit orice limite
Aolo, Pato, pai asta e destul de grav. :wassat: :ermm: Asta era motivul supararii si stresului tau permanent? :dizzy: :unsure:
Nimeni nu ar trebui sa suporte o situatie de genul pe timp nelimitat. Fa si tu ceva! :cwy: Ia atitudine. :ninja:
numai vreau sa fac nimic, am facut prea multe… acum am ajuns la “timpul o sa le rezolve”, sau macar sa-si dea seama :silly: .
Inteleg. :cwy: Din experienta iti spun ca unele lucruri nu se schimba niciodata. Poate doar in rau. E valabil si pentru oameni. Eu sper insa ca situatia ta sa reprezinte exceptia de la regula. :dizzy: :unsure:
Dar de obicei timpul nu face decat sa agraveze lucrurile… Sunt cazuri cand nu mai e nimic de facut, totul e compromis.
Eu vad o rezolvare…ca tu sa te distantezi de acea persoana. Sau sa nu mai ai tangente cu cei implicati in respectivul caz.
nici eu nu-s adeptul “timpul le rezolva”, oamenii rezolva problemele… dar poate asta inseaman si distantarea daca persoana nu face ceva probabil incet incet o sa dispar din peisaj.
Corect, asta e rezolvarea tuturor problemelor tale. Bine, daca poti pleca momentan de acolo…depinde unde se petrece actiunea. Cum nu am detalii, pot doar sa-mi imaginez.
:whistle:
ma opresc aici! :angel: nu-mi place in public :blush:
:biggrin:
Nici mie. Ca sa vezi ce coincidenta. 
:ninja: :tongue:
PS
De cand te stiu eu esti un monument de discretie. :biggrin:
La minus 27 grade Celsius trebuia sa marsaluim prin locuri necunoscute cu o ranita (rucsac) de 50 Kg in spate, armamentul pe noi si sa mai fim si atenti in jurul nostru. Frigul ne paraliza simturile si ne afecta gandirea si vederea. Tot ce ne doream era un colt de camera caldut si o patura pe care se ne culcam. Eram la un pas de lesin, dar trebuia sa mergem mai departe, vorba poetului “n-ai timp sa simti ca mori”.
Deci, da, da Nice, stiu ce inseamna sa iti depasesti conditia de simplu om, sa treci dincolo de limitele fiziologice. In momente grele corpul si psihicul uman dovedesc resurse nebanuite.
Alt exemplu: de 4 nopti nu pot dormi de durere, o durere nenorocita, si desi sunt obisnuit cu durerea, maseaua asta m-a ingenunchiat. Astfel, maxim 2 ore de somn noaptea, si alea pe reprize, iar la munca prezent, si nu doar prezent ci si activ, deci se poate.
Ai facut armata, nu? Acolo adevarata testare a limitelor umane. I-am auzit pe multi ca au ramas cu amintiri frumoase din armata, unii au recunoscut sincer ca le-a placut perioada asta din viata. Chiar si asa, cu multele ei lipsuri, cu multele ei greutati. De ce? Pentru ca aici au avut ocazia de a se simti cu adevarat barbati. Ma rog, ultima parte e doar o teorie ce-mi apartine. :biggrin: :dizzy: :ermm:
Ma bucur mult ca ai impartasit cu noi, aici pe blog, din ispravile tale, Petre. Cat despre maseaua de minte, nu stiu unde am auzit, ca provoaca cea mai mare durere. Deci orice sa te doara, mai putin aia. Offf, mai ai cateva ore pana ce reusesti sa scapi de ea. Dar ce ai povestit tu la tine e cutremurator si revoltator!
nu demult am vazut pe discovery un reportaj legat de subiectul oboseala si cat rezista creierul? concluzia era ceva de genul- creierul nostru are nevoie de odihna pentru a se regenera, pt a putea stoca informatie, pentru a sterge anumite informatii de peste zi, avem clar nevoie de somn sa functionam bine
daca se intampla din cand in cand sa nu dormim e ok, dar trebuie sa fim constienti ca nu putem da randament bun daca muncim at cand suntem superobositi.
eu recunosc ca atunci cand is superobosita fac greseli, nu ma pot concentra la fel de bine, asa ca incerc viata pe ritmul echilibrat
cred ca 48 de ore am rezistat sa nu dorm, mai mult nici nu vreau sa incerc :)
Da, Lilly, avem mare nevoie de odihna pentru a sterge anumite informatii de peste zi. Azi am avut, de ex, iar o zi cumplita(tot din cauza rautatii oamenilor), abia astept sa dorm. Sa uit…
Am patit chestia asta insa nu din propria dorinta de a imi testa limitele, ci pur si simplu s-a intamplat undeva pe la cota 2000, la -18 grade, am fost nevoiti sa mergem vreo 17 km prin zapada si viscol, sa trecem portiuni inghetate, etc. Toata joaca a durat vreo 16 ore, in conditii extreme.
Pai asa se intampla de obicei, Teodor, viata ne obliga sa ne depasim limitele. Sa vedem cat putem si ce putem.
Si se pare ca ne descurcam, asta trebuie sa tinem minte dupa o asemenea aventura. Partea plina a paharului.
Bun venit pe blog.
Superba postarea
Multumesc mult, Paul. :cheerful:
ma feresc sa-mi testez limitele, de obicei ma deprima si chiar daca fac fata cu succes nu ma simt mai bine, ci am doar amintiri penibile.
confruntarile le rezolv cu calm. enunt raspicat care-mi este parerea, ascult eventualele argumente, le gandesc si apoi trag o concluzie. daca vad ca e zid impotriva mea, abandonez scurt. e viata mea si sunt foarte putini care sa merite sa sufar pentru ei. nu ma incadrez in peisaj, il schimb! :biggrin:
Exact, nu are rost sa ne luptam cu morile de vant…
Salutare!
Eh, in general mai mereu iti depasesti limitele. Dar psihicul are si ele nevoie sa se simta rasplatit cand se intampla asta. Daca fac un efort supraomenesc, trebuie sa fie pentru ceva care sa merite. Eu sunt totusi un tip cu un potential fizic enorm si uneori cred ca nici 40% nu e intrebuintat. Insa nici nu imi doresc sa fac asta. Sunt foarte larg in ceea ce ma priveste; daca simt ca ar trebui sa dorm, atunci dorm si otice altceva poate sa mai astepte.
Hopa, cineva tocmai s-a intors din Delta. :biggrin: :w00t: Ne-ai adus si noua un nufar, o egreta, o ciorba de peste, ceva?
:tongue: Mamaaa, ce poze as mai face eu acolo…si ce apusuri as prinde. :whistle:
Marin, dar ti s-a intamplat pana acum sa fii intr-o situatie de asemenea natura incat sa-ti depasesti limitele?
Pai si daca nu ai pat, ce faci? Sa zicem ca esti la un birou, inconjurat de multi oameni si trebuie sa predai un proiect. Ti se face somn. Ce faci? Te culci? :biggrin:
Iti raspund aici si pentru commentul de pe articolul precedent.S-a rezolvat cu blogul, se incarca instant. Chiar in ziua cand am publicat articolul am stat si nu m-am lasat pana nu am identificat hiba. De vina era un plugin. L-am dezactivat si acum totul este ok.
Adevarul este ca pe langa mine era cineva specialist in pasarile din delta, dar n-am intrebat-o. Nu eram in stare sa pricep explicatiile ei. Ciorba de peste n-am mancat, dar am mancat peste suficient :D De adus, nu m-am adus decat pe mine…ce? nu-i suficient? :P
Nu am stat decat 4 ore pe delta intr-un drum cu un vaporas. In rest, am avut de munca…doar seara am apucat sa vad meciurile.
Am avut zile in care am lucrat mult si serii de zile fara pauze in care simteam nevoia de pauza. Dar nu cred ca mi-am depasit limitele.
Normal ca ma culc. Ma scol si ma duc acasa. E adevarat ca pot dormi si acolo pentru ca dorm pe zgomot. Si sa il vad eu pe ala care ma scoala din somn :))))))))
Yey, jos cu plug-inul :D
Dar cate zile ai stat in total? :ermm: Pai daca pui asa problema, da, e suficient… :biggrin: :dizzy: :tongue: Nu stiu de ce dar munca asta a ta imi miroase tot a distractie. :silly:
:cheerful:
Marin, asa este limitele noastre sunt nebanuite, era un fel de-a spune…
Oh, mi s-au calificat toate favoritele, tie?
Neata! Am stat doar trei zile. A fost reuniunea de deschidere; vom vedea pe viitor e colaborari vor fi. Nu e chiar distractie: am fost consultati cu privire la viitoarele prioritati ale programului european 2014-2020. Au fost niste discutii al naibii de serioase.
Mie? Hmm…as zice ca da: Germania si Anglia; numai ca nu imi plac deloc Grecia si Cehia, sper sa iasa din competitie ziele astea :D
Pare un program care te captiveaza suficient de tare, asta cu dezvoltarea rurala. Sunt ceva perspective? :biggrin:
Hehe, si eu sper sa iasa Cehia, mai ales ca joaca in seara asta cu favorita mea, Portu. :wub: Dar de ce nu iti sunt simpatice cele doua?
Ce zici ce golul anulat Ucrainei? :ermm:
Da, sunt. Vor fi bani, dar e musai sa fim destepti si sa nu ratam nicio oportunitate (vb la nivel general).
Da, in primele doua sferturi de finala, Portugalia si Germania is favorite clare.
Nu imi plac cum joaca, o fac inchis, urat…
Nu am vazut acele meciuri, eram pe drum, prin autobuzele capitalei :))))) E trist, dar poate matusalemicii de la forurile internationale vor pricepe ca e musai sa avem proba video in timpul meciului. Altfel ne batem joc de munca unor oameni.
Marin, de cand am intrat in UE ne merge tot mai rau…noua, oamenilor de rand(cei care nu avem nici macar rude in strainatate care sa ne sustina financiar). Abia acum am realizat de ce tineau unii sa intram in Uniune…si ce inseamna asta de fapt.
Pana si noi spunem la fel… :ermm:
Cred ca asa zic si ei de noi(ca jucam inchis, urat).
Pai e clar ca nu se doreste o astfel de proba. De ce? Ca sa castige intotdeauna cine trebuie. Exact ca si cu banii de la UE…are parte de cei doar cine trebuie.
foarete frumos punctat… limitele nu le atingi decat atunci cand esti fortat de situatie ca sa le depasesti..
cat despre… riposta la acuze sau alte marafeturide genujl asta… ??? tocami daca nu o aduci.. arata superioritatea ta… sau cel putin… aman-o pana a doua zi…
dus… evident in fiecare zi, cel putin o data… si cu spalat pe cap… altfel nu este normal… si anormalitatea ma face mai tacut… iar eu imi doresc sa vorbesc…
ce bine ca.. foarte… foarte rar… stau mai tarziu la servici… o singura data am stat dupa ora 10… si a doua zi am ramas acasa…
Exact, ovi, ai pus punctul pe i, abia cand esti fortat de imprejurari incepi sa dai tot ce ai mai bun din tine,sa-ti depasesti limitele. Pana atunci te complaci in cea mai dulce si tentanta comoditate. Ups, normalitate vroiam sa spun. :biggrin:
Pai asta nu era jobul meu, era un proiect pe care l-am acceptat pentru a castiga un ban in plus. Deh, Croatia cere sacrificii. :silly:
sa fie frumos in Croatia… astfel incat sa nu regreti sacrificiul facut…
urmatorul sacrificiu… pentru ce va fi???
Asta imi doresc si eu, ovi. Abia astept sa ajung acolo. :biggrin: Habar nu am, dar nu prea mai imi doresc sa fiu in astfel de ipostaze. E foarte greu… :cwy:
Am fost in situatii limita, si pot sa zic, ca am fost si lucid, am fost si panicat, am fost si pierdut si am fost si stapan pe situatie :) Cuvantul care descrie cel mai bine, dupa parerea mea, cum ar trebui sa fie reactia omului in astfel de situatii ar fi: mobilizare. Acum inafara subiectului: remarc imaginea cu fetita, catelul si MINGEA DE TENIS :) Super !
Asa este, Szabi, cand nu avem ce face, cand nu avem alta varianta, ne mobilizam si reusim sa ne descurcam cum nu credeam vreodata. Astea sunt lectii de viata in opinia mea. Extrem de ultile. :biggrin: :cwy: :ermm:
Sa stii ca m-am gandit instat la tine cand am vazut tema. :cheerful: :tongue: Ma bucur mult ca ti se pare draguta. :w00t:
Am avut multe situatii in viata cand a trebuit sa-mi depasesc limitele, fizice sau psihice. Nu pot povesti in online, este ceva legat de familia mea, dar mi-am dovedit ca pot fae mult mai mult decat imi imaginasem vreodata. Este adevarat ca aveam copilul si trebuia sa lupt pentru el, deci eram foarte motivata.
Si? Ti s-au parut utile astfel de experiente? :dizzy:
Mi-au dovedit ca pot, ca sunt puternica, dar as fi preferat sa nu aflu niciodata cat de puternica poate fi o femeie de care depinde un copil mic. Am luptat si am invins.
Exacty my point. :wink:
Foarte frumos ai scris. De exemplu, eu ma pot concentra noaptea mai bine decat ziua. Nu cred ca am invatat pentru vreun examen, in timpul zilei. Mi-e frica la examenul de licenta. Am stat nopti intregi ca sa lucrez la ea( macar atat sa fac si eu, nu m-am prea omorat cu invatatul). E un proiect la care am muncit destul de mult si am ceva asteptari, in sensul ca vreau sa fie apreciat.
Adevarul e ca de multe ori neaprecierile din partea celorlalti, te fac sa iti pierzi increderea in tine.
Am avut momente cand nu mai rezistam psihic. Am lucrat o perioada in Italia, pentru doua patroane extrem de rele. Vreau sa zic ca orice as fi facut, nu era bine. Se spargea ceva in restaurant? eram de vina, pentru ca eram cea mai noua si…eram romanca. Nu stiu cum am rezistat 4 luni de zile, zilnic sa le aud cum tipa si urla ca salbaticile pentru orice lucru( nu doar cu mine, se certau si cu bucatarii, cu clientii, etc). Eu nu am ridicat niciodata tonul la ele, desi as fi putut. Mi-am zis ca rezist, inca putin, si asa am reusit sa trec peste perioada aia. De fiecare data cand simteam ca nu mai rezist, ma descarcam plangand.
Din ce ai scris aici: “Nu pot sa ma abtin de la a riposta, uneori pe un ton ridicat, de a ma apara sau a da o explicatie. Eu raspund mereu la provocari, indiferent de context si de instigatori,” inteleg ca esti o fire puternica. Asa si trebuie. Nu trebuie sa te lasi calcat in picioare si umilit. Din cauza ca sunt timida, niciodata nu mi-am spus parerea, ce ma deranjeaza, etc.:)
Este firesc sa iti fie teama, pentru ca ai muncit la ea(la lucrare) si sub nicio forma nu ai vrea sa fii dezamagita de rezultat. In acest caz tu ai de pierdut daca nu iese bine. Singura ipostaza in care omul nu are teama de nimic e atunci cand nu mai are nimic de pierdut.
Hm, ai trecut si tu prin multe, nu e deloc usor printre straini… :cwy: :dizzy: :ermm:
Nu stiu daca sunt puternica, dar de obicei vorbesc, dau replica atunci cand am argumente, cand stiu ca dreptatea e de partea mea. Cand nu am, tac. :biggrin:
Da, se spune ca nevoia te invata si ca o situatie limita iti permite sa gasesti si sa aplici solutii pe care nu le-ai fi utilizat altfel.
N-am fost prea des pus in astfel de situatii dar sper ca as reactiona cu calm si incercand sa rezolv problema cu bine in timp util.
Ca prima reactie insa, pana cantaresc lucrurile, pana gasesc o solutie, as dispera putin.
Exact, Danny, nevoia ne invata. Sunt lucruri pe care in conditii de normalitate nici nu ne-am imagina ca am fi in stare sa le ducem la bun sfarsit. Sa stii ca nici eu nu prea am fost pusa in astfel de situatii limita si, nici nu prea imi doresc. Insa nu depinde de noi, viata ne tot ofera surprize…
Nice, nu sunt atat de dornica de autodepasire. Asta presupune situatii limita si asta e ceva ce nici o fiinta normala nu isi doreste. Poate ca situatiile limita aduc satisfactii ulterioare, dar stresul pe care il implica imi displace total.
Revenind insa la cele cateva lucruri ce pentru tine sunt firesti :
– eu de pe la 1 noaptea incep sa citesc mai vioi, ca stiu ca la 5 tre’ sa ma culc totusi, asa ca am un ritm alert de lectura
– de nemancat pana la orele 18?? Cum asa? Pai e nenorocire pentru organism, de ce sa iti faci asa ceva? Eu n-am tinut post negru niciodata, oricum am probleme cu stomacul, asta mi-ar mai lipsi.
– spalat pe cap dimineata inainte sa pleci ?? Pfff, am facut o data sinuzita, nu mai vreau !
Avem obisnuinte diferite, e drept, ceea ce ma mira pe mine la tine e firesc.
Asta-i frumusetea cu oamenii, ca desi ne asemanam la anumite gusturi, suntem totusi destul de diferiti. :)
Se mai intampla cand sunt la serviciu si nici nu am timp sa respir. Nu e vorba de post negru, ca daca ma obliga cineva nu pot tine…pur si simplu nu am ocazia sa mananc. In plus…eu ma cam feresc sa mananc cand stiu ca plec undeva. Am tot felul de temeri…sa nu ma apuce burta, sa nu-mi ramana resturi de mancare printre dinti. Ma rog, a trebuit sa-ti explic ca sa intelegi cat de cat de ce evit sa mananc(nu se intampla des).
Eu am iesit si iarna cu capul gol si proaspat spalata pe par si nu am racit niciodata…
Da, am fost in situatii limita si am crezut ca voi claca la un moment dat dar vorba ta -oarecum ajungi sa-ti depasesti limitele chiar daca nu credeai ca ai fi capabil s-o faci
O situatie care-mi vine acum in minte e legata de Suedia, unde-am aterizat pentru prima data in urma cu vreo 7 ani , in miez de noapte cu putini bani la mine si iubitul meu nu era acolo sa ma astepte, imi lasase vorba la aeroport ca revine a doua zi in oras si trebuia sa ma descurc singura……..
Si altele :)
Sunt convinsa ca au fost si altele…pana la urma de aceste momente ne amintim primele. :biggrin: :wink:
Cred ca totusi ne amintim mai mult de cele placute, altfel am deveni toti depresivi :)
Pai eu incerc sa vad intotdeauna partea plina a paharului…in cazul de fata cat de puternica si descurcareata sunt. :biggrin: :tongue: :whistle: :ermm:
Mda… Vorba vine “Cand intrii-n hora, trebuie sa joci!” indiferent ca mai poti sau nu. Si atunci iti dai seama cata putere ai sa poti duce la bun sfarsit totul.
Mi s-a intamplat sa patesc asa… Am lucrat la un proiect pentru facultate, toate bune, profa zicea ca e bine, pana la un moment dat cand toate s-au revarsat asupra mea… A tipat la mine, a facut niste faze urate, pe care a trebuit sa le suport si pentru altii, dar na, m-am abtinut sa-i mai zic ceva, am tacut, am inghitit si am mers mai departe… :angry: Inapoi numai puteam da, pentru ca stiam ce-mi va face la examen daca renunt la a mai participa la acea activitate.
De unde, de neunde, am dus totul la bun final, am schimbat la proiect de vreo 10 ori de nici numai stiam ce continea… Am lasat-o pe profa in pace, pentru ca stiam ca n-are rost sa-mi distrug sanatatea pentru ea si ca asa face cu toti…
Anul viitor sa-mi fie invatatura de minte sa ma feresc de ea. :biggrin:
Pai da, aceste experiente ne sunt extrem de utile pentru ca avem multe de invatat din ele, atat despre noi, cat si despre ceilalti.