Zilele astea nu-mi iese nimic. Si asa a fost dintotdeauna. Simt ca lupt cu morile de vant, la fiecare pas, viata se straduie sa-mi puna cate o noua piedica, iar eu ma incapatanez s-o depasesc. Merg mai departe, pe drumul meu, iar cand pare a se zari linia de sosire, cand plina de speranta ma pregatesc sa culeg laurii victoriei, sa ma bucur macar o clipa de reusita, ma trezesc cu un alt hop insurmontabil, o surpriza neplacuta care ma arunca in abisul disperarii si deznadejdii. Un chin fara sfarsit. E ca un blestem care ma obliga sa urc zilnic muntele cu un bolovan, intr-un efort supraomenesc, iar cand ajung in varf, stanca mea salta repede la vale, si nu-mi ramane altceva de facut decat sa o iau de la capat.
M-am saturat sa fiu un Sisif modern. Am nevoie de o pauza, vreau sa cobor din caruselul problemelor fara rezolvare. E prima data cand ma gandesc serios, Continuă să citești Absurd