Absurd

Zilele astea nu-mi iese nimic. Si asa a fost dintotdeauna. Simt ca lupt cu morile de vant, la fiecare pas, viata se straduie sa-mi puna cate o noua piedica, iar eu ma incapatanez s-o depasesc. Merg mai departe, pe drumul meu, iar cand pare a se zari linia de sosire, cand plina de speranta ma pregatesc sa culeg laurii victoriei, sa ma bucur macar o clipa de reusita, ma trezesc cu un alt hop insurmontabil, o surpriza neplacuta care ma arunca in abisul disperarii si deznadejdii. Un chin fara sfarsit. E ca un blestem care ma obliga sa urc zilnic muntele cu un bolovan, intr-un efort supraomenesc, iar cand ajung in varf, stanca mea salta repede la vale, si nu-mi ramane altceva de facut decat sa o iau de la capat.

M-am saturat sa fiu un Sisif modern. Am nevoie de o pauza, vreau sa cobor din caruselul problemelor fara rezolvare. E prima data cand ma gandesc serios, Continuă să citești Absurd

Share

Formatori de opinie

Contestatari exista peste tot, iar in blogosfera cu atat mai mult. E o pozitie comoda, tragi cu toata munitia din dotare pana iti faci victima praf. Indiferent de ceea ce facem, de cat de bine facem, tot se trezeste cate un ratacit care sa ne judece si ca incerce sa ne bagatelizeze munca. Mi s-a intamplat si mie cu ceva timp in urma. Au fost voci care au sustinut fie ca summerday e un pseudo blog, mai degraba un forum, reducand astfel peste 500 de articole la statutul de intrebari, fie ca eu sunt prea impersonala, ca nu dezvalui suficient de multe lucruri despre mine, ca nu am pareri despre nimic, ca nu-mi impun punctul de vedere, ca nu ma pot numi blogger atat timp cat nu sunt un formator de opinie. Bine, toate acestea nu erau prezentate sub forma unor imputari, ci a unor constatari. Si nu e vorba de hateri, ci de persoane care intrau, citeau si comentau. Dar care, la un moment dat, au rabufnit si au spus ce le rodea. Adevarul, in opinia lor. Si ca dracul sa nu para chiar atat de negru, au concluzionat ca Continuă să citești Formatori de opinie

Share

Gradina Botanica din Bucuresti

Va povesteam pe articolul precedent ca intentionez sa-mi petrec ziua in cel mai umbros si racoros loc din oras. Asa am si procedat. Iar in urma aventurii m-am ales cu o ditamai insolatia, tratata acasa cu aspirina, ceai verde, apa plata si otet. Tipic mie. :silly: Initial nu mi s-a parut nimic suspect in a fi singurul ratacit prin Bucuresti la ora amiezii si unicul vizitator al Gradinii Botanice, dar abia mai apoi am inteles ca nicio persoana cu capul pe umeri nu a indraznit sa infrunte canicula furibunda de azi…

A fost al treilea popas al meu in acest mic paradis al florei erbacee, arbustive si arboricole, ce ocupa o suprafata mica, de doar 7 ha, localizat in partea stanga a soselei Cotroceni. De aceea veti vedea instantanee surprinse in doua anotimpuri: primavara si vara. Gradina este organizata pe mai multe sectoare, unele amplasate in aer liber (“Decorativ”, “Plante Rare”, “Flora Mediteraneana”, “Gradina Italiana”, “Flora Dobrogei”, “Muntii Carpati”, “Colina coniferelor cu cascada”, “Rosarium”, “Colectia de Iris” etc), iar altele interioare (serele contin plante din diferite zone ale lumii: orhidee, ferigi exotice, plante suculente, bromelii, plante subtropicale etc). Continuă să citești Gradina Botanica din Bucuresti

Share

Toropeala

Astept cu infrigurare primul sfert de finala de la Euro 2012, meciul dintre favorita mea absoluta la castigarea turneului, Portugalia, practicanta unui joc tehnic si spectaculos, si o echipa pe care mereu am admirat-o pentru darzenie si ambitie, Cehia. Intre timp, inarmata pana-n dinti cu un arsenal sofisticat si aparent infailibil, constand din iaurturi, salate, fructe, inghetata, ice tea (facut in casa din ceai verde), spray-ul cu apa termala, apa plata si aer conditionat (setat la 20 de grade), incerc sa lupt pe mai multe fronturi cu temperaturile sufocante din apartamentul meu situat strategic, direct in bataia soarelui, la etajul 9. De obicei, ziua ma rapune ea, canicula, macar noaptea sa-i fac fata…

In alta ordine de idei, cateva observatii de inceput de weekend (pentru mine, joia e ultima zi de munca din saptamana) si sfarsit de iunie: Continuă să citești Toropeala

Share

Cand nu ai ce face…

Ramasesem datoare cu o explicatie.

In fiecare noapte cad lata de oboseala in jur de ora 1. Atunci, parca la un semnal, ochii mi se inchid, mintea nu mai poate procesa informatia primita, corpul mi-e doar o masa amorfa, incapabila chiar sa se miste. Adorm instantaneu.

De fiecare data cand cineva ma acuza de ceva sau imi arunca in fata rautati gratuite, ii dau replica. Nu pot sa ma abtin de la a riposta, uneori pe un ton ridicat, de a ma apara sau a da o explicatie. Eu raspund mereu la provocari, indiferent de context si de instigatori. Acum, nu stiu sigur cum e mai bine, sa tii totul in tine, sa clocotesti in interior de furie sau sa rabufnesti si in felul asta sa te eliberezi? Ca sa nu mai spun ca de fiecare data cand realizez ca lucrurile scapa de sub control, intru in panica si nu mai pot gandi logic, ma pierd.

Daca intr-o zi nu mananc pana la ora 18 sa zicem, incepe sa ma roada stomacul, sa simt un mic disconfort, cu alte cuvinte sa mi se faca foame. La fel se intampla si daca nu beau apa. Am impresia ca e vital sa ma alimentez in acel moment, ca e o activitate ce nu suporta amanare. Si nu conteaza ca sunt in mijlocul strazii, daca imi este foame, ma opresc si-mi cumpar ceva. Daca nu gasesc, ma gandesc non stop numai la asta pana reusesc sa-mi satisfac nevoia.

Nici nu concep sa nu-mi fac Continuă să citești Cand nu ai ce face…

Share

Blogul, o sursa de stres

 

Mi-am petrecut intreaga sambata stergand mai bine de jumatate din pozele de pe acest blog.

In urma cu ceva timp, cand am constientizat eu cat de greu se incarca site-ul, am pus mana pe telefon si i-am sunat pe cei de la host. Baiatul de la celalalt capat al firului mi-a declarat ca problema trebuie sa fie de la widgeturile mele, Live feed si Visitors. O data cauza identificata, am purces la treaba. Cum in urma eliminarii celor doua nu am observat nicio imbunatatire a timpului de incarcare,  m-am gandit ca hiba trebuie cautata in alta parte. Asa am ajuns sa umblu la cele mai indragite pluginuri: edit comment si top contributors. Am scapat rapid si de ele si stupoare: nicio ameliorare, blogului meu ii lua tot o eternitate sa se incarce. In cele din urma cineva mi-a sugerat ca problema ar fi numarul mare de poze de pe site. Era ultima mea speranta. Am sters azi cca 1000 de imagini fara niciun rezultat notabil. Sunt in culmea disperarii, iar voi sunteti adevarati eroi ca aveti rabdare sa asteptati pana cand indaratnicul meu de blog binevoieste sa se deschida.

O fi de la emoticoane? :silly: Sa le dezinstalez si pe ele?

Daca ar fi doar incarcatul blogului ar fi bine, dar parca si mai mult ma streseaza Continuă să citești Blogul, o sursa de stres

Share

Agonie si extaz

Mi s-a spus ca Bucurestiul este o feerie seara, ca daca vreau sa-l fotografiez nu exista moment mai potrivit ca acela cand soarele da reprezentatia de gala pe cerul innegurat al orasului, straduindu-se sa nu dispara de pe scena printre norii indaratnici. De aceea, regretul care m-a cuprins in clipa in care am descoperit ca mi s-a terminat atat bateria cat si spatiul de pe cardul de memorie al aparatului foto din dotare, in bus-ul turistic fiind, exact la lasarea serii, a fost incomensurabil. Pierdusem sansa vietii mele…

Am fotografiat pana acum oameni, cladiri, strazi, ziduri, fantani arteziene, vegetatie, lacuri, pasari, dar niciodata nu avusesem ocazia sa surprind asfintitul. Ieri, insa, angrenata intr-o discutie telefonica, am iesit putin pana in balcon si am ramas muta de uimire in fata spectacolului magic de lumina si culoare oferit de cerul incandescent la apus. Am luat repede aparatul de fotografiat, cu inima batandu-mi navalnic in piept de emotie, am ignorat peisajul deprimant oferit de blocurile gri, de antene si cabluri si am incercat sa prind agonia si extazul unui astru in declin. Atentie, urmeaza imagini needitate! Continuă să citești Agonie si extaz

Share