Suntem diferiti, gandim si reactionam altfel, avem asteptarile si pretentiile noastre. Pana acum nu am vazut decat regulile impuse de bloggeri vizitatorilor si comentatoriilor blogurilor lor. Dar oare noi, posesorii de bloguri, avem vreo obligatie fata de cei care ne intra in casutele virtuale si eventual ne mai si comenteaza articolele? Pentru ca de-a lungul timpului am observat diferite atitudini, maniere, comportamente si am gasit o serie de nemultumiri si reprosuri mai directe sau mai voalate la adresa acestora, m-am gandit sa schitez cateva reguli pe care un proprietar de blog ar trebui sa le respecte pentru ca cei care ii trec pragul sa se simta bine in acel loc, sa-si doreasca, eventual, sa mai revina si altadata. Sunt doar ideile mele, concluzii desprinse din cele vazute prin blogosfera, pe care vi le supun atentiei si dezbaterii. Asadar, bloggerul are obligatia morala:
1. Sa fie mereu corect, onest, sincer fata de cititorii si comentatorii sai. Sa-si prezinte biografia/CV-ul pe blog si sa-si puna poze la pagina “Despre mine”. Astfel, in timp, viata bloggerului va deveni o carte deschisa in mana cititorului. Cu alte cuvinte, transparenta maxima!
2. Sa se imprieteneasca cu ei, sa tina legatura pe facebook, mail, mess si eventual in offline cu acestia. Intr-o zi am citit pe un blog un comment care suna cam asa: “imi place mult cum scrii, dar pentru a reveni la tine, am nevoie sa te verific pe mess, sa vad cum esti, eu nu comentez pe blogurile necunoscutilor.” Uneori am impresia ca cititorii isi doresc o relatie si dincolo de blog cu autorul acestuia, iar daca respectivul nu se conformeaza, este abandonat. Cu alte cuvinte, deschidere maxima!
3. Sa raspunda la comentariile primite pe blog. Stiu din experienta proprie ca e neplacut sa scrii ceva pe un blog, iar autorul articolului sa nu se sinchiseasca sa-ti raspunda. Dar de aici pana a te duce sa-i reprosezi, sa te mai superi si sa ameninti ca nu te mai intorci niciodata, doar pentru faptul ca omul nu a binevoit sa-ti spuna cateva cuvinte, e cale lunga. Am vazut si asta.
4. Sa scrie bine(zilnic daca se poate) si sa fie autentic. Sa-si amuze cititorul. Sa-l invete ceva util. Sa-l motiveze, sa-l imbarbateze, sa-i redea acestuia speranta pierduta. Sa-i redea increderea in sine. Fiecare articol trebuie sa contina un mesaj moralizator. Sa fie pozitiv!
Cu care din aceste obligatii sunteti de acord si pe care le respectati deja? Este cititorul nostru stapanul nostru sau in casa noastra, noi dictam, noi impunem regulile, cine nu se supune, e dat afara fara mila?
sursa foto:www.pluggd.in
Hmmm…pai:
1) Sunt corecta fata de cititorii mei DAR, nu cred ca este obligatoriu sa imi afisez Cv sau poza pe blog.Cat despre capitolul ,,Despre mine” e o chestie relativa, pana la urma fiecare decide ce spune despre el..
Pana la urma cine imi citeste blogul constant, afla multe lucruri despre mine si vede si poze.
2)Sunt deschisa socializarii insa viata virtuala nu este la fel ca cea reala..Nu am ocazia sa ma intalnesc cu cei cu care dialoghez, insa recunosc ca mi-am dorit sa cunosc pe cineva din virtual si am facut-o intr-un final. Cu cativa vorbesc pe mess, insa cam atat.
3)Raspund intotdeauna comentariilor de pe blogul meu, cu exceptia posturilor unde specific faptul ca nu voi dialoga.
Intotdeauna am fost intrigata de posesorii blogurilor unde comentam si nu raspundeau niciodata. Nu este o obligatie sa raspunzi..insa tine de respectul pentru cititor.
4)Ei da! :tongue: Sa imi amuz cititorul…Nu se intampla mereu, pentru ca am..stari si stari, blogul meu este unul personal si fantezist, deci daca vreau sa ma jelesc, pai o fac frate!
Daca vor sa citeasca poezii, citesc..la fel si povesti mai mult sau mai putin vesele…Tot ce isi doresc gasesc pe ,,Categorii”..lectii de viata, povestile lui Jegarel, poze, etc…
Eu postez cam la doua zile si asta o fac de la inceput, deci cine ma citeste s-a invatat deja cu stilul meu.
Cat despre diferente de opinie..recunosc ca de doi ani de cand am blogul, nu am spamat pe nimeni, nu am dat afara pe nimeni si nu a fost nici o cearta pe la mine. Asta da noroc!
Scorpio, ceea ce nu am scris in articol e faptul ca regulile sunt facute sa fie incalcate. Chiar si cele morale! Asadar, eu am o sigura regula pe blog, cea a bunului simt. Ma respecti, te respect. Nu te astepta insa sa ma conformez pretentiilor tale(si acum vorbesc la modul general). Nu pot fi atat de deschisa precum se doreste. Ce, daca scriu pe blog nu am dreptul la intimitate?
Nu imi plac aceste impuneri, aceste incorsetari, nu sunt de acord ca viata mea sa fie o carte deschisa in mana cititorului, nu sunt de acord ca trebuie sa spun adevarul si numai adevarul, asa cum eu iti respect punctul de vedere si viziunea asupra vietii, te rog sa mi-l/mi-o repecti si tu.
Am gasit regulile de mai sus, scrise sau nescrise in perindarile mele prin blogosfera. Acest articol este despre faptul ca mie mi se par aberante. Dar sunt curioasa cum vi se par voua, daca sunteti de acord cu ele.
Eu am toata stima pentru cititorii mei, atat timp cat si ei ma respecta si nu ajung sa-mi impuna lucruri cu care nu sunt de acord sau ma jignesc. Nu s-a intamplat des, dar s-a intamplat o data. Si nu mi-a convenit deloc situatia. Si am actionat in consecinta.
Trebuie sa existe un echilibru in toate. Cititorul trebuie sa inteleaga ca blogul altcuiva nu e un sat fara câini, iar posesorul de blog are obligatiile descrise de tine mai sus si cu care sunt de acord 100%. E foarte dificil sa tii un blog adevarat. As compara aceasta … ocupatie (ca sa nu-i zic ‘munca’, suna cam naspa) cu aceea a unui instructor. De arte martiale sa zicem. Un profesor are un elev maxim câtiva ani. Un instructor ar trebui sa-l aibe pentru tot restul vietii.
Asa e si cu blogul.
Dragos, dar noi, oamenii in general, drepturi nu avem? Ca la serviciu am numai obligatii, pe blog numai obligatii, in societate numai obligatii. Eu de asta traiesc? Sa ma conformez? De fapt acesta e spiritul acestui articol. Daca eu nu respect acele reguli din articol stii ce face majoritatea cititorilor mei? Iti spun eu. Pleaca! Nu dupa o zi sau o luna, dar dupa 3 luni tot pleaca. E riscul meu, mi-l asum. Insa pretentiile unora sunt prea mari. Practic toti vor ceva de la tine. Sau nu toti, dar majoritatea. Cum nu le convine ceva, cum gata, te abandoneaza. Bun, o sa spui ca vin altii. Nu prea vin ca se duc pe fb.
:silly: :angry:
:biggrin:
Eu nu respect acele reguli, dupa cum bine vezi nu am nici biografie si nici nu scriu zilnic. Iar articolele mele numai moralizatoare nu sunt. :biggrin: Asta e, in viata trebuie sa ne asumam si riscuri. Riscul cel mai mare pe un blog e sa iti superi cititorii si sa te trezesti singur one day. Hehe, si apoi te uiti in urma la cati si-au inchis blogul, si iti spui: mare paguba-n ciuperci!
Dupa cum spuneam, e ca in off, pe undeva. Iti asumi niste obligatii in fapt, daca doresti un blog adevarat. Daca vrei doar ca a sa a fost moda la un moment dat si mai scrii din când in când ce mâncare faci sau ca ai fost in bamboo acum doua zile…se poate si asa, la urma urmei. Când n-ai chef de nimic, pui o melodie de pe youtube si gata.
Sigur, drepturile vin impreuna cu obligatiile (sau invers). Numai ca, de multe ori, pentru a avea drepturi, trebuie ca mai intâi sa treci cu succes de obligatii. E ca meciul de diseara (cred ca pe undeva e mâna oierului, i-a implorat probabil cu genunchi in lacrimi p-aia de la federatie sa nu-i mai puna meciul cu Dinamo taman de Pasti, ci cu o echipa pe care stie sigur ca o bate – si ce om e mai potrivit de batut ca Dorinel Munteanu?, care se face luntre si punte sa-l multumeasca pe oier): dreptul lui Dorinel e sa fie batut, iar obligatia Stelei e sa bata :-)
Dragos, tu stii foarte bine ca daca noi am permis fiecaruia sa comenteze ce vrea si cat vrea, am fost acuzati ca am transformat blogul in forum. Si nici asa nu a mai fost bine. Apoi a intrat un mare blogger aici si cand a vazut cate comentarii sunt a zis “hopa, aici e ceva suspect”, iar altcineva a replicat, sunt multe pentru ca se raspunde la fiecare comment, de parca asta ar fi ceva gresit. Normal ca raspund, nu de asta am blog, sa comunic cu cititorii?
Alta parere a fost ca daca ai comentarii la articole inseamna de fapt ca ai un blog prost, pentru ca la un articol bun, nimeni nu are ce comenta.
Asadar, de ce am facut acest mic intro, ce inseamna pana la urma blog adevarat? Cum se masoara valoarea? Stii cum a castigat un tip la sectiunea cel mai popular blog anul acesta la RoBlogFest? Si-a platit votantii, le-a promis cate o carte. La fel ca si politicienii. In opinia ta, Dragos, ce valoare are acel premiu? :dizzy: :ermm:
In seara asta joaca Steaua cu Otelul? Hm, meci foarte greu, aproape imposibil, Otelul a fost mereu o echipa redutabila pe teren propriu. Stai asa, despre ce datorie a lui Dorinel vorbesti, din cate tin eu minte, in tur am luat bataie de la ei. :angry: :cwy:
Nice….ce conteaza? N-are niciun fel de importanta. Prin “blog adevarat” inteleg un blog care sa mi se para interesant si pe care sa ma simt in largul meu. Ce spune unul sau altul din organizatorii mai mult sau mai putin inchipuiti de competitii blogger-istice n-are nicio relevanta, ca personal nu asta urmaresc. E normal sa raspunzi la ideile altora si se poate face si chat sau forum aici, daca asa ai tu chef. Tu si cei care vin aici, desigur :-)
Valoarea e aproximativa si la urma urmei nici asta nu conteaza in sine pentru un blog. Daca vrei valoare, citesti o carte. Te duci la teatru sau la opera.
Pai Dorinel e membru PNG. Daca-i ordin, cu placere! Ca doar nu vrea sa-si supere seful, sa fie dat afara in suturi dintr-un asemenea partid responsabil….
Dragos, cei care afirma ca aici se face chat si ca e un fel de forum sunt chiar din cei care comenteaza zilnic. Sau comentau, ca intre timp au plecat… Cert e ca ei minimalizeaza acest blog, il desconsidera. Cica cu cat ai mai putine comentarii la articol(putine dar bune) cu atat esti mai voloros. Problema e ca ei nu si-au analizat niciodata minunatia de blog, e mai usor sa te uiti si sa dai cu pietre in ograda vecinului. Dar nu despre asta e vorba…
Mai Dragos, mai exista PNG? Acum pe bune, Becali mai e in politica? Dupa tot ce s-a intamplat? Eu nu prea sunt la curent cu noutatile din domeniu, dar stiu ca in ultimii ani Steaua a tot pierdut in fata Otelului, asa ca ce zici tu nu prea are acoperire… :ermm: :unsure: :dizzy:
Nice, dragoste cu forta nu se poate. Au plecat, sa fie sanatosi. Din punctul meu de vedere nu exista nicio competitie si nu esti obligat sa joci pe terenul tau dupa regulile altora. Si ce daca e chat sau forum, care-i problema? E ca si când ai intra in apartamentul cuiva si ai incepe sa critici ce si-a facut omul ala in casa.
Da, exista PNG. A facut coalitie cu PDL pentru Bucuresti si a doua zi a zis ca face coalitie cu USL, si ca Oprescu e foarte bun. Cred ca are un sistem de genul “in zilele pare suntem cu Basescu, iar in alea impare cu ailalti”. Sau invers.
Dolarel Munteanu a câstigat 3 partide in viata lui contra Stelei: doua cu Otelul si una cu CFR. Alea au fost erori de sistem, Dolarel a tot incercat sa piarda, dar stelistii au fost atât de ‘inteligenti’ incât n-au reusit sa câstige nici când elevii lui Dolarel lasau bulevarde largi cât Champs-Elysee-ul in aparare. 3 partide din vreo saispe…
Hehe, Dragos, daca ai sti tu cat le mai place unora sa critice munca altora, sa analizeze, sa despice firul in patru, sa te traga la raspundere pentru ceea ce faci in casa ta, respectiv blogul tau.
Haha, Dragos esti senzational, ai un umor fantastic :cheerful: , mai sa stii ca si eu am observat ca unii ne cam indeamna sa-i batem si noi parca nu vrem. Au fost meciuri din astea si in Cupele Europene, nu doar in campionat. Sa stii ca exista zile in care orice ai face, nu-ti iese. Pur si simplu. :face:
Mie mi-a fost intotdeauna dificil sa fac pe jandarmul in zona altuia, dar poate ca pentru altii e o placere, mai stii?
:-) Da, stiu. In orice caz, acum am impresia ca Dorinel si-a invatat bine lectia si, orice ar face Steaua, el va pierde!
Dragos, Steaua e lesinata, zici ca a postit toata perioada, ce mai zici acum cand e 1-0 pentru Otelul? :cwy:
Nice, n-am avut absolut nicio emotie, Dorinel si-a facut iar datoria fata de oier. La primul gol stelist parca ziceai ca Otelul joaca in anii ’70, cu libero, iar la al doilea portarul s-a pozitionat perfect pentru a primi gol la coltul scurt. In plus, pentru siguranta rezultatului, meciul i-a fost dat pe mâna lui Tudor, just in case….
Dragos, de ce nu ai pariat pe Steaua daca erai asa sigur, avea o cota bunicica, te imbogateai. :biggrin:
:silly:
Pai pe Steaua nu pariez niciodata, chiar daca il infrunta pe vasalul Dorinel.
Ca sa vezi ca si altii zic ce ziceam si eu…
http://www.prosport.ro/fotbal-intern/liga-1/liga-1-pauza-2-final-si-au-rotunjit-galatenii-veniturile-la-meciul-cu-steaua-cateva-lucruri-dubioase-despre-meciul-etapei-portarul-e-elementul-cheie-intr-un-blat-9530292
Hai mai Dragos, Prosportul e in faliment, tu te uiti in gura unui om disperat?
Ha ha . Da mult tupeu a avut “bloggerul mare” Inteleg ca numarul mare de comentarii a deranjat
Si daca ai vrea sa stai la taclale, care-i problema? Asta inseamna ca cei care te citesc impartasesc cu tine anumite lucruri, empatizeaza, rezoneaza, se intorc.
Ei, Nice, oamenii sunt ciufuti :) Nu-i baga in seama pe toti
Si nu ma intreba ce inseamna ciufut ca nu stiu
Hai ca ma duc mai jos sa raspund ce cred eu….
Hapi, era o emisiune in care se analizau bloguri, a fost luat in vizor si summerday, si cum nu au stiut de ce sa se ia, au venit cu reprosul ca sunt prea multe comentarii si ca de ce raspund fiecaruia in parte. Apoi au trecut mai departe la alte bloguri fara comentarii pe care le-au ridicat in slavi. Eu ce sa mai cred din asta? :dizzy: :biggrin:
Blogurile bune si interesante au fost acelea ale prietenilor celui care facea analiza, blogurile necunoscute nu au fost bagate in seama…
Reguli, si iar reguli. Cine mai stie cum ar trebuie sa fie?
Eu mi-am format o maniera de lucru cu blogul, de regula raspund cui imi comenteaza – daca am ce sa ii raspund – logic.
O prezentare a mea? O sa platesc o firma de CV-uri sa imi faca unul cat mai reusit
E blogul meu, eu impun regulile, in sensul ca cine face spam sau foloseste cuvinte vulgare, jignitoare, calomnioase, etc …. va fi executat.
Da, Petre, despre reguli si obligatii e vorba in acest articol si despre faptul ca eu m-am saturat de ele. Noi drepturi nu avem? Se pare ca daca vrem sa ne tinem cititorii aproape, nu.
La mine e destul de usor, cititorii mei sunt dragalasi. Sunt foarte de treaba, in general nu sunt asa pretentiosi. Unii insa intrau aici din alte considerente, nu pentru a citi si a comenta. Aveau alte interese. Acestia au disparut. Altii au intrat cu tupeu si m-au luat la rost in casuta mea. Si acestia au disparut treptat.
Deci in viziunea ta, pe blogul tau tu esti stapanul. Pentru ca, din ce observ eu, in blogosfera trebuie sa te supui unor rigori foarte stricte. Nu cumva sa stergi comentariile calomnioase si negative pentru ca ii incalci omului libertatea la exprimare. Cum sa nu-ti pui biografie si poza pe blog la “despre mine”, oamenii trebuie sa stie cu cine vorbesc. Cum sa nu raspunzi la comentarii? E grosolan si lipsa de respect. Pe de alta parte, daca raspunzi la toate comentariile, dai de banuit, nu ai ce face, nu ai viata ta? Transformi blogul intr-un forum, fii ceva mai selectiv…
Si tot asa, in online si in offline e imposibil sa-i multumesti pe toti. De aceea, singura varianta e sa fii sincer cu tine insuti si sa iti urmezi sufletul.
Indiferent cat de bine ai realiza un articol, sau tot blogul, niciodata nu vei multumi pe toata lumea. Asa ca, ce mai conteaza? Cititorii care indragesc scrisul tau vor fi fideli, restul e can-can.
Petre, ceea ce spui tu este valabil in teorie, nu si in practica. De-a lungul timpului am avut multi cititori care postau zilnic pe blogul meu, pana intr-o zi cand s-au evaporat fara sa spuna un cuvant. Este evident pentru mine ca am gresit cu ceva, ca nu le-a mai convenit ceva pe acest blog. Cu toate ca eu nu m-am schimbat, e adevarat ca disparitia s-a produs de cand m-am mutat pe domeniu, dar oricum au aflat de el, doar ca nu au fost atat de entuziasti ca inainte, drept pentru care au parasit blogul. Iar pana atunci erau numai lapte si miere…ce puteam sa-mi imaginez, ca posteaza din placere, nu?
Ma rog, poate ca inainte ma lamentam mai mult, scriam mai mult despre dragoste, barbati si femei, acum nu prea mai abordez aceste teme. Poate…si speculatiile pot continua pana maine, cert e ca e foarte dificil sa-ti tii cititorii aproape. Chiar si aia pe care te bazezi si care declara sus si tare ca te adora, te pot lasa balta one day.
Nu exista nicio fidelitate sau poate exista, dar pe o scurta perioada de timp.
Cine stie ce s-a intamplat cu ei. Poate au renuntat la online, poate s-au mutat in California si nu mai au timp, poate au gasit altceva mai bun decat online-ul. Sau poate nu mai au timp.
Eu, de exemplu, acum inca mai am timp, insa daca voi decide sa traiesc din internet (engleza desigur) poate nu voi mai fi activ pe blogurile din Romania – lipsa de timp.
Plus ca, in lumea noastra totul este trecator: bucurate de oameni cat se poate, unii mor, altii dispar fara urma, altii gasesc alte locuri mai “interesante”. Pana la urma, cu ce ramanem dupa ce toate s-au dus? Cu amintirea lor, nu?
Da, cu siguranta unii au renuntat la online, unii au avut bunul simt sa intre si sa ma anunte ca trec printr-o perioada mai dificila sau mai aglomerata a vietii lor.
Asa este, Petre, eu chiar ma bucur de oamenii din viata mea si ii pretuiesc la adevarata valoare. Poate nu le-o arat cat ar trebui…
Mie imi plac mult regulile tale, si sa-ti spun drept, de fiecare data cand intru pe un blog nou, ma duc la pagina “despre mine” pentru a afla ceva despre autor, cine este, eventual cu ce se ocupa. Nu e neaparat sa vad o poza, poate unii nu vor sa puna din diferite motive si eu chiar nu vreau sa le stiu, dar daca vad lipsa acestei pagini imi pun un semn mare de intrebare. Regulile 3 si 4, sunt importante pentru mine, in ambele situatii: blogger sau cititor. Imi place sa vad ca in fiecare zi se publica articole noi, interesante si la randul meu, respect si postez si eu, pentru ca asa te faci cunoscut. Imi place sa mi se raspunda la comentarii, de aceea fac si eu aces lucru, chiar daca in unele cazuri nu am ce spune.
Laura, eu le consider obligatiile morale ale bloggerului ideal care are un blog adevarat, perfect, fara cusur. Blogul e locul unde autorul se destanuie, se descarca, isi exprima gandurile si ideile, e casuta lui, daca vrea sa primeasca oaspeti, bine, daca nu, nu e obligatoriu.
Tu incerci sa-i multumesti pe deplin pe oaspetii casutei tale, consideri ca cititorul tau este stapanul tau? Lasi orice comentarii, chiar si cele critice, cele calomnioase? Esti dispusa sa lasi jigniri la adresa altor comentatori? Poate nu acum, dar in viitor cand vei fi foarte cunoascuta.
Daca oamenii vor sa vorbesca cu tine pe mess(mai des) si sa va intalniti la un suc in offline, esti de acord?
Nu imi place sa ma descriu asa ca pagina despre mine e mica.Raspund la comentarii cat de des pot.
Iulian, e optiunea ta si eu ti-o respect. E normal sa fie asa, nu ma deranjeaza catusi de putin, imi este suficient ca esti politicos cu mine, atat la tine cat si aici, pe summerday.
Tu consderi ca in materie de blogging, cititorul nostru este stapanul nostru? :dizzy: :unsure:
Intr-un fel da si nu.
.
Cititorul te poate sfatui sa faci un anumit lucru. Are dreptul asta (suntem o tara libera :biggrin: ),dar ramane decizia ta daca iei in considerare acest sfat. Nu vei fi niciodata obligat,ca blogger sa aplici o anumita idee.
Cel putin asa gandesc eu. Daca cineva da sfaturi,acestea sunt binevenite,dar le analizez ca sa vad daca este o idee buna sa le pun in aplicare
Hm, nu ma refeream neaparat la sfaturi, ci daca esti in stare sa te dai si pentru cap ca sa-i satisfaci dolentele. Daca cititorul vrea sa-i raspunzi la fiecare comentariu, sa-i raspunzi, daca are pretentia sa scrii zilnic, sa postezi zilnic, daca doreste sa vorbeasca cu tine pe mess sa-i raspunzi la diferite intrebari persoanale, adica sa te iscodeasca, sa-i stai la dispoztie etc etc. Daca iti cere o intalnire in offline, sa te prezinti la intalnire…
Eu postez articole, cand cred ca pot spune ceva interesant, si nu tin cont neaparat sa public articole in functie de cat timp a trecut de cand am postat precedentul articol.
Din punctul meu de vedere procedezi perfect, nici eu nu am zilnic puterea de a crea si publica un nou articol. Dar eu sunt spontana, nu programez nimic, imi place ca atunci cand am o idee sa o pun intr-un articol si sa dau publish. Din punctul asta de vedere, sunt autentica, da. :tongue:
Szabi, tu te porti foarte frumos pe blogul tau cu cititorii, esti foarte politicos si amabil, consderi ca in materie de blogging, cititorul nostru este stapanul nostru? :ermm:
Multumesc de compliment ! Nu consider in materie de blogging cititorul stapanul meu in nici intr-un caz. Cititorul prin opiniile lui exprimate prin comment-uri, duce la intregirea functiei de conversatie al blogului, dar nu citittorul face regulile (sa ma exprim asa), poate propune, dar nu impune.
Daca cititorul isi doreste o relatie cu tine dincolo de blog, tu ce faci Szabi, accepti? :ermm:
O relatie de prietenie de ce nu ? …Chiar imi doresc sa leg cat mai multe prietenii, pentru ca imi face placere sa cunosc omeni, caractere, ambitii. Nice, cu aceasta ocazie iti doresc Paste Fericit, multa bucurie, optimism si energie.
Multumesc asemenea, Szabi. V-am urat si eu Sarbatori Fericite pe cel mai recent articol.
vai… ce fain…
gata… m-am decis… imi inchid blogul… si raman doar cititor…
Nu inteleg de ce ar trebui sa-ti inchizi tu blogul? :dizzy:
pentru ca e mai faina… postura de cititor… dupa regulile tale…
glumeam… nu am de gand sa imi inchid blogul… dar nici sa accept regulile..
Ovi, eu le-am gasit prin blogosfera si mi s-au parut aberante. Cel putin unele dintre ele. Multi le respecta, vad. Multi le gasesec de bun simt. Eu zic ca singurul lucru de bun simt e sa nu impui nimic nimanui.
Da, postura de cititor e faina, nu ai obligatii, doar drepturi. :biggrin:
Buna! Eu cosnider ca posesorul blogului ar trebui “sa taie si sa spanzure fara mila” (:devil:) pe blogul sau. E ca si cand cineva ar veni la tine acasa si la tine acasa ai regulile tale. Cine se conformeaza lor, bine, cine nu “pa”.
Buna, MT, tu glumesti? :biggrin:
:cheerful: :unsure: Pai in ritmul asta ramane bietul blogger fara cititori cat ai bate din palme. Tu asa ai proceda daca ai avea blog? :biggrin: :dizzy:
Nu prea am glumit, la urma urmei “blogg-aritul” este un hobby “neremunerat”, deci in primul rand consider ca un blogger isi face blog mai intai pentru el si dupa aia pt cititori, consider ca nu are nicio obligatie. Legat de cele patru idei punctate de tine, cu ultimele doua sunt in totalitate de acord, cu primele mai putin: transparenta si deschidere maxima? Hmmm… As spune ca “maxima” e cam exagerat (acuma, s-ar putea sa exagerez si eu, dar nu poti stii niciodata ce posibil psihopat se afla de partea cealalta a monitorului :alien: ).
La ce te referi mai exact cand spui sa scrii “bine”?
MT, pentru unii e un hobby, pentru altii, insa, a devenit un job bine remunerat. Am inteles ca exista bloggeri care castiga din meseria asta pana la 3000 de euro/luna. Pentru ei cititorii, traficul in general este foarte important, nu-si permit sa-l piarda.
Aoleu, si tu vrei sa gasesti umor si mesaje inspirationale pe blog? :biggrin: :cheerful: :dizzy: :ermm: Ca eu nu am asa ceva. :tongue: :ermm:
Eu nu practic stilul asta, nu fac aici literatura motivationala…iar partea moralizatoare imi cam displace in general… :devil:
Nu stiu, lucruri interesante, elevate, filosofice, scrise cu stil, texte presarate cu metafore, chestii pline de esenta, care sa-l faca pe cititor sa exclame: ce articol frumos!
Absolut!
Tury, tu esti foarte amabil cu cititorii tai, insa am vazut ca nu-ti plac iesirile in decor…asadar, cititorul nostrul, stapanul nostru? :ermm:
Apăi nu chiar stăpânu nostru. În decor? La oflineuri?
Nu, ma refeream la comentatorii putin mai rautaciosi pe care le mai domolim uneori avantul…
Na, toți comentatorii au leac
Îi iubim pe toți, îi țucăm apăi s-ór liniști ei. 
1. Sa fie mereu corect, onest, sincer fata de cititorii si comentatorii sai. Sa-si prezinte biografia/CV-ul pe blog si sa-si puna poze la pagina “Despre mine”.
Nici vorba. Sa fie original. Doresc sinceritate si eventual transparenta la locul de munca si in familie. In online nu ma intereseaza nici identitatea si nici cum arata. Nu vreau sa ma cuplez sau sa ma laude cineva . Imi place cum scrii, revin, nu conteaza cati ani ai si cum arati
2. Sa se imprieteneasca cu ei, sa tina legatura pe facebook, mail, mess si eventual in offline cu acestia. Intr-o zi am citit pe un blog un comment care suna cam asa: “imi place mult cum scrii, dar pentru a reveni la tine, am nevoie sa te verific pe mess, sa vad cum esti, eu nu comentez pe blogurile necunoscutilor.”
Poftim??? :) :) Ma faci sa rad
Am patit si eu sa ma “trezesc” cu cititori in lista de mess, motiv pentru care am pus tot pe ignore si am schimbat adresa cu care postez. Nu-s chiar salbatica, raspund la mailuri de bun simt din partea unor cititori sau bloggeri
3. Sa raspunda la comentariile primite pe blog. Stiu din experienta proprie ca e neplacut sa scrii ceva pe un blog, iar autorul articolului sa nu se sinchiseasca sa-ti raspunda.
Daca are ce raspunde….da Daca nu, nu. Cand ai multe nu poti sa raspunzi mereu la toate. Cateodata n-ai chef
4. Sa scrie bine(zilnic daca se poate) si sa fie autentic
Ei, na.
:)
Am vrea noi
Iti multumesc mult pentru raspunsurile sincere…dar cel mai tare ma bucura ca coincid in totalitate cu parerile mele. :biggrin:
Eu ma mir totusi ca postatorii tai nu sunt dorinici sa te cunoasca mai mult si in afara blogului. Par destul de entuziasti, calzi si admirativi la adresa ta.
Eu nu cred in regulile astea. Blogul nu trebuie sa devina o sursa de stres. Ar trebui sa scriem, sa citim, sa dezbatem, fara sa impunem reguli celor ce ne trec pragul. Pana la urma fiecare e liber sa aleaga daca mai revine sau nu. Eu de cand am blogul, (si nu il am de putin timp) nu am avut conflicte cu nimeni si nici nu am impun oamenilor ce sa spuna si ce nu. Sunt anumite reguli “nespuse” ce tin de bunul simt al fiecaruia. Daca tie iti place cum scriu, spre exemplu, te reintorci pe blogul meu, pentru ca iti place ce subiecte abordez, cum scriu, etc, nu pentru ca deja imi stii CV-ul. Spatiul asta virtual are si o parte intima, cred eu. Nici nu este indicat sa dezvalui prea mult din tine, decat daca vrei. Daca oamenii mi-ar spune ca vor intai sa-mi vada poza si meniul zilei, m-as bucura sa stiu ca nu se mai intorc pe blogul meu, pentru ca nu imi plac oamenii sclifositi. Cei care nu comenteaza pe bloguri anonime, nu au decat sa nu o faca.
De deranjat ma deranjeaza cei care nu raspund la comentariile pe care le las pe anumite bloguri si chiar ma bate gandul sa renunt la a mai lasa comentarii pentru ca am senzatia ca sunt ignorata asa ca nu are sens sa ma intorc intr-un loc in care nu mi se acorda un minim de atentie.
Rux, stai putin, eu aici nu am scris de regulile pe care le impunem noi cititorilor ci de obligatiile pe care le avem fata de acestia. Normal ca blogul nu trebuie sa devina o sursa de stres, de aceea nici nu comentez pe blogurile unde nu ma simt in largul meu, unde nu prea mi se raspunde la comentarii, unde sunt ignorata sau tratata mai rece. Eu sunt total de acord cu tine ca avem dreptul la viata intima si nu trebuie sa dam chiar totul din casa pe blog… :wink:
Da, m-am abatut putin de la subiect. Cred ca avem obligatia de a fi mereu sinceri cu ei, de a le raspunde atunci cand ni se adreseaza si de a comunica , cat mai liber.
Eu zic asa, Rux, ca avem datoria sa fim amabili si respectosi. Si prietenosi. Daca cineva ma intreaba ceva ce nu sunt dispusa sa dezvalui, nu ma obliga nimeni sa-i spun.
Bineinteles…nimeni nu ne obliga sa spunem lucruri care tin doar de noi.
Hopa, e noul blog? :biggrin:
Hey :) Niciodata nu voi face chestiile de la punctele 1 si 2; la 4 nu sunt in stare. Deci, imi ramane numai punctul 3 ;)
Total de acord cu tine, Marin. Si eu procedez intocmai. :biggrin: Ai ajuns la tara? :cheerful: :unsure:
Da, am ajuns de ieri seara! :D
Si? Cum e pe acolo? Ploua? La nou rupe! :biggrin: :tongue: Iar Steaua o face…de oaie. :cwy:
:angry:
Ploua 15 minute, apoi se opreste tot cam atat si asta de sambata de dimineata.
Cat despre Steaua, asa zicea si tata la inceputul reprizei a doua. Apoi a tacut pana ne-am culcat :devil: :devil: :devil:
:silly: Pai Dragos a stiut dinainte ca vom invinge. Mi-a si zis pe blog, dar nu l-am crezut… Deh, stii tu cum e cu Toma… :biggrin:
1. Eu am preferat să-mi arăt identitatea şi deşi uneori regret nu vreau să schimb asta. Eu abia de câteva zile mi-am pus poză la about :tongue: dar nu am un motiv anume şi până acum nu mi-a cerut nimeni că vrea să mă vadă (ohh, ba da dar nu l-am lăsat că era un anomin şi am zis că nu mă risc :biggrin: ) . Eu cred că nu numai descrierea te descrie pe tine :biggrin: ci şi întreg blogul (dacă e unul personal). Cu toate astea respect bloggerul care n-are poze la about şi cv-ul. Cred că, totuşi, asta rămâne la alegerea bloggerului.
2. Aici depinde de circumstanţe. Depinde de relaţia dintre noi, de oraşul în care locuim, de gusturi. Păi eu dacă n-am un punct comun de la care să pornesc conversaţia ce fac?
3. Sunt de acord cu tine.
4. Nu e musai să fie pozitiv. Lucrurile rele fac parte din viaţa nostră. Asta demonstrează că nu e totul perfect.
Cred că stăpân sunt ambii :biggrin:
Eu am pus poza cu mine in cadrul unui articol separat, dedicat acestui lucru. De fapt in doua articole, chiar trei. Cine urmareste acest blog, poate avea surprize placute. Nu imi poate impune nimeni mie sa-i arat poze cu mine cand are el chef.
Mi-a placut mult opinia exprimata la punctul nr 4. :wink:
Ţi s-a impus vreodată să pui poză cu tine pe blog ? :unsure:
Da! O sa-ti povestesc in alta parte, nu aici… Poate pe fb.
Ok >:D<
In acest moment consider ca bloggerul nu are nici o obligatie fata de cititor, asa cum nici cititorul n-are nici o obligatie fata de blogger. Unul scrie, unul citeste. Bineinteles, e de preferat ca nici unul sa nu se apuce sa injure sau sa creeze disconfort, dar asta e la alegerea lui.
Din regulile mentionate de tine eu incerc sa le respect cam pe toate, desi nu le consider obligatorii. Le respect pentru ca asa imi place mine. DAR: nu consider necesar sa-mi pun cv-ul pe blog; o poza si cateva date generale despre mine sunt suficiente; nu consider necesar sa pastrez legatura cu toti cititorii mei si in afara blogului; raspund la comentarii doar daca am timp sau daca mi se pune o intrebare sau comentatorul are nevoie de o informatie de la mine care nu se regaseste in articol; incerc sa scriu bine, dar nu consider ca este obligatia mea sa invat, motivez, amuz pe altcineva.
Fair enough, Mihaela. O atitudine pe care nu pot decat sa o aprob.
:cheerful:
blogul nu e serviciul meu deci fac ce-mi pofteste inima :(, auzit tu reguli impuse de altii! :cwy:
Pato, eu am sesizat ca tu esti prea bland si permisiv cu comentatorii tai(a se vedea dialogul cu un anumit blogger, il stii tu prea bine, nu ii spun numele), de aceea m-am gandit ca deviza ta este, cititorul nostru, stapanul nostru. :biggrin: :tongue: :wassat: :dizzy:
Nu stiu ce se intampla acolo pe blogul tau, dar e libertate mare, ma gandesc ca nu ai activat moderarea primului comentariu… :unsure:
mereu am mers pe a fi corect, si a acorda prezumtia de nevinovatie… am incercat sa explic dar omul a degenerat tot :(, nu va mai avea ocazia sa faca scandal la mine pe blog! Permisiv? poate… eu am zis sa fiu alaturi de cititori sa-i respect in caz ca ma respecta. Dar vad ca a profitat de aceasta onoare. :dizzy:
Exact, Pato, la fel ca si tine gandesc si eu, doar ca unii profita de privilegiile acordate. Stii, am observat ca nu putem convietui toti in pace sub acelasi soare. Cand unii au iesiri in decor, trebuie sa le mai stavilim avantul. :biggrin:
Dar in mare tu actionezi corect, pe blog e bine sa fie libertate astfel incat cititorul sa se simta in largul lui. Eu rar comentez pe blogurile unde nu ma simt in largul meu… Asta e cel mai important lucru. Zic. :dizzy:
si eu am observat ca nu poti sa ii impaci pe toti… asa ca nu-mi mai bat capul, cred ca tai in carne de acum!
:biggrin: Hehe, that’s the spirit! :devil: :w00t:
Interesante reguli, numai bune de incalcat
. Sunt de acord cu unele sau cu macar partial cu unele, eu prefer insa sa adaptez regulile la stilul meu.
Sa vedem, cu pagina “despre mine” sunt de acord (desi nu am… este un plan de viitor :cheerful: ), insa nu cred ca suntem obligati sa punem toate amanuntele din viata noastra. Scriem doar ceea ce vrem sa aratam/dezvaluim. Nu cred ca e prea important sa stii totul despre acea persoana, prefer s-o descopar eu, din felul in care scrie.
Da, trebuie mereu sa fim cinstiti cu cititorii dar mai ales cu noi. Sa scriem ceea ce ne trece prin minte si sa nu dam copy/paste de la nimeni. Oricum nu prea inteleg de ce ai posta ceva ce a zis si y pe un blog PERSONAL. :ninja: …nu-i vad rostul.
Legaturile intre bloggeri se creaza automat. Daca esti cinstit, vizitezi multi bloggeri, vei gasi sigur unul care sa-ti placa si sa iti doresti sa intalnesti persoana respectiva sau macar sa vorbesti mai mult cu ea.
Dar cred ca cea mai importanta “regula” ar trebuii sa fie: ” bloggeri au obligatii fata de ei”… bine, inteleg ca nu e asa pentru toti, insa pentru mine blogul e libertate si in momentul in care cineva iti impune reguli, dispare farmecul. Regulile le facem noi, pentru noi. Bine, una dintre ele ar trebuii sa fie “Respecta-i pe ceilalti”, in rest, noi decidem! :silly:
Cum de ce? Pai nu ai mereu inspiratie si atunci apelezi la ajutor extern, in plus, multi nu se vor prinde si te vor felicita si lauda pentru creatia “proprie” de mare valoare. :biggrin:
Foarte frumoasa incheierea, total de acord.
As mai adauga ca un blogger trebuie sa aduca argumente solide in orice afirmatie pe care o sustine. Eu unul, nu stiu cum sunt altii, sunt satul (Desi nu sunt obligat sa-i citesc ce-i drept) sa citesc tot felul de articole in care sunt ori criticate, ori mult prea slavite produse, servicii, persoane ori alti bloggeri.
Pur si simplu, nu poti concepe un articol pe blog in care sa sustii: “Hotelul X din Y loc e cel mai tare!” fara a veni cu ceva argumente, demonstratii, imagini etc.
Orice afirmatie fara un argument sau demonstratie e cam zero!
Mike, pana la urma sunt impresiile noastre, parerile personale care apar pe blog, in articole, inevitabil contin o doza mai mare sau mai mica de subiectivism. Acum, tu ca si cititor, e normal sa iti pastrezi o doza de retinere si suspiciune fata de tot ce gasesti pe bloguri. Doar nu luam de bun tot ce se publica. Cei care intocmesc clasamente sunt cei indreptatiti sa o faca:specialistii. Restul e cancan.
A, ca se dau unii atotstiutori, detinatorii adevarului absolut, e cu totul alta poveste.
în mare ai dreptate cu ce ai afirmat.
e adevărat, aşa ar trebui să se întâmple lucrurile. cel din spatele textelor ar trebui să-şi asume ceea ce afirmă ( chiar că a crezut sau nu la momentul tastării, sau că şi-a schimbat pe parcurs ideile ) , acest lucru trebuind să i-l aducă la cunoştinţă celui ce-l citeşte, cel ce-şi peirde secunde preţioase din viaţa lui personală pentru a vedea dacă e pe aceeaşi undă cu bloggerul. :happy:
nu zic că nu trebuie trasnparenţă, dar limita dintre aceasta şi intimitate şi-o stabileşte fiecare blogger în parte. :silly: de aceea poate mulţi aleg să se ascundă sub protecţia unui nick , sau chiar a anonomatului total. :ninja: eu am ales să fiu open minded încă de la început. chestia asta mi-a adus multe beneficii, dar au fost şi unele chestii nu tocmai frumoase care m-au afectat şi care s-au răsfrâns şi în viaţa mea din afara online-ului . :wink:
Asa e, Alex, indiferent ce drum alegi in blogging, ca si in viata de altfel, vor exista oameni care te vor aprecia dar si oameni care te vor contesta. Orice fapta are consecinte favorabile, dar si nefavorabile. Si eu procedat ca tine intial, apoi mi-am corectat greseala. :biggrin:
cati sunt care au un minim de buna vointa sa respecta macar jumatate din ce ai scris tu? sa speram ca din ce in ce mai multi
Bucur, eu nu sunt de acord cu unele din ele. Mi se par aberante, nu le respect.
Mie nu mi se pare necesar sa povestesc nu-stiu-cate despre mine pe pagina de ABOUT, pentru ca de fel posturile mele sunt foarte personale. Omul care ma urmareste, ma va cunoaste pe parcurs. Oarecum ca intr-o relatie, perioada in care tot descoperi si descoperi mi se pare foarte frumoasa.
In fine, vorbesc aici de atitudinea mea fata de blogul pe care l-am avut vreo 2 ani si pe care l-am abandonat intr-un final apocaliptic si incercat o noua abordare in alta parte:)
Si da, cu cititorii fideli aveam relatii si in afara blogului
Bun venit pe summerday, Alexa.
Iti urez mult succes cu noul tau blog.
Este foarte frumos ceea ce ai scris, insa din pacate unele din aceste lucruri le poti face doar intr-o lume perfecta, iar noi traim intr-o lume imperfecta.
1. Eu una sunt sincera in ceea e scriu, cand fabulez, pun povestioarele respective intr-o categorie speciala, pentru a se vedea clar ca au fost chestii fabulate, chestii care mi-au venit in cap in momentul acela si pe care mi-a placut sa le scriu, chiar daca poate au un sambure de adevar.
Partea cu cv-ul … e cu dus si intors. Iti poti pune un cv in care sa ascunzi date precum adresa sau numar de telefon, insa ce te faci daca iti cauti un nou job si angajatorul te cauta pe google si iti gaseste blogul(ma refer strict in cazul unui blog personal). E valabil si in cazul colegilor de munca. Te pot cauta pe google, ajung pe blogul tau, vad ce ai scris si pot interpreta aiurea unele postari, pot crede ca ai facut referire la ei etc. O prietena a trecut prin asta si nu a fost prea placut. Dar repet, e valabil doar in cazul blogurilor personale.
2 si 3. Imi place si raspund cu drag comentariilor venite pe blog. E drept, exista si cazuri foarte rare cand nu o fac si nu pentru ca nu vreau sau nu am timp, ci pentru ca nu am puterea sa o fac sau nu stiu efectiv cum sa reactionez in momentul respectiv. Am pe blog adresa de mail si id de mess si ma poate cauta oricine doreste si ma pot gasi si pe facebook foarte usor.
4. Eh, aici imi e mai greu. Nu pot sa scriu zilnic. Cel mai bine scriu cand sunt depresiva, cand ma macina problemele vietii… cam astea sunt momentele mele de inspiratie… Daca sunt bine, fericita, ma chinui ogramada sa scriu ceva si nu-mi iese nimic. :)) Probabil sunt eu mai ciudata.
Ai pus punctul pe i, ce scrii tu pe blog nu trebuie sa citeasca seful sau colegii de birou. Nici macar familia sau prietenii care te pot judeca. De aceea este bine sa ne pastram intimitatea, sa nu afisam poze cu noi sau sa ne dam numele complet pe net. Ar fi culmea sa-mi citeasca seful/sefa blogul in care ma tot lamentez cat de rau e la serviciu si cat de tare sunt maltratata. :biggrin:
:silly: :tongue:
1. Sunt transparenta pana in punctele “opace” :cheerful: da, am postat fotografii cu mine pe blog, pentru ca oamenii sa stie cum arata persoana din spatele aberatiilor. Da, mi-am dezvaluit numele, pasiunile, unele informatii personale si muuulte opinii. Nu cred ca intereseaza pe nimeni fiecare punct din CV-ul meu sau fiecare rand din jurnalul meu personal.
2. Sunt deschisa…uneori, cu unii. Nu pot sa tin legatura cu toti cititorii mei pentru ca pe multi dintre ei nu ii cunosc si, in plus, nu pot fi prietena cu toti, pentru ca nici la gradinita, nici la facultate si nici in mediul online nu se poate aplica treaba cu “imi place de tine…nu vrei sa fim prieteni?”.
3. Da, total de acord. Sa nu raspunzi la comentarii e ca si cum cineva te-ar saluta pe strada si tu ai merge nepasator mai departe.
4. De acord si cu asta. Numai ca nu prea se poate zilnic :wub: .
Sunt de acord că trebuie să fii autentic şi sincer.
În ce priveşte identitatea şi înfăţişarea, cred că rămâne la alegerea bloggerului să fie foarte deschis sau ceva mai rezevat în faţa unor cititori pe care, desigur, nici el nu-i cunoaşte. Adică cititorul trebuie să ştie totul despre blogger, dar acesta nimic despre cititor? Trebuie să folosim aceleaşi unităţi de măsură.
În ceea ce priveşte datoria bloggerului de a-l încuraja, de a-l motiva sau de a-l înveseli pe cititor, mă simt obligat să-ţi aduc aminte că blogul este un jurnal personal. Iar dacă bloggerul întâmpină o problemă sau alta, el se va defula prin scris. Dacă va fi nemulţumit de guvern, n-o să scrie de bustul
nu ştiu cărei dame de consumaţie care apare la tv şi e în vogă. Nu, el o să scrie că guvernul e incompetent şi corupt. Şi, din punctul lui de vedere, are dreptate, deci e sincer. Bloggerul n-are nicio obligaţie faţă satisfacerea gustului unui cititor sau a altuia. Bineînţeles, va dori să fie pe gustul celor mai mulţi, ca să fie citit, dacă vrea asta. Dar unii îşi deschid un blog strict în scop “terapeutic”, pentru sufletul lor, neinteresându-i ce ar vrea să citească doamna X sau domnul Z. Şi nu e mai puţin glogger decât altul.
În rest, depinde şi de structura fiecărui om în parte. Dacă bloggerul simte că-l poate ajuta individual pe un cititor, ar putea scrie ceva pentru el, cu ţintă precisă, într-un răspuns la comentariu, sau într-un articol. În situaţia specială a acelui cititor, cu siguranţă, se află mai mulţi oameni, deci le va fi de folos. Uită-te ce fel de bloggeri suntem. Fel şi fel de oameni, aşa cum sunt tot soiul de cititori. Niciodată niciun blogger n-o să scrie un material care să-i mulţumescă pe toţi, fiindcă va fi cel puţin un Gigi contra care să nu fie de acord cu toţi ceilalţi.