http://www.youtube.com/watch?v=TjeVlLalwB0&feature=related
Am tot fredonat zilele astea piesa celor de la Mondial iar gandul mi-a zburat, inevitabil, la perfectiune. Versurile lui Eminescu se imbina atat de armonios cu melodia incat rezultatului nu ai ce-i reprosa.
Natura realizeaza lucruri impecabile: un cer incandescent la apus, cu soarele scufundandu-se treptat in mare, un camp rosu de maci sau unul violet de lavanda, un canion sculptat cu maiestrie exemplara de un rau indaratnic sau o cadere de apa involburata, plecand spre genuni nebanuite de pe o stanca solitara, la granita cu infinitul.
Compozitori clasici precum Bach, Strauss sau Mozart au lasat eternitatii piese muzicale fara cusur, ce innobileaza si sensibilizeaza sufletul. Cine ar putea vreodata ignora “Fur Elise” a lui Beethoven sau “Anotimpurile” lui Vivaldi?
Din cele mai vechi timpuri, pictorii, sculptorii sau arhitectii s-au intrecut in realizarea unor opere de arta desavarsite. Asa a aparut Sagrada Familia, o constructie unica in lume datorita faptului ca seamana cu o fiinta vie ce se transforma neincetat sau Palatul Westminster, capodopera a stilului gotic renascentist, ca sa amintesc doar doua din favoritele mele.
In zilele noastre, producatorii de tehnologie se dau peste cap pentru a impresiona utilizatorii cu cele mai sofisticate si performante gadgeturi, cele mai ingenioase terminale mobile, de ajungem sa ne crucim si sa ne intrebam, se poate mai mult de atat?
Oh, fotografiile trebuie neaparat sa fie perfecte. Iar utilizatorii photoshopului, care mai sunt si posesori ai unor aparate profi, nu au cum sa dea gres.
Pana si infractorii aspira la savarsirea crimei perfecte, iar unii chiar reusesc, datorita (aici merge si din cauza) mintii diabolice din dotare.
Dar oare noi, oamenii de rand, aspiram spre perfectiune? Ne dorim noi un partener si un job perfect? Vacante perfecte? Fetele isi doresc un ten si un corp ireprosabil? Tanjim dupa o viata frumoasa si implinita, o viata perfecta? Este aceasta un deziderat sau e doar un ideal imposibil de atins, o himera?
Dar perfectiunea sufletului credeti ca poate fi atinsa? Voi v-ati propus sa fiti mai buni pe zi ce trece sau va multumiti cu personalitatea actuala?
Cred ca da, aspir catre perfectiune. Nu cer un partener perfect, nici eu nu sunt perfecta, nici un om nu este perfect.
Vacanta perfecta, viata ideala, jobul perfect…nu cred ca exista. Insa putem sa ne dam silinta sa obtinem ceva cat mai aproape de perfectiune, bineinteles dupa dorintele noastre.
Perfectiunea sufletului…nu cred. Nu ma compar cu Maica Tereza, nici nu vreau sa fiu asa. Vreau sa fiu cat mai buna, insa am observat ca in acest fel esti calcat in picioare, asa ca prefer sa fiu cat mai puternica si corecta. Sa nu fac rau nimanui, cel putin nu intentionat, sa traiesc frumos, sa fiu mandra de mine.
Foarte frumoase gandurile tale, Mihaela, stiu ca si tu detesti nedreptatea… Iar daca esti bun azi, esti luat de prost. Oamenii nu mai stiu sa aprecieze bunatatea sufletului, ingaduinta, iertarea. Nu am inteles totusi din comentariu, in ce anume domeniu al vietii tale aspriri spre perfectiune?
Cariera, job, viata profesionala. Aici as vrea sa fiu implinita si aici nu ma multumesc cu putin.
Esti o persoana capabila si ambitioasa, sigur vei izbandi.
„Fericirea este ceva care nu se atinge niciodată, dar în căutarea ei merită sa alergi toată viața” (Vama Veche); iar această idee cred că se plică și în cazul în care înlocuim cuvântul „fericirea” cu „perfecțiunea”. Nu cred că a ajuns cineva la perfecțiune și nici nu cred că va ajunge cineva vreodată, pentru că mereu se poate mai mult. De exemplu în gimnastică, când un atlet bate un record. A fost mai bun decât oricine, dar totuși altcineva la un moment dat îl va întrece.
Ipotetic vorbind, dacă cineva atinge perfecțiunea, cred că acea persoană devine foarte tristă, pentru că nu mai are pentru ce să lupte, nu mai are motivație.
Eu sunt foarte mulțumit cu personalitatea mea. De departe ideea de a fi perfect, dar nu aș vrea să schimb nimic la mine ;)).
Eu sunt foarte mulțumit cu personalitatea mea. (fără de) :D Departe ideea de a fi perfect, dar nu aș vrea să schimb nimic la mine ;)).
Glappy, cred ca inevitabil ne schimbam pe masura ce trec anii. Viata si intamplarile din ea ne modeleaza personalitatea. Nu mult, e adevarat, pe ici pe colo, in punctele esentiale. Tineretea vine cu mult curaj si entuziasm, maturitatea aduce intelepciune si instinctul de conservare. N-as mai putea face acum ce faceam la 20 de ani… Nu mai gandesc asa, nu mai simt asa.
Dar poate voi barbatii ramaneti neschimbati. Nu am de unde stii asta.
Ceva de genul spunea si Dali parca, sa nu ne fie frica de perfectiune pentru ca n-o vom atinge niciodata. Si cu toate astea, simt in noi o sete imensa de perfectiune. Cand spun noi ma refer la oameni de pretutindeni, la oameni in general. Toti vor azi sa arate perfect, sa faca totul cat mai bine, sa aiba casa visurilor lor, vacante desavarsite. Apoi, imi aduc aminte de cuvintele cuiva care spunea ca apropoierea de perfectiunea absoluta e o nevoie innascuta, o datorie a omului. Glappy, poti da-mi un exemplu, din punctul tau de vedere, de lucru perfect de pe Pamant? Poate sa fie piesa muzicala, pictura, monument, sculptura etc. Crezi ca poti crea si tu intr-o buna zi o opera de arta? Ti-ai propus asta?
Hm, e bine daca gandesti asa, inseamna ca esti multumit cu tine insuti. Esti linistit, poti sa-ti vezi in continuare de munca.
Sunt multe lucrări perfecte din punctul meu de vedere, dar sunt convins că dacă artiștii respectivi ar mai fi trăit, ar fi văzut lucrările cu alți ochi și le-ar fi văzut imperfecțiunile. Sculpturile lui Michelangelo pentru mine sunt perfecte, pentru că nu am ajuns la nivelul lui și nu știu unde să caut greșelile în lucrările lui.
Wolfgang Amadeus Mozart de mic copil a creat niște capodopere ale muzicii clasice
Jimi Hendrix este considerat cel mai bun chitarist al tuturor timpurilor.
Noi avem niște modele de perfecțiune pentru că nu suntem capabili să înțelegem și să le vedem greșelile. Este greu să ma ajungem la nivelul marilor artiști, pentru că acum nu prea mai există pasiunea, se muncește doar pentru bani, iar asta te face să nu mai creezi calitate.
O operă de artă poate fi și un tablou sa un mozaic. Eu pentru asta trăiesc, pentru a lăsa ceva de valoare în urmă.
Poate asta e diferenta dintre un om de rand si un geniu. Omul de rand poate doar aprecia si lauda munca geniului, dar nu o poate intelege in totalitate si nici nu are caderea de a o critica. Asa e, Glappy, acum nu se mai face nimic din pasiune, tot ce se creaza e cu gandul la recompensa materiala. Deh, s-au schimbat epocile, nu mai suntem idealisti ci hiper pragmatici. Intrebarea e, am evoluat sau am involuat? Si aici ma refer strict din punct de vedere spiritual.
Asta si trebuie sa fie menirea unui artist, sa lase ceva important in urma lui. Ceva ce oamenii sa aprecieze peste secole.
Eu cred că am evoluat doar în tehnologie, în rest am involuat. Oamenii sunt mult mai răi, încearcă să vadă doar greșelile altora, nu și lucrurile bune. Îl pune pe cel de lângă el într-o ipostază proastă pentru a ieși el în față, în loc să facă ceva pentru care să poată fi apreciat.
Eu am citit pe bloguri(din recenziile unor carti istorice) lucruri ingrozitoare despre epocile anterioare, despre cum erau tratati(sau sa spun mai degraba maltratati oamenii, in special femeile), cum erau batuti, schingiuiti, omorati fara mila, cum se comiteau nedreptati fara seaman. Nu cred ca oamenii au fost vreodata mai buni sau mai rai, poate acum avem mai multa constiinta si ne da silinta sa fim mai drepti. Trecutul omenirii e negru din acest punct de vedere. Poate au existat si exceptii, oameni care au vrut neaparat sa faca ceva deosebit, oameni talentati, manati de nobile idealuri, poate mai exista si acum dar nu-i stim noi.
nu cred ca perfectiunea poate fi atinsa. nu cred ca Bach a crezut ca Fur Elise este perfecta, poate a crezut ca Elise a lui este perfecta (din cate siu eu, Elise a fost numele sotie sale). Nici fizic nici sufleteste nu putem fii perfecti dar putem sa fim fericiti si multumiti de noi insine. Eu sunt foarte departe de a fii perfecta dar mereu incerc sa ma comport asa cum vreau ca oamenii sa se comporte cu mine, cel putin la munca. Putem incerca sa fim mai buni daca nu putem ajunge mai sus
Pai in acel caz, omul era un geniu, nu avea cum sa nu creeze la un moment dat si ceva perfect. Si asta apreciaza posteritatea, nu autorul. Eu stiam ca Elise a fost eleva sa de care el se indragostise, dar care ii refuzase cererea in casatorie.
Foarte frumos spus, putem incerca sa fim mai buni. Nu ne opreste nimeni sa nu incercam, si aici nu ma gandesc doar la suflet ci si la lucurile materiale. De ce sa te multumesti, de ex., cu putin la serviciu cand ai putea avea mai mult sau totul?
Felicitari pentru felul in care gandesti.
Eu sunt genul de persoana perfectionista cand vine vorba de acte, de ceva treaba! Imi place sa fac lucrurile cat mai bine posibil! Cand vine vorba de persoane nu am cerut niciodata sa fie perfecte! Eu nu sunt perfecta! Departe de mine acest gand :) Cand vine vorba de job, pot sa zic ca am avut intotdeauna jobul perfect potrivit mie! Cat despre vacante toate au fost perfecte intr-un fel! Problema e sa stim sa scoatem perfectiunea din toate! Eu cred ca perfectiune dar nu in cea absoluta! :)))
Dar nu te deranjeaza defectele lor niciodata? Nici eu nu sunt perfecta, tocmai de aceea am o gramada de lume care nu ma place, nu ma suporta. De aceea m-am despartit de multi prieteni pentru ca nu erau de acord cu felul meu de a fi. Si nici eu cu al lor…
Unele lucruri sunt perfecte tocmai prin imperfectiunea lor. In orice vacanta e loc de mai bine, Alicee. Putem extinde asta si pentru viata de zi cu zi. Perfectiunea e imposibil de atins aici. Nu are cum sa ne iasa totul ca la carte. Mereu e ceva ce se iveste din senin si ne strica planurile. Probabil e o lege a firii.
Deci, ii acceptam pe ceilalti cu imperfectiunile lor sau mergem si cautam altii cu mai putine imprefectiuni, cu acele calitati pe care ni le dorim noi?
Hehe, imi aduci aminte de o vorba celebra, “pentru a fi perfecta ii lipsea doar un defect”. :biggrin:
Perfectiunea e relativa ca o definitie as zice ca depinde cat de sus iti pui astepatarile! Daca nu ai asteptari foarte multe de la viata si de la cei din jur poti sa ai o viata perfecta! Nu pt cei din jur, ei intotdeauna vor zice ca e loc de mai bine si majoritatea se supara daca vad ca esti fericit si te multumesti cu ce ai fiindca suntem educati in asa fel incat sa dorim intotdeauna mai mult, sa fim nefericiti pana la urma! E un fel de manipulare si asta, si majoritatea nu o constientizeaza! Depinde de atitudine ta fata de viata! eu zic ca sunt foarte multi oameni care nu au motive sa fie nefericiti si totusi sunt! multi vor sa aiba multi bani desi nu stiu cat trebuie sa plateasca ca sa ii aiba! Chiar daca ii castiga, banii pot aduce fercirea dar si multe necazuri! Te trezesti cu oameni falsi, profitori in jurul tau! Te trezesti ca trebuie sa fii ceea ce nu esti! altii vor viata de vedeta fara sa stie ce inseamana paparazii si lipsa de intimitate! Altii vor succes fara sa stie cata munca trebuie depusa pt asta si cat de repede poate sa iti fuga lumea de sub picioare si sa se termine totul, in timp ce tu construiai ceva, uitai sa traiesti sa faci alte lucruri mai importante! Totul are un pret in viata! Perfect inseamana ce e bun pentru tine! :)
Ah cat despre persoane si faptul ca nu mai mergem pe aceelasi drum, nu e vorba de imperfectiuni, e vorba de diferente de interes! Nu ne mai intereseaza acelasi lucru, nu mai avem ce povesti, nu mai suntem pe aceasi lungime de unda! In cazul meu acesta e motivul terminarii relatiilor, nu imperfectiunile ce tin de fizic sau caracter (desi rareori sunt si cele de caracter)
La mine a fost si acest caz, Alicee, poate o sa povestesc pe blog intamplarea in cadrul unui articol. Am tema in minte de cateva zile, m-a inspirat o chestie gasita pe alt blog. E o problema care ma macina demult si vreau sa o dezbat cu voi. :ermm:
Nu pot sa nu fiu de acord cu tine, asa e, perfectiunea e atunci cand suntem pe deplin multumiti de noi si de rezultatea noastre, practic de viata noastra. Problema e ca omul e vesnic nemultumit, si in plus, parca mereu se uita si la capra vecinului si i se pare ca e mai grasa si mai frumoasa si ravneste si el la ea. De asta ziceam ca e bine sa mai uitam de invidii si rautati si sa lucram putin la sufletul nostru(ziceam in general, in articol, adica aici vroiam sa ajung, nu stiu daca s-a inteles, dar mna :biggrin: ).
Iar unii chiar viseaza la cai verzi pe pereti, cu siguranta vor fi dezamagiti si nefericiti.
nu cred ca exista perfectiune umana… nu o caut nici la mine, nici la altul…
imi doresc insa… ca sa fiu mai bun, pe zi ce trece… si reusesc… (asa cred si sper)… dar perfectiunea sunt convins ca nu o voi atinge, oricat de mult mi-as dori si as lupta pentru ea…
imi place insa… ca in fiecare zi… cel putin unei persoane sa ii spun un compliment adevarat…
astazi… o batranica pe strada… park avenue in manhattan… imbracata f elegant… ni s-au intalnit privirile… si i-am zambit in semn de apreciere… ea a facut la fel… si ne-am salutat cu buna ziua… (gest extradinar de rar… intre doi trecatori pe strada) doi necunoscuti… intr-un oras de peste 8 mil de locuitori… eu am fost fericit ca am vazut incantarea pe chipul ei cand i-am zambit… ea deasemenea… apoi… fiecare a mers in directii opuse, fara sa cred ca, viata ne va pune iar fata in fata…
deci… consider eu… am fost bun, prin gestul meu… dar… pana la perfectiune… este o cale infinita… pe care doar dumnezeu o poate strabate…
gresesc??
Frumos spus, Ovi, “imi doresc sa fiu pe zi ce trece mai bun”. Laudabila intentia ta, totul e perfectibil in natura, chiar si oamenii. :biggrin: :unsure: Iar perfectiunea inseamna munca.
:silly: Glumesc, dar sa stii ca asa mai fac tinerele d-soare. :tongue:
Superb gestul tau, ai facut fericita o batranica. Cred ca iesise special in parc la cules de complimente. :biggrin:
Nu, nu gresesti deloc. Datoria noastra e sa incercam. Sa ne propunem sa fim mai buni din toate punctele de vedere, nu doar spiritual. Nu-i inteleg pe cei care se uita in jos si se multumesc cu putin. :dizzy: :ermm: :wassat:
Odata am participat la o discutie cu un rabin care ne-a zis verde-n fata: eu unul nu doresc sa-l vad pe Dumnezeu.
Având in vedere contextul, l-am intrebat de ce. El mi-a raspuns ca nu-l intereseaza sa i se certifice daca exista sau nu Dumnezeu, pentru ca atunci s-ar surpa bazele credintei. Nu mai e credinta, ci stiinta (nu ca ar fi ceva in neregula cu stiinta :-) )
Asa si cu perfectiunea, e irelevant daca exista sau nu, pentru ca noi, oamenii, oricum vrem mereu altceva. Bineinteles ca aspiram spre perfectiune ca asa e jocul, dar ideea de baza asta este: aspiram asimptotic spre perfectiune, nu aspiram sa atingem perfectiunea.
Eu mi-am propus sa fiu mai bun in fiecare zi, dar senzatia nu m-a tinut mai mult de trei zile legate. Dupa care a venit un meci al lui Dinamo sau orice altceva care a facut ca bunatatea sa mi se duca naibii.
Uluitori rabinii astia ai tai, nu inceteaza sa ma uimeasca cu intelepciunea lor. :biggrin: :wink:
Pai unora le mai iese, Dragos. Sa nu-mi spui ca nu consideri operele unui Michelangelo sau Da Vinci ca fiind capodopere. Daca ei au putut, noi de ce n-am putea? Bine, nu toti suntem genii, dar putem incerca sa ne autodepasim in fiecare zi. Asa si cu tine, ai incercat, te-ai impotmolit, dar apoi ai luat-o de la capat. In asta consta frumusetea jocului. O simpla iesire in decor la nervi nu se pune, nu? Tu tot ala esti! :biggrin: :dizzy: :ermm: :devil: :tongue: :silly:
Eh, poate ca sunt capodopere, dar Da Vinci era cam gay si Michelangelo cam invidios pe Da Vinci :-)
O simpla iesire in decor nu se pune. Cu conditia sa fie una….
Pai Dragos, Dinamo pierde destul de rar…astfel incat tu esti nevoit sa ramai… bun. :biggrin: :whistle: :tongue:
:ninja: :dizzy: :ermm:
Informatiile despre artistii renasterii sunt reale sau doar zvonuri lansate de rautaciosi?
:-) Se pare ca sunt reale, dar n-am de unde sa stiu cu certitudine.
Michelangelo era invidios pe Da Vinci pentru ca Da Vinci ignora sculptura, considerând-o o arta de mâna a doua (s-a bagat in sculptura doar atât cât sa-si dovedeasca siesi ca o poate face ‘si pe asta’), in schimb era (Da Vinci adica) multilateral. De Da Vinci se spune ca ar fi fost prins la o petrecere gay, dar a scapat pentru ca in grupul respectiv se aflau mai multi fii ai unor personalitati sus-puse. E posibil sa fie totusi o facatura, intrucât personalitatilor cu pricina (inclusiv lui Da Vinci) li se cam rupea de Biserica Catolica, fiind mai degraba inclinati spre ceea ce numim noi astazi ca fiind ‘stiinta’. Problema totusi ramâne, intrucât nu prea exista dovezi cum ca ar fi avut relatii cu femei, in schimb era tot timpul inconjurat de masculi feroce…In orice caz nu conteaza asa de mult, intrucât Da Vinci ramâne in constiinta omenirii ca artist si om de stiinta, nu ca homosexual. Totusi, arta sa a avut ca punct de plecare aceasta mica problema…..
Dragos, eu cred ca aceasta controversa a pornit de la pictura sa celebra, Gioconda. Unii sustin ca ar fi chipul unui barbat…ca ar fi autoportret. :biggrin: De aici se pot lansa o gramada de speculatii. Dar daca nu a fost vazut in compania femeilor ci inconjurat mereu de masculi feroce, atunci e clara treaba. Si nu ma surprinde. :ninja: :ermm:
Nici nu stiu ce-ar insemna perfectiunea pentru mine asa ca de asta nici nu tind sa o ating. Nu sunt o frumusete dar nici n-am defecte pe care as putea sa le corectez printr-o operatie care m-ar aduce mai aproape de perfectiune. Am o relatie minunata cu care sunt fericita deci pentru mine e perfecta asa cum e. Si jobul e ok desi intotdeauna n-ar strica mai multi bani, mai multe trainguri etc (dar nu pot sa spun ca as renunta la el ca sa caut ceva mai mult ca perfect pentru ca stiu ca sunt foarte multe sanse sa dau de mai rau).
De perfectiunea sufletului ce sa spun, grea intrebare. N-as sti de unde sa incep sa fiu mai buna. Cred ca e ceva ce vine natural la fiecare.
M-am gandit si la intelect, cum sa fac sa-l antrenez mai bine si mi-am dat seama ca oricat m-as chinui, atata am primit atata am. Pot cel mult sa invat si sa citesc si sa ma informez atata cat imi face placere. Ma simt bine asa cum sunt, cu inteligenta mea medie desi clar e loc de mai bine. Dar asta e, nu ne-am nascut toti genii.
Iar la lucruri mai concrete gen vacante….acestea pot fi perfecte atata timp cat nu punem noi asa mare pret pe defecte si minusuri. Trebuie sa privesti partea perfecta a lucrurilor :)
Si daca nu vine natural trebuie sa ramanem rai, nedrepti, perversi, mincinosi, razbunatori?
Tu esti o persoana foarte multumita de ea insasi(fizic zic), de partener, de job, esti un om fericit. Se poate spune ca ti-ai atins perfectiunea ta.
Pai fiecare are modul lui natural si nefortat de a fi bun, atata cat poate si simte fiecare si cat il lasa sufletul. Cine e rau ori nedrept ori pervers ori mincinos ori razbunator ori toate deodata nu stiu ca s-a gandit vreodata “hei, ce-ar fi daca as exersa sa fiu mai bun?”. Poate ma insel, nu stiu. Nu pot sa spun ca sunt foarte multumita fizic de mine doar ca n-as sti ce sa schimb ca sa fie mai bine, sunt doar un om normal, nu unul frumos. Complexul meu major a fost tenul mai inchis la culoare (si desi in timp s-a transformat in avantaj si a tot fost admirat si apreciat, tot mi-as dori sa fi fost mai alba la ten). Cu partenerul da, pot sa spun ca mi-am atins perfectiunea. La job s-ar putea si mai bine doar ca nu e acum momentul sa schimb ceva, sunt si intr-o stare de comoditate.
Si eu te invidiez pentru tenul masliniu.
Al meu e alb translucent. :angry:
Buna, draga Nice! Eu cred ca datoria omului in viață este să se cunoască pe sine și să aspire către desăvârșire spirituală. Este normal să faci meseria care te face fericit, sa descoperi adevărul care te liniștește și să aspiri către perfecțiune la locul de muncă și spre umilință, generozitate și iubire în toate aspectele vieții.
Condiția este însă a nu face din asta un țel, o obsesie. Există riscul să devenim aronganti si plin de noi.
Neata, Marin. Asta e valabil pentru oamenii care au ce pune pe masa… Datoria, la ea ma refer. Daca esti sarac lipit pamantului numai de desavarsirea spirituala nu-ti mai arde. Sau daca esti bolnav… Caci sunt multi in aceasta situatie…
:silly:
Poate e mult spus datorie. E mai degraba o necesitate pentru ca iti garanteaza o anumita liniste interioara atat de importanta. Sa stii cine esti, de unde vii, spre ce te indrepti.
Meseria care te face fericit? Cred ca e aceea care iti asigura o viata decenta. Nu poti fii fericit in conditiile in care nu-ti poti cumpara din salariu nici macar o carte sau un obiect de imbracaminte din an in pasti. Apropos, ca tot se apropie Pastele si trebuie sa ne innoim. :biggrin:
Nu intotdeauna facem ce ne place cu adevarat. Mie nu imi place sa muncesc de ex, nu imi place niciun job. Asta am realizat in anul cat am stat acasa in somaj si am fost cea mai fericita fiinta din lume. Nu mai am nicio tragere de inima sa merg la job, merg acolo in scarba… As vrea sa fiu turist toata viata. Jobul asta ar fi perfect pentru mine. Nu ghid, ci turist! E mare dferenta. Imi pot permite? Nu, pentru ca nu sunt mostenitoarea unei averi impresionante.
Cum adica spre umilinta? Te referi cumva sa lasi capul jos cand cineva iti atrage atentia ca ai gresit, sa nu-ti superi si sa-ti asculti superiorii? Sau sa nu fii ingamfat, orgolios si prepotent?
Hey :) Am reusit sa imi fac timp sa intru si pe bloguri, amu inainte de meciul Stelei. Cu atat mai mult, zic eu, trebuie sa mergi pe drumul spiritual daca esti bolnav si sarac, e mult mai usor atat, tentatiile sunt mai mici.
Ba da, draga Nice. Aici e marele secret: sa poti fi fericit indiferent de starea materiala si de cea de sanatate. Sa poti sa ai puterea sa zambesti, sa crezi si sa speri indiferent cat de neagra e situatia in care esti. Eu nu ma inoiesc decat spiritual si asta nu la anumite zile.
Da, conteaza mult de tot sa faci ceea ce iti place. Eu mi-am dat seama ce ma face cu adevarat fericit si pana mor, indiferent daca voi face avere au ba, indiferent daca imi va flutura vantul prin buzanare, asta voi face negresit.
Nu trebuie să te superi indiferent cine, ce îți zice. Iar când cineva îți atrage atenția că ai greșit, trebuie să te bucuri. Te ajută să evoluezi. Evident că dacă ești arogant, orgolios și prepotent esti doar un prost.
“Sa poti sa ai puterea sa zambesti, sa crezi si sa speri indiferent cat de neagra e situatia” – asta da atitudine. Daca ai puterea sa zâmbesti, chiar si ghinionul se plictiseste la un moment dat de tine si se duce in alt aparte :-)
:ermm: :shocked: Asta o spui din experienta proprie, Dragos? :cheerful: :wassat:
Neata, Marin :silly: :tongue: , cand incepe Steaua? :biggrin: :dizzy: :ermm:
:ninja: 
:w00t:
Marin, debordezi de optimism, iar entuziasmul tau e molipsitor. Zic asa, in general.
Neata, Nice
Meciul Stelei incepe acum pe digisport 1.
Multumesc, sper sa molipsesc pe cat mai multi oameni.
Multam, Dragos! :)
Merci de info, Marin. Sunt cam pe dinafara cu fotbalul, am avut o zi de cosmar azi la job si nu pot sa-mi revin! :cwy:
Cu multa placere! Azi a fost luni, de aici ziua dificila. Maine, sigur va fi mai bine.
Nu, Marin, nu a avut de-a face cu ziua de luni, o sa povestesc pe cel mai recent articol ce mi s-a intamplat!
Eu nu cred in perfectiune, nu am crezut si nici n-o voi face vreodata. Cred insa cu tarie in capacitatatea omului de a se imbunatati pe sine, de a aspira la mai mult, insa, de la persoana la persoana, acel mai mult, acea “perfectiune” este limitata de gandirea si mentalitatea fiecaruia, de cultura si experienta sa de viata, de statutul social si alte astfel de “ingradiri”. Nu cred ca exista om care sa nu-si doreasca ceva mai bun pentru el, nu ne multumim niciodata cu ceea ce avem si asta nu poate sa fie decat un lucru exceptional pentru ca, intr-o mica masura, fiecare dintre noi participam activ la progresul omenirii.
Da, Ana, fiecare are modelul sau de perfectiune, ea difera de la persoana la persoana. E o notiune a naibii de abstracta. De la dorinta la putinta e cale lunga. :whistle:
Buna! Cu totii aspiram spre perfectiune desi cu totii stim ca nu o vom atinge. Plus ca nici nu avem nevoie de ea. Gandeste-te cum ar fi ca totul sa fie cum vrem noi la comanda. La inceput ar fi “cool” dar dupa ceva timp ar deveni monoton si plictisitor incat ar anula cu totul farmecul vietii (si nu ma refer la Rapidul lui Copos
). Concluzia? Suntem perfecti in imperfectiunea noastra. :biggrin:
Buna, MT. :cheerful: Imi place mult concluzia ta, subscriu in totalitate. Daca e s-o luam asa suntem inconjurati de perfectiune. Nu, n-o putem atinge, dar macar sa ne dorim sa ne autodepasim, sa visam la mai bine, la mai frumos. Sa incercam sa fim mai buni, mai drepti, mai putin egoisti si razbunatori. Stii, zicea cineva ca de fapt exista o cale spre perfectiune. Cred ca o poti ghici si tu…
Buna tuturor!
Eu unul nu as vrea sa ating perfectiunea si as dori doar sa imi corectez unele greseli eu cred ca fiecare dintre noi atinge perfectiunea fara sa ne dam seama eu vad aceasta perfectiune ca o completare la perosoana ta perfectiunea poate fii atinsa in fiecare zi cand ne completam unii pe altii perfectiunea nu poate fii atinsa de un individ dar de un grup da.
Foarte interesanta perspectiva ta, Daniel, uite ca in felul asta nu am privit pana acum problema. Cred ca pana la urma ai dreptate cu corectarea greselilor, macar sa ne dam seama de ele si sa vedem cum ne putem indrepta. Pentru ca unii nu suporta ideea ca ei mai si gresesc, se cred din star perfecti.
Cand spui “completandu-ne unii cu altii” ai in vedere partenerul de viata sau colegii de la serviciu, scoala?
Da la partenerul de viata sau colegii de serviciu/scoala cand am spus ca trebuie sa ne completam unii pe altii si uite asa se formeaza o oarecare atractie intre oameni, cea mai buna comparatie ii aceea dintre oameni si 2 magneti, la magneti opusurile se atrag asa si oamenii cauta mai tot timpul sa se completeze intre ei si sa formeze un tot unitar “perfect”!
Sa inteleg ca e bine sa ne asociem cu oameni diferiti astfel incat sa speram la o completare fericita? :biggrin: :ermm: :unsure:
“Asocierile” acestea eu le vad de doua feluri de obicei oamenii formeaza un grup atunci cand au multe in comun au aceleasi pasiuni in acest tip de grupuiri intr-un tarziu o sa apara o oarecare plictiseala/monotonie dataorita faptului ca persoanele respective o sa stie cam acelas lucru si o conversatie intre doua persoane cu aceleasi pasiuni mod de gandire ar deveni defapt o conversatie de tipul “eu cu mine”(poate de aceea nu vedem multe cupluri care sa aiba prea multe in comun intervine monotonia…am patit-o).
Pe de alta parte ar fi grupul mixt cu oameni care au pasiuni diferite obiceiuri diferite dar totusi ei sunt legati de dorinta mare de acumula informatie de orice tip.
Aici pot sa ma dau exemplu pe mine eu prefer latura umana sa zic asa(imi place geografie istorie studierea limbilor straine) dar tot timpul am vrut sa invat mecanica (fratemiu ii mecanic auto) simteam ca ii un gol care trebuie sa il umplu sa ma “perfectionez”.
Eu zic ca nu ii rau ca din cand in cand sa ne asociem cu oameni diferiti dar totusi trebuie sa existe un echilibru intre “diferit” si “la fel” si sa nu uitam ca diferit nu inseamna tot timpul ciudat.
Ce coincidenta frumoasa, si eu sunt atrasa tot de materiile umaniste, de fapt am si urmat profilul uman la liceu(iar istoria, romana, geografia si engleza au fost preferatele mele). Cine seamana se aduna, se verifica si in cazul nostru. :biggrin:
Da, trebuie sa existe un echilibru pentru ca altfel sar scantei…doi oameni diferiti(din toate punctele de vedere) si in plus si orgoliosi, ajung inevitabil la cearta. Iar de aici pana la despartire nu e decat un mic pas. Bine, nici situatia inversa, prea multe asemanari nu e indicata. Se ajunge, exact cum ai zis si tu, la monotonie, plictiseala.
Pana la urma cea care trebuie sa domine, pentru a se mentine armonia, este intelegerea si acceptarea celuilalt.
Buna intrebare, cea cu perfectiunea interioara! Din pacate, in lupta si alergarea zilnica, posibil ca uitam ca mai avem ceva si prin interior, o inima, un spirit, pentru ca folosim mai mult doar coatele. si atunci, din cand in cand e buna cate o oprire, o tragere de suflet si o introspectie. Eu vreau sa fiu mai bun, mai iubitor, mai credincios , mai.. Sper sa nu ma “murdaresc” prea mult cu mizeriile de pe aici, astfel incat sa ajung sa nu mai imi vad inima si sufletul. Frumoase ganduri!
Da, Marius, despre asta era vorba in articol, cum putem sau daca putem sa ne desavarsim din punct de vedere spiritual. Daca ne dorim asta in primul rand, daca e o optiune. Sau, macar, daca facem ceva pentru el, concret. Daca ne propunem sa devenim zilnic mai buni. Sa indreptam ce e de indreptat. Daca e ceva de indreptat. Exact, prea ne folosim coatele si din ce in ce mai putin sufletele. Parca le-am uitat de tot, de fapt nici nu prea mai avem timp de ele.
Io vreu pui rotisati perfecti!! Cu mujdei minune!! Da!
Trebuie sa fim buni neaparat, e foarte greu dar putem sa fim buni.
:biggrin:
Ce usor e de multumit, Tury. :silly: El are parte de perfectiune la tot pasul. Doar de un hipermarket are nevoie. Sau de un cuptor bun in bucatarie…asta daca se mai incumeta cineva sa ma gateasca cand isi poate cumpara de la magazin totul ieftin si fara bataie de cap. Sau daca isi permite, poate merge la restaurant.
Tury, unii nici macar nu isi propun sa fie buni. Considera ca a fi rau in ziua de azi e echivalentul succesului. :biggrin: :wassat: :angry:
Imediat ii gata puiu!! Pornografie curata domle! Ce forme, ce miros, ce ten! Aiiaiaaiaiaiii! ujdeiu ii gata deja!
Io raman fix si de neclintit ca trebuie sa fim buni! Acei unii de care zici, si-au pierdut din stralucirea sufletului. Un om poa sa fie urat fizic ca Bu-hu-hu da de e bun in Interior il vezi frumos
Tu gatesti acum, Tury? Iti prepari pui la rotisor?
:biggrin: Pai te pricepi? :wassat: Ah, am uitat ca esti maestru bucatar. :biggrin: 
Mi-am facut si eu pui azi. La aburi. :ermm: :tongue: Cu conopida si rosii. :happy: :wub:
Asa este, bunatatea se reflecta pe chipul si in ochii omului. Adevarata frumusete este cea interioara. Degeaba esti frumos fizic daca pe interior esti putred, mai devreme sau mai tarziu lumea se va obisnui cu trasaturile tale si nu va gasi nimic interesant de admirat.
Am friteuza pentru pui! Apoi ma pui la tv ca mi-or dat astia de la Romtelecom in plus tot la acelasi pret pachetu MaxPak si tate documentarele. Va fi o sara perfecta! Noa ase! Pui, un uachi la tv, jap in canoiul cu mujdei alta darab de pui iara un uachi la tv. Termin cu o berula, somn ca maine de la 5 la munci!
Exact. Si de esti intr-o stare ravasita bunatatea trebe sa o afisezi, in caz contrar ca om esti zero.
Oho, atunci iti urez pofta buna si vizionare placuta, Tury. Si tu tot la 5 te trezesti maine? Ce coincidenta. :biggrin: :angry: :silly: :tongue:
De acord cu ultima ta fraza. Unii au uitat semnificatia cuvantului OM.
Multumesc frumos :kissing:
La 5 dară, sus în grisine iară la 5.30 mașina de servici se-mplântă pe aleea blocului – la 6 îs operațional, plin de abnegație și avânt profesional! :devil:
OM bineînțeles, un cuvânt ușor de scris-pronunțat și pus în practică e nevoie să a te machia cu produsul Transpirat. Machiaj: obligatoriu! O sară faină
Masina de serviciu te asteapta la scara. Ai si sofer personal? :shocked: Pai Tury, tu esti o celebritate inseamna. :biggrin: Nu ma mai joc cu tine, eu iau metroul si tramvaiul. :biggrin: :cwy: :angry:
O seara faina si tie, o saptamana usoara plina de veslie si realizari. :cheerful:
daca perfectiunea inseamna fericire atunci vreau sa ating perfectiunea… altfel ma multumesc doar cu fericirea
Nu stiu daca e sinonima cu fericirea, caci nu le-am atins niciodata nici pe una nici pe cealalta. Am fost aproape de fericire de cate ori dar apoi am revenit rapid cu picioarele pe pamant. Deci nu se pune. Eu percep fericirea ca o stare generala, interioara, de lunga durata.
In articolul asta ma interesa daca voi faceti eforturi sa deveniti mai buni pe zi ce trece. Daca incercati sa fiti mai intelegatori, mai umani, mai altruisti. Daca aspirati spre perfectiunea sufleteasca sau daca va multumiti cu ce aveti in prezent. :ermm:
aspir spre fericire… daca asta cere sa fiu mai bun fac si asta!
Acum nu stiu totul e relativ, pana si fericirea… depind de la caz la caz, de la om la om
Pai da, ce inseamna pentru tine fericire pentru mine poate inseamna un cosmar. Asta imi aduce aminte de un articol mai vechi de-al tau in care ne intrebai care e menirea omului in viata. Acum stiu care e a ta. Scopul tau e sa fii fericit! :biggrin:
si al tau? Nu toti oamenii vor sa fie fericiti…in general vorbind, nu discutam despre genii care au un dar si vor sa revolutioneze ceva(insa aia banuiesc ca ii face pe ei fericiti)
De la dorinta la putinta e cale lunga, Pato. Azi de ex sunt foarte nefericita… :pouty:
:cwy:
ce ai patit? nici eu nu sunt “in apele mele” dar … totusi e bine
Am povestit pe cel mai recent articol… :cwy:
Toata conversatia ma duce cu gandul la un singur film Into the wild!avem ce invata din film!
Cine nu l-a vazut il recomand cu mare placere pot sa zic ca ii filmul meu preferat(bine mai am o serie de filme istorice care imi plac).
hmmm m-ai facut curios!
Desi pe mine ma ducea la Pursuit for Happiness
Of, Pato, nici acum nu am apucat sa-l vad pe tot. :ermm:
Nu l-am vazut dar imi aduc aminte ca multe lume il lauda. O sa-l caut negresit. Nu e filmul ala cu final tragic?
Ai nimerit Nice ii cu final tragic
Daniel, tu ai fi capabil sa lasi totul in urma si sa te aventurezi in necunoscut?
Nice, visul meu ii sa fac turul Europei cu un buget mic(150 $) cu autostopul mai exact!
Pai transportul ca transportul, dar cum rezolvi cu dormitul, cu mancarea? :unsure: Nu cred ca iti ajung cei 150 de $. In sfarsit gasesc si eu pe cineva pasionat de Europa, ca pe blogul asta cei mai multi sunt cu Asia, mai precis cu Extremul Orient. :ermm:
Aceasta o fost si reactia mea cand am auzit povestea unei prietene care o facut turul Europei de doua ori fara bani si tot steteam eu si imi bateam bibilica cum o reusit o inceput sa imi explice una alta.
Dormitul se rezolva cu siteuri gen couchsurfing.com cu mancatul ii mai greu sa zic dar totusi m-as descurca si cu asta.
http://stirileprotv.ro/stiri/travel/cea-mai-ieftina-metoda-pentru-a-face-turul-europei-autostopul-60-de-euro-sunt-suficienti.html
http://www.wulgar.com/calatoria-din-cluj-napoca-la-paris-cu-autostopul-in-8-zile
Sper ca aceste 2 argumente destul de consistente ale mele sa fie destul de bune.
Cat despre bani eu am o mica teorie omului nu ii trebuie bani ca sa traiasca…iar in privinta Europei pot sa zic ca nu vreau sa parasesc “batranul continent” pentru nimic in lume!
Hm, nu stiam de metoda asta, contine un anumit grad de risc. Eu una nu m-as aventura, dar daca tu ai curajul asta, iti doresc multa bafta. Poate fi fun, poate fi aventura vietii tale. Chiar ai avea ce povesti nepotilor la batranete. :biggrin:
Hehe, nici eu nu prea vrea sa parasesc batranul continent, dar sunt tari care merita vazute si in Africa, dar si in Asia sau America.
am vazut filmul acum cateva luni pe TVR! (m-am uitat la trailler acum si mi-am dat seama) merita vazut
Frumosul, perfectiunea, viata ideala ….. cred ca am obosit prea mult daca am ajuns sa scriu asta:
“Nici frumosul, nici perfectiunea nu ne vor face mai fericiti decat sunt acum” Chiar daca am fi cei mai frumosi din lume, si langa noi, persoana iubita sa fie cea mai frumoasa din lume, sa avem viata ideala, dincolo de ceea ce altii nici nu pot visa, si totusi …. ceva lipseste. Banalul, uzualul, modestul, mediocrul.
Mult timp am ignorat viata linistita, lucrurile banale de langa mine, si incep sa cred ca este o greseala. Viata trebuie sa fie simpla, si noi sa invatam sa ne bucuram de nimicurile de langa noi, atat. Cautand idealul vom imbatrani cautandu-l, visand la ceva ce nici macar nu ne-ar fi de folos riscam sa uitam a trai.
Poate ca acum cand scriu aceste randuri sunt obosit, nu de oboseala cauzata de nesomn, ci asa, in general. Chiar te rog sa ma contrazici!
Eu nu spun sa pierdem timpul visand la cai verzi pe pereti, ci sa acordam mai mare atentie sufetului nostru. Eram curioasa daca voi aspirati spre desavarsirea spirituala, in sensul sa va doriti sa deveniti pe zi ce trece mai buni, mai invatati, mai cultivati. Eu consider ca doar sfinti pot atinge perfectiunea sufletului, dar ma gandeam ca poate voi aveti alta parere. O viata banala avem multi dintre noi, presarata din cand in cand cu momente de fericire sau maxima suparare.
sunt fecioara, clar tind spre perfectiune :) din pacate doar tind ca de atins n-am atins-o niciodata :D
nu exista perfectiune dar acest concept te face sa vrei mai mult si mai bine :)
sunt momente in care ma multumesc cu personalitatea actuala si momente in care vreau schimbari :)
Exact, Lilly, unii fac lucrurile superficial iar altii ca la carte. Despre asta era vorba in articol.
Nu am vrut niciodata sa stralucesc de perfectiune, desi chiar am incercat. Sunt o persoana ambitioasa, defectul meu cel mai mare fiind ca am unele momente de neincredere, si asta m-a dezavantajat. Am vrut mereu mai bine, nu m-am multumit cu putin si am in jur persoane care au pretentii si asteptari…
O scapi in timp de neincrederea asta, Laura…eu ti-am mai spus.
Nu prea ai cum sa fi perfect, e o tinta prea inalta! Fiecare in parte are o doza de perfectiune si imperfectiune ca doi magneti + _
Frumos spus, Ana.
Majoritatea oamenilor aspira la perfectiune si unii chiar se mai si cred perfecti. Eu zic ca perfectiunea sufleteasca este poate cel mai usor de atins, pentru ca trebuie sa fii cinstit cu tine si cu cei din jur si sa mai dai din cand in cand o mana de ajutor… Insa in alte domenii cu greu putem vorbi de perfectiune, poate sunt doar lucruri extrem de bine realizate, dar mereu se vor gasi altii care sa-le faca mai bine…
Cred ca lupta pentru perfectiune este buna, daca nu exageram. Poate fi o motivatie grozava pentru a ne atinge scopurile, insa daca o ducem la extrem putem sa devenim mult prea pretentiosi si nemultumiti de noi..
Foarte interesant punctul tau de vedere, Paul. Cei prea pretentiosi si nemultumiti de ei insisi si de cei din jur pot fi persoane ursuze, dezagreabile… :ermm: :dizzy: