Later edit: in stanga sus am deschis un nou poll. Va invit la vot!
Pentru mine bloggingul e pura pasiune, e relaxare si totodata distractie. E modalitatea mea de a ma juca. Iar blogosfera e terenul meu de joaca. Cand bucuria si entuziasmul vor disparea, imi voi lua jucariile si voi pleca. Mi-a placut mult primul an de blogging cand euforia mea atingea cote maxime. Cand totul era nou, cand inca ma chinuiau intrebari de genul: “oare ce mai pun azi pe blog?”. Cand incertitudinile si neprevazutul se iscau din te miri ce. Ma simt bine cu prietenii din online, dar nu pot spune ca suntem o adevarata familie, o comunitate stransa, puternica, indestructibila. Percep legaturile formate intre noi ca fiind fragile, superficiale. Pentru ca unii nu vor mai mult de atat, nu au niciun interes sa se implice pana la capat.
Azi cand am venit de la serviciu am intrat pe facebook si intamplator am vazut o declaratie pompoasa a unei tipe, cum ca blogosfera e una din cele mai frumoase comunitati din care face parte. Cum eram tare obosita nu am mers mai departe, nu am intrat pe link sa citesc tot interviul. Dar mi-au venit in minte urmatoarele intrebari:
1. Este blogosfera o frumoasa comunitate in care va simtiti ca in sanul unei familii mari si unite?
2. Ce va place mai mult, sa scrieti articole sau sa le cititi pe ale altora?
3. Cum veti proceda cand veti considera ca a venit momentul sa va incheiati activitatea pe propriul blog, il veti sterge sau il veti parola?
4. In opinia voastra, cine ar trebui sa-si deschida blog, oricine are chef sau doar cei talentati, cei care au ceva de transmis?
5. Sunteti cuprinsi de microbul facebook-ului? Sunteti dependeti de activitatea desfasurata acolo?
blogosfera este o comunitate… dar sa nu uitam ca este virtuala… si nici nu este asa de puternic inchegata cum se pare… (daca ar fi inchegata.. nu ar dispare pur si simplu un blog… fara sa lase un fir rosu calauzitor spre un alt timp de apropiere… sau continuare a activitatii virtuale)
imi place si sa scriu… si sa citesc… dar… cum… sa scriu nu prea am timp… mai mult ma bucur citind…
nu imi pun problema inchiderii blogului… nu stiu cum voi proceda…
sigur… are drept sa deschida blog absolut oricine… nu cred ca asta este o problema… dar… mentinerea lui la o anume cota de calitate… asta ridica probleme si nu oricine poate sa depaseasca aceste probleme… oricum… si in blogosfera… se verifica proverbul ca… cine se asemana, se aduna…
nu ma pasioneaza absolut deloc facebook
Exact, Ovi, la asta ma referam in primul rand, daca suntem asa o comunitate frumoasa si unita, cum se face ca gasesti bloguri abandonate, parolate sau sterse si proprietarul lor, care pana atunci era toata ziua pe bloguri, scria si comenta de zor, nu mai e de gasit? Ma intreb, cum e posibil sa dispari asa in ceata si sa rupi orice legatura cu trecutul? Cum e posibil sa nu te mai intereseze de soarta oamenilor pe care pana mai ieri ii citeai si comentai de zor? Cum se rup legaturile asa brusc?Raspunsul e simplu, pentru ca acel om nu era atat de legat cum dadea impresia de blog, bloggeri si blogosfera. Daca nu-l mai intereseaza nimic din lumea asta e clar ca nu l-a interesat, cu adevarat, niciodata. :face:
Ovi, tu probabil ca ai o scuza, esti foarte ocupat. E normal sa fii! Si da, uneori e mai relaxant doar sa citesti ce au scris altii, eu de multe ori abia astept sa ajung acasa dupa job sa-mi controlez blogurile favorite, sa le citesc si sa le savurez. Mereu ma intreb, oare ce a mai aparut nou sub soarele blogosferei? :biggrin: :tongue: :ninja:
Eu am inceput sa-mi pun problema, mai ales ca timpul nu-mi mai permite sa dedic blogului asa mult timp. Si parca si entuziasmul s-a mai diminuat. Problema e ca eu sunt pe domeniu, daca il inchid, pierd totul. Trebuie sa-mi mut continutul pe un blog gratuit…
Da, Ovi, oricine are dreptul sa-si deschida blog, asa cum oricine e liber sa-si aleaga ce blog citeste cu drag, pe ce blog poposeste des si ce blog ignora cu desavarsire…
Pai sincer, nici nu prea are de ce sa te pasioneze. Dar creaza dependenta.
1.e blogosfera o comunitate faina in care mi-am facut niste prieteni si online, si chiar offline insa n-as putea zice ca ma simt chiar asa atasat de ea, ca in sanul unei familii
2.sincer cred ca e undeva la egalitate..singura diferenta e ca atunci cand nu am chef sa citesc nu citesc ce scriu altiii dar cand nu am chef sa scriu caut sa imi fac chef pentru ca activitatea blogului sa fie totusi cat mai continua
3.sincer nu stiu, cred ca o sa sterg mare parte din articole si o sa las numai unele, care cred eu ca merita sa ramana acolo pentru oricat de mult timp
4.blog are voie sa isi deschida oricine,. cei lipsiti de talent nu vor avea cititori, se vor plictisi si vor abandona blogul…deci intr-un final vor ramane doar talentatii
5.cred ca am avut o perioada cand ma simteam prins…acum nu sunt…prietena mea o vreme nu a vrut sa isi faca facebook si la insistentele mele si-a facut iar acum pare putin prinsa, ar trebui oare sa ma ingrijorez pentru ea?…
Subscriu in totalitate la punctul 2, asa simt si eu.
Tu ai doar dreptul sa-l ignori, nu sa-l judeci. Parerea mea.
Mihai, dar tu esti pe domeniu, cum vei proceda in eventualitatea unui abandon, vei continua sa-l platesti sau iti vei transfera continutul pe un blog gratuit?
Sigur ca da, dar e aburd sa-l critici pe om ca si-a deschis blog si pune doat clipuri sau articole copy paste. Fiecare e liber sa faca ce vrea(bineinteles atat timp cat pune si sursa).
Eu zic ca da, facebook-ul e periculos(o sa dezvolt ideea in alt articol). Creaza dependenta. Daca nu esti atent risti sa traiesti exclusiv in lumea lui. O lume destul de alunecoasa.
Ma simt bine sa va citesc, dar cercul e restrans. O sa caut sa-l extind.
Si una si alta. Ma bucur altfel pentru fiecare.
Sa-l sterg… sa-l las asa in bataia vantului, nu stiu.
Oricine doreste, dar categoria in care se incadreaza este cea care conteaza pe mai departe.
Imi place facebook-ul, ma distrez copios uneori :biggrin: .
Eu cred ca implinirea simtita in urma unui articol reusit(chiar daca doar din punctul tau de vedere) e incomparabila. Daca iti face tie (in primul rand) placere sa-l citesti si dupa mult timp, inseamna ca misiunea a fost indeplinita. Mai ales daca prin scris vezi eliberare si terapie, mai ales daca scrisul are efecte tamaduitoare. Desigur, multi vor spune ca o fotografie face cat 1000 de cuvinte, dar niciodata o fotografie nu va putea sa vindece asa cum reuseste un cuvant. Eu sunt pro cuvant. Desigur, ador fotografia, dar numai cand e insotita si de un text.
Uite pe mine nu reuseste sub niciun chip sa ma amuze facebook-ul. In ultimul timp pierd mult timp pe el si, crede-ma, n-a reusit niciodata sa-mi smulga un zambet. Poate nu am multi prieteni, poate sunt eu mai sobra, mai serioasa, poate nu mai sunt la varsta flirtului. Oricum o sa scriu despre asta, mai pe larg, cat de curand. Ce anume din facebook reuseste sa te amuze si captiveze pe tine atat de mult? Comentariile primite la poze? Sincer, eu chiar nu inteleg fascinatia unora pentru facebook. De cateva saptamani tot stau prin zona, si crede-ma, sunt pe zi ce trece tot mai confuza. :dizzy:
Eu am multi prieteni de acasa si prieteni pe care-i vad foarte rar, apoi prietenii de aici din Timisoara printre care si cei cu care locuiesc. Si cele mai amuzante sunt conversatiile, micile ironii cand vine vorba de vreun status traznit, pozele, jocurile noastre, diverse articole. Nu stiu sa-ti explic mai bine. Eu am cu cine o tine tot asa. Sunt si zile mai sarace in discutii ce-i drept dar e in regula. Nu stau lipita de monitor.
Da, vezi tu Silvia, eu nu agreez aceste ironii si intepaturi care se practica pe fb. Aici pe blog nu am parte de ironii din partea celor care comenteaza, oamenii sunt civilizati, isi exprima ideile, parerile, sentimentele, dar fara a parea ca isi bat joc de ceilalti sau de mine, fara a-si da aere de superioritate, fara a dori sa para cu orice pret spirituali. Mie imi plac glumele, dar nu cele facute pe seama mea. Eu am incercat, dar lumea aceea nu e lumea mea, nu ma simt ca apartiand celor care impart cu consecventa diferite informatii mai mult sau mai putin interesante. Eu am in general oameni din blogosfera in lista de prieteni si sincer pe wall-ul meu e mare plictiseala. Am cautat prieteni vechi, cunostinte sau colegi dar nu am gasit nici macar unul.
Stiu ca in general capricornii au o problema cu glumele facute pe seama lor. Dar eu ma descuuuurc si la mine si la altii. Si nu e lipsa de maniere sau mai stiu eu ce, dar eu am un simt al umorului destul de dezvoltat. Ridic stafeta foarte sus si in acelasi timp pot tine ritmul fara probleme. Am un amic cu care ma inteleg din multe puncte de vedere dar ne si contrazicem de mama focului, cred ca cele mai rele confruntari le-am avut cu el. Totusi nu se termina niciodata. Pt.ca avem de unde scoate X texte
. Mie imi place sa am activitate
Da, acum inteleg, daca sunt amici si prieteni apropiati din real life cu care iti permiti sa glumesti, atunci da, poate fi fun. :biggrin:
Blogosfera e mai mult o junga in care fiecare vrea bucata mai mare de carne. A inceput sa devina ca si in viata reala, fiecare e mai presus de celalalt, e mai bun decat celalalt iar fiecare are ciuda pe cel de ”langa” el. :pouty:
Imi place sa scriu si sa citesc :happy: . Imi place sa imi fac prieteni, sa cunosc cat mai multa lume.
Cand cred ca nu mai am chef sau nu mai pot sa scriu o sa iau o pauza si cand voi simti din nou nevoia voi scrie din nou. :happy:
Cred ca oricine isi poate face un blog. Cine sunt eu sa spun ca ideile sau trairile cuiva nu sunt bune?
Dap, stau cu facebook-ul deschis mereu. De acolo aflu despre articole noi, diferite informatii.
Ana, ce intelegi printr-o bucata de carne? Adica sa prinda un contract mai gras? Un advertorial, ceva? O reclama pe blog? Sau doar mai multi unici si comentarii? Pai pana la urma e omeneste sa simti ceva invidie cand auzi ca unul castiga 3000 de euro din blogging. Eu simt o mare admiratie, pentru ca daca omul ala a ajuns atat de departe, inseamna ca e ceva de capul lui si in plus a si muncit pe rupte. Ca nici macar in blogosfera nu-ti vin toate pe tava fara ca tu sa misti un deget. In functie de cat muncesti, atat primesti. Mergi si comentezi pe 50 de bloguri, evident ca vei avea feed-back pe masura, nu mergi nicaieri, zero vizite si vizitatori. Simple as that. :biggrin: Oricum cu invidia nu ajungi prea departe, am vazut niste discutii intre niste barbati care nu mi-au placut deloc. Nu stiu ce aveau de impartit, dar simt ca sunt prea orgoliosi si prea merg pe linia asta a monetizarii blogului. Parca totul s-ar reduce la bani pentru ei. Ma rog, daca din asta traiesti te inteleg, eu insa am un alt job…si din el imi castig painea. Aia putina cat e.
Totul incepe cu vizite, comentarii cat mai multe, apoi printr-un articol platit si tot asa. Cei din Bucuresti au cel mai mare succes pentru ca acolo sunt cele mai multe intruniri, intalniri, acolo se pot cunoaste multe persoane influente in online care te pot ajuta sa prinzi un contract frumusel.
Bravo lor! Eu nu caut sa fac bani din blog, prefer ca blogul sa fie o pasiune, un loc de relaxare, si nu un loc de munca.
Asa este, unicii iti aduc contracte bune, nu comentariile neaparat. Daca ai 300 de comentarii pe articol si 100 de unici nu o sa-ti ofere nimeni nimic. Daca ai 3000 de unici si 10 comentarii, o sa ploua cu ofere in curtea ta. Uite ca nu m-am gandit pana acum ca bucurestenii au cel mai mare succes, mie mi se pare ca cei din provincie ne cam ocolesc, prefera sa mearga tot pe bloguri din zona lor, adica ardelenii cu ardelenii, moldovenii cu moldovenii, cei din strainate cu cei din strainatate. Ma rog, asa e o tendinta, se mai si combina, dar nu foarte mult. Daca esti ardelean, de ex., parca altfel te simti cand gasesti un blog scris de un ardelean de-al tau. Parca-l comentezi mai cu drag… Ma rog, sper sa ma insel, pentru ca eu nu judec bloggerii dupa apartenenta la o regiune sau alta.
Pai asa sunt si eu! Bine, la mine mai e si chestia ca nu as putea scrie la comanda…
Buna…noapte, cred :D
Draga Nice, familia mare si unita e o utopie. poti avea relatii excelente doar cu unii oameni, nu cu toti, fie ca e realitate, fie ca e doar online.
Imi place la fel de mult sa citesc si sa si scriu, nu ma pot hotari care mai mult :D
Eu as sterge, si asta am si facut o data :biggrin:
Oricine are ceva de transmis si de la oricine poti invata cate ceva. Deci, oricine isi poate deschide blog.
Nope, nu m-a prins microbul fb-ului, chiar daca am si eu pagina.
Noapte frumoasa, Nice
Buna, Marin, mare dreptate ai, cine crede ca poate fi prieten cu toata lumea, se insala amarnic. Mereu va exista cineva care nu te va putea suporta, te va barfi sau invidia. Mai ales cand/daca esti sus.
:biggrin: Oricum, pauzele sunt uneori de ajutor pentru a ne clarifica anumite dubii, pentru a ne pune ordine in ganduri si a putea lua cele mai intelepte decizii.
Practic nu ai abandonat, a fost o pauza de rebrenduire sa zicem.
Foarte interesanta viziunea ta, chiar si din poze si clipulete de pe youtube se poate invata? Intrebarea mea este urmatoarea: poti invata sau poti descoperi/afla?
Da, asa-i, nu te vad deloc activ pe fb, de cand am intrat in lumea asta, nu ai dat niciun share, nu ai pus nicio poza, sau nu te mai am eu in lista de prieteni? :))
O noapte frumoasa si tie. Si calduroasa in special.
Hey :) Ba da, sunt in lista ta pe FB,dar nu am o activitate care sa ma faca remarcat :))
Desigur ca se poate invata si din videoclipurile d epe youtune. Din price se poate invata. Eu consider ca invatarea este o descoperire :)
Marin, eu cred ca a invata inseamna a aplica in viata ta ceea ce ai descoperit. Degeaba descopar eu lucruri care nu ma ajuta la nimic. A invata e ceva concret, a afla, a descoperi e abstract. Am sau nu am dreptate?
Da, inveti si din clipulete, daca sunt tutoriale. :))
Hai mai, inveti din toate, intr-un fel :))
Nu stiu, etimologic, lingvistic, poate ai dreptate. Eu sunt mai entuziast asa…fiecare lucru pe care il invat e ca o descoperire, ca o revelatie…cred ca inca sunt copil =)))
Pai esti la varsta revelatiilor. :biggrin:
Eu una nu ma simt ca facand parte dintr-o familie mare si unita (asa numita blogosfera) si nici nu ma prea intereseaza. Daca scriu pe blog e pentru ca am chef, timp si placere, pentru ca simt. Cand nu voi mai simti nevoia asta, “imi iau jucariile si plec”, cum ai zis si tu. Nu scriu pentru a face bani, nici pentru faima sau mai stiu eu ce.
Am multe bloguri pe care le citesc, desi nu las mereu comentarii, si pe zi ce trece descopar toti mai multi oameni care chiar scriu bine, scriitura lor ti-ajunge direct la suflet. Tocmai de asta nu-mi place sa citesc despre social media, intruniri de tot feluri, blog meeturi, tweet meeturi. Chestiile astea ma lasa rece. Eu vreau sa citesc bloguri cu suflet de om picurat in fiecare fraza. Dar deocamdata nu tin mortis sa-i cunosc si-n offline pe cei de pe blog, pentru ca uneori intalnindu-l pe scriitor e posibil sa nu-ti mai placa nici ceea ce scrie. Am zis deocamdata, cine stie ce va fi pe viitor.
Facebookul a inceput sa ma acreasca rau de tot. M-am saturat de aceleasi videoclipuri si poze motivationale postate iar, si iar, si iar, la infinit. Rareori gasesti cate o chestie interesanta.
Foarte frumoase gandurile tale, Margeluta, mi-au mers la suflet, parca le-as fi scris eu. :biggrin:
:cheerful: Eu cred ca cei care stau mai mult pe la tweet meet-uri si blog meet-uri nici nu mai au timp de scris, iar cand totusi o fac, iese ceva mai degraba jurnalistic, ceva scurt, concis, o stire, o recenzie, un advertorial si cam atat. Nimic despre cum simt ei, ce simt ei, despre viata lor. Ma rog, aici e de discutat, ca si eu am fost recent acuzata ca sunt prea impersonala… asa ca deh, fiecare percepe diferit un articol.
Pai tocmai de asta nu inteleg nici eu cum e posibil sa-ti placa fb-ul. Adica ce sa te fascineze la el, nu inteleg? Pozele motivationale postate? Clipuletele? Eu tot intru in speranta ca voi gasi ceva interesant. Si de doua saptamani nimic. :face: Bun, vad ca se desfasoara niste discutii pe marginea unei poze sau a unui subiect propus, apar zeci de replici care se vor amuzante, spirituale, care insa mi-e nu-mi starnesc deloc interesul. Adica clar prefer blogul unde te poti exprima altfel. Si nu trebuie sa-ti iei peste picior interlocutorul de fiecare data. :angry:
1. Pt mine blogsfera inseamna cateva bloguri pe care le citesc constant si cativa oameni dragi de care m-am atasat intr-un fel. Dar per intreg nu as putea sa o numesc familie! si nici ca eu as fi atat de implicata in ea.
2. Imi place sa scriu si sa citesc. In egala masura
3. Am sa il las liber pe blogosfera. Nu stiu daca ma voi putea rupe total de blog, dar oricum nu o sa-l inchid si nici nu o sa-l parolez.
4. Oricine poate sa-si faca blog. Eu as sfatui pe toata lumea sa isi faca, pana la urma te poate ajuta destul de mult in viata, te poate educa in anumite previnte, culturale dar nu numai. Ideea e sa te implici! ca altfel nu castigi mai nimic!
5. Nu sunt prinsa de facebook. Facebook pt mine inseamna doar promovarea blogului. Nu socializez cu prietenii reali, nici nu am profilele lor, nici nu ma intereseaza.
Been there, done that! Am fost dependenta de mIRC timp de 3 ani prin anii de generala, cand stateam si noptile la net cafe sa vb cu prietenii virtuali! S-au creat prietenii, telefoane, vizite din strainatate, o prietena din Sighet ce locuia in Canada a venit chiar la mine, o saptamana. Atunci am invatat bazele internetului, deci nu a fost o totala pierdere de timp, dar … relatiile s-au racit, mai vb doar cu 2 persoane de pe ‘vreamurile acelea’ si sincer nu mai vreau sa ajung asa niciodata!
Subscriu la punctul 1. Eu cred ca in blogosfera s-au format diferite grupulete care se sustin, se comenteaza reciproc, se ajuta ca sa ajunga cat mai sus in zelist. Incredibil cat de mult ii fascineaza pe unii, chiar si acum, pozitia in acest top. Ar face orice, ar renunta la principii de-o viata ca sa ajunga cat mai sus in clasament. Mna, interesul poarta fesul. Mie se pare atat de pueril…chiar si eu care sunt destul de orgolioasa am renuntat sa mai fiu pasionata de asa ceva. Chiar din 2010…
Eu nu vad nicio familie, nicio comunitate foarte inchegata. De asta ma interesa si viziunea voastra…
Da, tu il vei putea lasa liber, ca nu esti pe domeniu, abia acum incep eu sa regret miscarea facuta. Era mai bine daca ramaneam pe wp-ul gratuit. :cwy:
Da, am vazut ca esti prezenta mai mult pe pagina blogului tau, comunici mult cu cititorii tai, si ai destul de multi. E foarte frumos ce faci tu acolo, mi-as dori si eu sa fiu urmarita de atatea persoane pe facebook. Din pacate am mari lipsuri in domeniul internetului si asta ma trage in jos. S-a oferit cineva sa ma ajute, dar mi-a cerut parola de la blog si nu am indraznit sa i-o dau…
Sunt foarte periculoase dependentele astea de lumea online-ului. Cu greu te vindeci de ele…
Eu cred ca tu comunici mult mai mult cu cititorii, uitate la zecile, sutele de comentarii, ii cunosti mult mai bine
Da, dar pe pagina de facebook a blogului meu nu intra nimeni niciodata. Nu stiu cum s-o promovez…
1.Familie nu,dar relatii de prietenie se pot forma.
.
2.Citesc/scriu in egala masura.
3.Ma voi gandi cand va fi timpul.
4.Oricine poate sa isi deschida blog pentru ca poate avansa odata cu timpul.
5.Nici gand
Exact, pana la urma blogul e un instrument de dezvoltare persoanala. Depinde doar de tine sa ai vointa si dorinta sa inveti, sa te educi, sa fii pe zi ce trece mai bun.
Tu de cat timp ai blogul, Iulian? Ai participat la blog meet-uri? Te tenteaza ideea? Vei incerca in viitor sa-ti monetizezi blogul?
Pai,primul articol publicat pe blog a fost pe 9 aprilie 2010,deci într-o luna și ceva sărbătoresc 2 ani de activitate.
La blog meet-uri nu am fost pentru ca acum câteva săptămâni când s-a organizat un astfel de eveniment in Craiova am fost destul de ocupat,dar mi-ar plăcea sa particip pentru a cunoaște oameni noi care au aceeași pasiune cu a mea.
Monetizare? Niciodată!
Wou, dar ai ceva vechime in online. Ma bucur ca ne-am cunoscut!
Si eu ma bucur ca ne-am cunoscut
.
Sper la o colaborare cat mai fructuoasa, Iulian. :biggrin:
1. Blogosfera este si frumoasa dar si mai putin frumoasa. De ce ? Pentru ca intalnesti oameni cu idei noi, pareri noi,legi prietenii,dar poti totodata sa ai parte de cititori care te jignesc si isi bat joc.
2. Imi place sa si scriu dar si sa citesc, in mod egal ;)
3. Nu-l voi inchide si nici nu-l voi face privat .. poate ca nu voi mai activa constant dar totusi voi fii alaturi de cititori, de blog :)
4. Oricine :) iti poti descoperi talentul, iti poti spune parerile, nu trebuie neaparat sa fii al mai bun la scris, sau sa iti faci blog doar de dragul de a avea cititori, poti scrie pentru tine + ca e un bun prilej de a te descarca dupa momente tensionate.
5. Nu sunt dependenta de Facebook, astfel incat sa stau 24 / 24 h.
Da, Roxana, ai mare dreptate, in primul rand scrii pentru a te elibera, pentru a te descarca dupa momente tensionate. In acest caz nu stiu cum isi permite cineva sa analizeze scriitura ta. Nu-i convine calitatea textului tau, nu mai intra pe blog, ca vorba aia, are de unde alege, oferta e generoasa.
Eu ma gandesc ca nu-l voi putea tine chiar la infinit. Se apropie momentul retragerii. Poate nu chiar azi, dar curand. Peste un an sau poate cinci. :silly: 
:biggrin:
Aha, deci tu ai planuri pe termen lung cu blogul tau.
Sa nu mai aud/vad/citesc ca vorbești despre “momentul retragerii”.
,
Pasiune trebuie sa continue orice ar fi pentru ca e….pasiune
Chiar am avut un articol pe tema asta, Iulian, acum cca 1 an in care intrebam cititorii daca pasiunile sunt pentru o viata sau se intampla sa si moara intr-o “buna” zi. Nu ai de unde sa stii ce-ti ofera viata…oricand se poate intampla ceva care sa te oblige sa te retragi, sa spui stop joc. :ermm: :dizzy: :alien:
Nice, daca doresti poti sa modifici adresa blogului meu deoarece mi-am facut blog nou si pe cel vechi l-am sters. Uite url-ul : http://awomanwholoves.wordpress.com
Desigur, Roxana, ma ocup indata de modificare.
Multumesc :kissing:
1. Blogosfera este o comunitate, nu tot timpul frumoasa si te poti simti uneori ca in sanul unei familii mari doar prea putin unite. E ca o familie ai carei membri s-au raspandit prin toata lumea si isi mai scriu uneori cate un mail de Craciun si de Paste pana cand usor, usor legatura se rupe de tot.
2. Cel mai mult imi place sa scriu. Tin minte ca am pornit impreuna cu doi colegi in primul an de facultate un blog (nici nu stiam ca asa se cheama la vremea aia) in care scriam cate in luna si in stele toti trei. Apoi mi-am facut blogul actual la un an dupa terminarea facultatii si nu l-am mai lasat. Pe langa scris, imi place sa si citesc iar cand gasesc un blog care-mi plac, il pun in Reader si intru constant. Uneori mai si comentez. Doar cand am ceva de spus, nu doar ca sa ma aflu in seama.
3. Blogul e o mica parte din mine si ma cutremur la gandul ca l-as putea sterge. Nici nu l-as parola. Daca o vreme s-au bucurat o mana de oameni de el (me included), de ce n-as vrea sa se intample asta si in continuare.
4. Cine ar trebui sau cine are voie? (am vazut ca e diferit in sondaj fata de intrebarea din postare si sunt doua intrebari diferite).
– voie ar trebui sa aiba oricine, it’s a free country
– ar trebui sa-si deschida blog cine are ceva de transmis (acum cu privire la mesajul transmis se poate dezbate zile intregi, oricine poate sa aiba ceva de transmis).
5. Intru pe Facebook de cateva ori bune pe zi. Ma relaxeaza. Nu joc jocuri si am facut tot posibilul sa blochez tot felul de aplicatii enervate. Cel mai mult imi place ca aflu lucruri noi (filme, muzica, evenimente, seriale, bloguri, carti) si-mi mai place sa ma uit la poze.
Mihaela, de putin timp(vreo doua saptamani) am intrat si eu mai des pe facebook. Crede-ma ca nimic din ce se intampla acolo nu mi-a atras atentia cu adevarat, nimic nu mi-a placut astfel incat sa declar fericita “iata ce lucru interesant am gasit datorita facebook-ului. Nu am descoperit nicio carte, nicio melodie, doar cateva poze de calitate… Acum ce sa fac, sa stau la dau click pe fiecare link care apare afisat pe wall? Pai ar insemna sa pierd toata ziua pe facebook. Cat despre jocuri, aplicatii, nu am vazut asa ceva pe nicaieri… Cert e ca intru tot mai des in speranta ca voi descoperi o data si o data ceva interesant. Si incet incet se transforma in dependenta. :))
Era nuantat in articol, evident ca e vorba de cine ar trebui sa-si deschida blog(“are voie” are in poll sensul de “e indicat”). Eu initial am postat articole geografice. Nu aveam blogroll, nu aveam vizitatori, nimeni nu stia de mine. Postam strict pentru placerea mea. Era ceva gresit in asta?
Depinde foarte mult de „prietenii” pe care îi ai. Ce postează ei și ce recomandă :)
Glappy, nu am multi, e adevarat, cca 70-80. Majoritatea sunt din blogosfera. Si tu ai muri de plictiseala in locul meu. Garantat. :biggrin: Cel mai mult se posteaza mesaje moralizatoare, poze, link-uri de blog si clipulete. Ma rog, lumea isi promoveaza cum poate blogul, si eu o fac, dar pentru asta am blogroll. :dizzy: :ermm:
Atunci te înțeleg ;)). Eu am pe profilul personal doar persoane pe care le cunosc în viața reală, doar prieteni, iar pe profilul cu Glappy am cam 2 bloggeri, iar în mare parte artiști ;)), eu n-am cum să mă plictisesc. Ia să îmi trimiți o cerere de prietenie, mai adaug eu chestii faine :D, cam ce adăugam pe blog înainte.
Te gasesc cu numele Glappy?
Glappy Art (Glappy).
Hai ca incerc sa te gasesc si iti trimit o cerere de prietenie. :biggrin:
Pai gasesti lucruri interesante in functie de ce prieteni ai pe Facebook si ce posteaza ei. Eu chiar am aflat multe de pe Facebook (concerte, evenimente, lansari de carte,emisiuni tv, stiri,filme de vazut, carti de citit, muzica pe care altfel nici n-as fi descoperit-o daca n-ar fi pus cineva un video). Nu trebuie sa stai toata ziua pe facebook sa le descoperi. Eu in 15 minute seara m-am pus la curent ce s-a mai postat in ziua aia. N-am mii de prieteni deci nici mii de updates, le vad repede.
Pai cine a zis ca e ceva gresit in a posta pentru propria placere? Pana la urma asta e primul motiv pentru care multe persoane isi fac blog (inclusiv eu):propria placere.
Da, depinde acum de pasiunile fiecaruia…
1. Este blogosfera o frumoasa comunitate in care va simtiti ca in sanul unei familii mari si unite?
Hmmm…in ultimul timp mi se pare o comunitate de oameni rautaciosi, care se impung unii pe altii, care scriu toata ziua articole in care scriu ce sa nu faci pe blog, de parca doar ei fac bine si restul fac prost. Blogosfera te caleste. Bineinteles, sunt si exceptii. Din toata comunitatea asta mare, exista o comunitate mica, din care faci parte tu, Aliceee, Addicted si altii, care imi sunteti tare dragi, care niciodata nu v-am vazut sa fiti rautaciosi. Aceasta comunitate chiar este frumoasa si da, cand e vorba de ea, ma simt ca in sanul unei familii unite.
2. Ce va place mai mult, sa scrieti articole sau sa le cititi pe ale altora?
Sa scriu articole…
3. Cum veti proceda cand veti considera ca a venit momentul sa va incheiati activitatea pe propriul blog, il veti sterge sau il veti parola?
Nici una, nici alta. Il voi lasa deschis si atat, doar nu voi veni cu articole noi. Eu am multe articole utile pentru altii, care se cauta; asta am si vrut de la blogul meu, sa ajute, sa ofere informatiile necesare.
4. In opinia voastra, cine ar trebui sa-si deschida blog, oricine are chef sau doar cei talentati, cei care au ceva de transmis?
Oricine! Iar acestia pot scrie despre orice isi doresc ei, indiferent de ce zic unii bloggeri.
5. Sunteti cuprinsi de microbul facebook-ului? Sunteti dependeti de activitatea desfasurata acolo?
Da, imi place Facebook-ul. Pe mine ma ajuta si la work (ma ocup cu promovarea online pe retelele de socializare), si pentru promovarea blogului si ca sa tin legatura cu fosti si actuali colegi. Pentru ca sa fim seriosi, cu un job de la 9 la 6, o casa de intretinut si un om de iubit ( :P ), nu ai timp sa te intalnesti cu cei 100-300 cunoscuti pe care ii ai (de la scoala, liceu, facultate, prieteni, colegi de servici, din comunitatile in care esti).
Am remarcat si eu ca s-au cam incins spiritele pe unele bloguri, prea multe orgolii in joc. Se pare ca incet incet vor incepe sa cada mastile, oamenii nu mai suporta presiunea si incep sa vorbeasca pe sleau.
Si ce vei face cand nu-l vei mai actualiza, il vei trece pe wordpress-ul gratuit? Ca banuiesc ca nu vei mai plati in continuare hostul…
Interesant cum ti-ai gandit tu blogul. Acum inteleg mai bine unele articole… Da, e o ideea buna, infailibila, cu asa ceva nu ai cum sa dai gres. Tu vii exact in intampinarea nevoilor oamenilor… Blogul meu e gandit exact invers, dar cu toate astea noi doua ne intelegem perfect. :biggrin: :w00t:
Eu parca te am pe tine la prieteni, dar nu prea te vad activa, Mihaela. Uneori mai pui niste poze, in rest nu-mi apare pe wall nimic de la tine. Ma rog, nu inteleg eu exact cum functioneaza facebook-ul asta.
Sincer, am tot cautat, dar nu am gasit niciun cunoscut pe fb. Ori nu au cont cu numele real, ori nu au cont deloc. Oricum nu prea ma mai intereseaza viata lor, eu sunt ceva mai retinuta, asa cum nu-mi place sa vorbesc de a mea, nici nu ma intereseaza a altora.
Nu, nu voi trece pe wordpress, voi ramane tot pe platforma platita. Si oricum, si dupa ce ma marit si-mi schimb numele domeniului (domeniu deja cumparat de iubitul meu, oferit alaturi de inel :P ), tot voi achizitiona domeniul meu, .com (stii ca se plateste anual). E o amintire de-a mea, o parte din viata mea, si voi continua sa le pastrez.
Da, de la inceput cand habar n-aveam de vizitatori, publicitate, s.a., voiam ca blogul sa fie ceva util. De aceea am pus informatii utile pentru colegii mei de la facultate, de aia am pus informatii despre restaurante, cafenele, buletin, pasaport, s.a. Mereu am vrut ca ceilalti sa afle lucruri utile pe blog, nu doar gandurile mele. Si mi-am dorit asta pentru ca si eu la randul meu am cautat despre facultate, eliberat diploma, pasaport, etc si nu am gasit, si mi-a fost greu sa aflu de una singura. De aceea am vrut sa-i ajut pe altii. Nu m-am gandit la cautari pe google si alte chestii ptr trafic, doar am vrut sa ajut. Mi-ar fi placut si mie sa am un astfel de blog din Iasi care sa ma ajute. :P
Da, adevarul e ca nici nu pun chestii pe wall. Mai pun poze din cand in cand, dau Like-uri la diverse, mai dau cate un share cand e vorba de un animal pierdut, si cam atat. Nu pun mesaje (niciodata n-am fost cu pusul mesajelor, nici pe facebook, nici pe messenger – cred ca de aia nici nu sunt prea activa pe twitter :P) si rar pun cate un link. De obicei promovez pe pagina blogului, nu pe pagina mea.
Aha, deci ai domeniul tau pe care-l vei plati anual pe viata. Eu nu stiu cum se procedeaza, dar ma gandesc sa pun capat activitatii mele si nu as vrea sa pierd totul, ziceam sa transfer continutul pe wp-ul gratuit. Pentru ca asa cum spui si tu e o parte din viata mea, o amintire care merita pastrata.
Hm, ce coincidenta, Mihaela, tu ai conceput un blog asa cum ti-ar fi placut tie sa gasesti, pot sa spun ca si eu am gandit identic, am zis sa-mi deschid un blog exact asa cum as fi dori eu sa existe, unul accesibil, relaxant, cu intrebari usurele la sfarsit, care sa nu stresese prea tare cititorul care vine obosit de la serviciu. :)) Blogul ideal in viziunea mea. :biggrin:
Pai cred ca toti ne construim acel blog care noua ne-ar placea sa-l citim. :) Si de aia ma enerveaza cand vin unii experti si zic: nu, nu scrie despre subiectul X, ca nu e la moda/ca a mai scris x-ulescu despre el/ ca nu e potrivit pentru blogging.
Da, cred ca majoritatea gandesc astfel, desi eu imi imaginam, ca doar eu am procedat astfel.
Sa ma scuteasca expertii ca m-am saturat pana peste cap de ei. Nu mai vreau sfaturi in materie de blogging in urmatorii 50 de ani. :biggrin: 
:silly:
Da, nici eu nu mai vreau sfaturi. Ma enerveaza doar cand le citesc…Am mai zis eu si pe blog, nu inteleg de ce lumea e asa speriata de diferentele dintre noi, de ce lupta atat sa fim toti la fel. Am intalnit comentarii rautacioase ca de ce ai scris despre cartea aia, ca e naspa, mie nu-mi place, sau de ce te uiti la filme comerciale, inseamna ca esti prost. Sunt unii care se considera atat de superiori, incat considera ca e de datoria lor sa ne arata noua cat de prosti suntem.
Asta se intampla oricum si in viata, dar pe bloguri parca se vede chiar mai des.
Da, Mihaela, nici eu nu-i inteleg pe cei care considera ca doar ei au dreptate si ca daca nu faci ca ei, gresesti. Mie mi se pare chiar normal sa fim diferiti, sa gandim altfel, sa simtim altfel, sa avem alte gusturi, nu inteleg de ce se doreste uniformizarea cu orice pret? Pe cei care se considera superiori si tin mortis sa ne invete calea dreapta, ii gasesc obtuzi, limitati.
Cat despre comentariile rautacioase, intotdeauna oamenii buni, de succes vor avea contestatari. E dovada clara ca ai valoare.
De facebook nu stiu cat de dependenta sunt…intru de cateva ori pe zi, dar nu cred ca petrec mai mult de o ora adunata acolo.
Imi place in aceeasi masura sa scriu articole cat sa le citesc pe ale altora…pentru ca de cele mai multe ori ma inspira si imi vin idei pentru articole noi.
Daca as fi nevoita sa-mi inchei activitatea de blogging? O sa-mi para rau dar … prefer sa nu ma gandesc inca la asta.
Eu am inceput deja sa ma gandesc serios… :dizzy:
imi place blogosfera, am amici in blogosfera dar nu pot sa va consider familia mea…as fi ipocrit!
E un mediu interesant, ba chiar agreeabil cel putin pentru mine, in cercul in care ma invart…momentan.
Dar sunt si parti mai putin frumoase ca in orice lucru real de altfel!
Nu stiu ce-mi mai place, sunt intr-o perioada mai naspa :( nu prea ma regasesc! :unsure:
Chiar nu stiu, nu stiu daca mi-as inchide blogul vreodata. Nu cred!
Oricine care are ceva de transmis, sau chiar care vrea sa incerce…
Nu ma intereseaza facebook, simt ca pierd timpul pe el,… cand ma conectez!
Oh, da, am vazut poze cu tine de la diferite blog meet-uri, pareai ca te distrezi copios cu bloggerii.
Si nu erai in compania oricui, ci alaturi de cei mai mari, cei cu nume sonore in blogosfera. Ma rog, hai sa-ti spun ceva, ramane intre noi, pe mine nu ma impresioneaza bloggerii mari, da, ii admir pentru munca, perseverenta, iscusinta, dar atat. Le recunosc meritele, dar nu cad pe spate la auzul numelui lor, nu le inchin ode si le ridic statui.
Tocmai am citit ca ai in plan un nou blog meet. Ma sa fie, voua chiar va place sa va intalniti in offline, adorati sa participati la astfel de envenimente. Sunteti deja prieteni buni.
Deci se poate!
Da, stiu, esti in cautarea identitatii blogosferice. Asta ar trebui sa vina natural… Ar trebui sa simti exact care e locul si rolul tau…
Ce vei face Pato cand vei renunta la postari, vei trece blogul pe o platforma gratuita?
Si eu simt acelasi lucru…dar despre asta intr-un material dedicat facebook-ului. :biggrin:
blogul meu momentan reuseste sa se sustina singur, asa ca reinvestesc mereu banii in el… am facut concursuri, am platit ce trebuia la el, alte chestii care am crezut ca-l pot ajuta!
Nu scot si n-am scos bani pentru blog din buzunar, cred ca va reusi sa-si plateasca hostul singur… chiar daca e foarte scump momentan (domeniul e .ro am acte pentru el si cica e pe viata)
Si eu am domeniu .ro, dar nu am acte pentru el, cum se procedeaza pentru a-l obtine?
pai domeniile .ro se iau de la Rotld (autoritatea romaneasca care se ocupa de ele)…
Sau de la alte site-uri, desi in cazul tau nu stiu daca se poate… fiindca firma ta banuiesc ca l-a achizitionat ea :D si te lasa sa-l folosesti gen esti chirias si dupa aia nu stiu daca o sa poti sa achizitionezi acest domeniu pe viata… esti legat de astia. Cel putin asa cred!
Ia sa sun eu la host sa intreb de chestia asta, poate ma lamuresc ce si cum.
Dar ce, tu ti-ai cumparat domeniu de la Rotld?
da! Domeniul il am de la Rotld… si l-am platit o singura data 50 de euro cred ca m-a ajuns( cica e pe viata in caz ca vreun guvern nu vrea sa schimbe modul asta sa ne mai fure niste bani)
Si poti sa-l hostezi unde vrei tu!…adica eu, dar ideea e ca am niste certificate de proprietate asupra lui… sa le caut sa vad ce si cum ca nu mai stiu ce erau, stiu ca am primit un plic cu niste acte acasa.
Foarte interesant, Pato, nu stiam acest mic amanunt despre blogul tau, ai actionat inteligent. Felicitari, asta da achizitie.
Vreau si eu! :devil:
1. Este “o frumoasa comunitate”, dar nu ma simt “ca in sanul unei familii mari si unite”
. Asta mai ales dupa ce-am vazut “niste faze” unde au sarit “niste oameni” sa-si dea fiecare cu parerea desi habar n-aveau despre ce era vorba.
Pana la “familie mare si unita” mai e cale lunga.
2. Hmm… depinde. Imi place sa scriu, dar sa si citesc. Si asta cu scrisul variaza de la caz la caz… la concursuri de exemplu – nu scriu cu pasiune decat daca imi place subiectul . Cand e vorba de citit… depinde de subiect, de cat de des se repeta, cum scrie cel care are blogul, etc. In esenta – placerea de a scrie alterneaza cu cea de-a citi .
3. Depinde de toanele pe care le voi avea atunci. E posibil sa iau in considerare faptul ca se va regasi cineva in randurile mele si ca ele ii vor fi de folos cumva – si atunci blogul va fi accesibil tuturor, asa cum este si acum. La fel de posibil e sa am draci si sa nu las nimic in urma, cine stie?
4. Parerea mea proprie si personala?
Oricine are chef SI ceva de transmis. Daca cel care scrie n-are nimic de spus, nu prea ma poate incanta. Normal… e nevoie de putin talent daca blogul e unul public. Daca e o chestie privata – poate fiecare sa scrie dupa cum il duce capul (asta daca il duce).
Am vazut pana acum bloguri care nu aveau nimic interesant – nici o idee care sa ma faca sa zambesc, nici o parere care sa nasca “ceva”, o discutie. Flat. Dead. Mort. Si atunci intrebarea e… daca nu ai nimic de spus, n-ai talent… de ce te mai chinui?
Chestia asta cu scrisul – daca n-o ai… sau ca sa fiu ceva mai bland… ‘daca n-o ai acum’… mai bine astepti pana cand vine intr-adevar momentul sa scrii, cand ai ce, de ce, cum , etc.
Iarasi… ideea de blog-jurnal nu ma incanta foarte mult.
5. Aaa… da. Dar c-un motiv destul bine intemeiat. Imi plac foarte mult fotografiile, citatele si ‘gandurile’ pe care le gasesc in unele grupuri, rad cu pofta la un banc bun, ascult o muzica noua (pentru mine), schimb pareri despre diverse chestii cu oameni din toata lumea… etc.
Are importanta lui Facebok-ul
Probabil ca au sarit sa-si dea cu parerea pentru a da bine in ochii proprietarului respectivulul blog, sunt unii care au un grup de acoliti pe langa ei, iar acestia ii sustin neconditionat, incuviinteaza orice face, bun sau rau, respectiva persoana.
Wou, chiar nu stiam ca esti asa de pasionat de facebook. Inseamna ca ai prieteni multi in foarte interesanti in lista.
Da. Bine spus, @Nice.
Cat despre Facebook – da, am cateva persoane de genul
… oameni cu care schimb pareri despre diverse chestii, sau ne mai trimitem cate un banc bun, o gluma buna, o poza frumoasa, etc 
Sunt destul de selectiv cand vine vorba de “friends list”. Am avut o gramada de request-uri de la oameni pe care nu-i cunosteam sau pe care ii cunosc din vedere, insa care nu comunicau cu mine. Si cand vad faze de genul… dau “delete” dupa 1-2 saptamani. Nu tin gasca in lista doar ca sa dea bine numarul de “prieteni”.
Lasa asa… mai putini, dar buni.
Daca ii selectezi atent, inevitabil se formeaza o comunitate frumoasa. Insa mie mi se pare ca fb-ul creaza dependenta, ajugi sa stai toata ziua cu ochii pe wall sa vezi cine si ce s-a mai postat nou. E o atractie greu de explicat. Evident ca avem nevoie de relaxare si socializare, dar eu o prefer pe cea de pe bloguri.
1. Nici nu se pune problema. cred că numai în viața reală se pot forma legături foarte strânse, precum o familie. Eu am o problemă și în viața reală cu aceste prietenii, după cum am mai spus, am foarte puțini prieteni pe care să mă pot baza, îi poți număra pe degetele de la o mână. Blogosfera este o comunitate frumoasă, cu oameni interesanți ce au ceva de spus și de unde poți învăța multe, dar nu văd legături strânse între bloggeri.
2.Îmi place mai mult să citesc blogurile altora, decât să scriu. După cum se poate vedea, mi-am schimbat planurile cu privire la blogul meu. Dacă la început scriam articole despre anumiți artiști sau recomandam anumite chestii ce mi se păreau faine, acum îl folosesc ca pe un portofoliu online, unde voi adăuga lucrările realizate de mine.
3. Îl voi lăsa în voia sorții ;)). Nu mă încurcă cu nimic, și nu poate decât să mă ajute cu promovarea.
4. Își poate deschide blog oricine, dar ca în orice activitate, doar cei mai buni rezistă.
5. Acum că sunt acasă, stau destul de mult pe facebook. Nu sunt dependent de activitatea ce se desfășoară acolo, dar facebook-ul mă ajută foarte mult pentru a mă promova, plus că găsesc foarte multe lucruri faine, articole, invitații la evenimente, concerte. Am întâlnit mulți artiști buni ce se ocupă cu ceea ce fac eu și am luat legătura cu ei. Tot de acolo am luat o parte din documentația pentru proiectul de master ( artiști ce se ocupă tehnica mozaicului în spațiul public). Cred că dacă ști să îl folosești, facebook-ul nu poate decât să te ajute, nu poate fi decât un lucru bun.
Foarte corect ai punctat la nr 1, total de acord cu tine, Glappy. Asta e mare problema in viata, nu doar in online, sa gasim oameni pe care ne putem baza…care sa fie acolo, pentru noi, la bine si la greu. Te poti considera norocos daca ai gasit macar unul…
Eu cred ca rezista doar cei care sunt realmente pasionati. Sunt unii care scriu de ani de zile, nu prea au cititori sau comentarii, dar continua sa-si vada de activitatea preferata. De ce nu renunta? Pentru ca le place ce fac si mai ales pentru ca o fac pentru ei insisi.
Sa stii ca eu mereu accesez blogul tau in speranta ca voi gasi o postare noua… Nu ma dau batuta cu una cu doua. :))
Dacă accesezi acum blogul, vei avea o mică surpriză :P. Asta se aplică în orice domeniu, doar oamenii cu adevărat pasionați vor reuși să se impună în societate, vor deveni cineva :)
Frumoasa surpriza, chiar nu ma asteptam, am fost azi pe la tine si nu era nimic nou.
:cheerful: :dizzy:
Am terminat personajul acum câteva ore, cum l-am terminat l-am și pus pe blog. Eu voi scrie pe blog doar dacă am ce să arăt. Acum sunt acasă și mai lucrez la proiectul ăsta, în București nu am materialele necesare :). Mă bucur că-ți place.
A, acum esti in Tarnaveni…inteleg. Si cate ore ai muncit in total la acest personaj? Sau cate zile?
nu zile, l-am început ieri și am lucrat cam o jumătate de oră și astăzi cam tot atât :D. E micuț și am avut chef de lucru :)
Cred ca te-a inspirat si motivat iminenta venire a primaverii. :biggrin: Ai primit cererea mea? :dizzy:
da, da, am primit. Nu știu de ce, dar parcă mă gândeam că acela este numele contului tău ;)). Astăzi a fost destul de cald, am ieșit și eu afară după 5 zile de stat în casă :)
Sper sa avem o activitate fructuoasa si pe fb. Debutul e promitator. :tongue: :biggrin:
Mda, s-a topit zapada in Bucuresti si am putut merge iar normal. M-am simtit ca un nou-nascut. :silly: E ok, lucrurile intra pe fagas normal… :dizzy:
1. Blogosfera o familie? Nu as zice. Poate ca un cerc de amici ce au o pasiune comuna. O familie inseamna mult mai mult decat niste vorbe scrise, idei, opinii sau pareri asemanatoare ori in contradictoriu.
2. Mai repede scriu decat sa citesc. Si asta pentru ca scriind ma descarc, dau frau liber unor idei. Desi, de multe ori ma vrut sa atac anumite subiecte tari insa m-am lasat pagubas. Unele ganduri nu pot fi puse in cuvinte, le vad in mintea mea, dar nu le pot explica.
3. Nu vad de ce as parola sau strege un blog pe care nu mai scriu. Daca abandonez blogul, cel mai probabil voi importa tot pe vechiul domeniu, ala free, si il las acolo.
4. Blog ar trebui sa isi deschida doar geniile. De aceia noi ceilalti ar trebui sa renuntam. :)
5. Fara Facebook!
Da, blogosfera la nivel micro poate fi asemanata cu un cerc de amici care-si impartasesc idei, opinii, trairi. La nivel macro incepe sa semene cu un loc al orgoliilor marunte, al rafuielilor, al intolerantei si denigrarii, un loc al barfelor si al jignirilor. In coltisorul nostru de blogosfera soarele straluceste pe cerul senin in fiecare dimineata, per ansamblu, insa, furtuni cu tunete si fulgere lovesc din toate partile.
Da, oare cum sa facem sa ne ridicam la pretentiile contestatarilor nostri? Cum sa-i multumim?
Si ma rog frumos, de ce nu serviti facebook domnul Petre? :biggrin:
Unul din motivele principale: consuma prea mult timp, timpul meu.
Exact, ce rost mai are facebook-ul daca ai deja blogul? Mie discutiile de acolo imi par superficiale. Goale de continut. Fara numar…
1. Sa zicem ca e o frumoasa comunitate, dar pana la familia mare si unita mai e cale lunga si nici nu cred ca e posibila o asemenea varianta. Pana la urma vorbim de o concurenta intre bloggeri dar si de formarea unor gasti, unde membrii lor se promoveaza intre ei, unor caste, in care nu prea ai cum sa patrunzi.
2. Imi place si sa citesc si sa scriu articole. Imi place sa scriu fiindca asa imi pun si ordine in ganduri, ma deprind sa ma exprim frumos, nu scriu decat atunci cand am ceva de transmis si imi place sa si citesc, fiindca invat multe lucruri de la cei pe care ii citesc.
3. Niciuna dintre cele doua variante, nu se stie cand imi voi dori sa regasesc opiniile exprimate acolo. Vei spune ca in varianta parolarii, oricum eu o sa am acces, dar parca l-as lasa la liber.
4. Din partea mea, oricine poate sa-si faca blog, cine sunt eu sa le restrictionez libertatea de exprimare? Dar greu nu e sa-l faci, ci sa-l intretii. Daca la origine nu se afla si pasiunea, nu rezista mult.
5. Nu am cont pe Facebook, daca mi-as fi dorit, mi-as fi creat. Poate in viitor o sa-mi fac, n-am fost atras atat de mult de ideea asta, cred ca pierdeam si mai mult timp pe el. Am cont altundeva.
Mda, deci ai remarcat si tu, Danny, existenta unor caste in care e practic imposibil sa patrunzi. Da, concurenta devine din ce in ce mai acerba…treaba se vede cu ochiul liber. Oricum, faptul ca avem clasamente certifica existenta acestei concurente. Promovarea reciproca e la mare moda in lumea virtuala a celor care scriu pe bloguri…
Da, scrisul ne limpezeste mintea, ne ajuta sa gandim mai clar. Iar uneori, cu ajutor din afara, sa stim ce avem de facut, pe ce drum s-o apucam.
Asa e, cel mai greu e sa-l intretii, sa lupti in fiecare zi cu tine insuti, sa gasesti idei noi, sa vii cu lucruri interesante si incitate si mai ales sa ai timp pentru a le publica.
Cred ca stiu, ai pe google+. :biggrin:
1. Da, depinde ce oameni urmaresti, cum o faci tu frumoasa si cum te implici :)
2. 50/50
3. Il voi vinde, il voi da cuiva.
4. Oricine. dar depinde de tine cum evoluezi si se vede pe parcurs prin feedback. Apoi, daca ai talent si meriti sa mergi mai departe…..
5. As putea lua o pauza. Nu sunt dependenta dar intru zilnic :D
Da, cred ca ai dreptate, coltisorul meu de blogosfera, mic asa cum e el, e tare frumos. Uneori ma simt ca in sanul unei familii. :cheerful:
App, tu ai cont pe Twitter/Facebook? :D
Desigur, de ce intrebi? :biggrin:
Pai..sa te urmaresc si acolo :P
Trimite-mi o cerere de prietenie la Comore Bora Bora. :biggrin:
1. Este blogosfera o frumoasa comunitate in care va simtiti ca in sanul unei familii mari si unite?
Nuuuuu,nici vorba si nici nu-mi doresc asta. Am un grup pe care nici nu doresc sa-l extind de fapt. Citesc si comentez numai ce-mi place mie, nu respect reguli, decat cea abunului simt
2. Ce va place mai mult, sa scrieti articole sau sa le cititi pe ale altora?
Ambele. Imi place sa citesc articolele celor din blogrollul meu si cateodata, DACA am timp mai trec si pe la altii
3. Cum veti proceda cand veti considera ca a venit momentul sa va incheiati activitatea pe propriul blog, il veti sterge sau il veti parola?
Il voi parola. Articolele mele sunt valoroase- pentru mine. Nu vreau sa le pierd
4. In opinia voastra, cine ar trebui sa-si deschida blog, oricine are chef sau doar cei talentati, cei care au ceva de transmis?
Doar cei talentati. Gandeste-te ca un functionar de banca si-ar deschide un atelier auto. Ce-ar iesi? Clienti nemultumiti si pierdere de nervi…..si de bani probabil
5. Sunteti cuprinsi de microbul facebook-ului? Sunteti dependeti de activitatea desfasurata acolo?
Da. Recunosc rusinata ca mi-am redeschis contul. Asta si pentru ca Timeline nu s-a activat :)
Da, fb-ul creaza dependenta, eram sigura ca nu vei rezista prea mult departe de el. :biggrin: Cat despre bloguri, eu cred ca orice om are voie sa-si deschida un blog, cui nu-i place, nu intra si nu citeste ce scrie respectivul. Iar asta cu talentul e relativa, eu de ex nu caut bloguri scrise cu telent, cu abundenta de figuri de stil, care transmit mesaje moralizatoare sau cu texte amuzante si ironice, ci bloguri cat mai simple, scrise de oameni normali, cu un limbaj cat mai firesc, natural, neimpopotonat. Nu caut nici bloguri de jurnalisti si nici de absolventi de litere, ci bloguri care imi starnesc o reactie, care ma fac sa-mi spun si eu o parere. Eu la baza sunt comentator, niciodata nu am considerat ca am talent, si cu toate astea mi-am deschis acest blog. Nu stiu daca se poate compara cu un functionar de banca sau cu un lucrator la un service auto, respectivii sunt platiti pentru munca lor, eu fac totul din placere si pasiune, in timpul liber, strict ca un hobby. Nu cred ca are nimeni de suferit daca articolele mele nu sunt scrise cu talent.
Eu am raspuns strict la intrebarea asta : In opinia voastra, cine ar trebui sa-si deschida blog, oricine are chef sau ….. :) Desigur ca oricine are voie sa-si deschida un blog si orice croitoreasa are voie sa-si deschida o croitorie dar unele cos bine si altele cos prost.
O sa spui ca fiecare scriitoras are tipul sau de cititori, asa o fi, numai ca personal sunt mai selectiva.
Imi place nuantarea ta, e dreptul tau sa fii selectiva. E chiar indicat sa fii astfel! :biggrin:
Blogul este si pentru mine o pasiune, un mod de a ma destine, de a ma descarca si de a afla lucruri noi. Eu cred ca prin intermediul blogului se pot crea legaturi puternice intre oameni, totul depinde insa de fiecare persoana, cat de cinstita este in mediul online si de ceea ce cauta. Si ca sa mai raspund la o intrebare, pot sa zic ca imi place sa citesc si sa scriu in aceeasi masura. Imi place sa aflu lucrui noi, interesante, punte de vedere, dar in acelasi timp imi place sa-mi exprim si eu ideile.
Nu stiu si inca nu concep ideea de a-mi inchide blogul vreodata :cheerful: . Este coltisorul meu online unde pot sa public orice prostioara imi trece prin minte asa ca nu vad de ce l-as inchide. Poate o sa vina o vreme in care o sa ma plictisesc, insa nici atunci nu cred ca l-as sterge, l-as lasa acolo in cazul in care ma hotarasc sa revin.
De facebook nu stiu ce sa zic, unii sunt dependenti, insa nu inteleg cum e posibil. Chiar daca sunt zile in care stau destul de mult pe facebook, nu cred ca pot sa zic ca sunt extrem de legat de el.
Cu scrisul, cred ca poate oricine. Atata timp cand ne exprimam ideile sincer si intr-o maniera placuta, nu vad de ce nu ar avea oricine vrea blog.
Mi-a placut mult finalul commentului tau, Paul, sunt total de acord cu tine. Nu ca la celalalte puncte n-as fi. :tongue: :cheerful: :cheerful:
Si eu ma destind practicand acest sport, bloggingul, e mai degraba o odhina activa, pentru ca de obicei aleg sa si comentez un artcol, nu doar sa-l citesc. :ninja:
Pai normal ca depinde de ceea ce cauta respectiva persoana, daca telul tau e sa devii celebru si participi la toate blogmeet-urile care se organizeaza pe teritoril tarii si dai curs tuturor invitatiilor la diferite evenimente, pana la urma o sa-ti faci o multime de prieteni si in offline.
Paul, sa nu renunti niciodata la blogging pentru ca ti se potriveste manusa activitatea asta, nu doar ca te exprimi frumos, dar ai si multe idei interesante din care oamenii au multe de invatat.
Multumesc mult pentru cuvintele frumoase Nice :blush: :cheerful: … Da, cred ca niciodata nu o sa renunt si asta pentru ca mereu o sa am ceva de zis :silly:
Asa sa faci, Paul. :biggrin:
1. Este blogosfera o frumoasa comunitate in care va simtiti ca in sanul unei familii mari si unite?
Da! E fain decorul și sunt mulți blogări de trábă! :wub:
2. Ce va place mai mult, sa scrieti articole sau sa le cititi pe ale altora?
Ambele-n aceeași măsură.
3. Cum veti proceda cand veti considera ca a venit momentul sa va incheiati activitatea pe propriul blog, il veti sterge sau il veti parola?
Noá… atunci á fi popa cu cădelnița la capú mieu!
4. In opinia voastra, cine ar trebui sa-si deschida blog, oricine are chef sau doar cei talentati, cei care au ceva de transmis?
Toți cu chef! :silly:
5. Sunteti cuprinsi de microbul facebook-ului? Sunteti dependeti de activitatea desfasurata acolo?
Aham, virusat dom’le, hahahaha
Ce pacifist esti tu, Tury. :cheerful:
:biggrin:
5 intrebari foarte complexe care trebuiesc bine analizate inainte de a raspunde…uff.Deocamdata nu raspund trebuie sa analizez mai bine.
E ok, Bucur.
1. Nu, nu o vad ca pe o familie mare si unita. Nici macar familiile mici nu sunt prea unite.. In schimb, blogsfera mea e alcatuita din oameni deosebiti, de la care invat zi de zi, cu care imi face placere sa schimb idei, impresii, trairi, pareri si de care m-am atasat, chiar daca la un nivel superficial si mai degraba cognitiv, decat afectiv. (cred ca o legatura afectiva ar necesita intalniri fata in fata :tongue: ). As zice ca am ajuns sa pretuiesc mult mai mult aceste legaturi (interblogger’ice, hihi) decat pe acelea pe care le sustin din inertie, cu anumite persoane de care, practic, nu ma leaga mai nimic (ex. colege de facultate, vecini, anumite rude/neamuri)
2. Imi place sa scriu si sa citesc in aceeasi masura. Cu toate astea, dupa cum poate ai mai observat, adesea imi vine mai usor sa va citesc pe voi (asta fac zilnic, chiar daca nu las comentarii), caci pentru a scrie trebuie sa ma supun unui proces de auto-analiza – chestie pe care nu sunt intotdeauna dispusa sa o fac :tongue:
3. Nu il sterg si nu il parolez. Il las sa stea, sa se odihneasca
4. Dau o sansa oricui, caci uneori zac talente in oameni de la care nu te-ai astepta. Si cand zic ,,talent”, nu ma refer la vreun talent artistic anume. In vastitatea internetului, fiecare om, oricat de ,,redus” l-ar considera altii, s-ar putea sa aiba ceva de oferit, chiar daca ar fi relevant pentru un singur alt individ. E ca in viata. Poate Gigel nu are ceva relevant/important de transmis mie, insa e posibil ca vreo idee de-a lui sa inspire vreun alt Gigel.
5. Hmmm… am momente cand mai butonez pe facebook. Mai dau cate un like la ce vad rapid pe-acolo. Mai ascult cate o muzica, ma mai bag si eu in seama. Cred ca putin, insa, foarte putin – comparativ cu altii. Cred ca doar de vreo cateva ori am reusit sa port vreo discutie consistenta, mai serioasa, cu cineva pe-acolo. Imi vine greu sa ma angajez la modul serios in conversatii. Facebook-ul imi da o senzatie de superficialitate, cred. E ok pentru relaxare, insa :tongue: Si pentru a mai tine legatura cu unele persoane :tongue:
Da, Iulia, probabil si tipa respectiva s-a referit tot la coltisorul ei de blogosfera, dar eu nu am avut timp si mai ales starea necesara pentru a citi declaratia sa pana la capat. Eu eram curioasa cum priviti voi blogosfera la nivel macro, dar si micro. Referitor la familiile din realitate, poate membrii lor se ajuta la greu, dar cate barfe(si aici ma refer si la cele cu tenta rautacioasa) se practica…uneori nici nu mai stii ce sa crezi. Ma rog, asta e natura umana, trebuie sa ne resemnam.
Am observat si eu ca am mai mult chef de comentat pe alte bloguri decat de scris propriile-mi articole. Adevarul e ca atunci ai o mai mare responsabilitate, trebuie sa ai o stare anume, sa ai inspiratie, timp si chef. Cam greu. :biggrin:
Mi-a placut mult ce ai scris la punctul 4, in plus te poti educa pe parcurs, poti creste de la un text la altul, pentru ca intr-un final apoteotic sa reusesti sa uimesti pe toata lumea cu talentul tau. Mi s-a intamplat asta, poate o sa povestesc o data pe blog cum e de preferat sa nu subestimam pe nimeni pentru ca comitem o mare greseala.
Da, aceeasi senzatie mi-o ofera si mie facebook-ul. Sunt si dezbateri frumoase acolo, nimic de zis, dar parca nu se compara cu blogosfera. Cat despre legaturile de pe fb, eu nu mi-am gasit acolo nici macar un coleg(de liceu sau facultate), iar prietenii mei nu au cont. :dizzy: :ermm:
Ahm, la nivel macro, blogosfera o vad ca pe o oglinda exagerata a societatii. Online, injuraturile si jignirile sunt mai ,,dezlantuite”, reactiile nepoliticoase si ironiile tendentionase care nu isi au locul apar cu o mai mare usurinta. La fel cum trasaturile pozitive, dezirabile, sunt si ele mai frumos conturate. Cand suntem amabili, suntem mai amabili decat in real-life. Asa mi se pare mie. Ambele extreme din acelasi motiv: avem la indemana doar cuvantul, literele pentru a ne contura o imagine sociala si facem poate exces de el (mimica, un zambet, un gest – nu ne pot ajuta) toate eforturile fiind canalizate intr-o singura directie.
Da, da, da. Blogul, dincolo de un spatiu de manifestare, poate fi o unealta a dezvoltarii tale, ca individ. Citindu-mi articole, din urma, am impresia ca eram analfabeta
Mi se pare ca am evoluat la nivel de exprimare si blogul a fost de real folos. Si am observat aceeasi evolutie si la altii, pe care i-am citit de-a lungul timpului 
Tu zici foarte bine, e pacat sa subestimam potentialul cuiva… chiar daca la un moment dat talentul e doar latent, se poate sa avem o surpriza placuta pe viitor 
Hiiii, nu se poaate… cum sa nu ii gasesti pe facebook ?
Eh, nu se compara cu dezbaterile de pe bloguri, asa e 
Iulia, explicatiile tale sunt foarte interesante, ar trebui sa faci intr-un fel sa le publici in articole astfel incat sa le citeasca toata lumea…
Mai, e firesc sa isi poata deschide oricine blog, e libertatea de exprimare, pana la urma. Nu e firesc sa citesti cand nu-ti place ce gasesti, si da, trebuie sa existe si niste reguli, care sa ingradeasca, sa zicem, calomnia…
Pentru calomnie exista spamul, Teo. Oricum, cine o practica, se descalifica din start. Adevarul iese la lumina pana la urma.
Pai…
1- Ohooo..pana la treaba cu marea familie e cale lunga…Sa zicem ca ne alegem singuri comunitatea din care dorim sa facem parte si rezonam cu ea…mai cernem pe parcurs…ca in viata.In alte cazuri am observat ca s-au legat ,,mari” prietenii si in real..Eu nu cunosc decat vreo doua persoane din sfera asta,fete de treaba,cu care sunt pe aceeasi lungime de unda.
2-Mai..imi place sa si scriu,dar recunosc ca citesc mult…mult mai mult.
3-Nici una,nici alta…a fost alegerea mea sa ,,strig” in gura mare fericirea sau durerea mea.In orice caz…sunt pregatita pentru vreun ,,dezastru” :) in asa fel incat am copiat blogul si il am in calculator…Pe mine ma intristeaza cand vad ca bloguri care meriatu citite,au disparut.
4-Poate deschide oricine,insa ca si in real supravietuiesc doar cei care au ceva de spus…
5-Nu am Fb…nu ma intereseaza,nu ma pasioneaza..exact cum i-am spus lui Happi,iti spun si tie…:) stiu sunt o depasita!
Bun venit pe blog, Scorpio…presupun ca esti in zodia scorpion. :biggrin: Daca da, e de bine, caci eu ma inteleg excelent cu nativii acestei zodii.
Interesant ca ti-ai copiat blogul in calculator, oare cum se face asta? :dizzy:
Pai cu WordPad sau Word 2010 sau de care aveam atunci…ma refer ca mi-am copiat toate articolele,ca sa le am in caz de ceva…
Nice..eu te citesc de mult,dar nu simt nevoia sa comentez intotdeauna :)
Te astept cu drag ori de cate ori vei dori sa lasi un gand pe blog. :heart:
1. Este o comunitate, dar nu pot sa spun ca ma simt aici ca in sanul unei familii. Da, se pot lega prietenii frumoase, dar nu e cazul sa supraevaluam mediul online.
2. Hmmm, as minti daca as spune ca imi plac amandoua in egala masura, asa ca as spune 60% imi place sa scriu, 40% imi place sa citesc.
3. Probabil voi scrie un articol de despartire si voi lasa blogul deschis.
4. As fi dictatoare daca as spune ca nu sunt de acord ca toata lumea sa isi deschida blog? :cheerful: cred ca trebuie sa respecti cateva reguli de bun simt daca vrei sa scrii pe un blog: sa cunosti regulile gramaticale, sa ai macar cate ceva de spus etc.
5. Da, m-a cuprins destul de tare.
Aha, deci nu chiar oricine. :wink:
1. Câteodată mă simt. Chiar mi s-a întâmplat de curând. Când am avut pc-ul stricat am spus în articol că o să lipsesc şi să nu mă uitaţi :biggrin: şi au fost câteva persoane ( printre care şi tu) care mi-au zis să revin repede şi că mă aşteptă. Mi-am zis că totuşi cineva citeşte aberaţiile mele, uite că cineva mă aşteaptă
Desigur mai sunt şi momente când nu simţi că faci parte dintr-o familie iar motivele care te fac să te simţi aşa sunt multe :biggrin:
2. Să le citesc :silly: Îmi place să citesc despre lucruri noi, întâmplări, recenzii de cărţi/filme/seriale, întâmplări personale, cine unde-a mai vizitat, ce recomandă. Îmi place să învăţ şi să aflu lucruri noi
3. Îl voi da mai departe cuiva care va vrea să continuie activitatea mea în felul său :tongue:
4. Cred că orcine are un pc, timp la dispoziţie şi în ultimul rând ceva de zis!
5. Decât să mă tenteze altceva, mai bine Facebook-ul :silly: Sincer, acum nu mai sunt aşa dependentă de el.
4. In opinia voastra, cine ar trebui sa-si deschida blog, oricine are chef sau doar cei talentati, cei care au ceva de transmis?
Opinia mea , ca raspuns la periculoasa intrebare de mai sus este ca trebuie sa luptam tot timpul ca Internetul sa fie liber , daca n-ar fi liber , ar fi numai talentatii ( si dintre talentati , doar cei talentati oficial ) . Opiniile noastre ar trebui sa vizeze calitatea continutului si sa nu se refere la dreptul cuiva sa scrie sau nu , sa fie sau nu prezent pe Internet . Atata timp cat dreptul lui de a-si face blog nu-l ingradeste pe al meu , e liber sa faca o infinitate de bloguri . Faptul ca nu inteleg de ce netalentatii scriu pe blog , e una , iar dreptul lui de a scrie netalentat e inviolabil.
Tu , de exemplu , esti talentata . Mureu reusesti sa inciti , mereu gasesti ceva interesant de comentat pe blogul tau si nu rezist sa nu revin aici , stiind ca voi gasi ceva de chibitat :)) !