Winter Sonata

In copilarie, ca orice fetita, aspiram in taina la doua lucruri care mi se pareau mie cele mai importante din lume: dragoste si frumusete. Pe atunci erau la moda Legendele Olimpului, si alegerea a venit natural, preferata a ajuns sa-mi fie tocmai zeita ce intruchipa aceste idealuri, Afrodita.

Mai tarziu, la sfarsitul adolescentei, am inceput sa visez la o dragoste salbatica si cotropitoare, ca o forta ce se dezlantuie din senin, te mistuie si te tine inlantuita fara ca tu sa poti sau sa vrei sa i te opui, fara sa ai optiunea razvratirii. O prizoniera a pasiunii fara limite, a dorului chinuitor, a dorintelor dulci si ardente. Neinfricata si vehementa, trepidam cu toata fiinta la aparitia trandafirilor rosii ai iubirii inflacarate.

Mai apoi m-au atras ca un magnet profunzimile imensitatii oceanului albastru, ale privirilor discret iscoditoare, ale iubirilor imposibile. Pentru ca ele ascundeau enigme pe care un impuls inexplicabil ma indeamna a le descoperi si dezlega. Pentru ca eram la varsta revelatiilor, pentru ca fascinatia pentru mister era mereu atat de vie si de tulburatoare. Imi aprindea imaginatia ideea de explorare si cucerire a noi redute, cu cat mai dificila misiunea si pericolul mai mare, cu atat sporea indarjirea si nevoia mea de merge pana la capat.

Acum sufletul meu obosit tanjeste dupa liniste si reciprocitate. S-a saturat de patimi devoratoare si emotii bulversante, de jocuri si surprize, iar vanatoarea de mistere a incetat. Ar vrea o iubire calma si curata, implinita, adevarata, cantata pe acorduri line de vioara si pian. O iubire ca un soare ce dezleaga portile inghetate ale inimii si ramane acolo pentru a straluci si a o incalzi pentru eternitate.

 

 

Daca asemanam iubirea cu un soare, cum ati vrea sa straluceasca acesta pe cerul sufletului vostru: puternic si inflacarat, dar cu intermitente sau bland si constant?

Cu alte cuvinte, in etapa actuala a vietii voastre, care este tipul de iubire ce vi se pare mai potrivit, cel al iubirii mistuitoare, surprinzatoare, datatoare de senzatii puternice sau cel al iubirii echilibrate, calme si protectoare?

 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

118 comentarii la “Winter Sonata”

  1. Echilibru, calm, protector!

    Finally! Ai tras un articolaș c-o fotografie de-a ta! :kissing: Ia mărește-o rogu-te la lățimea permisă de fereastră! 600 px din câte văd.

    1. Tury, si senzatiile tari? :devil: Si misterele, jocul si surprizele dragostei tumultoase si incendiare cui le lasi? :biggrin: :lol: Sau te-ai saturat si tu de ele? :dizzy: :ermm:
      Da, e o fotografie proprie, dar nu stiu cum s-o maresc. :cwy: Cand am inserat-o pe blog am ales marimea medie(300×225). Te referi la cea mare(1024×768)? Mai avea doua optiuni, marime intreaga si miniatura(dar la una se vedea prea mare si la cealalta prea mica). Daca poti sa fii mai precis…ar fi ideal. :biggrin:

      1. M-am săturat dară de tumult și izbucniri incendiare ce durează cât un balon. :silly:

        Io cred că te lasă la 600 px, atunci îți apare cât e lățimea articolului. Nu știu cum porcedezi în blogul tău. Încercă și toată dar în advancend setings, ștergi înălțimea (768) și lași gol.

        1. Da, esti ca mine, iti doresc o dragoste potolita, fara artificii. Exact, ce sa mai facem noi cu baloanele de sapun care se sparg cand ti-e lumea mai draga? :biggrin: :tongue:
          Eu vreau sa am ceva pe care sa ma pot baza, vreau certitudini, vreau stabilitate.

          Sincera sa fiu nu stiu la ce te referi cand spui advanced settings…Eu nu am folost niciodata asa ceva, nu am vazut niciodata asa ceva pe blogul meu. Care nu difera deloc de al tau, caci amandoi suntem pe wordpress. Eu nu fac decat sa iau poza, selectez marimea dorita(miniatura, medie, mare, intreaga) si postez pe blog. Mai mult nu-mi cere ca nu ma descurc. Oricum, initial am postat la marime mare, dar era uriasa, nu-mi placea cum se vedea. Si nici tema nu ma avantajeaza si nu mai am chef s-o schimb…

              1. Mergi cu masusul pe fotografie, în colțul stânga sus a fotografiei, în editare post. Îți vor apărea două pctograme, una editare alta șterge. Spune-mi de-ți apar pictogramele

                1. Bagi poza mare – full image – inserare post.
                  Apeși pe colțul stâng a fotografiei, apeși: Link to image – setări avansate – ștergi înălțimea (768), lași gol acolo – salvezi

                2. Cum ti se pare ca a iesit acum? :biggrin: Am facut altceva decat mi-ai recomandat tu(mi se pare putin complicat, trebuie sa ma uit mai cu atentie).

    1. O combinatie intre toate aceastea nu stiu daca este posibila pe termen indelungat. :ermm: Pentru ca dragostea se transforma in timp, pentru ca ea capata alte semnificatii, forme, valete. Pentru ca nu poate fi incendiara, pasionala si surprinzatoare de la inceput pana la sfarsit. Si nici noi nu cred ca am rezista sa traim la o asemenea intentitate maxima a sentimentelor tot timpul. Cum ziceam, mai avem nevoie si de liniste. :lol:

  2. Cred ca as vrea putin din amandoua. In cea mai mare parte a timpului imi doresc liniste si stabilitate. Sa stiu ca ma pot baza pe cel de langa mine, sa ne impacam bine, sa nu existe certuri si mai ales tipete – nu le pot suferi.
    Dar, din cand in cand, imi doresc si putina pasiune. Care sa nu permita sa se instaleze plictiseala – pana la urma partenerul nu e doar un amic sau cineva cu care ne impartim existenta, este persoana pe care o iubim cel mai intens, pe care o visam si o dorim in permanenta. Imi doresc saruturi cu foc, imi doresc sa fiu luata in brate cu putere, imi doresc sa facem mereu lucruri noi, care sa …ne dea aripi (am furat sloganul Red Bull :P )
    Un pic de pasiune, multa liniste, asta vreau. :)

    1. Ce frumos, Mihaela, eu zic ca dupa atatia ani de iubire e firesc sa-ti doresti ca lucrurile sa se desfasoare exact cum ai descris mai sus. Tu ai subliniat bine un lucru, chiar daca avem o relatie indelungata, nu inseamna ca automat ne transformam partenerul intr-un amic, e bine sa existe si un strop de pasiune.
      Bine, ideea mea era ca voi sa alegeti intre relatie stabila si aventura. :lol: Ca poate sunt si unii mai tineri care nu au chef, dintr-un motiv sau altul, de relatie in acest moment al vietii lor. :ermm:

      1. Dintre relatie stabila si aventura, clar aleg relatie stabila. Femeile in general isi doresc relatii stabile, mai mult barbatii sunt cu aventurile – pana cand se plictisesc si ei.

  3. Pai iubirea nu este decat calma si stabila.
    Ea este o dragoste metamorfozata.

    Dragostea e cea care poate fi pasionala (si foarte scurta) ori prosteasca, indurerata, entuziasmata si destul de lunga. ORICUM AR FI, cu timpul ea dispare.

    SE SCHIMBA in comoditate, asezamant. NU EXISTA ALTFEL DE ADEVAR. Sa nu indrazneasca nimeni sa comita imbecilitatea e a afirma ca dupa 10 ani te simti ca in prima luna. Este dovada unei lipse sanatoase de perceptie asupra realitatii sau a unei minti alienate.

    Totul se rezuma la convietuire. Dragostea e numai motorul, asa incat sa ai amintiri cand te napadesc regretele :devil: .

    E ca si cum ai cautat sa gasesti un sol fertil ca sa-ti cladesti gospodaria si odata ce l-ai gasit te preocupa mai mult lucrurile pe care le vei planta in gradina, cu ce o sa ridici zidurile noii tale case, ce culoare sa fie gardul. Orice va deveni mai important decat solul in sine…
    Asta pentru ca si oamenii se schimba renuntand la sine pentru a fi un amestec…
    Si cred ca stiai oricum ca gandesc toate lucrurile astea.

    1. Da, stiam, doar ca ma interesa sa aflu ce va doriti voi in acest moment, in etapa asta a vietii voastre: dragoste patimasa, iubirea asezata si matura? Sau poate o combinatie, o mixtura formata din toate aceste ingrediente. Sau mai mult decat atat, va doriti o relatie de lunga durata care sa duca eventual la casatorie sau o un sir de aventuri fara mari implicatii sentimentale. Acum eu stiu ca tu esti deja implicata intr-o relatie stabila…

      1. Pai mereu mi-am dorit siguranta ca sa nu stau cu grija ca maine poimaine aflu ca mi se dau papucii sau viata mea trebuie schimbata radical. Am o problema cu deciziile si schimbarile majore, poate nu e atat de rau ca aleg uneori sa urmez calea “mai simpla”, aia care e la indemana, care lasa lucrurile neschimbate, pentru ca de exemplu in momentul de fata sunt in ape bune cu relatia actuala si chiar daca nemultumirile exista, pur si simplu nu le simt acum. Nu-mi pasa. Oricum, eu sunt foarte usor de dezechilibrat. Firea mea… ehh, paguba :biggrin: .

        Altfel mi-as dori si pasiune. Cine nu vrea sa se simta dorit? Dar sa dau siguranta pe pasiune… eu sunt o fire prea rationala si aparent rece, ca sa aleg cu jumatatea inferioara a corpului =))))). Hai ca m-am exprimat grozav.

        Nu stiu… de ziua mea am simtit o atractie incredibila fata de cineva si lucrul ala mi-a facut luna ianuarie mai frumoasa. Am avut o stare bunicia, dar a fost numai atractie, a disparut. Ar fi fost interesant sa fi urmarit cum evolua, dar nu a fost o situatie de acest gen. Plus ca ma gandesc daca sunt capabila sa ma duc intr-o directie din asta fara nici un fel de atasament sentimental, nu stiu daca pot, dar tind sa cred ca as reusi… partial. Important e ca stiu nu se va intampla, niciodata.

        1. Sunt tare curioasa ce ai fi facut tu, ce decizie ai fi luat, daca acel tip ar fi fost mai insistent, daca te-ar fi cautat si ti-ar fi propus ceva concret. Pentru ca in timp s-ar fi putut dezvolta si alt gen de sentimente(mai profunde, mai stabile), dar relatia s-ar fi putut transforma din una carnala in una afectiva. In fine, inca o data se dovedeste ca cele mai vii emotii se traiesc doar cand e vorba de pasiune, de dragosteala.

          1. Pai nu cred ca indrazneam eu la mai mult… Una e sa vrei, alta e sa faci si cu cea de-a doua nu prea ma impac. Iar cand vine vorba de aventuri n-are nimeni rabdare sa-ti rezolvi tu problemele legate de propria personalitate, cred ca de-aia n-as putea fi niciodata amanta sau genul de fata pe care o aduci noaptea din bar, acasa.

            Cat despre sentimente mai profunde… hmm, e tot ce pot sa spun. :lol: Aici chiar n-am idee ce si cum.

            Si da, cele mai vii emotii sunt alea de inceput. Simtim des nevoia lor, de-aia te trezesti cu gandul in alta parte cand deja ai pe cineva langa tine. Eu cred ca toata lumea ar trebui sa aiba dreptul la la multe iubite/iubiti =)))).

            1. Silvia, pai din ce-mi spui tu aici, esti ca si impacata cu gandul ca vei ramane alaturi de actualul iubit toata viata… :ermm: :dizzy: :biggrin:
              :))) Tu vrei sa preluam la scara planetara modelul musulman? Eu cred ca barbatii romani ar refuza categoric, ei abia fac fata unei femei, darmite la patru? :lol:

                1. :lol: Zic ca asa cum barbatii au nevoie de o amanta si de o sotie, asa au si femeile nevoie de pasiune si de stabilitate, din pacate nu le poti avea pe toate de la acelasi om. Mai sunt si cazuri din astea fericite :lol: dar mai rar.
                  Nah, oricum vorba vine, iti dai seama, eu chiar nu-s omul care sa poata duce asa ceva in spate. Nu de-alta dar cred ca e foarte obositor. Nu e o chestiune de lunga durata =)). Sa ne rezumam la aventuri, cine poate, poate.

                2. Pai da, de asta isi parasesc barbatii amantele, pentru ca pana la urma se plictisesc si mai ales obosesc de jocul dublu…plus ca unii sunt si ceva mai comozi din fire… :biggrin: :biggrin:

  4. Eu de 5 ani am parte de iubire calma echilibrata, uneori am nevoie de o iubire puternica incarcata cu sentimente! dar de cele mai multe ori ma bucur de intensitatea ei, asa cum e, nici un soare orbitor nici greu de zarit, o lumina constanta.

    1. La cat mai multi ani de iubire implinita, adevarata, Alicee. Aha, deci mai simti nevoia de pasiune inflacarata uneori. :biggrin: E bine ca stii sa pretuiesti ce ai… :wink:

    1. Pai, Glappy, nu ai evitat nimic, raspunsul tau a fost ontopic pentru ca melodia face si ea parte din articol. :cool: :cheerful: Ca sa-ti spun drept, initial am vrut s-o postez doar pe ea, dar mai gandit ca o sa-mi sara iar in cap un anume cititor care-mi reproseaza ca scriu prea putin si pun prea multe poze. :lol: Si asa s-a nascut, in jurul melodiei, si partea de text. De cand am descoperit-o, mai precis de ieri, am stiut ca trebuie s-o pun pe blog s-o ascultati si voi. Sau s-o reascultati pentru cei care o stiati deja. :biggrin: Atat de linistitoare imi doresc si eu sa-mi fie dragostea…
      Iar imaginile din clip se potrivesc foarte bine cu vremea de afara. Mai ales cu cea insorita de azi. :w00t:

            1. Da, e româncă. Eu am auzit pentru prima dată de ea acum o lună când unul din membrii trupei The Mood a pus pe facebook un link cu cover-ul ei. De atunci îi urmăresc activitatea. Este la elevă, are tot timpul din lume pentru a se face auzită. Eu încerc să-i dau o mână de ajutor, cum pot :). Acest cover a ajuns pe radio Guerilla :).

              http://www.youtube.com/watch?v=vu4stjyKqt8&feature=share Mai e și tipul ăsta ce cântă foarte fain. Melodia asta am ascultat-o acum câteva zile în continuu :)

              Sunt foarte mulți tineri cu adevărat talentați, dar nu prea au loc de Inne, Antonii sau „artiști” de genul ăsta.

              1. Glappy, cred ca depinde si de curentul muzical care e la moda intr-o anumita perioada, de promovare, de sansa, de starea societatii la un moment dat. Un cumul de conditii care favorizeaza un stil de muzica sau altul, ascensiunea unui artist sau a altuia.
                Este frumos ce incerci tu sa faci…fiecare caramida pusa la temelia unei constructii conteaza. :wink:

                1. Asta ziceam și eu, că în ziua de astăzi se promovează incultura și kitsch-ul, se dorește îndobitocirea populației, iar pe oamenii cu adevărat talentați nu mai are cine să-i aprecieze. Moda asta de unde vine? are legătură cu ceea ce se promovează. S-a ajuns să fie un cerc vicios, asta se promovează pentru că asta se cere și asta se consumă pentru că asta se difuzează. Se pare că este foarte prezent efectul de turmă. Totuși mă bucur când văd tineri talentați, care chiar vor să spună ceva prin ceea ce fac și fac totul din plăcere. Ei chiar merită încurajați :)

                2. Da, Glappy, vad ca asta se doreste, o masa mare usor manevrat, usor de supus. Tinerii sunt entuziasti la inceput, fac totul dintr-o mare pasiune, dar daca nu sunt si ajutati, in final renunta. Si e pacat ca se pierd talente uriase…
                  Si da, functioneza din plin efectul de turma, ajungem sa ne pierdem de tot identitiatea, originalitatea, sa gandim singuri, sa alegem singuri.

  5. Eu zic, ca nu se poate diferentia una de alta, cel putin nu in cazul meu. Deci nu pot sa am linistea acea mult dorita (de care vorbeai tu) fara sa simt acea senzatie mistuitoare. Si invers este valabil, fara senzatia acea mistuitoare nu am linistea pe care doresc s-o am. Una deriva din cealalta. Nu stiu daca m-am facut inteles :) Iubirea adverata (desi nu-mi place sa fac enunturi generale) inglobeaza ambele forme.

    1. Ba da, am inteles perfect ce ai vrut sa spui, inseamna ca tu iubesti foarte intens, la maxima intensitate, vulcanic, total. Intrebarea mea este daca aceasta iubire poate dura la infinit in forma sa ardenta, incandescenta? Nu te-ar consuma, nu te-ar obosi la un moment dat? Aceasta forma de iubire nu implica cumva si gelozie?

      1. Eu sunt cateodata idealist si cred ca poate dura la infinit chiar si astfel. Si ca sa-ti raspund…nu ma obosesc lucrurile pe care le fac cu inima deschisa, asa ca nu m-ar obosi. Cat despre gelozie, nu poate fi vorba pentru ca ai incredere… dupa cum ti-am zis, eu sunt o fire loiala :)

  6. Vreau un soare puternic si inflacarat, chiar si cu intermitente. Imi place sa nu ating monotonia. Cat despre iubire… sa zicem c-am trecut de iubirea echilibrata sau ca nu ma satisface indeajuns si-mi doresc altceva. Exact acea dragoste surprinzatoare, izvor al unor senzatii tari.
    Insa… trebuie sa stii ca mereu ne dorim ce nu avem. Drept urmare suntem niste vesnici nefericiti in cautarea a ceea ce nu ne va satisface niciodata.
    Voi zambi acum ca sa nu crezi ca sunt trista, pesimista. Doar realista!

    1. Da, QED, asa ar parea la prima vedere, ca dragostea asta echilibrata e sinonima cu monotonia, vezi tu, tocmai de aceea exista un Valentine’s Day, ca sa mai iesim putin din tipare, macar o zi pe an sa ne celebram cum se cuvine relatia, sa reaprindem flacara palpaitoare a pasiunii :lol: Glumesc, evident, daca te mai tine inima pentru a experimenta senzatii tari, iti doresc sa le gasesti. Eu una m-am cam saturat sa traiesc periculos. Vreau stabilitate.
      Stiu ca esti realista, si asta imi place la tine. :biggrin: :cool:

  7. Varsta mea zice ca sunt matur, insa maturizarea este doar trupeasca si mentala, nu sufleteasca. Trupul si ratiunea imi cer constanta, sufletul vreau explozie. Desi ma multumesc cu lucruri simple, cateodata imi doresc totul, clipa. Si ma gandesc la faptul ca degeaba as trai o mie de ani in monotonie, mai bine 10 ani de glorie, de dragoste clocotitoare, zburand spre Soare cu riscul de a imi arde aripile. Un fel de totul sau nimic.

    1. Cateodata iti doresti totul…sufletul tau are nevoie si de o explozie, cu toate ca de obicei te multumesti cu lucruri simple.
      Hm, eu cred ca mai toti barbatii au nevoie de o explozie din cand in cand, de aceea unii apeleaza la amante. Tocmai am citit ca 85% din barbati isi insala sotiile… Barbatii sunt structurati genetic sa insele, iar noua, femeilor, cu explicatia asta ni se inchide gura.
      Eh, nu insinuam nimic in legatura cu tine, nici nu mi-as permite, doar imi explicam eu niste comportamente(vazute sau doar auzite). Cred ca si ei gandesc ca tine…

    1. Sal. :smile: Merci pentru cantecel, il priveam si ma gandeam la situatia din tara noastra, oare ce se va intampla cand oceanul alb se va transforma in unul adevarat? :cwy: :ermm: :dizzy:
      Hehe, si tu esti satul de explozii, jocuri de lasere si artificii si senzatii tari? Vezi ca ti-am lasat pe articolul precedent, la comentarii, un link, sunt curioasa daca am avut dreptate.

      1. Neata. Probabil va trebui sa invat si eu sa ma descurc in apa :D
        Lasand gluma la o parte, o sa fim inundati. Dar vom trece si peste asta.

        Am citit ce scrie pe link, dar sunt depasit de limbaj :P Asa o fi-cum zic ei. eu doar vad manifestarea:D

        Nu stiu daca am fost vreodata omul senzatiilor tari. Acum sigur nu le mai caut.

        1. Buna, Marin, am citit commentul tau de dimineata, dar am fost in imposibilitate de a raspunde.
          Tu esti omul surprizelor, cand crede omul ca te-a citit, atunci scoti asul din maneca. Nu ma mai risc sa dau verdicte in privinta ta. :biggrin:

  8. Buna! Iubirea e doar o constanta iluzie iar frumusetea e trecatoare. Cat despre metemorfozarea iubirii in soare, de la mine “de pe Pluto” e o stea ca oarecare, rece si distanta. Si nu cred “ca se va inventa in timp util o nava spatiala cu care sa ajung in Sistemul Solar Interior.”

    In alta ordine de idei: Urasc iarna! (pentru a cata oara?. Poate da Zeus (ca tot vorbeai de Legendele Olimpului) si programeaza astia de la UEFA meciul mai devreme (asa cum se zvoneste) ca sa prind metroul si la intoarcere).

    1. Buna MT, adorabil commentul(lasand la o parte tristetea si pesimismul ce izvorasc din el). :lol: :biggrin: :dizzy:
      Eu zic totusi sa nu-ti pierzi speranta, pentru ca va veni momentul in care te vei bucura din plin de caldura soarelui… Stii cum se spune, pana la urma vine muntele la Mahomed, daca Mahomed nu merge la munte. :biggrin: :tongue:
      Apropos de Legendele Olimpului(pe care l-am vazut si pot spune ca am ramas impresionata, mi-a placut tare mult), care a fost zeul/zeita ta preferata din mitologia greaca?
      Tu crezi ca se joaca meciul joi? Ar fi un mircol, care e starea gazonului? Am inteles ca la ora meciului vor fi -6 grade…

      1. N-aveam niciun zeu favorit din cei din mitologia greaca, ci unul mai de pe la noi: Zamolxe.
        Este foarte puitin probabil sa nu se tina meciul joi. Saptamana trecuta, in Bundesliga si-a jucat si la sub -10 grade, terenul nu va fi asa de impracticabil cum spun astiape la TV. Eu doar sper sa il puna mai devereme, ca sa nu fiu nevoit sa merg pe gheata, prin zapada si frig la ora 1 noaptea din Basarabiei pana in Centru (dar daca va fi sa fie la ora 22:05 asa cum e stabilit, asta e, o fac si pe asta, voi fi echipat cu tot ce imi trebuie, inclusiv cu deja oboisnuitele 3 “pastile” Strepsils: una inainte, una la pauza, una la final. La atata cantat sio huiduit e nevoie. :) )

          1. Ii batem cu 2-0 (desi as vrea de la 3-0 in sus, dar e bine si 2-0). Vreau razbunare impotriva lui Steve McClaren (care fara norocul shimbarilor de las redutabil al lui ZEROlaroiu nu ar fi ajuns in finala alaturi de Sevilla ci am fi fost noi). Or sa le tremure picioarele celor de la Twente cand ii vom huidui “din toti rarunchii” 50.000 de oameni. Rasuna Stadionul National de iti tiuie urechile cand huiduie toata lumea (la meciul cu AEK Larnaca a fost o atmosfera de zile mari care imi doresc nespus sa se repete si joi). De fapt, victoria cu AEK Larnaca si calificarea Stelei in primavara europeana a fost cel mai fericit moment al meu de anul trecut.

            1. Pai da, cred ca a fost cel mai fericit moment din tot fotbalul romanesc pe 2011. :biggrin: :dizzy: :cwy:
              Imi place ca esti optimist, pentru calificare avem nevoie de o victorie neta inca din tur. Sa vedem cat de coplesiti vor fi olandezii de atmosfera de pe Stadionul National… Ce repede a trecut pauza asta competitioanala, ce repede trece timpul, maine poimane incepe si campionatul, vine primava, vara si, in decembrie, apocalipsa. :lol: :silly:
              PS
              Vezi ca ti-am editat eu commentul de mai sus.
              Am o curiozitate, tu stii cumva daca Arena National poate fi vizitata dupa modelul marilor stadioane din afara?

              1. Da, “o viata numarata in tururi si retururi de campionate” :))). Imi aminteste de cartea lui Nick Hornby, “Pitch Fever” (“Febra Stadioanelor”), mi-a placut mult cartea, desi nu sunt fan Arsenal.

              2. Din cate stiu eu nu, doar mai avem mult pana invatam ce inseamna civilizatia din afara. Stadionul National (ca sanu folosesc englezismul pe care il detest si pe care toti “jurnalistii” il folosesc), este facut doar ca sa dea bine la televizor, nu si practic. Ai fost la vreun meci pe el?

                1. Pai inca nu am fost, de asta te-am intrebat, as vrea sa merg sa-i fac cateva fotografii si sunt curioasa daca mi se permite intrarea si in timpul cand nu se desfasoara meciurile de fotbal. Stiu ca la inaugurare li s-a permis oamenilor accesul cu aparatele foto…
                  Eh, Arena National suna mai occidental si parca e si mai scurt…
                  Tu ai mai fost acolo, exista cumva restaurante, magazine in incinta Arenei?

  9. Tin doar cu Steaua iar din strainatate simpatizez cu toate echipele la care joaca vreun roman. Tinand cont ca Pantilimon este la Manchester City si e roman de-al nostru, momentan, din EPL tin cu ei.

            1. “Duplicate comment detected” whaaat? Blogul tau se poarta urat cu mine, ar trebui sa il altoiesti nitel! :). “B”-ul ala s-ar fi continuat asa: Bag mana in foc ca nu te va lasa nimeni sa intri pe stadion daramite sa faci poze acolo (cel care i-a lasat pe reporterii d la ProSport sa faca poze “in afara programului” a fost concediat. Poti sa vii si cu aparatul la meci, nu iti spune nimeninimic (decat daca nu dai de vreo tuta, sau vreun gibon de la Baietii Grasi si Singuri, aka BGS care sa iti spuna ca aparatul tau este profesionist sau “semi-profesionist” – nici nu exisita asa Ceva. Restaurante, nu stiu, poate la zona VIP, dar ma indoisec ca ar fi in adevaratul sens al cuvantului, cat despre bufete, preturi ca in Centrul Vechi sau Dorobanti, servire ca pe stadion. Srau la o coada sa dai o gramada de bani pe un hot-dog sau un pahar de ceva, orice. Nu am cumparat niciodata nimic de acolo, pt ca mi se pare prea scump, am venit satul de acasa. Dar de data asta cred ca voi face o exceptie si voi lua un ceai, cerva, care sigur va cista in jur de 10 lei.
              Ar mai fi o gramada de minusuri care nu se sesizeaza de la TV cum ar fi: in inelul de sus e crima: am stat la meciul cu Belarus (care s-a jucat cand era cald sfarsitul verii-inceputul toamnei, numai stiu exact) si a fost un curent deam plecat cu capul vajaind *mult vuraj trebuie sa aiba cei care stau joi acolo), iti reconamd deci, inelul de jos in orice perioada a anului. Ca sa nu mai spun ca vezi nsite furnici pe teren de acolo de sus. Sunt prea putine porti de acces (cel putin pentru ca nu deschid ei mai multe), am stat mai bine de o jumtatate de ora la intrare la meciul cu Larnaca, joi ma voi duce mai devreme. Scarile din interior sunt mult prea stramte, risti sa cazi si sa iti rupi ceva daca nu esti atent si mai si sunt facute si dintr-unmaterial de iti aluneca incaltamintea pe el si risti sa cazi si sa iti rupi ceva, eu ra sa ma “imprastii” pe scari la meciul cu Larnaca, noroc cam-am tinut bine de bara metalica). Scaunele sunt foarte aproape unul de altul, nu prea ai loc si banda de de circulat din fata lor este foarte ingusta, le-au inghesuit ca sa incapa. De gazon nu mai vorbesc, s-a vazut si la TV la meciul cu Franta iar acoperisul este ” o fiinta mitica” , asupra existentei lui planand incertitudinea. Sa il deschida Oprescu la vara, doar de proba, sa il vedem si noi, ca “sa nu murim prosti” nu de alta.
              Ca si plusuri: este cel mai modern din tara, in ciuda tuturor minusurilor spuse mai sus, este foarte impunator, arata bine, are o acustica nemaipomenita, tribunele si peluzele sunt foarte aproape de teren iar vizibilitatea e buna iar tipul asta de nocturna elimina acele “neplacute’ patru umbre ale jucatorilor pe teren 9cum erau la cele clasice, cu patru sisteme de iluminat situate pe coltul stadionului).
              In concluzie, la atatia bani dati pe el se putea mult mai bine.

    1. Lusio, cum asa, nici tu nu vrei iubire tumultoasa si inflacarata, senzatii tari, emotii puternice, doruri ardente, fluturasi in stomacel? :biggrin:
      Ce zici de Sonata Iernii, ai ascultat-o? :tongue:

      1. Cum suna aia cu senzatii tari :lol:

        Nu, nu vreau emotii puternice sau doruri ardente

        Fluturasi in stomac ? Poate voi supara pe unii, dar la (unii) barbati, “fluturasii” cred ca se gasesc mai jos de stomac :lol:

        1. Cum suna? Neinteresant? :lol:
          Aia se numeste excitatie. Noi, femeile, simtim emotiile in stomac(de aici asemanarea cu fluturasii). Se pare ca stomacul este al doilea centru nervos al corpului uman. Toate emotiile “trec” prin stomac. Stomacul contine o retea neuronala de peste 100 de milioane de neuroni, mai mult decat maduva spinarii, care este responsabila de secretia unei cantitati de dopamina. De aceea emotiile puternice si stresul pot afecta stomacul. Acele furnicaturi resimtite in stomac sunt reactia acestuia la hormonii produsi in urma senzatiilor puternice de placere sau neplacere.
          Voi nu-i simtiti in stomac? Niciodata?

  10. daca as asemna iubirea cu soarele… as intelege permanenta lui… directa ziua… indirecta noaptea… dar… absolut mereu prezenta…
    iubirea… o vad asa… ca pe ceva care trasforamndu-se… persita… pana la batraneti… cand.. in parc… tineri privesc o pereche uitata de ani… plimbandu-se incet pe alee… inaca… mana in mana… el atent, ca ea sa mearga sigur… ea atenta cum ii sta fularul peste haina…

      1. niciodata nu se pierde… pasiunea…
        poate se pierd… din posibilitatile implinirii pasiunilor… dar… asta e alta poveste… care nu de suflet tine… ci… de trup…
        :wink:

        1. Nu, nu la acea poveste m-am referit, Ovi. Nici pe departe. Dar, din cate am auzit eu, iubirea se transforma in timp devenind obisnuinta si respect, un fel de alianta, un fel de parteneriat. Probabil am fost eu gresit informata. Sau, poate tu esti un barbat super indragostit de partenera sa.

  11. Ma simt in siguranta cand am liniste, calm, stabilitate. Dar a te simti in siguranta nu e egal cu a fi fericit si a iubi cu toata fiinta. Asa daca se poate un 50/50 e perfect. 50% liniste, pace, stabilitate, intelegere. 50% dragoste sufleteasca, fizica, pasionala cu fluturi si tot tacamul. In prezent simt ca traiesc aceasta combinatie si acest 50/50 pe care-l simt ideal pentru mine. Nu stiut cat o sa tina insa daca n-as trai cu sentimentul ca va tine toata viata atunci n-ar mai fi trairea atat de intensa.

  12. Hola….Ah Iubirea ,eterna iubire,iubirea mutuala pentru mine a fost cea mai buna,cladita pe incredere,Iubirea un cuvant prea puternic si foarte greu inteles de unii,
    Cea mai grea si mai dura boala din lume e IUBIREA. Durerea iubirii nu se poate compara cu nici o durere din lume ,cand te indragostesti cu adevarat trebuie sa ai si putin noroc sa gasesti pèrsoana potrivita care sa inteleaga iubirea ta si care sa iti raspunda cu aceasi afectiune ce ii oferi tu.
    Ah cum zilele acestea ma gandeam la subiectul asta cu iubirea….Eu am tot auzit de fluturasii acea ce vin prin stomac,dar eu nu i’am simtit nciodata,in schimb am simtit multa durere in interiorul meu,dar o durere placuta,ce o am si acum…..eu nu am inteles niciodata treaba cu gata nu te mai iubesc?ma tot intreb daca totusi a existat iubire in acel cuplu sau a fost doar unele momente placute intre 2 persoane,indiferent ce se va intamapla in viata mea singura femeie pe care am iubit’o si o iubesc cu adevarat e “mamy “(sotia mea)

    am si o ODA scrisa pentru ea:
    O DAtorita tie sunt ceea ce sunt
    O DA iubire ti’am jurat pe veci
    O DA fara tine n’as putea trai
    O DA MAMY tu esti fata mea din vis

    O DAca timpul ne va desparti
    O DA daca viata s’ar opri
    O DA un singur cuvant io voi a rosti
    O DA MAMY tu esti Omul ce mi l’am dorit.

    acum 24 de ani am intrebat’o pentru ultima data “mamy ma iubesti” si am primit un raspuns ce mi’a ramas intiparit pe veci “IUBESTE PE ACEL CE TE IUBESTE SI U TI’A SPUS’O NICIODATA” :whistle: :wub: :wub: :wub: :heart: :wub:

    1. Pai, Mario, iubirea ca orice sentiment uman, daca nu e intretinuta, se intampla sa mai si moara. Nu degeaba se spune ca e ca o floare care trebuie udata, ingrijita, hranita. Cazul tau a fost si este unul fericit. Dar eu ma bucur ca ai curajul sa-ti expui public sentimentele cu atata sinceritate si aplomb. :cool: Sa stii ca nu am vazut multi barbati facand asta… :sad:
      Intrebarea mea era urmatoarea, se transforma in timp iubirea pasionala in una calma, profunda sau mai bine zis in obisnuita si respect? :biggrin: :dizzy: :ermm:

      1. pai daca nu e pasiune ,nu e iubire,pasiunea trebuie sa existe tot timpul,ca la unii e mai moderata si la unii mai accentuata asta depinde de individ,cand cadem in transa obisnuintei ne rezumam doar la un banal salut ……..dispare pasiunea si atunci dispare iubirea,respectul trebuie sa exista intotdeauna…..de ce nu mi’as expune sentimentele de 12 ani traiesc intr’o lume moderna ce e foarte diferita de ceea ce am trait in Romania,o spun si o repet ,fac ceea ce imi place,port ceea ce cred eu ca imi vine bine,cant ,dansez ,vorbesc in asa fel sa u deranjez pe nimeni,si clar ca nu imi e rusine sa spun ca:IUBESC

  13. Tot ce e legat de iubire acum ma oboseste… La fel si iarna. Vreau un soare cald,si bland, care sa ma incalzeasca si nu care sa ma arda (mi-a ajuns.) Luptand cu “totul sau nimic”..ajungem sa pierdem in cele in urma…ma gandesc. Dar in privinta acestui aspect voi reflecta alt’data. Una.. alta.. multumesc pentru melodie.

    1. Ma bucur ca ti-a placut, Otilia. :smile: Cred ca cei mai multi dintre noi suntem satui de iarna, obositi, stresati. Deh, nu e prea placut sa inoti zilnic intr-un ocean alb… :biggrin: :ninja:

  14. Frumos articol si superba melodie! :happy: Cred ca toti ne dorim lucruri marete atunci cand suntem mai mici, vrem actiune si mistere, iar cand crestem realizam ca acestea ne obosesc si ranesc…si continuam in cautarea linisti. Eu aleg clar a doua varianta, sunt un adept al linistii, al sigurantei si certitudinii…Si nu cred ca peste ani o sa-mi schimb parerea :silly:

    1. Da, bine spus, ne obosesc si mai ales ranesc. Si luptam apoi ani de zile sa inchidem ranile provocate de cateva momente de extaz… Si mereu va persista intrebarea: “oare a meritat?” :dizzy: :unsure:
      Adept al sigurantei si certitudinii? Iata ca am aflat ceva nou, felicitari daca gandesti astfel. :wink:
      Ma bucur ca ti-a placut melodia aleasa pentru a descrie dragostea calma si calda. :smile:

  15. in acest moment nu-mi doresc dragoste deloc :D dar sunt la varsta la care asa alege dragostea matura, stabila, calma, linistita.mi-a trecut vremea de pasiune, foc, dor, etc

    1. :shocked: Oh, Lilly, chiar nu ma asteptam la o asemenea marturisire. :cwy: :sad: Eu cred ca imediat ce vine primavara iti vei schimba parerea despre acest spinos subiect, vei reveni la sentimente mai bune fata de dragoste. :biggrin:

  16. la mine e un gel de cocktail , toate formele de iubire-s binevenite să apeleze la mineee :w00t: eu mereu tânjesc după iubire, chiar şi atunci când o am chiar aici, lângă mine. sunt ahtiată după ea şi de multe ori mă comport ca un copil răzgâiat atunci când am eu impresia că nu primesc cât mi se cuvine ( şi asta mi se întâmplă cel mai adesea :blush: ).
    am crescut, dar parcă.. timpul a stat pe loc. dacă la început am avut parte de o iubire copilăroasă, frumoasă în inocenţa ei, aceasta s-a maturizat concomitent cu mine, am crescut împreună şi ne-am şlefuit reciproc, dar parcă ea, iubirea, e mai copilă decât mine, mai imprevizibilă, mai visătoare, chiar dacă eu sunt foarte raţională ( uneori chiar prea,prea ).
    sunt clipen-n care savurez în tihnă o iubire sălbatică, cu patimă, iar altele-n care am nevoie de o iubire d-aia de bătrânei ( aşa o cataloghez eu cel puţin în mintea mea ) în care te ţii de mână înainte de a te băga seara-n pat şi adormi cu un surâs pe buze-n speranţa ca a doua zi, dimineaţa, soarele vă va încânta feţele amândurora.
    momentan am o iubire iernatică , cu unele mici scântei din nebunia-mi caracteristică , însă deja m-am obişnuit şi ştiu că după iarna grea şi apăsătoare iubirea mea va ieşi ca un ghiocel din nou la nebunii :whistle: :w00t:

  17. hmm, cred ca e o chestiune de varsta. In adolescenta cu totii visam dragoste pasionanta ca in romane, cu timpul ajungem sa pretuim stabilitatea si linistea. Cei care isi doresc dragoste nebuna si dupa 30 de ani … nu prea imi inspira incredere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *