In imaginea de mai sus se afla motivul pentru care mi-am dorit page rank 4. N-am crezut ca voi ajunge vreodata sa-l obtin, dar zilele trecute, printr-o minune, domnul google s-a gandit sa-mi faca o surpriza frumoasa la inceput de an. Si acum urmeaza sa aflati povestea temei albastre (asa cum imi place mie s-o numesc).
In urma un an de zile, cand abia imi achizitionasem domeniul, cutreieram disperata pe diferite site-uri pentru a gasi o tema care sa ma si reprezinte, care sa ma faca sa visez ori de cate ori o vad, sa ma relaxeze instant de fiecare data cand intram pe blog. O iubitoare a verii si mai ales a albastrului infinit al oceanului ca mine, a cazut in cea mai adanca admiratie si cel mai profund extaz la vizualizarea acestui template. In momentul in care am gasit-o, am exclamat fericita: “ACEASTA este TEMA”.
Doar ca lucrurile bune, cele care merita cu adevarat, pe care ti le doresti cu ardoare, nu se obtin usor. Iar persoana care va scrie aceste randuri nu a primit nimic pe tava. Niciodata. A trebuit sa munceasca, sa sufere, sa faca sacrificii pentru a izbandi indiferent de domeniul in care dorea sa realizeze ceva. Cand celorlalti le era necesar doar un pas pentru a-si atinge visul, ea avea un intreg munte de urcat…
Asadar tema pe care pusesem eu ochii nu era pentru oricine. Era o tema in editie limitata, fiind disponibila doar pentru blogurile cu page rank 4. In plus, cel care o dorea trebuia sa alcatuiasca si un text format din 300 de cuvinte (banuiesc ca in engleza) care urma sa fie postat pe blog. Iar continutul era un fel de reclama la site-ul proprietarului… :cwy: “Mai sa fie”, mi-am spus, “cum sa capat eu tema asta cand eu am page rank zero si, mai ales, cum sa pun eu reclame pe blogul meu?”
Nice nu e nici cea mai pura si nici cea mai inocenta fiinta din lume. Dar are cateva principii de viata. Putine, dar sunt. Si oricum, ce-i prea mult strica. :devil: Iar in online are unul pe care tine mortis sa nu-l incalce: fara advertoriale pe blog. Pentru ca eu scriu din suflet. Nu pentru bani, nu de dragul de a mai posta ceva nou. Pentru ca nu scriu ceva in care nu cred si nici nu intentionez sa fiu falsa aici, in casuta mea. Pe mine chiar ma pasioneaza subiectul abordat, de aceea insist sa-l dezbat in acea zi, nu dupa cateva zile sau o saptamana… Marturisesc ca ma plictisesc de el destul de rapid.
Asadar, daca pentru a o avea tema visurilor mele trebuie sa-mi incalc un principiu de viata, prefer sa renunt la ea. “Sunset farm cruise” nu va fi niciodata a mea…
Sunt curioasa, voi sunteti dispusi sa faceti anumite sacrificii pentru a va indeplini o vis, o dorinta? Cat de departe sunteti in stare sa mergeti pentru a obtine un lucru? Aveti principii in mediul online?
sursa foto
Frumoasa tema, pacat ca e premium :dizzy: Dar lasa, cu sau fara acea tema, noua tot ne place summerday :wink: :happy:
Cred ca fiecare vis cere unele sacrificii, pentru ca nimic nu cade pur si simplu din cer, insa trebuie mereu sa punem in balanta ceea ce vrem si pretul pe care trebuie sa-l platim!
Principii in mediul online? Chiar nu-mi vine niciunul in minte, poate doar sa nu las date personale online!
Paul, imi place mult principiul tau pentru ca si eu il pun in practica. Mai ales pe facebook.
Pe blog am mai dezvaluit una alta(a se citi prenume). :ninja: :biggrin: Pe facebook intru anonim. :devil:
Ei nu trebuie decat sa ceara si li se da. Orice si oricat. :ermm: :dizzy: Ma rog, asta a fost un exemplu.
:biggrin: Parca am mai vorbit noi doi despre asta…
Sa stii ca unora le cad din cer lucruri. Sunt baietii de bani gata. Si fetele, evident.
Problema e ca simt eu ca am parte de prea multe obstacole in viata, ca indiferent ce fac, pretul platit e imens. Si apoi iar ajungem la karma.
Daca si pentru o amarata de tema trebuie sa lupt atat… :ermm:
Da, nu mi se pare corect, mai ales ca nu aduce nimic revolutionar, doar un aspect extrem de placut! Lasa, poate cu putin noroc in viitor o sa fie disponibila gratuit si fara alte conditii… sau poate o sa gasesti una si mai frumoasa :happy:
Paul, tu consideri ca tema asta merita 20 de euro? As putea s-o achizitionez la pretul asta…
Tu ai plati pentru o tema care iti place mult?
Nu cred ca as plati pentru o tema premium, mai degraba, la acel pret, gasesti pe cineva care sa-ti faca o tema la 0 exact cum vrei tu… cred ca e exagerat pretul :ermm:
Paul, in primul rand trebuie sa-ti marturisesc ca nu stiu cat de oportun ar fi sa dau banii pe o tema, una facuta de la 0, atat timp cat mie imi place sa le schimb des. Vezi tu, eu ma plictisesc repede de acelasi decor…rezist o luna, maxim doua, cu una care-mi place enorm, dar apoi simt nevoia de altceva.
Chiar uitasem ca te plictisesti repede, asa mai iesi din rutina,nu? :silly:
Exact, Cosmin. :tongue:
Așa! Fii tu! Ai teme faine și îmi place că scrii din plăcere. Tot așa s-o ții! Nu te uita-napoi după acea temă!
Merci de sustinere, Tury. Tu esti mereu aproape si asta conteaza mult pentru mine. :wink:
In ce domenii ale vietii tale ai fost nevoit sa faci sacrificii? Ai vreun principiu de viata? Atat in online cat si in offline?
Ór fost și din alea. Principiul pilon îi ăsta: să las un “loc de bună ziua” păste tăt
Interesant principiu, si l-au insusit si altii. E bine ca esti prietenos. Se observa cu ochiul liber. :biggrin:
Asta mi-o zis tata, Dumnezeu să-l odihnească-n pace. De când am fost mic îmi zicea deseori asta și-mi dădea exemplu cunoștințele sale care-ntradevăr îl respectau și țineau la el
Cred ca tatal tau ar fi mandru de tine, i-ar respectat pe deplin cuvantul.
Da
Tury, tu parca ne amenintasei inca de acum cateva zile cu un nou articolas, cand ai te gand sa ne incanti cu o noua productie? :biggrin: :unsure: :devil:
Postez, poestez! :silly: Promit! Am fost nițel aglomerat și n-am avut vreo poză fiindcă știi că eu scriu articolele alături de vreo poză recentă.
Da, stiam ca le insotesti de o poza, dar nu ma gandeam ca e musai sa fie recenta…
Musai! :silly:
Pai daca-i asa, mai asteptam, ce putem face? :dizzy: :biggrin: :tongue: :silly:
Hehehehe, pronit Nice-o că nu va fi lungă așteptarea!
Sunt convinsa, am vazut ca ai pe blog o multime de fani(sau mai bine zis fane :biggrin: ) care trag de tine sa postezi ceva nou. Ce sa faci, nu-i poti dezamagi, nu? :silly:
Ohoo, full de mesaje în mess, în facebook, cu îndemnuri să scriu! Hehehehehe. Nu-mi imaginam, credeam că, cu noul blog voi fi în obscuritate.
Tury, tu esti prea iubit de oameni ca sa ramai vreodata in obscuritate. Pur si simplu nu te putem ignora.
:cheerful:
:wub:
Sunt un om cu foarte multe principii, și la fel ca și tine, nu renunț la ele pentru nimic. Prefer să nu am un lucru, decât să renunț la anumite idei. Una din ideile mele fixe este șpaga. Nu aș da și nu aș primi niciodată, ba chiar dacă ar veni cineva la mine cu așa ceva, sau să-mi ceară, i-aș întoarce spatele. Am spus și cred în continuare că dacă aș fi la spital și aș avea nevoie de operație și mi se cere șpagă, l-aș umili pe doctor și i-aș spune că prefer să mor. Sunt foarte extremist, iar dacă îmi impun ceva, realizez.
Glappy, cred ca tu esti un tip perfectionist, care iubeste corectitudinea, dar si un pic incapatanat. Imi imaginez ca rar cedezi cand consideri tu ca ai argumentele si dreptatea de partea ta. Ma insel cumva?
Esti o persoana cu o verticalitate si o morala ireprosabila.
Așa vreau să cred. Eu cred că sunt foarte încăpățânat, și încerc să folosesc asta în avantajul meu, deși sunt cazuri în care greșesc, doar nimeni nu e perfect :). De multe ori, când nu sunt sigur de un lucru, aleg să contrazic, venind cu argumentele pe care le cred eu potrivite, tocmai pentru afla și părerea celorlalți. Nu am dreptate întotdeauna :)
Vezi, tu macar realizezi ca nu poti avea intotdeauna dreptate, altii nu reusesc asta, isi imagineaza ca sunt buricul pamantului, nu accepta alte opinii decat ale lor. De asta ne si intelegem asa bine, eu nu agreez oamenii aroganti. :biggrin:
Ne spunea un profesor de filosofie că fiecare persoană deține adevărul, atâta timp cât chiar crede ce zice. Eu pornesc din start cu ideea că s-ar putea să nu am dreptate, iar ascultând ideile și părerile celorlalți, îmi pot da seama de adevăr. Da, chiar mă gândeam zilele trecute că blogul tău este singurul pe care întru în fiecare zi. Aici găsesc teme interesante, idei, dezbateri pe seama articolelor. Se pare că avem lucruri comune :)
Eu sunt super incantata ca am gasit pe cineva ca tine, deschis dialogului, si dornic sa dezbata subiectele propuse de mine.
:tongue:
Nu stiu ce sa spun, o sa ma gandesc la afirmatia profesorului tau de filosofie… :dizzy:
Stii ce e bine, ca aici pe blog, gasesti tot felul de pareri si la finalul comentariilor poti trage linia si concluziona. Poate nu mereu, dar asta se intampla destul de des. De asta imi place mie aici. Oamenii sunt destul de comunicativi…
Sunt dispus sa faca multe sacrificii pentru visul meu. Doar ca acele sacrificii nu trebuie sa incalce principiile mele. (Asa ca muncesc pana la epuizare, trec peste mese, renunt la o plimbare, sau alte chestii.)
Tu faci sacrificii pentru familia ta. Pentru a le oferi o viata mai buna, pentru a nu le lipsi nimic. Dar in online, ai vreun principiu?
In online? Am multe principii, nu stau acum sa le enumer, poate nici nu le realizez momentan pe toate.
Dar si aici fac sacrificii, caci venind obosit de la munca, merg sa ma joc cu cei mici, fac alte activitati casnice, si de regula dupa ora 21.00 intru pe net, si asta pana pe la 02.00, pentru ca a doua zi sa ma trezesc la 06.00 si sa merg la munca. (de aceia si beau multa cafea)
Da, dar poti privi bloggingul si ca pe o activitate relaxanta. Esti intr-un mediu frumos alaturi de oameni pe care-i admiri, ii placi, de la care ai de invatat si care au de invatat de la tine. Ti-am citit si celalalt blog, vreau sa te felicit, faci o munca pe cinste. Un lucru cu adevarat util.
E o simpla imagine, care nu merita osteaneala, e un lucru material care poate fi inlocuit cu orice alta imagine/tema mai “putin pretentioasa” dar mai originala si mai de efect. Sincer, eu nu dau atentie temelor de pe blogul tau ci ideilor si mesajelor tale pe care le citesc de fiecare data cu mare placere. :)
Cat despre visul de a avea ceva neaparat, daca este vorba de ceva material (palpabil) senztia de satisfactie in momentul in care obtii acel lucru este scurta si nu este intensa, spre deosebire de detinerea unui lucru imaterial foarte dorit care este intensa si de durata (fie si limitata la o scurta perioada de timp).
Cum am mai spus: sa ne gandim la Univers, care exsita de 13,7 miliarde de ani. Apoi sa ne gandim la durata medie de viata a oamenilor in prezent care este undeva pe la 75 de ani. Viata unui om nu este deloc sesizabila la un astfel de timp universal, este mai scurta decat o simpla clipire din ochi, deci trebuie sa cautam lucrurile imateriale alaturi de cei dragi ca sa fim fericiti in putinul timp pe care il avem la dispozitie in loc sa cautam implinirea “visului” prin lucruri materiale. Alta viata nu mai avem, nu e ca la Super Mario. Cine viseaza la pasuni verzi si izvoare limpezi pe lumea “ailalata” va ramane numai cu visul. Peace! :)
MT, stiu ca ceilalti nu pun mare pret pe temele mele, e de ajuns sa pun eu insa. Ma rog, tema blogului era doar un pretext. Imaterial? Cum ar fi iubirea de ex?
M-ai ghicit din prima! :) Iubirea ar fi pe locul I, si dupa ea sentimentul ca ai facut ceva important in viata, ca ai lasat in urma ta ceva pentru ceilalti si ca viata ta nu a fost la fel de banala ca a multor milioane de oameni care au trait pe aceasta planeta.
De acord. Dar ce-ti putea face asa important, ceva ce n-au facut altii? Copii au facut si altii, carti au scris si altii, monumete au facut si altii? Ce ar mai ramane? Sa inventezi leacul nemuririi? :biggrin:
Pe undeva pe la subiectul “carti” ma gandeam, (poate, intr-o zi cu soare, ca pe blogul tau :) ). Cat despre nemurire, ar fi tare plictisitoare eternitatea.
Si moartea e o solutie? Esti recunoscator ca exista? :shocked:
Ti-ar placea sa publici one day? Despre ce sa fie?
Nu e o solutie, e un lucru cat se poate de normal de milioane bune de ani, nu e de dorit, dar fara moarte viata in sine nu ar mai valora nici 2 bani.
Mi-ar placeasa public intr-o zi un volum de poezii (desi se implineste luna asta un an de cand n-ammai scris vreo poezie) sau un roman (dar in cazul asta trebuie sa mai curga multa apa de Dambovita, si cand spun “multa” I mean it! :) ) sau un studiu despre anumite fapte di istorie si implicatiile acestora.
Dupa hoinareala din Hartibaciu de anul trecut, parca anul asta as scrie despre ceva “mai aproape de casa”. Ma gandeam azi sa abordez ca tema de disertatie un studiu asupra construirii “Centrului Civic” si implicatiile pe termen scurt si lung al acestui lucru, dar sa vad daca voi putea sa abordez tema asta tinand cont de profilul meu.
In jurul meu doar oameni curajosi, oameni care nu se tem de moarte, care o privesc ca pe ceva normal, firesc, natural. Eu nu sunt impacata deloc cu ideea de moarte, dar chiar deloc. Simt ca nu mi-ar ajunge nici 10 vieti pentru a face tot ce-mi doresc, pentru a trai cu adevarat, nu doar a exista, a supravietui.
Pai…cat mai ai pana trebuie sa te hotarasti cu privire la alegerea si inceperea temei de disertatie?
Cat despre principii “online”, sa ofer cat mai putine date in spatiul virtual si da, urasc asa-zisele “retele de socializare” (facebook, hi5, myspace etc). Imi plac astia cu ” eu am einspemii de prieteni pe facebook/hi5″, dar ei stau in casa butonand tastatura in loc sa-si traiasca viata reala.
date personale*
Da, despre asta vreau sa scriu cat de curand un articol… Este terifiant cu unii nu-si pot dezlipi mainile de pe tastatura calculatorului sau smartphonului din dorinta de a fi in permanenta cuplati cu ce se intampla pe facebook…
hmmm…
tu ma faci sa ma gandesc… ce inseamna sacrificiu… in adevaratul sens al cuvantului…. si… constinet ca… asta este particular fiecarei persoane…
ma intreb… e sacrificu… acela ca… pentru a primi salariu merg la servici cinci zile pe saptamna??? poate fi… dar… in cazul meu nu cred ca este… pentru ca merg la servici cu voie buna… si imi place… ce fac acolo…
cred ca… fiecare aspect al vietii… are insa un pret… pret care… pentru unii insemna sacrificiu… pentru altii nu…
da… as plati pretul pentru ceva ce imi place si vreau sa am… chiar daca altul imi spune ca este o nebunie ce fac… dar… este asta sacrificiu?? iarasi depinde…
de ex… imi plac pantofii, de la salvatore ferragamo… si… am cumparat… dar… daca nu as fi avut bani pentru cele necesare vietii… nu as fi platit pretul pentru ferragamo… deci… nu e sacrificiu… in intelegerea mea…
consider ca… lucrez destul… si ca daca nu imi permit anumite placeri… parca munca nu ar oferi satisfactia dorita…
despre… principii in mediu online?? sigur ca da… aceleasi pe care le am si in afara mediului online… pentru ca… raman acelasi… si in real… si online… sunt tot eu…
Ovi, poti sa-mi dai macar un exemplu de astfel de principiu din offline care se preteaza si pentru online?
nu jignesc pe nimeni
sa mai dau si alt exemplu?
Este suficient, Ovi, spune totul despre tine, ca om.
Felicitari! 
:cheerful:
Eu pt a-mi indeplini o dorinta m-as duce destul de departe. Foarte departe. Principii legate de mediul online am, dar putine. Nu tine de advertoriale ci de schimbul de link. :)
Dar fac compromisuri, mai ales in online. Renunt la incapatanare si idei batute in cuie daca ceva imi aduce fericirea. Nu mai sunt radicala
Da, imi aduc aminte de acel articol, aveai o gramada de pretentii de la cei cu care faceai link-exchange. Dar de bun simt am apreciat eu atunci.
Alicee, mie compromisurile mi-au adus multa nefericire in viata. Fericirea lor e iluzorie. Nu pot si nici nu vreau sa ma schimb de dragul altora, pentru ca am inteles demult ca nu pot trai impacata cu mine insami facand asta.
Ti se pare ca eu sunt radicala in online?
Nu …
Eu ziceam de mine, fara nici un subanteles….
Stiu ca vorbeai strict in numele tau, dar ma gandeam ca poate ar trebui sa fiu si eu mai permisiva. Desi consider ca am fost chiar prea mult(mai ales cu unele aspecte).
Neata!
O tema pt o pagina net, nu merita sacrificii.
Da, am principii care sunt comun atat online-ului, cat si offline-ului. Si nu mi le schimb pentru a-mi indeplini vreo dorinta. Castig mai mult daca imi pastrez princiipiile ;)
Neata. Nu era orice tema, era TEMA! Dar mai presus de asta, era un vis al meu. Ceea ce pe tine te lasa rece, poate pentru mine are o importanta covarsitoare. Tema aceea imi dadea un anumit sentiment pe care l-am descris in articol…
Dar nu e neaparat vorba de o tema. Mi-ar placea ca oamenii sa nu se cramponeze de o chestie scrisa in text si sa vada ideea de ansamblu.
In viata trebuie sa faci diferite sacrificii pentru a obtine ceea ce doresti, chiar daca trebuie sa treci peste niste principii pe care ti pe impui de mult timp. Asta nu inseamna ca devii o persoana rea sau nu mai tii cont de principiile tale ci doar iti faci viata mai frumoasa, risti pentru ceva ce doresti.
Viata nu ne da mereu ceea ce dorim. Poate ca acum este vorba de o tema iar maine e vorba despre viitorul tau.
Deci, ceea ce spui tu este in fapt ca ar trebui sa mergem pana in panzele albe pentru un vis, pentru o dorinta? Sa nu tinem cont de nimeni si de nimic? Sa ignoram orice principii de viata am ave? Tu asa procedezi?
Exista o limita, evident, dar sunt si principii peste care putem trece. De exemplu tu, ai putea scrie chestia aia pentru tema, nu e ca si cum te’ai vinde pentru o tema, e o mare diferenta, intelegi?
Daca vreau ceva cu adevarat incerc sa fac tot posibilul sa am acel ceva. Nu m’as prostitua, minti sau omori pe cineva dar as putea sa trec peste mici principii. Eu as scrie chestia aia pentru tema daca mi’as dori sa o am si as crede ca e THE ONE.
Da, ai dreptate, asta vroiam sa aud de la tine. Ai inteles exact mesajul meu. As scrie acel text pentru ca mie chiar imi place site-ul de unde imi aleg temele. Dar eram curioasa cum ati privi voi un astfel de articol, o asemenea aparitie pe blogul meu. Cum ati percepe un articol care tinde a reclama pe un blog al cuiva care sustine ca nu face reclama. :biggrin:
Poti scrie acel articol de umplutura si un alt articol la fel de interesant ca toate celelalte, in aceeasi zi. Ca sa atragi atentia spre articolul TAU, intelegi?
Da, da, e si asta o solutie. :wink: O sa ma gandesc cum e mai bine de facut… :dizzy:
Tema e draguta insa mi se par cam multe de facut ca sa o poti obtine…
Pentru visele mele da, fac sacrificii, dar niciodata nu-mi incalc principiile. Pentru mine principiile sunt cele care imi pastreaza demnitatea si care nu ranesc pe nimeni. Nu cred neaparat ca a face publicitate pe un site/blog este sub demnitatea noastra – doar daca faci reclama la sex, la diverse porcarii de genul. Pana la urma unii din noi investim foarte mult timp si chiar si bani pentru site – de ce sa nu ne recuperam costurile? De exemplu hosting-ul pentru site-ul meu e cam 200 lei +tva pe an, pentru ca folosesc multe resurse. Uneori depasesc si nivelul acela si trebuie sa mai pun si-n plus. La fel, tema blogului e premium – a costat vreo 50 dolari. Domeniul costa si el vreo 50 lei/an, iar de anul viitor trec la .ro, care e si el vreo 200 lei. Si dupa cum vezi, se aduna.
Si revenind la publicitate, nu mereu publicitatea de pe un blog este platita. Eu de exemplu am ales sa-mi ajut prietenii si daca vor sa promovez un eveniment organizat de ei sau un site unde ei vand ceva, ii ajut cu draga inima. De ce sa-i refuz? Nu ma deranjeaza cu nimic si ma bucur ca le pot fi de folos cumva.
Si revin – principiile mele in online: sa nu te vinzi pentru o nimica toata (nu faci publicitate unui necunoscut pentru 5 lei), nu promova ceva ce nu-ti place, nu esti de acord, nu fura continut, prin continutul tau nu rani pe ceilalti.
Mihaela, tot ce trebuia sa fac era sa scriu un text de 300 de cuvinte(despre site-ul unde am gasit tema) si sa trimit link-ul creatorului acelei teme. Si o aveam gratis, caci deja am atins page rank-ul cerut. Ti se pare mult? Mie nu, si cum mare drag as fi facut textul respectiv pentru ca eu ador site-ul de unde imi iau (gratis) temele, si nu as fi simtit ca imi tradez principiul sau ca sunt falsa.
De fapt acest template nu a fost decat un pretext pentru a va invita la o discutie despre sacrificii. Si de principii in online. M-am legat si eu de ceva pentru a scrie un articol, pentru a-l face cat mai personal. Pe mine chiar ma interesa cat de departe sunteti voi in stare sa ajungeti pentru a obtine ceva in viata.
Si acum despre reclame pe blog. Eu cred ca fiecare este liber sa abordeze orice stil de blogging doreste. Daca vrea sa puna doar articole copiate e liber s-o faca, daca vrea sa puna clipulete de pe yutube de asemenea. Blogul tau este unul de mare succes tocmai pentru ca ai ales un stil modern, actual. Oamenii gasesc pe blogul tau exact ce-i intereseaza.
Blogul meu e unul de suflet, nu tin sa scriu zilnic, scriu doar ce ma intereseaza pe mine extrem de tare la un moment dat, este clar un blog atipic, pentru ca eu sunt o persoana atipica. De fapt nici nu e un blog, daca stau mai bine sa ma gandesc. Eu un loc unde impartasim opinii despre anumite subiecte.
Advertorialele tale au mare succes, sunt convinsa ca daca eu as incepe sa scriu pe blog asa ceva, in doua saptamani nu ar mai intra nimeni sa comenteze. Eu sincer nici acum nu inteleg de ce intra oamenii pe blogul meu si mereu ma mir cand gasesc atatea comentarii. Eu nu vin cu chestii interesante si utile, nu promovez nimic, scriu doar lucruri care au relevanta pentru mine intr-un anumit context.
Eh, multe teme sunt gratuite, si faptul ca iti trebuie si un page rank de 4, care nu e usor de obtinut (felicitari apropo :) ), dar si un text in engleza (poate nu toti se pricep).
Si da, fiecare are dreptul sa faca orice pe blogul lui…si eu sunt de parerea asta. Multi ii critica pe cei care pun filmulete de pe youtube de ex…dar de ce? E dreptul lui, poate sa puna ce doreste, daca cuiva nu ii place, sa nu mai intre. Nu vad de ce am face toti la fel.
Blogul tau nu este unul atipic, este un blog personal de care mie imi este tare drag. :) Imi place ca nu critici aiurea, nu esti rautacioasa precum multi altii. Scrii despre lucruri care iti plac si ne provoci la discutii interesante.
Advertorialele mele nu stiu cat succes au, eu oricum nu pot scrie un advertorial fara sa-l fac foarte personal, sa scriu si ceva despre mine. Nu pot sa scriu doar asa, in general, fara sa-mi pun amprenta personala. Tot ce sper e sa-i ajute pe cei care m-au rugat sa scriu, mai ales ca multi din ei sunt prieteni dragi care vor sa reuseasca, vor sa-si gaseasca o cale in viata.
Aici ai mare dreptate, nici eu nu cred ca m-as pricepe sa scriu un text in engleza despre respectivul site. :biggrin: As incerca, nu zic nu, dar nu cred ca ar fi tocmai reusit.
Sunt sigura ca proprietarul ar fi extrem de dezamagit. N-am mai scris ceva in engleza din 1997… 
Ma refer la unici… :dizzy: Bine, nici nu ma asteptam la asta, pentru ca in timp am mai urmarit activitatea unor bloguri cu page rank maricel si am contatat o stagnare si nu o evolutie. Oricum nu-mi bat eu capul cu astfel de lucuri, dar macar de curiozitate asa am facut unele investigatii. 
:ninja:
:silly: :wassat:
Merci mult, dar sa stii ca am observat ca google-ul asta e tare ciudat in stabilirea page rank-ului. M-am mirat sa intru pe bloguri neactualizate de foarte mult timp carora le era atribuit un page rank imens. Oricum nu prea ma incalzeste cu nimic page rank-ul obtinut pentru ca vad ca cititorii tot nu dau navala pe blog.
Da, am observat ca oamenii in general resping blogurile care pun accent pe critica(a societatii, a unor moravuri, a unor fenomene, a semenilor). Desigur, au si ele aplaudacii lor, dar acestia sunt destul de putin numerosi, si parca e neplacut sa obtii doar reactii de genul: “da, ai dreptate”. Insa daca reusesti sa fii ironic si amuzant, si nu rautacios, lucrurile se mai schimba. Oricum, cel mai mare succes il au fotografiile. Aici dau in general buluc comentatorii. Cu o singura poza aduci primavara in sufletul unui om.
Iti multumesc mult pentru cuvintele frumoase. :heart:
Trebuie sa fii credibil cand scrii un advertorial, tu il personalizezi de fiecare data, de aceea are si asa mare succes.
Si eu am anumite principii in general in viata pe care nu le incalc. In unele situatii nu fac compromisuri. Sunt de parere ca scopul NU scuza mijloacele. Insa cand sunt convins ca este moral ceea caaea ce vreau (cel putin daca asa cred eu) atunci ma duc pana la capat daca trebuie ca sa otin acel ceva.
Poti sa-mi dai si mie un exemplu de pricipiu pe care nu-l incalci sub nicio forma? Atat din offline cat si din online…
Loialitatea in viata de zi cu zi nu o incalc sub nici o forma.
la mine e greu de spus cat de departe as merge pentru a obtine ceea ce vreau…deocamdata ma consider o persoana care nu prea dece lipsa de prea multe si nu am fost pus in situatia de a dorii ceva asa de tare incat sa ma sacrific asa de tare.
Inteleg, nu-i insa timpul pierdut. :biggrin:
Eu nu inteleg unele principii, legate de bloging… adica de ce n-as scrie advertoriale si n-as face advertising pe blog? hmm
probabil ale mele nu coincid cu ale altora! Sunt de parere ca daca nu e unul nesimtit, care sare in ochi cititorilor… care e gen spam… poate fi trecut cu vederea, adica nu te obliga nimeni sa dai link pe banner sau sa cumperi vreun produs prin intermediul meu folosind bannerul de pe blog ca sa imi dea si mie 3% din valoarea facturii achitate de tine.
:whistle:
Pai sa-ti explic de ce n-as scrie eu. In primul rand pentru ca nu as fi credibila. Pentru ca scriu doar despre ce simt si scriu cu sufletul, nu la comanda cuiva. Stii, nu ma consider capabila sa scriu astfel, as esua lamentabil. Tu vezi ca eu scriu doar despre ce ma macina pe mine, strict. Daca am vreo nedumerire, imediat o aduc in fata voastra, o prezint spre dezbatere, poate ma ajutati cu un gand, cu o idee, un sfat. Cum sa scriu eu despre un produs IT de exemplu cu care nu am nici in clin nici in maneca? Ar iesi un articol dezastruos. Vezi tu, eu asa pun problema. Cu bannerele de pe margini sau din header nu am nicio problema. Chiar am dat de mai multe ori click pe aparatele foto prezentate la tine pe blog(in perioada in care doream sa-mi achizitionez si eu unul). Iti dai seama ca daca ar veni cineva cu o propunere de banner(avantajoasa) nu as refuza. Dar altfel cred ca cititorii mei se astepta la altfel de articole cand intra aici, pe summerday. Sunt sigura ca ar fi dezamagiti daca ar gasi advertoriale. Poate gresesc, dar asta cred. :dizzy: :ermm:
Frumos expus, asta-mi place la tine. Nici mie nu-mi convine să scriu ca un robot la comanda cuiva ori să fiu legat. Scriu când îmi vine prin fizic, despre cele din juru-mi ori despre mine, liber, descătușat, când doresc, fără orar, card de pontaj!
Tury, am deja un job, de ce l-as mai vrea si pe al doilea? Sunt sigura ca daca as avea bannere(reclame) pe blog, as fi obligata sa scriu des(poate chiar zilnic). Incerc sa mentin bloggingul la nivel de pasiune, nu vreau sa-l transform intr-o activitare remunerata. Care i-ar mai fi atunci farmecul? Hai s-o spunem verde in fata, cat ma costa domeniul? 25 de lei pe luna, chiar nu am eu 25 de lei din toata saracia mea sa dau la host? Si oricum, de condica sunt satula pana peste cap. :devil:
Hehehehehe, apăi condicile să le ardem!
Da, pasiunea face tot deliciul blogurilor personale și asta se vede în acele bloguri. Le consider cele mai reușite și plăcute lecturării
Eu nu scriu numai chestii de duh…sa spunem ca ti-am inteles parerea, desi daca ar veni sa zicem un magazin sa iti faca cadou un DSLR canon super, asa cum ai expus ce vrei de la un aparat foto pentru utilitatile tale asa cred ca ai putea gasi o formula avantajoasa zi practica sa accepti propunerea si fireste sa ramai cu aparatul :-p, un advertorial in opinia mea nu e ceva gen “Cumparati de aici ! e musai” trebuie sa fie subtil si de multe ori sa faca publicul interesat sa vada… ce si cum. asa vad eu, ca pe o provocare. :wassat:
E prea stufos, ei nu dau așa ușor un DSRL.Spune-mi cât a trasnpirat acel cineva căruia i s-a oferit în cele din urmă un DSRL?
:-p nu este imposibil, Tury… ideea asta cu “nu se poate”, nu e plauzibila.
Nu exista limite, poate sa fie un cititor al lui nice, care este si manager de magazin si considera de bun augur sa faca gestul si in schimb sa isi faca o promovare de buna calitate, pe un blog de buna calitate, cu cititori zic eu de acelasi rang…o comunitate destul de mare adunata in jurul blogului lui Nice!
Nu-s impotriva in mod obtuz dar, parerea mea ca acel blogăr peirde din farmec dacă-l vedem postând articole în cascadă, îl vedem ca pe un sclav, vom vedea articole de plastic să zicem, nu-i mai vedem spiritul, originalul din el. Bineinteles, fiecare face ce doreste.
Le consider ca jocurile de noroc. Io de am ceva bani în buzunar, decât să-i dau pe loto ori jocuri diverse, mai bine beau o bere, două liniștit. Mă repet, nu sunt obtuz, chiar am încercat o pe blogul vechi dar când am văzut că mă obligă la vreo 17 articole, am zis: noa dă-i pace, nu-mi stric originalitatea
Toti managerii de magazine sa apeleze la blogul meu. :silly: :w00t:
Exact, fiecare face ce doreste, noi alegem ce citim.
Deci te obliga sa scrii 17 articole. Exact cum mi-am imaginat. Esti ca la job cu contract. Pai asta e hobby?
@Tury nu neaparat, depinde de ce n-ar fi de ajuns doar unul?
sa zicem un 2 articol pe luna sau chiar maxim unul, nu-i ideea sa traiesti din blog, fiindca pare incredibil totusi asta dar… asa un banut, sau o chestie.
Fireste sa nu fie deranjul prea mare.
Spre exemplu eu mai apelez la astfel de intelegeri din cand in cand, cand prind vreo oferta mai ok. Dar cand au fost concursurile alea intinse pe mai multe saptamani … i care trebuia sa scriii “cascade” cum zici tu, m-am retras inainte sa inceapa chiar daca premiile erau foarte tentante! Nice poate sa-ti confirme ca ma citea si atunci.
Pato, la concursul ala erau premii pentru toti participantii sau doar pentru castigatori?
Erau premii pentru 50 de participanti ( dar foarte modeste) daca nu erai in primii 5 nu merita deloc osteneala.
Pato, atunci te felicit pentru decizia de a abandona respectivul concurs. :wink: Nu prea am incredere in obiectivitatea juratilor.
Asta e o oferta de nerefuzat. O data in viata ti se ofera ocazia asta… Bine, daca esti blogger mare poate esti mai des solicitat.
Pato
Unde sunt cu doar 1,2 articole pe luna? N-am gasit asa
publicitare zic… si restul sa fie exact pentru scopul in care ai blogul! :whistle:
e clar ca in viata am facut destule sacrificii daca mi-am dorit ceva si am considerat ca merita
principii in online nu am, eu sunt la fel in realitatea ca si in online, cel putin eu nu vad diferente, cei care ma cunosc insa pot spune
tema e frumoasa dar daca tu simti ca nu merita sacrificiul atunci spune pas :)
Nici nu mai stiu daca merita sau nu sacrificiul, ma crezi, Lilly? Mi-o doream atat de mult acum un an, dar acum cand sunt doar la un pas de a o avea, parca nu mai e atat de tentanta. :tongue: :silly:
asta ma duce la gandul la postarea mea de zielele trecute “trecut sau viitor?” – vezi dc nu porimesti at cand iti doresti apoi iti pierzi interesul :)
poate o s agasesti alta mult mai faina, defapt toate sunt faine , trebuie doar sa se potriveasca cu stilul tau :)
Da, exact asa mi s-a intamplat si mie, Lilly, cum ai descris tu in articol. Pai sa stii ca astept sa apara si altele mai faine…dar nimic nou sub soare pana in prezent. Tipu s-a cam lenevit.
toata lumea sufera de lene in perioada asta :)
Hahaha, exact! Și mai suferă după Primăvară! Vai, Primăvaro vino odată!
Lilly&Tury, subscriu la comentariile voastre. Sa vina primavara! :biggrin: :w00t:
:wub:
Să vină! :heart: Te aștept Primăvaro!
Ma intriga dorintele tale intime si te admir pentru franchetea cu care ti-ai povestit renuntarea la desertaciune ! Pentru o clipa ai uitat ca tie-ti place sa scrii si nu sa afisezi poze onirice…Spui ca ai cautat o poza care sa te reprezinte ; cele mai sugestive “teme” care te reprezinta sunt cuvintele , postarile tale . Scrie si posteaza incontinuare , incercand sa aluneci pe langa subiectele la moda , incercand sa fii mult mai personala (la asta ma refeream mai demult cand iti spuneam sa scrii mai intim , nu sa faci un jurnal intim , ci sa spui lucruri …mai din tine si nu mai din ce crezi ca ar vrea ceilalti sa vada pe blogul tau ) pentru ca secretul nu este chinul , incrancenarea , ci perseverenta si originalitatea (ex.-femeile scriu despre farduri , lacuri de unghii,shopping , barbatii despre politica si tot ce-i “important” ). Barbat fiind , mi-ar placea sa nu-mi dau seama , citind blogul tau , ca este un blog scris de o femeie .
Uf , ma simt usurat ca mi-am luat libertatea sa-ti scriu aceste lucruri , in ciuda faptului ca poate te-am suparat !
In ceea ce priveste postul de fata , motivul care sta la baza intrebarii , nu ma incita la raspuns…
In final , te intreb , daca in general avem principii , in on line ar trebui sa le excludem ?
Nu-mi plac complezentele si cetatenismele .
Iti dedic o melodie si-ti doresc sa scrii la fel de personal , precum a compus Sting !
http://www.youtube.com/watch?v=rd8HEJLFTQg
Ori tu nu ai mai citit articolele mele din 2010, ori ma confunzi!
Cred ca fiecare din noi trebuie sa ne gandim bine inainte de a face un sacrificiu pentru un vis, sa ne gandim daca acel sacrificiu intra in contradictie cu ceea ce noi suntem, daca ne reprezinta sau nu, daca visul merita cu adevarat sacrificiul, si mai ales daca sacrificiul e intr-adevar un ,,sacrificiu”.
Un nene important care a pus bazele economiei, ca stiinta (dar al carui nume nu mi-l amintesc :silly: ) zicea ca orice alegere are un pret. Absolut orice alegere. Noi decidem daca pretul merita platit.
Da, sunt dispusa sa fac sacrificii pentru a obtine ce imi doresc, sacrificii care nu imi lezeaza integritatea (nici pe a mea, nici pe a altora). Cat de departe? Atat cat sacrificiul sau compromisul respectiv nu ma va face sa ma detest pe mine insumi sau sa imi urasc visul – iar aici am incredere in propriile-mi valori morale
Cat despre principii online… evident, raman si cele dupa care ma ghidez in viata de zi cu zi. Dar ca sa ma leg si de particularitatile mediului :tongue: Uite, de ex, nu am luat niciodata in calcul posibilitatea participarii la concursuri, insa am facut-o atunci cand subiectul s-a pliat pe ariile mele de interes. Ma refer la concursul organizat de Pato, care avea ca tema cartile in 2020, si avea ca premiu o carte. Faptul ca a ,,trebuit” sa inserez si un link inspre el mi s-a parut de bun-simt, nu neaparat ca o cerinta a concursului, iar subiectul ma interesa si am dorit sa il abordez. Pentru mine e important sa nu o dau in falsitate, sau sa scriu ,,fortat” despre lucruri care nu ma intereseaza de fapt…
Foarte interesant commentul tau Iulia, cred ca mi-ai dat o idee de articol, sa vedem daca am curajul s-o transpun in fapte. Nici eu nu pot sa scriu despre lucururi care nu ma intereseaza, ma mir ca unii nu inteleg asta, ba mai mult, chiar imi reproseaza c-o fac.
Acum sunt curioasa ce idee ti-a venit :tongue: si sper sa o transpui in fapte, hihi :happy: :biggrin:
Iulia, pai articolul precedent tot datorita tie l-am scris. :biggrin:
daaa?
datorita episoadelor mele de insomnie sau…? ca altfel nu imi explic de ce ai asociat subiectul cu mine :ermm: :silly: :happy:
Nu-mi aduc aminte acum, ai scris un articol mai demult(parca prin vara) si de acolo mi-a venit ideea. Ma rog, am tot amanat sa-l fac, din motive doar de mine stiute.
Sincera sa fiu, tema e draguta, dar nu cu mult mai faina decat alte teme pe care le-am vazut la tine. Si sunt convinsa ca vei mai gasi una cel putin la fel de frumoasa ca cea pe care ti-o doresti.
Cat despre principii in online am doua mari si late:
1. nu imi spal rufele cu alti bloggeri la mine in casa (pe blog)
2. nu scriu advertoriale despre lucruri pe care nu le-am testat/incercat inainte.
Imi plac principiile tale, Ana.
super tema, imi trezeste amintiri din zilele calduroase si insorite, cand era clad, frumos si ma racoream la strand cu prietenii, nu ca acum, cand ingheti in propria ta casa
Ma bucur mult ca-ti place, Cos. :cheerful:
Totul depinde de ce tip de sacrificii voi fi nevoită să fac :biggrin: Cât despre princiipile în mediu online încă nu mi le-am definit pe toate :biggrin: Un lucru e cert, voi încerca ca subiectele mele să fie ale mele, no copy-paste! şi să am o relaţie apropiată cu cititorii/comentatori aşa ca tine :tongue:
Frumos! :wink:
Lasa,ca si tema asta e super. Eu astept sa vad ce tema pui la vara
.
Sper ca o sa gasesc ceva nou, nu tot ce am pus vara trecuta. :biggrin:
Principii în offline? tough one. Cred că la mine se rezumă la a nu fi exagerat de cinic, precum sunt în realitate. În rest… reţin aceleaşi principii precum în viaţa de zi cu zi. Adică fără ipocrizie şi fără (prea multă) mârlănie. Mai am de cizelat una alta :biggrin: