Lună: ianuarie 2012

Cum am devenit infractor periculos

Hei, stati, nu va grabiti sa trageti concluzii pripite! Nu, nu am participat nici la protestele violente din Piata Universitatii, si nici comandantul navei Costa Concordia nu sunt… :ninja: Deocamdata.  :silly:

Sunt aceeasi Nice, fiinta pasnica, dar imprevizibila, fapt derivand din trasatura primordiala a zodiei care zice astfel: “Femeia capricorn pluteste cu capul in nori, dar este cu picioarele pe pamant”. Si o sa va convingeti indata cat de bine mi se potriveste caracterizarea.

De ani de zile a devenit o moda sa mergi la hipermarket, fie doar si pentru o simpla plimbare, pentru a manca mai ieftin la restaurantele din galeria comerciala  sau a casca ochii la ultimele promotii. Microbul asta m-a prins si pe mine, si dupa ce am analizat cu atentie oferta destul de variata din zona, am decis ca hipermarketul Continuă să citești Cum am devenit infractor periculos

Share

Toti suntem putin luati!

Titlu: “Calaul dragostei si alte povesti de psihoterapie”

Autor: Irvin D. Yalom

Editura Trei, 2008

Valeleu!, si eu care credeam ca am probleme…o femeie in vârsta care se indragosteste de un psiholog cu câteva zeci de ani mai tânar…un bolnav de cancer care ar dori ca violul sa fie legalizat, macar pentru o scurta perioada…personalitati multiple…nu credea ca i se va intâmpla chiar ei (stiti cum e, ne consideram speciali si nu ne vine sa credem ca o nenorocire care se abate asupra altora se va abate, la un moment dat, si asupra noastra). Si asa mai departe.

Nu stiu daca povestile sunt sau nu complet reale, dar reputatul psihoterapeut Irvin Yalom ne prezinta o alta fata a relatiei dintre pacient si medic. Psihoterapia nu merge intr-o singura directie, medicul este si el afectat emotional de relatia cu pacientul, are preferinte, simpatii si antipatii, este si el om, in felul lui. In afara curiozitatii pur profesionale si a incercarii de a-si face treaba cât mai bine, intr-un domeniu in care, ca lucrurile sa mearga asa cum trebuie, ai nevoie de Continuă să citești Toti suntem putin luati!

Share

Dubla aniversare

 

 

Anul trecut, chiar de ziua mea, pe 12 ianuarie 2011, un vis devenea realitate. Atunci, marea mea dorinta era un domeniu.ro, o casuta unde sa ma simt in siguranta, unde sa fac doar ce vreau eu, unde sa ma joc cu temele, pluginurile si widgeturile dupa pofta inimii. Pentru ca ce altceva e blogul daca nu un loc de joaca, iar noi, cei care intram  zilnic pe el, niste copii mari indragostiti de scris, de frumos, de viata?

Timpul s-a scurs parca mai repede ca oricand, navalnic, furios, neindurator, si iata-ne ajunsi la ceas aniversar, la momentul bilanturilor, impresiilor si, de ce nu, al sperantelor. Summerday implineste azi un anisor!

Ce lasam in urma?  Continuă să citești Dubla aniversare

Share

Winter Fun

Desi meteorologii englezi, dar si Napocel ne avertizeaza cu privire la posibila intrare a planetei intr-o mini era glaciara, azi mi s-a parut ca incalzirea globala si-a facut mai abitir de cap. Cine zicea ca iarna nu-i ca vara? Ma gandesc insa la urmatorul scenariu, nu cumva vicleana baba iarna ne ia prin invaluire, ne trimite mai intai un zefir blajin, primavaratec sa ne adoarma simturile, pentru ca mai apoi sa ne trezim luati pe sus de crivatul cel hain? Putina vigilenta nu strica niciodata.

Mereu m-am gandit ca iarna e un anotimp al contrastelor, care aduce atat momente de veselie, distractie si voie buna, dar si de tristete si nostalgie infinita.

Am selectat cele mai inedite ipostaze ale iernii, cele mai reusite poze care vorbesc de la sine despre ce reprezinta de fapt acest anotimp.

Pentru femeile cochete iarna inseamna un adevarat calvar: Continuă să citești Winter Fun

Share

Oameni sau bloguri?

“Nimeni nu este bun pe termen lung atat timp cat bunatatea nu este o cerinta.”

Mereu m-am intrebat, de unde provine fascinatia asta a mea atat de puternica pentru tot ce inseamna blog si blogosfera? Nu degeaba v-am descusut pe articolul precedent in legatura cu cele mai stringente nevoi ale voastre in clipa de fata. Va marturiseam ca tanjesc dupa frumos si pe undeva e firesc ca omul sa caute sa-l introduca in viata sa intr-un fel sau altul. Aici imi pare la indemna, il ghicesc atat in randurile asternute cu atata talent si entuziasm pe foile virtuale, il gasesc in fotografiile ce surprind peisaje si locuri unde eu pot calatori doar in vis. Nu mai e niciun secret, caut oameni cu suflet frumos, cu ganduri albe, cum intuiesc rautatea, meschinaria, vulgarul dincolo de cuvinte, cum parasesc blogul respectiv. Nu sunt o naiva sa cred ca exista bunatate absoluta, dar macar aici, cei mai multi incearca sa-si ascunda sau macar sa-si diminueze doza nativa de rautate, invidie si egoism. Da, cred cu convingere, ca pe aceste taramuri virtuale unde ne facem noi veacul, bunatatea este o cerinta. 

Unii vor aprecia ca ma hranesc cu iluzii, dar personal Continuă să citești Oameni sau bloguri?

Share

Nevoi si aspiratii

N-am mai evadat demult din cartierul meu gri. Indiferent de starea de spirit, cufundata in ganduri ori cu mintea ravasita, usor rupta de realitate sau, dimpotriva, extrem de atenta la tot ce se intampla langa mine, n-am cum sa nu observ peisajul deprimant din jur. Blocurile cenusii, increngatura de cabluri de deasupra capului ce ma impiedica sa vad cerul senin, gunoaiele de pe trotuare, cersetorii, cainii comunitari, mizeria, saracia, claxoanele, alarmele, aglomeratia, lumea pestrita, toate sunt prea evidente ca sa le ignor. Un prieten a exclamat uimit cand a vazut zona unde locuiesc, “dar chiar ca e urat, acum inteleg mai bine de ce vorbesti tu toata ziua de insule exotice si orase medievale!”

Nimic nu-mi gadila simtul esteticului, nici armonia, nici gratia sau echilibrul, nevoia mea de frumos e aproape imposibil de satisfacut. Primul pas spre nefericire e deja facut. Dar pe langa frumusetea exterioara, o apreciez la fel de mult si pe cea interioara.

Ma fascineaza, ma intriga, trezeste in mine emotii si perceptii unice. Sufletul meu are mare nevoie de el pentru a se putea dezvolta. Continuă să citești Nevoi si aspiratii

Share

Inapoi in clasa a 9-a?

Daca ar fi o realitate, ar echivala cu un cosmar. Asadar, specific din start ca nu mi-as mai dori sub nicio forma sa mai fiu in clasa a 9-a. Mai ales in timpurile actuale. Din fericire e doar o leapsa primita de la Dani, care ma indeamna sa scriu minim trei lucruri pe care le-as fi inceput din clasa a 9-a. Practic se doreste a fi un indrumator, un set de sfaturi pentru actuala generatie de liceeni. Si cum eu refuz cu incapatanare sa dau sfaturi cuiva (mai ales adolescentilor care-si imagineaza ca le stiu deja pe toate), ma vad nevoita sa realizez leapsa in maniera proprie.

1. In clasa a 9-a marele meu vis era…nu, nu sa schimb lumea, ci sa devin o jucatoare de fotbal cunoscuta in toata lumea. Auzisem eu ca fotbalistii castiga sume fabuloase si, in plus, eram fascinata de sportul rege. Cum aptitudinile imi lipseau cu desavarsire si consideram ca fotbalul e un sport eminamente masculin, mi-am indreptat atentia catre Continuă să citești Inapoi in clasa a 9-a?

Share