Lună: septembrie 2011

In cautarea ratiunii de a fi

Mi-e frig şi realizez că nu mă pot mişca. Conştinţa începe să îmi fie invadată de gânduri ciudate şi încerc să înţeleg unde mă aflu. Reuşesc să îmi ridic puţin capul şi observ că sunt gol şi imobilizat pe un câmp de iarbă. Vreau să văd cât mai departe, dar verdele care mă înconjoară devine obositor şi  renunţ să mai scrutez orizontul. Oare am murit? Am ajuns în Rai? Refuz să cred că Paradisul este verde şi…atât. Nu se poate, nimic nu poate fi adevărat. Este realitate sau coşmar?

Închid ochii şi sper să mă trezesc în cotidianul nemilos, pe care îl cunosc, care este viu.Totul este acum alb. Orbitor. Vreau verdele înapoi şi parcă cineva îmi aude dorinţa. Simt o atingere uşoară şi rece. Cineva, o voce feminină, îmi şopteşte numele rar şi apăsat. Mă încurajez, nu sunt singur. Mă întreb unde este ea, simt că este aproape dar, totuşi, nicăieri. Îmi dau seama că se îndepărtează şi acum pot să mă mişc. Privesc în jur şi văd o Continuă să citești In cautarea ratiunii de a fi

Share

Five Senses

Sunt clipe cand simtim atat de pregnant cum viata ni se scurge printre degete, cum timpul, un cavaler ratacitor pe carari de vis se pierde in genuni albastre, de nimeni vreodata stiute, privim cuminti la dalbe feresti cum anotimpurile se succed grabite, cum frunzele altadata verzi sunt acum vestede si triste, cazute pe aleile tainice ale parcurilor goale, gustam cu nesat din seva amintirilor unei tinereti glorioase, demult apuse, ne imbatam cu mirajul unor vremuri mai bune, a unui viitor stralucitor, prindem din zbor soapte dulci de iubire, invaluite in negura noptii.

Sunt momente cand viata vibreaza frenetic prin fiece fibra a corpului nostru, dar si momente de apatie totala, cand plictiseala ne doboara, cand nimic parca nu ne multumeste, cand simtim ca totul e inutil, fara rost.

Dar oare cine reuseste sa ne rascoleasca simturile, sa le ascuta si le incite? Cine sau ce le provoaca? Continuă să citești Five Senses

Share

Say something nice!

Cat ne costa sa spunem o vorba buna? De ce a devenit dintr-o data atat de greu sa le zambim celorlalti? Suntem prea grabiti, prea obosititi, prea suparati pe viata in general?

Si a trecut si prima zi la noul loc de munca. Impresii (sper din toata inima sa le schimb pe parcurs): cladire cu aspect dezolant, oameni reci, indiferenti, conditii de munca vitrege. Va puteti imagina ca in secolul 21 nu avem internet, toner pentru imprimanta, coli de scris si nici macar sapun la toaleta? Mi s-a spus ca trebuie sa venim cu ele de acasa sau sa le cumparam noi. Institutia nu-ti pune la dispozitie nimic.

Mi se pare mie sau cei din jur au uitat sa fie draguti, amabili, politicosi? Sa fie umani in definitiv… Am realizat ca pe unde merg, desi incerc sa fiu cat mai prietenoasa posibil, ma lovesc sistematic de Continuă să citești Say something nice!

Share

Maxima zilei (XXIII) – Curiozitate

“Curiozitatea ii impinge pe unii sa descopere America si pe altii sa asculte la usa.” Eca de Queiros

Mistere… le iubim si in acelasi timp le detestam. Le adoram pentru ca ne intriga, ne fac sa visam, ne tulbura si ne aprind imaginatia, ne invita sa le dezlegam si le uram din tot sufletul pentru ca de multe ori suntem incapabili sa le elucidam si astfel ne tin legate de ele ca niste prizonieri ai propriului orgoliu sau, daca acest lucru se intampla, ori suntem dezamagiti de adevar ori de faptul ca nu a mai ramas nimic de aflat, caci ce poate fi mai plictisitor decat realitatea simpla, goala, nemistificata?

Poate parea paradoxal, dar desi iubesc adevarul, sinceritatea si corectitudinea, sunt atrasa inexorabil de secrete, de oamenii enigmatici, invaluti in mister, oameni care par a detine o taina de nepatruns, taina care de cele mai multe ori  se dovedeste a fi doar o Continuă să citești Maxima zilei (XXIII) – Curiozitate

Share

Calatorie in trecut sau in viitor?

Ieri, din intamplare, ochii mi-au cazut peste un nume de film. Suna atat de romantic si ispititor, exact ca o plimbare pe Sena. Dar, in acelasi timp, m-au napadit regretele si tristetea. Trailerul nu a facut decat sa-mi confime banuielile. Mi-am adus aminte instantaneu de Vicky Cristina Barcelona. Trebuia cu orice pret sa-l vad. Si mi-am propus sa trec cat mai curand la fapte.

Zi linistita de duminica. Momentul ideal pentru a-mi satisface curiozitatea. Asa ca am vizionat nu unul, ci trei filme: “Midnight in Paris”, “Going the Distance” si “Just Go with It”. Doar unul m-a convins, dar nu va spun care.

Daca pe precedentul articol va povesteam despre un vis realizat, a venit momentul sa va dezvalui marea neimplinire a acestui an. Imi doream nespus sa traiesc aventura pariziana in 2011, dar din anumite ratiuni, “Orasul Luminilor” s-a transformat in “Orasul Interzis”. Si cum nu mai plec la Paris, mi-am gasit o palida consolare, am pasit in atmosfera vrajita a Orasului Indragostitilor, i-am savurat parfumul unic, m-am lasat sedusa de farmecul inefabil al cladirilor, stradutelor, monumentelor si parcurilor, si am simtit candoarea stropilor de ploaie cu ajutorul peliculei regizate de Woody Allen. A lipsit insa ceva, poate Continuă să citești Calatorie in trecut sau in viitor?

Share

Gatitul la aburi

 

Pe 10 aprilie, in cadrul acestui articol, sunt sigura ca vi-l aduceti aminte, imi exprimam public cele mai tainice dorinte ale sufletului la acea data. Si visurile se mai si implinesc, atunci cand crezi cu adevarat in ele. Exact la o saptamana am primit cadoul mult dorit de la iepurasul buclucas. Si cand ma gandesc ca unii se indoiau de existenta lui…

Imi doream mai mult ca orice un stil de viata sanatos, bazat pe o alimentatie din care erau excluse grasimile, prajelile, dulciurile si painea. Erau interzise de asemenea produsele fast-food (hamburgeri, pizza, saorma). De Florii am primit un vas cu aburi. Din acel moment am renuntat definitiv la mancarea gatita, la sosuri, la gratar, la oua ochiuri, la omleta, la supe si ciorbe. Nu ca as fi fost vreodata o mare fana a acestora.

Poate o sa va intrebati care sunt avantajele gatitului la aburi? In primul rand, Continuă să citești Gatitul la aburi

Share