Blogosferice, episodul 3.
De cand am deschis acest blog, am avut o mica nelamurire, o curiozitate sa-i spunem, cui ne adresam de fapt in articole, cine ne citeste, pentru cine scriem? Oare e firesc sa ne comentam intre noi bloggerii? De ce persoanele fara blog reprezinta un procent infim din marea masa a postatorilor din blogosfera? Scriem noi total neatractiv in opinia lor sau, pur si simplu ei nu au timp, dispozitie, nu sunt interesati de bloguri in general?
La un moment dat, Aliceee a facut o observatie pertinenta aici pe blog, mi-a atras atentia ca in stilul in care se desfasoara ostilitatile pe summerday, nu voi evolua niciodata. De indata am realizat ca are dreptate si m-am intristat. In afara de cei din blogroll, pe acest blog rar poposeste cineva sa-si spuna opinia. Mai sunt prietenii cunoscuti cu multi ani in urma in blogosfera sportiva, cativa prieteni de pe raposatul niceeynice, din ce in ce mai putini si acestia…si cam atat.
Si intr-o zi am inteles de ce lucrurile stagneaza. In paranteza fie spus, articolele de pe summerday sunt de obicei inspirate din viata mea. Am nevoie de o idee pentru a contura o poveste. Da, la baza sta o intamplare adevarata, dar restul este rodul imaginatiei mele, textele nu sunt nimic altceva decat simple creatii, nu trebuie interpretate ca parte integranta a unei realitati crude, dure, implacabile, nemistificate. Mai brodam, mai inflorim, mai exageram, mai divagam, mai fabulam, ca de aceea e blog, sa ne lasam fantezia sa zburde libera, asta neinsemnand ca mintim, de fapt, mi-e greu sa cred ca cineva ia de bun tot ce se scrie sau se discuta undeva. Cat de naiv trebuie sa fii? Dar sa revenim, revelatia am avut-o in clipa in care un strain a intrat pe blog si comentat total deplasat un articol de-al meu, dovedind ca a luat de bun tot ce scrisesem acolo. Foarte revoltat, omul a inceput sa ma judece si sa-mi impute tot felul de lucruri, care, evident, nu se intamplasera niciodata. Din acuzator ajunsesm rapid in boxa acuzatilor, iar verdictul vinovat fusese deja lansat. Suficient ca sa ma indispuna pentru tot restul zilei… E adevarat ca a fost un caz izolat, respectivul si-a revizuit atitudinea, dar tot bine nu mi-a picat.
Nu mi-am deschis blogul pentru a da nastere la dispute sau controverse, nu vreau conflicte si certuri, nu vreau acuze si reprosuri sau limbaj de mahala, pe astea le am in viata de zi cu zi din plin. Pe blog vreau armonie, oameni care inteleg ca blogul inseamna creatie in primul rand, oameni familiarizati cat de cat cu stilul meu, prefer sa ma comenteze 10 prieteni decat 50 de necunoscuti. Intru pe bloguri exclusiv pentru relaxare si buna dispozitie, pentru a ma elibera de tensiunea si stresul acumulat dupa o zi epuizanta de munca.
In viziunea voastra, ideal ar fi ca blogurile sa fie comentate de:
a). Ceilalti bloggeri
b). Postatori independenti(persoane fara blog)
c). Bloggeri si independenti in egala masura
d). Nu e neaparata nevoie sa fie comentate de cineva
c). Bloggeri si independenti in egala masura
Nu conteaza exact cine si cum comenteaza, conteaza ca cineva sa aiba o opinie.
Sunt multi cititori care doar citesc si nu comenteaza pentru ca vad un mediu familiar in care nu vor sa se bage. Asa m’am simtit si eu la inceput, ca intr’un loc unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea iar eu sunt persoana de la “petrecere”, care nu cunoaste pe nimeni. :blush:
Da, asa ar fi ideal…
Sa aiba o opinie, corect, dar mai conteaza si ce opinie si mai ales tonul pe care o exprima. Daca esti decent si aduci argumente de netagaduit, esti mai mult decat binevenit pe orice blog, cred. Daca te trezesti la om pe blog ca-l iei la zor, ca-l jignesti sau acuzi de cate-n luna si-n stele, atunci nu merci de asemenea opinie, ca nu facem circ pe blog. Si mai ales daca intri prima oara si incepi sa dai cu bata. Marea problema in viziunea mea e ca fiecare intelege fix ce are el chef dintr-un text. Raporteaza totul la intamplarile din viata lui si de aici incep sa se nasca mii de ganduri, teorii, ipoteze…care mai de care mai gresite.
Unde te-ai simtit asa? Aici pe blog sau in blogosfera in general? :ermm:
De la oameni te poti astepta la orice. Uita-te la Miscellaneous pe blog, cum intrase una, fara sa stie despre ce e vorba, si a inceput sa ii vorbeasca de sus. Era un simplu post care te facea sa iti pui imaginatia in miscare, sa te intrebi- ”tu ce ai face?” si s-a ajuns cu totul la altceva, la rautate si ipocrizie. Pacat :ermm: :pouty: !
M-am simtit asa mai peste tot, la inceput de online. Pe toate blogurile exista o atmosfera familiara iar mie nu prea imi placea sa intru in vorba cand ceilalti deja erau un grup format. :blush:
Eu nu peste tot intalnesc o atmosfera de grup, familiara, si chiar daca exista, depinde cum stie gazda sa conduca discutia si sa ii primeasca si pe eventualii nou veniti. E adevara insa ca mai sunt bloguri gen gasca, acolo chiar nu imi place sa scriu. Plus ca se mai trezesc unii din comentatori sa te ia la rost, sa faca aluzii, sa te ironizeze. Thx, but no, thx.
Normal ca te simti in plus, oricum stii din start ca nu esti binevenit acolo, asa ca de ce sa-ti mai bati capul?
“Daca esti decent si aduci argumente de netagaduit, esti mai mult decat binevenit pe orice blog” – Pai daca e altfel, nu are ce cauta pe un blog/site/forum.
Nu exista comentatorul ideal, oricine poate avea ceva calumea de spus la un moment dat.
Categoric c). Pe mine nu mă deranjează nici blogger-ii, nici persoanele fizice, cum s-ar spune. :D Numai că oricum la mine nu prea comentează lumea, orice-aș face. Asta-i altă poveste.
Misce, am ajuns intamplator pe un blog unde proprietarul se injura cu ai sai comentatori de mama focului, nu cred ca iti doresti asa ceva. E adevarat, avea o gramada de persoane fizice cum le spui tu…si nu numai. :biggrin: Sa mergi asa departe doar de dragul traficului? :ermm:
Eu sunt sigura ca se va redresa situatia la tine, au fost si timpuri mai bune, vor reveni.
Ah nu, păi nu … nici nu m-am gândit la așa ceva!! :D Eu vreau decență și logică în argumentare!
Pentru asta e nevoie de minte limpede si chef de comentat! :biggrin: Si bun simt.
Corect ;)) Adevărul e că prefer oamenii de-acum, chiar dacă sunt puțini, decât alții vulgari și mitocani și mulți – bine, ăia n-ar rezista, oricum.
Da, genul mitocan si vulgar nu-l suport nici eu. Nu vreau asemenea indivizi pe blog. Ce sa fac cu ei? :ermm:
Nice… eu unul scriu pentru ca simt nevoia sa scriu, tu stii deja
… cand imi tuna si am inspiratie. Nu are mare importanta “cine”, cred eu, atat timp cat persoana care comenteaza are o doza de bun simt si pe langa asta se straduie sa inteleaga ce ai scris. E normal ca bloggerii sa citeasca mai mult decat cei care n-au bloguri, pentru ca deja se afla in sistem, si stiu “cu ce se mananca”. Poate blogurile ar fi mult mai vizitate, daca oamenii ar fi interesati – o data – sa citeasca, si a doua oara – sa citeasca ceva scris la modul liber… sa isi descreteasca fruntile cu o povestire, un banc, o reteta de mai stiu eu ce minune culinara, sau doar o discutie.
In plus, ma ajuta sa-mi dau seama daca si altora le place ce scriu – imi da o stare de bine daca le place, iar daca sunt criticat, incerc sa invat din critici.
In esenta… scriu pentru mine. Insa unele lucruri le scriu nu doar pentru mine, ci si pentru ceilalti. Ma bucura cand in unele randuri de-ale mele se regaseste cineva, ma bucura cand vad ca exista oameni deschisi la minte, care prind esenta a ceea ce scriu, dincolo de modul mai mult sau mai putin radical in care pun eu problema.
Comentariile au importanta, in ideea in care pornesc un dialog, ma contrazic cu cineva pe un anumit subiect, cunosc oameni, ies la o bere si-un tutun, etc
Oameni de genul – anonimi, si openid… care s-au apucat sa comenteze vrute si nevrute… am si eu. Dar le tai apa la moara scurt, si nu-mi bat capul prea mult… ca n-are rost.
Noapte buna iti doresc
Buna dimineata, Cristian. :cheerful: Interesant, deci tu incerci sa te imprietenesti cu oamenii care scriu la tine si dincolo de blog…despre asta insa intr-un alt episod de “Blogosferice”.
Nice, indiferent ce ne-am dori noi, adevarul e ca blogul se pare e o “specie jurnalistica” (chiar n-am cum sa-i spun altfel) ce se consuma in mare parte doar de catre cei ce o si pratica.
N-am idee de ce : poate ceilalti nu-si gasesc timp si pentru asa ceva, poate nu le considera relevante, poate nu le considera credibile, poate le considera pierdere de timp.
Fireste, si eu sunt de parere ca un blog trebuie sa reflecte subiectivismele celui ce scrie. Asa imi plac si mie blogurile, nu cele de nisa sau cele ale vedetelor.
Ci acelea ale oamenilor cu idei, cu sensibilitate, cu umor, cu condei chiar.
Tocmai pentru a crea acea alternativa la realitatea cotidiana de care ai povestit si tu.
Cat priveste comentatorii anonimi nervosi, mi=am primit si eu injuraturi, dar nu i-am cenzurat si nu i-am lasat sa ma supere, tocmai fiindca stiu ca nu oricine pricepe o afirmatie glumeata sau ironica. Si pentru ca multi simt o nevoie sa-si verse nervii pe undeva, de ce sa nu-i las sa se descarce?, pe mine chiar nu ma costa nimic. Iar injuriile lor nu simt ca ma reprezinta ;)
Da, Mihaela, este adevarat tot ce ai spus tu aici: “poate ceilalti nu-si gasesc timp si pentru asa ceva, poate nu le considera relevante, poate nu le considera credibile, poate le considera pierdere de timp”. Pe cine intereseaza viata mea, sentimentele si gandurile mele? Sunt ele relevante pentru cineva care nu ma cunoaste? Mie nici prietenii nu vor sa-mi citeasca blogul, cica ii plictiseste de moarte sa afle despre viata altora…
Corect, nici mie nu imi plac cele ale vedetelor…desi sunt cele mai apreciate de persoanele fara blog. Pe mine injuraturile m-ar indispune, locul gunoiului e…la gunoi. :biggrin:
faina tematica…
cine ma comenteaza pe blog??? oricine doreste… conditia care se impune de la sine… comentariul sa nu contina vulgaritati sau atacuri la alte persoane…
poate sa aibe alta opinie, decat mine, faptul acesta, nu ma deranjeaza deloc…
daca imi place sa fiu comentat??/ evident ca da… as minti daca as spune altfel… dar nu este obligatoriu… fiecare scrie sau nu scrie… dupa cum ii face placere…
cum comentez eu??? nu stiu… tu ce crezi??
oricum… de cate ori comentez, o fac cu placere.. si nu tin cont de autorul articolului… ci de forma si tematica lui…
de ce scriu pe blog… din mai multe motive… pe care nu le enumar… cert este ca… blogul ma relaxeaza… si asta primeaza…
nu ascund faptul ca, imi place sa scriu si sa citesc in limba romana… de fapt, imi place asta de cand ma stiu…
amintesc inca un adevar… ca… daca cineva comenteaza la mine pe blog… simt un indemn sa ii vizitez blogul…si evident… daca aflu ceva frumos acolo, comentez la randul meu… si asta nu consider shimb de comentarii… ci mai degraba, afinitati intre blogari…
Ovi, nici eu nu consider ca fac schimb de comentarii, mai degraba ca imi salut prietenii din blogosfera, pentru ca nu de fiecare data sunt inspirata…nu de fiecare data am timp si chef sa scriu ceva pertinent, dar e bine sa las acolo un mic semn al trecerii mele, sa stie omul ca l-am citit. Si mie imi place sa scriu si sa citesc in romana, poate ca asta e trasatura care ne uneste pe noi, cei care avem blog.
Daca opinia e formulata decent, e ok, daca intra omul revoltat si furios pe viata, pregatit sa se descarce pe blogul meu, iar eu devin tinta frustrarilor lui, nu merci, nu am nevoie de asa ceva. Nu de alta dar imi strica ziua. :dizzy:
Treaba asta e catchy rau, pentru ca e ca si cum am fi noi o mare familie. In sensul ca noi centram, noi dam cu capul… De citit ne citesc si altii care ajung intamplator de pe Google, cautand nu stiu ce informatie. Uneori exista si oameni care dau de un blog, vad ca acel blog are content fain, et voila, revin.
Nu am vazut sa se lase comentarii din outside decat la blogurile nisate… alea mari, dar si acolo am dubii ca nu e ceva manarie de seo, de pe servere diferite. :)
Iulia, pe mine chiar m-ar deranja, m-ar dezamagi rau treaba asta, ca totul sa depinda de Seo, totul sa se invarta in jurul lui, sa facem totul de dragul lui. Mie nu-mi plac cei care scriu pe blog doar pentru a castiga bani, sincera sa fiu nici nu vreau sa intru intr-un asemenea loc.
Da, dar e oarecum trist ca noi centram, noi dam cu capul…
Păi, n-a zis nimeni că seo egal musai bani, seo mai înseamnă și popularitate. Ce face fiecare cu popularitatea aia (adicătelea dacă o vinde au ba) e treaba lui.
E trist, da… însă, momentan cam așa stau lucrurile. Partea bună e că ăia care citesc, ajung mai devreme sau mai târziu să-și facă bloguri, de aici rezultă că se strânge concurența. Partea proasta e că se bagă în horă și toți agramații… Dar, dacă avem ziare ca și Can Can, de ce nu am avea bloggeri aiurea :D
Gata că m-am depărtat destul de subiect și aș putea să monologhez până mâine :D
In niciun caz nu mi-as dori pe blog comentatori de genul celor care posteaza pe site-ul Libertatea sau Cancan. Decat asa mai bine lipsa!
Nice, nu cred ca ar trebui sa conteze daca omul crede ca ce ai scris tu e fix asa, leit vietii tale, ori ba. Fiecare crede ce vrea, dar putem fi atenti la modul in care ne exprimam o opinie sau o curiozitate. Cred ca stiu la care ,,episod” faci referire, la ce articol, si ma gandesc ca uneori, prin ceea ce scriem, putem atinge unele puncte mai sensibile din vietile altora. Unii nu stiu sa gestioneze asta si fac remarci nedrepte la adresa celui ce a scris, fara sa fie in cunostinta de cauza.
In astfel de situatii e mult mai ok sa scrii impersonal, ca si comentator. Mi s-a intamplat si mie sa ma simt lezata de unele randuri, scrise pe alte bloguri, doar pentru ca am avut candva o experienta neplacuta si m-am aflat de partea cealalta a ,,baricadelor”. Dar faptul ca am avut parte de experiente diferite nu inseamna ca trebuie sa imi revars naduful si frustrarile pe cel care a scris, ci tocmai, poti sa sugerezi, frumos, subtil, indirect, ca exista si o alta perspectiva. O astfel de abordare poate conduce la o discutie constructiva chiar.
Si ca sa raspund intrebarii, ideal ar fi ca blogurile sa fie comentate de oricine, atat timp cat exprimarea e decenta si se urmareste un schimb de idei, de opinii, de experiente, si nu jignirea sau umilirea celuilalt.
Interesanta perspectiva, Iulia, nu m-am gandit niciodata ca oamenii se pot regasi in articolele mele sau ca pot atinge puncte sensibile…in acest caz au unele circumstante atenuante pentru iesirile in decor.
Eu ma uit cu mirare ca unii pastreaza pe blog chiar si comentariile mai deplasate, in care sunt pusi la zid sau jigniti, eu sunt ceva mai radicala, asemenea mizerii merg direct la gunoi, Slava Domnului ca nu se intampla des, cu riscul de a mi se reprosa ca cenzurez sau ii ingradesc omului libertatea de exprimare. Tolerez destule in offline…pe blog vreau sa respir aerul decentei si al bunei cuviinte.
Ce ar avea mai Nice cu tine sa te puna la zid? Daca cineva te pune la zid pe blog, e cu siguranta invidios sau frustrat. Clar! Sau incearca sa atraga lumea la el pe blog (in caz ca are) prin starnirea curiozitatii (ia! cine dr**** mai e si asta ma)…
Adevarul e ca nu sunt multi care sa isi doreasca asta…sau daca exista, pana acum s-au abtinut.
Pai, Nice, gandeste-te doar la cate subiecte ai abordat de-a lungul timpului. Desi de multe ori, tinzi sa fii impartiala si te rezumi la a prezenta oarecum echilibrat ceea ce doresti sa transmiti, chiar fara sa vrei, se poate ca un articol, la un moment dat, pentru un cititor, sa fie un ,,punct sensibil” (cum a fost si in cazul amintit de tine, cu noul vizitator..). E chestie de probabilitate si statistica aici :cheerful:
Cat despre a ne regasi in articolele tale, cred ca foarte multi o facem, cu siguranta e si unul din motivele pentru care oamenii revin aici :tongue:
Inca nu mi s-a intamplat, nu stiu cum as reactiona (sa fiu ,,pusa la zid” zic
). Daca as considera ca as putea avea o discutie cu respectivul, as pastra comentariile, chiar daca ar fi rau-intentionate initial. Am primit insa un comentariu deplasat pe blogul cu face painting pe care l-am sters instant, mai ales ca era la fotografia unui copil.
In general, cred ca atat timp cat nu sunt jigniri directe la persoana (sau chiar injuraturi), ci la opinie, le-as pastra si eu. Ceea ce spui si faci va starni mereu reactii atat pozitive cat si negative, iar cele din urma prea rar vor fi si constructive.
Fiecare decide ce atmosfera doreste pentru propriul blog
Comentariile in care imi sunt combatute ideile sunt binevenite, niciodata nu le voi cenzura sau sterge. Oricum, aici mai degraba idei aveti voi, eu incerc sa ma rezum la fapte…tocmai pentru a nu da nastere unor conflicte. Nu e vorba ca nu am idei proprii, e vorba ca nu am chef de cearta pe blog. Am opinii extrem de radicale uneori, de aceea e bine sa le tin pentru mine, nu are rost sa ma enervez si aici, in blogosfera. De aceea, asa cum bine ai remarcat si tu, incerc sa fiu cat mai impersonala cu putinta in articole si cat mai echilibrata.
Hihi, Nice, impersonala nu cred ca esti, ci impartiala, tocmai prin asta lasi ,,loc” pentru toata lumea in a-si exprima opiniile, oricat de variate ar fi ele. Iar opiniile (cele mai temperate, chiar radicala nu te-am vazut inca :blush: ) am observat ca mai degraba ti le dezvalui in comentarii, indirect, alaturi de noi, discutand de fapt
Hehe, inca o data ma vad nevoita sa remarc la tine un simt al observatiei deosebit de dezvoltat. :biggrin: :cheerful:
:tongue: Pai da, mai interesante sunt de obicei comentariile decat articolele. Si cam peste tot(unde sunt multe comentarii) se intampla asta. Zic eu. :unsure:
Buna dimineata!
Hmmm… eu mi-am inceput dimineata conversand cu o doamna de la un penitenciar :devil: Prin urmare, nu pot fi altfel decat onest: in blogosfera pot intra oamenii care se cunosc si in viata reala si care comenteaza intre ei (bisericuta fiind aici una maxima si de efect), sau se pot forma unele prietenii care duc in ac. directie. In alta dezordine mare de idei, in blogsfera se creeaza maxima reciprocitate: imi scrii, iti scriu. Sunt putini care nu scriu la cei care scriu la ei. Desigur, mai este si exceptia: cei care nu raspund la cele scrise pe blogul lor.
E o falsa problema, draga Nice. De obicei, oamenii nu prea scriu pe bloguri. Sunt putini cei care intra, citesc si chiar lasa ceva scris. Tu ai creat un fel de familie pe aici. Sunt oameni care tin la tine si revin cu placere pe blogul tau.
Depinde de fiecare blog in parte. Raspunsul la intrebarea ta ti-l poti dat numai tu daca pui intrebarea corecta. Intrebarea corecta este ce vrei tu de la blogul tau.
Buna dimineata, Marin.
Inedit mod de a incepe ziua… :shocked: :unsure: Sper ca nu era o detinuta. 
In sensul ca nu e o problema care sa ma macine, sa nu pot dormi noaptea. Asta incercam sa spun cu acest articol, ca eu dau frau imaginatiei, nu imi expun viata si framantarile exhaustiv pe blog.
Marin, de unde ideea de familie aici? Vad ca multi spun asta, dar nu mi se pare ca lucrurile stau chiar asa, intre mine si voi totul este ok, intre voi insa nu s-au creat relatii atat de apropiate sa putem spune ca exista o gasca. Bine, multi din cei care posteaza aici sunteti prieteni intre voi, poate chiar si in real life, poate va intalniti la bere, dar nu va manifestati ca atare aici, pe summerday, ci pe blogurile voastre sau in privat pe mess, mail, facebook etc. Am vazut eu ce inseamna o adevarata familie, pe alte bloguri. Se pleaca impreuna in strainatate, in excursii, toata lumea cunoaste pe toata lumea…nu e cazul meu. Aici lumea vine, lasa o parere si pleaca, nu sta toata ziua la barfa cu ceilalti cum se intampla in alte locuri.
Pai…nu vreau nimic deosebit, eu creez subiecte si atat. Asta e un alt subiect creat.
intr-adevar o problema foarte corecta si care este insasi esenta “cresterii” unui blog. Daca tot ne comentam intre noi nu putem creste, evident! Deci trebuie sa avem continut de interes larg daca vrem sa avem si alti vizitatori. Care vizitatori nu trebuie neaparat sa comenteze. Daca-si gasesc informatia de care au nevoie, atunci inseamna ca au venit si au petrecut timp pe blogul tau. Asta este cea mai buna multumire.
“trebuie sa avem continut de interes larg” – Corect, dar nu continut prea comercial pentru ca o sa atragi spam, si daca au dat botii de spam de tine esti mancat, stai 2 ore pe zi numai sa stergi comentarii spam. :)
Nu stiu ce intelegi tu prin continut de larg interes…pentru ca eu zic ca am asa ceva pe summerday, si tot nu intra nimeni din afara. Cei care intra din google stau 2 secunde dupa care ies fara a mai reveni vreodata. De unde sa apara lume noua? Ce sa fac acum, sa imi promovez blogul peste tot, sa fac spam?
E de ajuns pentru tine sa iti spui parerea si pe alte bloguri (mai multe asa ca sa intre alti bloggeri si la tine), ai putea sa faci promovare SEO, dar fiind un blog personal nu prea cred ca ti-ar prii… Mai bine ramai tu la “clientii” actuali si o sa vina si altii de la sine.
De la sine ma indoiesc ca vor veni prea multi, Gabriel, poate sa mai dispara dintre ei…asta iti spun din experienta. Foarte multa lume care in trecut scria des pe summerday acum nici macar nu-l mai acceseaza. Trist. :cwy:
Ciudat, mie mi se pare destul de activ blogul tau, ar fi chiar culmea sa o ia in jos in loc sa creasca, daca mai si postezi articole…
Toamna trecuta, daca te uiti prin arhive o sa te convingi, pana prin iarna, era si mai activ. Si intrau multe persoane fara blog…
c). Bloggeri si independenti in egala masura , asta zic eu .. Acum treaba asta nu poate fi perfecta si cei care comenteaza sunt oameni si fiecare e diferit in parerea lui , eu am o regula nici un comentariu ofensator nu va fi lasat pe blog si refuz sa intru in orice disputa- daca am dreptate e posibil sa o tin pe a mea.
Chiar nu am mai patit de ceva timp sa vina lumea pornita pe scnadal insa am fost ”certata” de o tipa la un moment dat pe un grup de bloggeri- tripa se certa cu toti , era felul ei de a trai si sarea la gat .
Regula asta o am si eu Mary, nici eu nu intru in dispute, nu las comentarii ofensatoare.
Eu as alege varianta c dar rareori se intampla sa fii comentat de altcineva decat de un blogger. Singurele comentarii “din afara” le primesc la articolele utile, care te invata ceva, in rest doar bloggerii se mai chinuie sa citeasca/comenteze cate ceva.
Lumea nu isi pierde vremea cu cititul.
Exact lucrul acest doream sa-l punctez si eu, printre altele, in articol. Ceilalti nici nu vor sa ne citeasca, daramite sa mai si comenteze. La mine nici macar mama nu e interesata de ce scriu…nu mai zic de alti membri ai familiei sau de prieteni. Se pare ca ii plictisim, ca ei au lucruri mai bune de facut. :shocked: Nu zau, care? :biggrin:
Nici din familia mea nu se deranjeaza nimeni sa citeasca ce scriu. Oricum nu ma deranjeaza. Toata lumea are ceva mai bun de facut.
A, pai nici pe mine nu ma deranjeaza, chiar e mai convenabil sa nu intre…
Oricine doreste, atata vreme cat stie sa se exprime decent.
Silvia, iar jignirile? Pe ele de ce le lasi? Ideea era daca este ok sa ne comentam intre noi, daca e normal acest schimb de comentarii. Si da, se pare ca e normal, putini dar buni.
Mai, faptul ca mi s-a spus ca scriu prost nu e o jignire decat in masura in care nu se insoteste afirmatia cu pricina si de niste argumente cat de cat. Eu am postat ce mi s-a scris la ultima postare ca sa nu zica lumea ca las comentariile care imi convin mie. Pana la urma e drept la libera exprimare…
Sincer, mie comentariul ala mi s-a parut malitios, nicidecum pertinent. Daca mie mi-ar veni cineva de genul, l-as trimite sa-si exercite libertatea de exprimare in piata sau pe maidan, nu pe blogul meu. Oricum, noi abordam alt gen de blogging, poate tu gandesti ca orice opinie e binevenita, te ajuta, te ambitioneaza.
De ex. mai de mult cineva mi-a reprosat ca schimb foarte des timpurile in fraza si trec de pe un plan pe altul, ca atare asta nu se mai intampla in ultimele 3 scrieri, ca mi-am revizuit atitudinea. Daca e prost e pt.ca asta e opinia ta si pt. tine asta reflecta intreaga poveste, asa cum poate altora le place si o gasesc acceptabila. Ce sa le fac?
Ah am avut o zi teribila…
Aia cu timpurile mi se intampla si mie frecvent, asta e, ne ia valul… :dizzy: Da, criticile constructive sunt mereu binevenite. Si eu, dar o sa treaca. Big hug for you.
ce ne-am sincronizat :D …
Si eu tot despre comentarii am vb azi!
Nu ma deranjeaza cine comenteaza la mine pe blog… ca e blogger ca e alta persoana toti sunt invitati sa o faca, e drept ca majoritatea sunt bloggeri! cel putin la mine pe blog la altii nu stiu cum e!
Pato, evident ca usa blogului meu este deschisa pentru toata lumea, bloggeri si persoane fizice in mod egal, cu conditia sa se exprime cat de cat decent, nu sa inceapa conflicte sau sa lanseze acuze. Ideea era, e corect ca bloggerii sunt majoritari? De ce nu scriu si ceilalti? Poate pentru ca nu sunt asa pasionati ca si noi, daca ar fi fost probabil ca si-ar fi facut si eu blog, simplu nu?
Da, am vorbit despre comentarii, dar eu in stilul meu, tu in al tau. Si nu doar abordarea era diferita, ci si tematica pana la urma. Deci, nu ne-am inspirat unul de la celalalt. :biggrin:
pai asta e frumos… sa pleci de la un subiect si sa vezi ca se poate fara plagiere sa discuti aceeasi tema in 2 articole diferite pe 2 bloguri diferite!
Probabil cei care nu ai bloguri nu au inca formata deprinderea de a lasa comentarii, ei doar citesc articolele si pleaca!
Bloggeri, persoane fizice eu nu m-as supara sa ma citeasca si firme(reprezentatii lor) sau persoane juridice :D cine stie ce iese :))
Hopa, cineva are planuri mari! :biggrin: :tongue:
da… dar sa si comenteze ceva :)) nu doar sa ma citeasca !
glumesc, mai nu m-ar deranja sincer.
Eu primesc (rar) si comentarii de la oameni, insa eu stiu ca ei ma citesc! Mai primesc mail de la unii, care imi cer sfaturi, altii ma lauda pentru blog, altii ma critica, unul mi-a facut chiar o analiza rautacioasa a blogului (de vreo saptamana)! desi nu i-a cerut nimeni ….
In fine, eu nu intelegeam la ce te ajuta facebook, ei bine la asta, pe facebook primesc like de la ceilalti oameni care ma citesc, in medie 99% din ei sunt oameni obisnuiti, pe care nu ii cunosc, si care au dat like blogului meu! Acolo mai vad si o poza, si din ce localitate e….. imi face mare placere sa primesc un like pe facebook! Fiindca stiu ca asta e de la un om care nu are blog!
Traficul meu e in mare din google si mi-ar placea sa am mai multi de pe bloguri, dar asta e! Cred ca munca asta cu bloggari e uneori obositoare, de aceea momentan, nu imi fac noi ‘prietenii’! dar intentionez pe viitor! :) Ei sunt foarte importanti, eu zic ca valoarea unui bloggar nu sta in nr de vizitatori, in page rank, zelist, si alte clasamente ci in nr de comentarii si valoarea lor! Vb ta, mai bine 10 da buni decat 50 degeaba ….
Paiiii….daca esti nr 1 in zelist ai automat si bani, si cititori, si comentarii, si page rank. Mie mi se pare ca si tu ai crescut spectaculos de cand ai scris prima oara la mine…
Aliceee, tu esti mai tanara, ai mai multa energie decat mine, eu gasesc bloggingul tot mai obositor, sacrific timp pretios pentru a raspunde la comentarii si a intra pe alte bloguri. Evident ca exista mijloace de a te face cunoscut, dar oare poti suporta celebritatea asta? O poti duce? Eu nu vreau sa ma intind mai mult decat ma tine plapuma… Un blogger valoros e acela care scoate bani din blogging…iar exemplele se stiu, se vad cu ochiul liber. Pe mine asta ma intreaba toata lumea, bine, bine, dar cat scoti din blog? Nimic? Pfffff. Si toti raman consternati.
Oamenii nu mai vad dincolo de material, banii i-au inrobit definitiv. Sufletul, visurile, sentimentele, principiile aproape ca nici nu mai conteaza. Pentru mine satisfactiile sufletesti sunt cele mai importante in viata, bani vin si se duc, amintirile raman aici, stocate in inima si pe paginile astea virtuale.
Nice sa-ti spun doar asa; ca primul in zelist e de fapt un blog gen ong, care sunt sigura ca nu primeste nici bani din asta, nici cititori, nici comentarii :))! Si intre primii 50 mai stiu astfel de exemple …
Eu nu cred ca e important sa scoti bani din blog (sincer) desi si mie mi-ar placea, e mai importanta satisfactia care ti-o aduce! Eu stau pe blog doar atata cat ma face sa ma simt bine, adica timpul extra, care e gol, si il umplu cu asta! Nu am simtit niciodata ca ar fi ceva Must have Must do (bine uneori ma dispera ca trebuie sa deschid laptop-ul numai ca sa pun un post :) )! Nu uita ca in viata nimic nu e esuaza mai repede si mai usor decat succesul! nu merita sa traiesti doar pt asta, in schimb merita sa o faci daca iti aduce bucurie, daca simti ca te ajuta, daca inveti ceva din asta, daca castigi altceva, nu un pumn de bani cu care sa-ti cumperi o masa copioasa, gust ce va disparea dupa cateva ore ….
Eu zic ca am crescut pt ca ti-am urmat sfatul si am inceput sa scriu si despre mine, nu doar despre calatorii, fara sa schimb blogul :)
Apoi am crescut fiindca am invatat putin seo (poti sa incerci si tu) si am incetat sa pierd tipul cu chestii irelevante …. m-am concentrat pe articole si lucruri mult mai importante …
Interesant ce spui tu despre seo, habar nu am cu ce se mananca asta. Sunt total pe dinafara, problema e ca nici nu are cine sa imi arate cat de cat ce trebuie sa fac…
http://roxandrei.ro/utile/ghid-optimizare-seo-bloguri-wordpress/
am gasit aici un articol explicativ numai bun pt incepatori :), sper sa iti foloseasca
Merci mult, Aliceee :heart: , acum am ce studia. :biggrin:
Normal este exact așa cum este acum. Ca să avem parte de comentarii în egală măsură de la bloggeri și non-bloggeri ar trebui să avem un site gen știri, un site extrem de popular, iar popularitatea nu înseamnă neapărat că acea persoană e plină de creativitate, inteligență în stare pură sau mai știu eu ce. Chiar aveam o discuție cu cineva zilele astea și spuneam că pt a avea mulți vizitatori ar trebui să scriu despre toate prostiile. Lucruri mediocre. De fel site-urile de știri sau ziarele online au multe prostii în ele și fac trafic. Dacă noi bloggerii scriem lucruri care ne interesează pe noi sau mai știu eu ce nu va atrage decât persoanele care au blog. Oare câte din persoanele fără blog, când caută ceva pe google și rezultatele îi duc la un blog iau de bune rezultatele? Încă bloggerii nu au credibilitate în web. Ei nu sunt ”jurnaliști”. Cam asta e situația. Pe blogul personal cele mai multe comentarii din partea non-bloggeilor le-am primit la articole despre gigi becali sau cartea recordurilor. Trage singură o concluzie.
Da, Creve, ai facut putina lumina si pentru asta iti multumesc. Eu sunt un blogger cu principii, nu o sa ma cobor(apropos ca tot ai scris tu de compromisuri) sa scriu despre Bianca Dragusanu sau despre Monica Gabor, sa pun tot felul de stiri de cancan pe blog in speranta ca mai atrag 2-3 ametiti din google. Traficul acela nu ma intereseaza, prefer sa raman exact ca acum, cu oamenii astia decenti, care ma cunosc cat de cat…
Exact, eu scriu(si tu procedezi identic, cred) numai despre ce ma intereseaza pe mine, lucruri de bun simt, generale, de viata. Oamenii insa cauta altceva…sa fie sanatosi, eu nu pot sa scriu de dragul traficului sau al banilor. Nu de asta mi-am deschis blog.
daca e sa aleg atunci aleg putini si buni :) ca-s bloggeri, prieteni sau alte persoane atata timp cat parerile sunt argumentate si nu jignesc, chiar daca intepaturi poate au mai fost, e foarte bine
eu am obs ca pot numara pe degete pe cei ce comenteaza dar asta nu ma deranjeaza, blogul il tin in primul rand pentru mine sapoi pt ceilalti :)
si mai e ceva sunt persoane care au lipici al public si altele care oricat s-ar stardui tot nu reusesc :D e ca si in viata de zi de zi ;)
mie imi place pe blogul asta alaturi de comentatorii tai :)hug!
Multumim mult, Lilly. :heart: Mie nu mi se pare ca ai asa putini comentatori, ba dimpotriva, se inmultesc pe zi ce trece…in plus sunt si foarte fideli. Da, exista metode de a atrage oamenii, sa scrii si sa comentezi bine, frumos, simplu, interesant. Si tu reusesti asta.
Nice, vad ca te comenteaza lumea, de ce te plangi? =)
Pai nu ma plang, imi pare rau ca asa s-a inteles, pur si simplu dezbat un subiect cu prietenii mei din blogosfera. A, ca sunt putin trista ca multi dintre cei care postau inainte aici acum n-o mai fac, da, e foarte adevarat. :cwy: :ermm: :dizzy:
Nu s-a inteles asa, trebuia sa pun intre ghilimele. :P
c!
:)) Prima data nu am realizat ce e cu semnul ala, abia apoi am inteles ca ai ales varianta c. Asta e cea ideala, dar cum sta treaba in realitate pe blogul tau, Napocel, cine te comenteaza mai mult?
In ultima vreme cei scumpi doar. Au fost perioade in care imi intrau copitait romanfobi din gubernia Republica Moldova, rusofili, necrescuti rodinari dar de anul trecut am hotarat sa nu mai pomenesc d epolitica. Acum vreo 10 d epe facebook și cam 20 de pe bloguri, toți mă repet, niște scumpi! Și mă bucuru mult de vizitele astea. Acum sunt foarte multumit de comentaotorii mei si pot sa spun ca sunteti niste scumpei! Si va țțuc pe toți cu drag! :kissing: PS Vezi că am mai împlântat amu un articolaș în blog și poate diseară mai urmează unul despre clipe din copilăria mea. Heheheeheh.
L-am vazut, Napocel, o sa intru sa si comentez…
Merg pe ultimele doua variante :cheerful: . Sunt de acord sa comenteze bloggerii, pentru ca sunt colegii de breasla, dar sunt de acord si cu vizitatorii ocazionali, atata timp cat au pareri decente si nu intra doar ca sa arunce cu injuraturi sau cuvinte aiurea. In acelasi timp, un blog bun si citit nu trebuie neaparat sa fie plin de comentarii. Am intalnit bloggeri care scriau foarte bine, aveau sute de mii de vizualizari, dar cu 2-3 comentarii :cheerful: . Talentul nu trebuie sa se masoare in comment-uri sau in like-uri.
E adevarat, am intrat si eu pe bloguri ale unor persoane extrem de talentate. Desigur, scriau frumos, nimic de zis, dar foarte personal, foarte descriptiv…foloseau din belsug cuvinte de stil, totul aproape poetic, dar pana la urma plictisitor am concis eu si am hotarat sa nu mai intru ever. :biggrin: :tongue: :silly: Dana, eu caut bloguri pe care sa comentez, sa ma provoace sa imi las o parere…
Eu zic, ca este bine sa fie comentate de cei care au ceva de spus in legatura cu ceea ce a scris autorul pe blog, indiferent daca este sau nu blogger. Ideea este sa dezvolti un dialog, sa comunici si sa initiezi o conversatie. Asa ca aceasta conversatie n-ar trebui sa tina seama de calitatea celui care isi exprima opinia.
Szabi, evident ca nu tinem seama de calitatea postatorului, ideea era daca e ok sa ne comentam intre noi, ceea ce se intampla acum pare un schimb de comentarii…
Pana ce este constructiv este ok, dupa parerea mea.
Trebuie sa ti cont si de calitatea postatorului… Nu intri asa intr-o discutie prost dezbatuta/inceputa.
Cand am folosit cuvantul calitate, m-am referit la postura celui care isi scrie opinia.
Nice, eu am gasit o “casuta” aici -pe blogul tau. Nu ai idee cat de mult inseamna summerday-ul pentru mine. Sunt unul dintre oamenii pentru care summerday-ul conteaza cel mai mult. Poate fiindca in viata reala eu nu gasesc prea multe persoane cu care sa comunic cum este posibil aici …Viata mea a luat o tursura care nu-mi permite sa am prea multe activitati de acest gen, de tipul blogului. Si apoi scrieti voi suficient de mult incat sa ma gasesc in pozitia de a veni eu cu alte idei…
Ma multumesc sa va citesc pe voi. …(Si) Poate ca timpul a schimbat multe lucruri la mine. m-a facut sa devin foarte scurta in exprimare. Si asta ar fi un motiv.. dar n-o sa-l dezbat acum.
Te pup*, :kissing:. Si multa bafta in continuare!
Otilia, dar ce spui tu aici, evident ca opiniile tale sunt binevenite, tu esti de-a casei, cum sa te abtii? Normal ca daca esti foarte ocupata nu ai chef sa compui comentarii interminabile, dar poti sa le concepi de asa natura incat sa evidentiezi esentialul in cateva randuri(3-4 sunt suficiente).
:cheerful: :happy:
Eu tin enorm la toti prietenii blogului, chiar te astept cu un nou articol! :kissing:
Eu nu prea am mai avut timp nici de al meu … din pacate am citit cam rar fata de acum ceva timp, cand pot citesc si daca am un cuvant de spus la vreun articol, il spun, la unele doar citesc :P
Opiniile tale sunt intotdeauna binevenite, Roxana. :happy:
Multumesc Nice ! :)
E o întreagă poveste. Am spus lucruri pe blog, s-au interpretat ca fiind critici aduse persoanelor reale, am primit critici… Vreau ca blogul să fie citit. Nu pentru că sunt eu autoarea, ci pentru texte, pentru poveștile scrise, pentru cărțile de care vorbesc și pentru evenimentele pe care mă chinui să le promovez. Uneori mă bucură să văd comentarii. Dar sunt mulți cei care citesc și nu spun nimic :) Tocmai duminică am primit un mesaj de la cineva care citește constant. Și m-a bucurat chestia asta. Nu vreau să sune ca o laudă, dar e așa plăcut când munca ta, lucrurile în care crezi, sunt apreciate și simțite de alții.
Blogul poate fi citit de oricine. Cei mai mulți cititori ai mei, spre exemplu, nu au blog, sau au bloguri de specialitate, sau de fotografie – deci mai puțin text, mai multă imagine. Dar… Noi să fim sănătoși. Blogul e terapie. Nimeni nu e obligat să citească și/sau să comenteze :happy:
Pupici
http://adapavel.wordpress.com/2011/09/20/miercurea-fara-cuvinte-picnic-2/
Pentru că am promis :D
Ada, eu chiar ma gandeam cum ar fi sa am 3000 de vizitatori unici pe zi si niciun comentariu. Pana la urma, cu ce te incalzeste ca nu iti lasa nimeni un semn al trecerii sale pe blog, un gand, o opinie, un salut?
Sincer, eu chiar m-am gandit serios, ce as prefera, 5000 de vizitatori unici pe zi si niciun comentariu sau 200 de comentarii pe zi si 200 de vizitatori unici? Cred ca nu mai e nevoie sa-ti dau raspunsul. Oricum, noi doua avem bloguri complet diferite, nu practicam acelasi stil de blogging, fiecare vorbeste din punctul sau de vedere. Fiecare si-a propus cu totul altceva…
Kisses back, dear.
:)
Daca ai avea 3-5000 de vizitatauri unici, cu siguranta ai avea si cel putin 500 de comentarii pe zi… =)
probabil, de la indivizi care nici nu te cunosc si nici nu sunt interesati s-o faca :) nu stiu daca as vrea asta, sincer
Nice, eu nu stiu de ce te tot agitti atat pentru numarul de comentatori, vrei sa iti transformi blogul in cev acomercial sau cum? Mie imi place asa cum este acum, imi place cum scrii tu si imi place ca s-a format o comunitate virtuala placuta aici; eu am mai spus-o, nu cred ca e important numarul de comenatatori, ci calitatea acestora! Uite, vad blogul tau ca pe o insula virtuala unde pot calatori pentru a ama relaxa, vrei tu ca insula noastra sa fie invadata de “turisti” si sa isi piarda caracterul intim? :cwy: Hai, capul sus si pupici multi! :wub: :heart: :biggrin:
Julien, tu stii foarte bine cum era aici pe vremuri…imi lipsesc mult oamenii aia, imi lipseste mult comunitatea care se formase atunci, chiar si cand am disparut tu o vreme m-am intristat. Bine ca ai reaparut!!! :biggrin:
A, nu vreau comercial, cum ai inteles tu asta? Vreau inapoi ce am avut, atata tot… :dizzy: :ermm: :cwy:
Merci mult pentru incurajari, pentru faptul ca nu ai abandonat blogul. Te astept pronto cu un nou articolas. :biggrin:
Big hug!
Voi reveni cu un articolas, hehe, despre calatoria intr-o provincie fascinanta, te las sa ghicesti, sa vedem, cat de bine ma cunosti! Va fi o calatorie cu trenul! Gata, nu mai zic nimic pana nu termin de scris! :devil: Inca ceva, eu chiar daca dispar pentru o periaoda de timp, nu uit unde m-am simti bine, astfel incat sa fii sigura ca revin. In orice caz, sper sa nu mai disapr de pe aici! :wub: :biggrin: :heart:
Oltenia? :biggrin: :dizzy: :cheerful:
Nuuuuuuu! :w00t: :biggrin:
Despre Oltenia, altadata! :heart:
text? :D Călătorii? Nice, ce-i faci de-l convingi mereu să scrie? :biggrin:
Are ea mijloacele ei……..neconventionale! :devil: :blush: :tongue:
opa…
:devil: :biggrin: :shocked: :alien: :silly: :tongue: :unsure:
da, e clar :dizzy:
Ce te amesteci tu in treburile noastre? :angel:
Dragilor, avem un nou articol, va invit pe el sa va spuneti parerea. :w00t:
Julien, eu mă amestec? :biggrin:
Nice, acum :wink:
Exact asta vreau si eu pe blog: armonie, sa putem socializa in liniste.
Imi doresc comentatori atat bloggeri, cat si si independenti, in egala masura daca s-ar putea.
La genul de articole care apar la mine mai popesc rataciti, care aveau nevoie de niste informatii si le-au gasit pe blogul meu. Ma bucur ca i-am putut ajuta, ma bucur cand imi pun o intrebare sau cand isi dau cu parerea, pentru ca o fac fara sa astepte ceva inapoi de la mine. In schimb ei rar revin pe blog.
De revenit, revin bloggerii. In plus, ei incep sa te cunoasca, te inteleg mai bine, te sustin. Ei sunt cei care te felicita cand ai o bucurie, ei sunt cei care te imbratiseaza virtual cand ai o problema. Ei mi-s cei mai dragi, ii consider amicii mei.
Deci atat bloggerii cat si comentatorii independenti vin cu ceva, fiecare are farmecul sau.
Mihaela, tu nu erai aici, dar au fost timpuri frumoase pe niceeynice, aveam comentatori independenti care reveneau zilnic si lasau niste comentarii incantatoare. Din pacate, la trecerea pe summerday, ceva s-a schimbat, si i-am pierdut pe majoritatea. Imi lipsesc enorm acele vremuri, acei oameni deosebiti, foarte calzi, foarte prietenosi. Nu zic ca cei de acum nu sunt la fel de draguti, dar eu sunt mai nostalgica de felul meu.
Si eu sunt mai nostalgica…Incerc sa-mi zic sa traiesc in prezent, dar uneori ma mai duc cu gandul la anumite evenimente din trecut si ma gandesc ca ce bine era atunci, ca uite atunci erau asa si asa…oricum, nu mai conteaza, ca oricum nu putem reveni la acele timpuri. Mai bine ne consolam. ;)
Ai dreptate, Mihaela, poate a venit momentul sa nu ma mai uit in trecut, sa ma bucur exclusiv de prezent. :cwy:
eu cred că am fi cu to(n)ţii
surprinşi să aflăm câţi non-blogări ne citesc. desigur, asta ar trebui să ne mângâie finuţ orgoliul, cam ca şi atunci când alinţi o mâţă şi ea toarce :silly:
prefer un comentariu de la un blogger nu pentru că i-am lăsat şi eu unul la rândul meu, ci pentru a-mi arăta că el chiar are ceva de zis vis-a-vis de ce am exprimat eu în articolul meu. nu-mi place schimbul troc al comentariilor.
o mare înverşunare a mea e butonul ăla de “like” de pe bloguri. degeaba primeşti n like-uri d-alea dacă nici măcar un cititor nu-şi evidenţiază punctul de vedere. adică eu, cel care scrie, ce să înţeleg din like ăla ” mda, e un articol fain, dar … cam atât am de zis”. ( chestia asta cu like-urile mă sâcâie pe creier de ceva vreme) mai nou dau şi eu like, dar doar la acele articole pe care vreau să le inventariez într-un fel ca să le pot reaccesa peste vreme ( am văzutr eu undeva că este o setare care îmi aminteşte pe unde am umblat eu şi am dat like )
tare surprinsă într-un mod neplăcut am fost eu în preajma unui Crăciun când un anonim mi-a poposit pe blog şi m-a scrofălit aşa , în public, total nefondat , dar nu numai asta mi-a pus capac, ci faptul că mi-a luat familia de la mic la mare. una e să te legi de mine, că eu-s ăla de scriu, deci eu ţi-am picat naşpa, dar alta e să te iei de nişte oameni cu care n-ai chiar nicio legătură. oricum, în altă ordine de idei, zicea careva într-un post că mai trebuie şi nişte hateri d-ăştia , nu de alta, dar ca să-ţi măsori evoluţia :))) că un blog neinteresant nu stârneşte nicio reacţie ( fie ea bună sau rrea )
eu aleg varianta C ca răspuns la întrebarea ta. pentru mine personal nu contează dacă X are sau nu blog atâta timp cât îmi citeşte blogul. poate să fie orice feld e persoană . încerc să ajung la respectiva persoană prin prisma scrierilor mele, mi-aş dori chiar să reuşesc să le transmit o doză din nebunia mea “scriitoricească” , să îmi introduc cititorii în poveştile mele, să le creez impresia că ei sunt un personaj la aberaţiile pe care le debitez eu , dar sunt şi unele postări care sunt mai . . . exclusiviste , ca să zic aşa pentru că pe acestea le-ar putea înţelege pe deplin doar cei ce mă cunosc şi în viaţa mea cotidiană. alţii . . .mi s-au alăturat pe parcurs şi parcă sunt şi ei prietenii mei reali ( aşa cum mi se pare mie DianaEmma)
Alexandra, pai cati non bloggeri ar putea sa ma citeasca pe mine daca am maxim 150 de vizitatori unici pe zi? Din care 70% sunt veniti din google…
:ermm: :dizzy: Oricum eu am primul comment moderat automat, tot ce mi se pare suspect(e adevarat ca nu am astfel de vizitatatori) mut la gunoi rapid. Sa stii ca nu prea am hateri, cred ca am un blog tare neinteresant… :biggrin: Si vreau sa ramana asa. :tongue: :silly:
:cheerful:
Din pacate eu cu noul domeniu nu mai pot da like-uri la articolele favorite, dar cand vine vorba de ale mele, sunt de acord cu tine, prefer sa-mi lase omul un gand decat un like. :)) Esti sigura ca nenea ala nu te cunoastea din offline? Este incredibil ce spui tu, cat de dezaxat sa fii sa procedezi astfel?
Merci mult pentru exprimarea optiunii tale, nobile intentii ai…
Ar fi ideal sa comenteze oricine, cu cat mai multi, cu atat mai bine, cred eu, pentru ca asa ai mai multe opinii, dar e la fel de important, cred, sa ai o moderare a comentariilor, pentru ca nesimtiti vor exista mereu. Eu am introdus-o de cateva luni si zau ca-mi prinde bine: luimea stie ca exista si nici macar nu se mai oboseste sa comenteze indecent ;) Asa ca… aproape zero spam.
:)) Hai ca ai fost amuzant cu ultima remarca, eu nu am avut parte de nesimtiti lately, in general nu moderez comentariile…e adevarat ca au fost si momente cand am simtit ca se impune o masura de siguranta, dar acum e liniste si pace.
Raspuns: c (fara doar si poate). Atat critica cat si lauda ne ajuta.
Depinde de ce proportii ia critica sau lauda… daca o dai in extreme s-ar putea sa nu iti prieasca.
Corecta remarca lui Gabriel.
Da, e bine sa moderezi comentariile ca sa nu apara pe blog nici macar o secunda, ca nu sti cine e cu ochii pe tine. :P
Nicey, e foarte interesant articolul asta si in el si in comentarii sunt multe lucruri care m-au preocupat cateodata.
Stii foarte bine ca intru la voi pe blog doar fiindca va cunosc si mi-a facut placere oriunde sa discut cu voi. E si un pic de egoism aici, stiu ca am cu cine si sunt ferita de tot felul de exemplare care jignesc.
De ce intru pe un blog: pentru ca am un pic de timp liber in fata calculatorului si vreau ori sa ma informez ori sa discut cu cineva cu care imi face placere. Asta poate fi si in contradictoriu, nu neaparat trebuie sa fim de aceeiasi parere, cum de altfel mi s-a intamplat cu Dragos. Important e sa ne respectam si sa admitem ca putem gresi si chiar recunoaste acest lucru.
Ceea ce e putin neplacut, fara sa-mi fi facut personal mie cineva ceva, este ca atunci cand intri pe vreunul din blog-urile voastre te simti ca si cand ai intra intr-o societate inchisa destul de ermetic, in care altii nu sunt acceptati. Asta a fost senzatia mea. Si in care fiecare isi schimba impresiile cu gazda, mai rarut unul cu altul si atat. Cu toate riscurile poate o mai mare deschidere nu ar strica. E doar parerea mea. Nu-mi doresc un blog, n-as avea nici timp si nici inclinatii, dar imi face placere sa citesc ganduri, idei, chiar aici la tine de foarte multe ori am gasit lucruri foarte interesante (de aia revin).
Am intrat de mai multe ori pe diverse bloguri care apar aici la tine, dar nu stiu daca de 2 ori am avut curajul de a scrie ceva. Si nu sunt tocmai o persoana lipsita de curaj. Chiar am un blog preferat al unuia dintre participanti si chiar la altcineva am citit un articol la care oarecum nu aveam aceeiasi parere. N-am comentat niciunde pentru ca sa nu raman pe urma cu ideea de a inoportuna.
In rest, doamne-ajuta sa scrieti si voi si Danny, sa mai am cu cine schimba o vorba, oricum site-urile de sport au decazut complet.
Imi pare nespus de rau ca simti asta, Diana.
:cwy: Eu aici las libertate absoluta, chiar imi doresc ca oamenii sa comunice nestingheriti unuii cu ceilalti, uneori se mai intampla asta, dar foarte rar.
:biggrin: Eu raspund mereu oamenilor la comentarii, imi place sa discut cu ei, nu cum se intampla prin alte parti cand intru, las o opinie si sunt complet ignorata.
De ce mi se adreseaza mie in special?
1. Pentru ca e un fel de regula a blogurilor, discutiile se fac cu autorul articolului, nu cu ceilalti postatori ca pe forumuri. Asta daca ai ceva de zis, ca nu e obligatoriu ca lasi opinii pe bloguri, poti doar sa citesti… Eu cred ca multi se uita un pic urat la cum se desfasoara ostilitatile pe summerday, e un blog atipic, eu chiar invit lumea la discutii, imi doresc un dialog cu cei care intra aici.
2. De ce aleg sa mi se adreseze exclusiv mie? Poate din lipsa de timp(daca ai de comentat 50-60 de bloguri pe zi e greu sa lasi prea multe postari intr-un singur loc), poate pentru ca sunt oblisnuiti cu mine. Eu sunt genul de persoana care intru zilnic si comentez pe cat posibil toate articolele celor din blogroll, oamenii s-au familiarizat de acum cu mine si cu stilul meu de blogging. E adevarat ca nu comentez chiar peste tot, dar nu pentru ca nu vreau, ci pentru ca nu am ce spune. Unele articole nu lasa loc de adaugiri, sunt prea bune, prea complete. Ori prea personale.
3. Sincera sa fiu, am multe bloguri in blogroll unde intru si in afara de proprietarul blogului nu cunosc pe nimeni. Mi-e jena sa ma bag in seama cu ceilalti postatori, dar chiar daca as vrea, nu am timp de asa ceva, comentatul pe multe bloguri consuma timp pretios, mai ales cand articolele sunt lungi si complicate. Eu abia gasesc ce sa scriu despre articol, d-apai sa mai comentez comentariile altora.
Sa stii ca aici, pe summerday, primesc pe oricine cu bratele deschise. Ma refer la persoanele decente, prietenoase, simpatice.
Crede-ma, nu exista blogger care sa nu se bucure de o idee exprimata decent, frumos si interesant asa cum procedezi tu, cum crezi ca ai fi considerata inoportuna? Dimpotriva!
cunosc foarte putine persoane fara blog care sa fie, in acelasi timp, interesate cu adevarat de domeniul asta. de aceea, cred ca cei care isi fac simtita prezenta sunt, in general, “din gasca” fara ca asta sa elimine neaparat posibilitatea de a avea cititori fideli “din umbra”.
observ, insa, ca, in timp, ansamblul comentariilor a se incadra intr-o paleta de subiecte comune, atmosfera generala devine familiara, se formeaza un cerc, ceea ce, invariabil, va exclude anumite persoane din categoria celor care comenteaza.
Asta tine si de felul in care este conceput/gandit blogul. Unii fac filozofie pura si, cred, de la punct exista pericolul de a isi fi “pierdut” cititorii, acestia neavand, efectiv, timpul necesar pentru a rumega ideile expuse. Daca altcineva alege sa faca trolling, atunci se poate astepta la diversitate si la avaalansa de comentarii, mai mult sau mai putin inteligente.
Ce inseamna trolling?
a lansa subiecte controversate, cu intentia de a obtine scandal … o practica de doi lei, dupa parerea mea, insa i-a transformat in “zei” pe unii, din ce imi dau seama …
Merci de explicatie, nu stiam prea bine semnificatia termenului.
Nicey: nu era un repros la adresa ta, era doar o constatare. Din punctul meu de vedere e chiar normal sa raspunzi in primul rand tu, altfel cel care a intrat s-ar simti (eu cel putin) groaznic. Daca comentez am pretentia ca cel care a scris macar sa-mi raspunda, altfel n-as face-o, doar asa sa ma aflu-n treaba? Da nu m-am gandit la timp, probabil eu sunt mai selectiva si nu intru chiar pe un numar enorm de blog-uri.
Si cred ca tu stii clar ce-mi doresc eu, desi stiu ca e imposibil, e ceva utopic. Iti amintesti vara de acum 4 ani? Adevarul ca nu cred ca multi au avut sansa de-a trai o asemenea experienta. O scurta perioada a fost ceva ideal. O familie frumoasa, respect, si cred ca ajunsesem chiar sa tinem unii la altii. Am avut foarte mult de invatat in domeniul respectiv si chiar ca si om de la cei de acolo. Si am sa raman pe veci cu regretul acelor zile. Dar nu-mi pare rau, macar am avut sansa.
Si raman la parerea ca, nu e barfa am comunicat-o “proprietarului”, o interventie a gazdei, la timp, ar fi rezolvat multe.
In fine. Important e ca aici o sa revin ori de cate ori am ocazia pentru ca imi place.
Da, Diana, frumoase timpuri…dar nici astea nu-s de lepadat, iti dai seama ca ma bucur mult de fiecare data cand revii aici. :heart:
Eu merg pe 2 variante :
c). Bloggeri si independenti in egala masura
d). Nu e neaparata nevoie sa fie comentate de cineva
c) pentru că nu fac discriminări, orice om poate avea o părere, şi nu ţin neapărat să fiu comentat doar de alţii care scriu (nici nu sunt, comentează şi alţii care n-au blog, din diverse motive, şi e absolut ok), şi atunci când omul simte că are ceva de spus, sau ce am scris a trezit ceva în el
d) pentru că nu scriu pentru a fi citit şi comentat în special (deşi contează şi asta), e suficient să fiu citit. Şi chiar dacă nici atât nu se poate, nu contează, scriu mereu când simt nevoia, sau consider că am ceva de scris.
Da, iar asta se vede cu ochiul liber.
Imi place sa am comentarii, e clar. Dar sincera sa fiu, mi-e indiferent daca mai apare cineva in afara de cei din blogroll.Am cateva articole mai “de specialitate” pe medicina si religie la care MEREU apar persoane noi.
Mai nou unii vor sa ma “dea in judecata”.E mereu ceva nou pe blogul meu, nu maplictisesc nici daca intru odata ladoua -trei zile, nici daca intru zi de zi……..
Unii m-au luat de sus, m-au mustruluit, n-am sters comentarii…….decat daca mi s-a sugerat sau a cerut persoana care le-a postat
Nu mai iau nimic personal.
Tu cum ai de gand sa “evoluezi”?Pentru mine e ok sa stau pe loc daca se poate spune asa, in formula in care merge acum blogusorul meu :)
Eu nu am de gand sa evoluez…mi-e bine asa.
Asa ma gandeam si eu :)
Dupa cum se vede pe articolul curent, nu? :wink: