Lună: august 2011

Last Day of Summer

Nume: vara
Durata de desfasurare: trei luni pe an, intre 1 iunie si 31 august
Element definitoriu: soare
Culoare dominanta: verde
Caracteristica generala: timp frumos, vreme calda, insorita
Dorinta implinita: vacanta
Calitate definitorie: fun
Defecte: temperaturi excesiv de ridicate, arsita
Verbul caracteristic: a petrece
Locuri prielnice: malul marii, crestele muntilor inalti, paduri, orase turistice, la tara, la bunici
Bauturi indicate: cocktailuri, cafe frappe, apa plata cu lamaie
Desert ideal: inghetata
Ingrediente pentru un plus de savoare: cuburi de gheta, menta, aventura, mister, plimbari pe faleza, rasarit de soare pe plaja.


Ne-a prins in jocul ei minunat, jocul de-a copilaria, am urcat in trenul vacantei si am coborat acolo unde marea incepea sa sclipeasca la orizont in mii de tonuri argintii, iar seara, briza potoleste cu mangaierea sa discreta arsita din timpul zilei, ne-a imbatat cu opulenta de miresme de flori in culori vii si de arome exotice si dulci de fructe proaspete, zemoase, ne-a purtat intr-o lume parca ireala, irezistibila, care se inscrie pe trei coordonate: libertate, aventura, mister, o lume care te ademeneste sa-i gusti savoarea, sa-i adulmeci parfumul, sa-i inteleg esenta si sa-i simti pulsul, o lume care dispare brusc cu primii stropi reci de ploaie si intaia rafala mai puternica de vant…

Insa azi suntem la Miercurea fara prea mult cuvinte si e cazul sa lasam imaginile sa vorbeasca. Mai jos aveti cele mai sugestive ipostaze ale verii in opinia mea, probabil ultima sansa de a ne delecta cu farmecul sau inegalabil: Continuă să citești Last Day of Summer

Share

“Povestea lui Harap-Alb” sau ce-a fost mai intâi: povestea sau poporul?


Dupa cum stiti, intrucât v-am mai spus de câteva sute de ori, sunt inginer. Am invatat atâta limba româna cât sa ma pot exprima articulat si fara greseli majore de gramatica. Dar nu stiu, de exemplu, daca s-a apucat cineva sa faca studii comparative intre povestile unui popor si dezvoltarea poporului insusi.

Ideea mi-a venit de la articolul lui colorbliss in legatura cu povestile copilariei. Povestea e prima lucrare mai complexa cu care vine in contact copilul, exact in perioada cea mai sensibila, când orice informatie repetata de suficient de multe ori poate avea consecinte pe termen foarte lung.

Care e scopul unei povesti? Ce vrea ea sa comunice unui copil?

Sa luam de exemplu “Povestea lui Harap-Alb”. Cu ce avem de-a face aici? Continuă să citești “Povestea lui Harap-Alb” sau ce-a fost mai intâi: povestea sau poporul?

Share

Marile iubiri ale bloggerilor (II)

Serialul  inceput duminica trecuta continua azi cu partea a doua din capitolul destinat pasiunilor si preferintelor protagonistilor marii scene virtuale, blogosfera romaneasca.

Cea mai mare iubire a bloggerilor va ramane cea pentru carti, filme si seriale tv. Nu trece o zi sau macar o saptamana fara ca acestia sa citeasca sau sa vizioneze ceva nou.  Chiar pe summerday au aparut de-a lungul timpului numeroase recenzii de carte: ” Oamenii Cartii”, “Cum sa ai intotdeauna dreptate”, “The last King of Scotland”, “Delincventi Natafleti”, “The Tipping Point”, “Exista istorie adevarata”, “Cartea Ignorantei”, “Dumnezeu mi-e broker”, “Grace”, “Funeralii Fericite”, “Despartirea de Jack”, “Inimaginabil” sau de film: Secretariat, Transformers 3, Legend of the fall, The tourist, The final curtain, Dogville, Temple Grandin, Good, Taking Chance, The Messenger, In the loop, Remember me, Legenda pianistului 1900, Agora, Papesa Ioana, Nunta muta etc. Continuă să citești Marile iubiri ale bloggerilor (II)

Share

Joia cu cantec

Recent am primit o lepsuta muzicala de la Misce si am rezolvat-o rapid in tandem cu Dragos.

Incepem cu raspunsurile lui:

1. Numește o formație sau un cântăreț care nu-ți vine să crezi că ti-a plăcut când erai mai tânăr.

Dschinchis Khan. Melodiile imi plac si acum, dar de miscat …. se misca oribil. Arata oribil. Se imbraca oribil. Oare ce-o fi fost in capul meu când le devoram videoclipurile?

2. Numește o formație sau un câtăreț pe care o / îl urai în tinerețe și pe care acum o / îl adori.

Daca o parere buna se poate strica in timp, e teribil de dificil drumul invers. Chestia asta cu tineretea in cazul meu e tare aproximativa. A fost cu multa vreme in urma…Nu mi-am schimbat impresia pentru niciun cântaret / formatie pe care am detestat-o in tinerete. Tot asa au ramas! Au existat insa formatii fata de care am avut o atitudine relativ neutra si care acum imi plac. Alphaville, de exemplu.

3. Numește o formație sau un cântăreț care a trecut testul timpului, care îți place de la început și până acum. Continuă să citești Joia cu cantec

Share

Gesticulatul excesiv, penibil sau nu?

Se intalmpla adesea sa fiu pusa in situatia de a-mi expune parerile in fata unui auditoriu numeros. Imi place sa particip la dezbateri, sa vorbesc cu oamenii, sa argumentez, sa-mi exprim punctul de vedere. Imi da un sentiment de putere. Poate pentru ca sunt obligata sa-mi infrang timiditatea, sa-mi controlez emotiile, sa fiu mai stapana pe mine. A devenit un deziderat sa am un discurs coerent, logic, echilibrat. Uneori cand ma entuziasmez foarte tare, subiectul fiind extrem de pasionant, cand imi doresc atat de mult sa fiu convingatoare, cand ma enervez sau, dimpotriva, cand vad ca ceilalti se uita lung la mine, plictisiti, fara reactie, parand ca nu au inteles nimic, apelez la miscari ample, energice, in toate directiile, ale mainilor. In mod inconstient incep sa gesticulez.

De cateva ori m-am surprins gesticuland chiar si in timpul banalelor conversatii la Continuă să citești Gesticulatul excesiv, penibil sau nu?

Share

Marile iubiri ale bloggerilor

Later edit: in stanga sus aveti un nou poll despre bautura preferata.

 

Dupa cum bine se stie, sunt 4 ani de cand tot cutreier prin blogosfera romaneasca, timp in care am putut observa caractere, comportamente si obiceiuri, reactii si atitudini, gusturi si preferinte, dorinte si aspiratii ale oamenilor ce scriu aici si cu care relationez mai mult sau mai putin. In cateva articole voi incerca o radiografie a blogosferei asa cum am perceput-o eu de-a lungul timpului. Cu bune si cu rele, cu aspecte surprinse de mine la un moment dat, pe care nu am avut ocazia sa vi le dezvalui pana acum in articole sau comentarii. Nu am pretentia ca am ajuns sa cunosc oamenii, doar ca imi place sa-i studiez, sa ii descifrez, sa le intuiesc felul de a fi dincolo de ce arata ei pe blog.

Asadar, astazi avem primul episod din serialul intitulat simplu “Blogosferice“. Intotdeauna m-a frapat cat de multe pot avea in comun bloggerii cand vine vorba de Continuă să citești Marile iubiri ale bloggerilor

Share

Prostul satului

  • Esti la scoala. Intra profesorul in clasa. Ghinion!, azi se da extemporal. E pe numere! Numarul unu cei de la fereastra, numarul doi cei de la usa. Am facut scoala generala, gimnaziu….. Am facut liceu. Am facut chiar si facultate. Politehnica ce-i drept, dar in sfârsit. Intotdeauna, fara exceptie, indiferent de nivel, de când am inceput eu sa constientizez fenomenul, s-a gasit câte un ratacit care sa intrebe: dar eu ce numar sunt? Profesorul, plictisit, incearca si el sa faca haz de necaz, asa ca se adreseaza calm habaucului (tot fara exceptie, habaucul a fost mereu un mascul; fetelor, mai ordonate din fire, le era cu desavârsire imposibil sa nu deosebeasca fereastra de usa), acompaniat de gesturi largi cu mâna, ca sa inteleaga orice cretin: am spus asa, numarul unu cei de la fereastra, numarul doi cei de la usa. Ia sa vedem, acum te descurci?
  • Esti in metrou. E aproape liber. In fata ta, o baba. Nu se hotaraste unde sa se aseze. Are 5 locuri la dispozitie si penduleaza intre ele ca un cuc beat. I-e greu sa aleaga!
Share