Cu cine iti place sa mergi la cumparaturi?
Imi place sa colind in tihna, de una singura, fara ca cineva sa ma zoreasca sau sa piarda timpul pe la raioane neinteresante pentru mine. In general am alte gusturi decat cei apropiati. :alien:
2. Te lasi influentata atunci cand cumperi ceva?
Da, de raportul calitate/pret. 
3. Cat rezisti la cumparaturi? Continuă să citești La shopping cu Nice
“Prieteniile vechi au o prezenta permanenta orice s-ar intampla. Ele au devenit structurale, ca un fel de existenta siameza.” Demostene Botez
29 iulie 2011. Hm, dar stati asa, azi nu e o zi ca toate celelalte, e o zi speciala, plina de bucurie si voiosie, e ziua lui Dragos, colegul meu de blog, ocupat pana peste cap cu implinirea marelui sau vis. Continuă să citești La Multi Ani, Dragos
Torden ne povesteste despre oameni si trasatura lor fundamentala: egoismul. Despre cat de putin le pasa de altii, si cum au o singura preocupare in viata, sa le fie lor bine, si o singura placere notabila: sa se auda vorbind chiar si daca aproape tot ce spun e lipsit de insemnatate. Hapi ne marturiseste ca singura persoana capabila sa o asculte mereu si neconditionat este propria-i mama. Silvia striga dupa ajutor, are nevoie de cineva, nu se stie prea bine de cine, de oricine.
Ne simtim din ce in ce mai singuri. Suntem din ce in ce mai singuri, e o realitate. Cei din jur nu mai au timp de noi, sunt prea grabiti, prea ocupati, prea impovarati de propriile griji. Si in acelasi timp, avem mai multa nevoie ca oricand de intelegere. De cineva care sa ne asculte si atat. Sa nu ne judece, sa nu ne critice, sa gaseasca doar un cuvant bun pe care sa-l spuna fara ezitare, sa stim ca e acolo pentru noi cand avem nevoie de alinare, de incurajare, cand ne sufocam de tristete, cand amaraciunea pune stapanire pe sufletul nostru obosit si framantat. Cand suntem debusolati, cand simtim ca pasim pe nisipuri miscatoare, cand necazurile par a ne coplesi. Pentru ca astfel de momente sunt tot mai dese si mai chinuitoare, pentru ca zilele senine sunt relativ putine, iar norii negri de furtuna se aduna maniosi pe cerul iluziilor noastre de mai bine, alungand departe soarele si facand uitate sclipirile de fericire. Pentru ca aproape la fiecare pas pe cararile vietii, aceasta are pregatita pentru noi cate o mica surpriza, pentru ca atunci cand totul pare roz si ne merge bine, are grija sa ne trezeasca brusc la realitate. Sau mai rau, pe ce mai sensibili ii loveste in moalele capului, lasandu-i sa zaca mult timp, fara suflare, pe podeaua rece a sperantelor naruite.
Cine ne ridica in astfel de momente de jos? Cine ne da Continuă să citești Is someone there?
Cand eram mica, ca orice fetita, le adoram. As fi purtat numai rochite. Odata cu trecerea timpului, gusturile si optiunile mele s-au schimbat radical, am avut o perioada ceva mai rebela si nonconformista, pasionata fiind de muzica rock, cand nu ieseam din jeansi, tricouri inscriptionate divers si pantofi sport, apoi preferintele mele s-au indreptat spre clasicul deux piece. Continuă să citești Rochie sau pantaloni?
Iubesc diminetile de vara. Cele calme, racoroase si plumburii, precum cea de azi. Linistea lor imi patrunde in fiecare ungher al sufletului, risipind temeri bine ascunse. Adierile blande ale unui vanticel parca stingher imi aduc senzatii noi, prevestind schimbarea, iar ritmul sacadat al stropilor de ploaie pe pervaz imi intrerupe sirul gandurilor. Ma opresc si respir adanc, ma imbat cu aerul inmiresmat si proaspat, curatat de praful, caldura si stereotipia orasului in plina vara.
Iubesc ritualul diminetilor mele perfecte cand citesc cu nesat si incantare ce mai e nou pe blogurile preferate, iar cescuta mea albastra, de cobalt, imi tine companie, delectandu-ma cu savoarea unica a lichidului magic din ea. Cum sa nu ador cea mai buna cafea din lume?
Iubesc atat apusul cat si rasaritul, momentele in care cerul parca ia foc si incendiaza simturile, verdele crud al primaverii, cand totul renaste la viata si creaza impresia eternitatii, neclintirea timpului cand strabati agale stradutele pietruite si romantice ale oraselor medievale, nepasarea campurilor cu maci rubinii, care amintesc de copilarie, exuberanta valurilor ce se sparg neincetat de tarm, nobletea sufletului neatins de vanitate si rautate, curajul si perseverenta celul care lupta pentru cele mai ardente idealuri, dar poate cel mai mult iubesc ideea de iubire.
Urasc…eu nu pot sa urasc pentru ca Continuă să citești Love and Hate
Intra bloggerii in vacanta? Ma intreaba Creve si Paul.
Summerday nu intra niciodata in vacanta, pentru ca summerday reprezinta insasi ideea de vacanta, de libertate, de neingradire, de a face ce ai chef atunci cand ai chef. Nu suport impunerile de niciun fel si am ritmul meu de a face lucrurile, iar in ultimul timp a ajuns sa ma deranjeze ideea indusa de unii in blogosfera cum ca blogul trebuie actualizat zilnic, ca bloggerul este obligat sa posteze ceva in fiecare zi sau macar o data la doua zile. De ce trebuie? Imi da blogul de mancare? Ma hraneste el? Da, poate spiritual… Pentru ca imi scade traficul? Care trafic? Ala care mai nou se tinde spre zero? Numarul de vizite si vizitatori e in continua scadere, si oricum niciodata nu a fost prea mare. Ce-am avut si ce-am pierdut? :unsure:
Nu am urmarit niciodata succesul in materie de blogging, nu mi-am propus sa fiu blogger de succes, sa am un blog faimos, sa fiu cunoscuta in blogosfera. Sunt extrem de multumita cu ce am obtinut pana in prezent, de altfel este mai mult decat mi-am imaginat vreodata.
Scriu doar atunci cand simt ca am ceva de spus, abordez doar subiecte pe care le simt aproape de suflet si imi face placere sa discut despre ele cu voi, si cel mai important, public ceva atunci cand stiu ca am timp sa ma ocup de eventualele comentarii. Din respect pentru cei care isi rup din timpul lor pretios pentru a lasa o parere aici, incerc, pe cat posibil, sa Continuă să citești Summerday in vacanta?!
“Arta este o minunata minciuna care ne face sa ne dam seama de adevar” Pablo Picasso
Cand am citit intrebarea pe blogul lui Danny, am ramas putin pe ganduri. Chiar nu imi venea in minte niciun artist pe care as fi vrut sa-l vad in concert live. Dupa cum va spuneam intr-un alt articol, pentru mine muzica nu mai este atat de importanta ca odinioara. De aceea, in viziunea mea, lumea muzicala internationala este compusa din marea masa de cantareti si artisti obisnuiti pe de o parte, si EL, pe de alta. Andre Rieu este mai mult decat un muzician talentat, este o poveste, o legenda. Muzica lui se adreseaza tuturor, pentru ca este pe intelesul tuturor. E muzica bucuriei si a dragostei de viata, de frumos. A dragostei pentru oameni. Pentru ca el canta pentru sufletele noastre.
In final mi-a fost simplu, singurul artist pe care as dori sa-l vad in concert in Romania este acesta: Continuă să citești Maxima zilei (XXII) – Arta