Lună: martie 2011

Ceasuri

sursa pozei: aici

Nu înţeleg de ce oamenii simt nevoia să “măsoare” timpul! Aş prefera să trăim în atemporal. Viaţa este, oricum, prea scurtă, de ce vrem să o contabilizam în ani, luni, ore, minute, secunde, etc.?! Permanent, suntem într-o cursă contratimp; ne temem să nu întârziem la şcoală, la serviciu, la întâlnirea cu iubitul/iubita, etc. Aţi observat că ne place şi ne displace, în egală măsură, expresia “timpul a expirat”? Atunci când suntem angrenaţi într-o activitate plăcută şi aceasta se încheie, ne întristăm; parcă am vrea ca timpul să mai aibă puţintică răbdare. Pe de altă parte, când ne displace teribil ceva, ne agităm, privim des ceasul, numărăm minutele, secundele, până când… suntem salvaţi, timpul s-a scurs, ufff, am scăpat! Timpul, aceasta entitate invizibilă, blestemată şi adorată din vremuri imemoriale!

Nu îmi propun să filosofez asupra timpului, nu mă pricep şi nu vreau să devin plicticos. Mă interesează Continuă să citești Ceasuri

Share

Maxima zilei (XVI) Fatetele fericirii

[youtube Ubxb1u3izeM]

Love…if you have it, you don’t need anyting else…and if you don’t have it, it doesn’t matter much what else you have.

Oare asa sa fie, este dragostea tot ceea ce conteaza cu adevarat in viata, singurul lucru care te implineste, te face fericit, cea care iti da putere sa treci peste toate obstacolele intalnite in cale? Cum poti sa te bucuri de o zi insorita de vara, de un soare rosiatec in asfintit pe malul marii, de roua sidefie pe petale de trandafiri, de un cocktail savurat in compania oceanului solitar si navalnic, de reusita la un examen, de o melodie frumoasa, de sfarsitul unei zile de munca si de gandul ca vei ajunge in curand acasa? Cum sa te bucuri de o zi de sarbatoare, de trecerea intr-un nou an,  cum sa zambesti cu tot sufletul la aniversarea zilei de nastere, cum sa speri, cum sa-ti faci planuri, cum sa astepti cu nerabdare weekend-ul in lipsa ei? Cum sa atingi cerul sau  sa te cufunzi in infinit, cum sa simti miracolul si culoarea vietii, cum sa adormi impacat, si nu torturat de miliarde de ganduri necrutatoare in miez de noapte, cum sa plutesti printre stele, cum sa-ti simti inima batand nebuneste, cum sa simti ca traiesti cu adevarat cand n-o ai alaturi, cand nu ti-e alinare, sprijin, realitate, izvor de speranta si visare? Continuă să citești Maxima zilei (XVI) Fatetele fericirii

Share

Intelectualii şi societatea

INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. 2. S. m. și f. Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică și lucrează în domeniul artei, al științei, tehnicii etc.; persoană care aparține intelectualității. Din fr. intellectuel, lat. intellectualis.

Sursa: DEX ’98

“Moarte intelectualilor” şi “Noi muncim, nu gândim” sunt două sintagme lansate cu ocazia evenimentelor din 28 – 29 ianuarie 1990. O interpretare primară a celor două afirmaţii, fără o analiză a contextului în care acestea au fost publicate, induce ideea că există două categorii antagonice de cetăţeni, cei care muncesc şi contribuie la dezvoltarea economică a ţării şi cei care parazitează, care “dau din gură” fără să fie productivi şi eficienţi. Astfel, în mod natural, se naşte întrebarea: la ce sunt buni intelectualii?

De-a lungul timpului, rolul intelectualului în societate a fost dezbătut cu un viu interes. În perioada contemporană, cele două războaie mondiale au generat o mediatizare puternică a ponderii avute de mediile intelectuale în privinţa cauzelor declanşării celor două conflagraţii mondiale. Este lesne de înţeles că intelectualii sunt şi formatori de opinie; ei contribuie la definirea idealurilor unei naţiuni şi la dezvoltarea programelor de educaţie naţională.

Ce defineşte un intelectual? Cine are dreptul să se considere intelectual? Continuă să citești Intelectualii şi societatea

Share

“Dumnezeu mi-e broker” sau literatura nemotivationala

Autori: Christopher Buckley & John Tierney

Editura Humanitas, 2008

Ori de cate ori citesc o carte fenomenala ma cuprinde disperarea. Nu de alta, dar undeva intre oasele craniului imi incoltise ideea ca as putea scrie si eu una. O carte care sa fie mai buna decat toate gogoritele lui Coelho, Castaneda si Dan Brown la un loc. O carte care sa-mi asigure un trai linistit, altfel incat sa-mi pot vedea de culesul de macese din micropadurea mea de salcami fara grija zilei de maine.

Numai ca vine cate una de asta, de lesini de ras citind-o, de trebuie sa faci pauze din minut in minut ca sa-ti relaxezi muschii pe care nu-i ai la burta, care-ti taie orice pofta de viata si de creatie. Caci ce-ti mai ramane tie de spus lumii dupa asa ceva? Ce rost mai are sa faci filme dupa ce deja au fost realizate “Parfum de femeie”, “Casa spiritelor”, “Diavolul se imbraca de la Prada” sau “Ultimul samurai”? Cum sa mai compui blues dupa “Lady in red” sau hard rock dupa “Thunderstruck”? Ce rost mai are sa te uiti la fotbal dupa finala din 2005 dintre Liverpool si AC Milan? Cum ai mai putea inventa un serial de comedie dupa “Seinfeld”? Continuă să citești “Dumnezeu mi-e broker” sau literatura nemotivationala

Share

Martisor pentru voi

Later edit: in partea dreapta, pe side bar, am creat un poll despre anotimpul preferat. Va multumesc pentru eventualul vot!

[youtube 9i8pfyzdkRw&feature=related]

Va aduceti aminte de cuvintele lui Victor Hugo,“in mintea mea e iarna, dar in sufletul meu e o primavara permanenta“? Ati cautat vreodata o melodie compusa special parca pentru sufletul vostru? Una care se armonizeaza perfect cu toata gingasia si blandetea din el, cu intensitatea trairilor cand iubiti, cu frenezia ce va incearca in prag de primavara, cu dorinta inflacarata pentru libertate, pentru noi inceputuri, pentru un etern frumos?  O melodie care sa vorbeasca in locul lui, pentru ca el e mereu atat de ocupat sa simta, sa viseze, sa creada, sa spere… Continuă să citești Martisor pentru voi

Share