“Internetul este o supapa de evacuare a frustrarilor ascunse in spatele timiditatii si o buna ocazia de a da frau liber personalitatii noastre reale.” G. Dinica, 15 septembrie 2004
Nu stiu altii cum sunt, dar eu as putea sa stau ore in sir fara sa ma misc, fara sa respir, fara sa beau sau sa mananc, pe blog. Acum patru ani mi-am gasit o activitate care mi se potrivea perfect, care ma fascineaza si captiveaza si azi la cote maxime. Am nevoie de blogging ca de aer pentru ca e singura mea metoda de relaxare totala. Veneam epuizata psihic de la munca, incapabila sa fac ceva prin casa, de multe ori nervoasa, dezamagita, iritata, nu suportam sa mai aud nimic, si cel mai mic zgomot ma deranja, nu simteam nevoia sa vad si sa vorbesc cu nimeni, vroiam sa fiu doar eu cu mine, in sfarsit singura. Si ce te poate deconecta mai bine decat scrisul pe blog? O activitate aproape deloc solicitanta, care presupune doar un usor, dar placut efort intelectual. Odata pasul facut in mirifica lume internauta, in coltisorul meu de paradis, cum imi place sa-mi alint blogosfera, reusesc sa ma calmez si detasez instant de toate problemele din viata de zi cu zi. Pana si lacrimile de dor mi se usuca pe obraz, convulsiile de la job se pierd in negura uitarii, iar dimensiunea microscopica a salariului imi pare dintr-o data irelevanta. Ar fi culmea sa nu accept ca sunt posedata de demonul internet, ca a pus stapanire pe gandurile mele, pe vointa mea, pe intreaga mea fiinta. M-a inrobit si nu am gasit inca antidot. Primul lucru pe care-l fac dimineata este sa deschid calculatorul, la job, din pacate ( sau din fericire), nu am cum sa intru in contact cu lumea virtuala decat extrem de rar, iar cand ajung acasa, primul meu gand se indreapta tot catre el. Catre voi… Uneori obosesc, ma plictisesc si abandonez totul pentru o perioada, dar nu rezist prea mult pentru ca pasiunea si curiozitatea sunt mai puternice. Ma declar invinsa si cedez ispitei, drogului. Un calcul estimativ imi da de gandit: 10 din cele 24 de ore ale unei zile le pierd pe net.
Voi cate ore petreceti pe zi la calculator? Dar in blogosfera?
Pai, date fiind condițiile, nu îmi rămâne decat sa ma bucur ca particip si eu la aceasta bucurie a ta. Ma simt onorat si cuvintele tale ma fac si fericit totodata :)
Petrec multe ore pe net, pentru ca lucrez la calculator deocamdata..De fapt, ar fi mai corect sa spun ca petrec multe ore la calculator. Cat stau prin blogosfera? nu foarte mult. media cred ca este de 1-2 ore pe zi :cheerful:
Sunt fericita ca am reusit sa te fac fericit.
:cheerful:
Doar 1-2 ore pe zi in blogosfera? Sunt impresionata, esti foarte practic si rapid…
Din ce inteleg, tu nu esti dependent de net, ai putea trai linistit si fara?
Iote, deci, doi fericiti :biggrin:
Eu, daca tin cont si de ce a zis ada, paginile imi raman deschise mai mult timp, dar efectiv cam 30-35 de minute imi ia sa vad cine, ce a mai scris si apoi restul de timp este cel efectiv in care revin ca sa comentez.
Nu stiu, comunic mult pe net, am prieteni foarte buni…mi-ar fi greu sa renunt dintr-o data la net, e cumva parte din mine…dar sigur nu as muri fara…cum m-am obisnuit, m-as si dezobisnui :)
Eu zic asa, ca noi putem trai linistiti fara ceva de existenta caruia sa nu avem habar, asa cum se intampla inainte de aparitia telefonului mobil si a netului, dar odata intrat virusul in sange, e practic imposibil. E un fel de studiu personal, sunt curioasa cati oameni sunt infestati…
trei fericiti :happy:
Ada, trei fericiti….scuze :D
Nice, asa este, mai toti care il folosesc devin infestati…dar nu e ceva rau, nu neaparat, atata timp cat esti constient de obicei :)
Deci tu zici ca nu e motiv de ingrijorare? :ermm: :dizzy: Ca uit de mine total cand sunt pe blog, nu stiu efectiv cand trece timpul. 10 ore pe zi, nu e cam mult?
pai da, e cam mult, in principiu…dar daca tu te simti bine, e ok
Da, eu abia aici sunt cu adevarat fericita. In rest sunt atat de trista… :dizzy: :silly: :whistle:
:w00t: Pai suntem fericiti pentru ca ne avem unul pe celalalt. Pentru ca ne leaga o frumoasa legatura de prietenie…momentan virtuala.
si, in cazul meu ,cel putin, nu numai :wub:
Vreo 4… medie. Uneori mai puțin, alteori mai mult. Nu am timp să stau pe blog, pe net. Am și alte lucruri de făcut. Și cele 4 ore… Adică ore stau cu fereastra de blog, cea de mail și cea de fb deschise. Dar, între timp, fac și altceva. Nu știu dacă e dependență, dar o anume necesitate se simte și la mine…
Adică acele ore*
:whistle: se explică prin : :wub:
Ada, cum te simti cand nu-ti verifici mailul, messul, facebook-ul si blogul intr-o zi? Cum te simti daca nu postezi nimic intr-o zi, nici macar un articolas? Cat rezisti fara mess…fara prietenii tai de acolo, fara sa stii de ei, de noi de pe bloguri? Nu esti deloc curioasa ce a mai aparut nou?
Să le iau pe rând… Dacă aștept un mail, un răspuns, o veste, oh, mor de nervi până ajung la un pc. Dacă nu, hm, e ok. După cum ai văzut, nu mai postez zilnic. Și nu pot minți, să spun că îmi lipsește prea mult. Am atâtea pe cap încât nu pot să mă preocup de net. Nu știu cum sună asta, dar e adevărat. Cât despre prietenii de pe mess… de la cei care îmi lipsesc am primit număr de telefon. Mă descurc :biggrin:
Curioasă cu ce a apărut nou, sincer nu… Știu că postările vor fi acolo și mâine…
Da, se pare ca nu esti asa prinsa de blogging ca mine. Poate e mai bine asa…
Eu nu le am insa cu fb-ul, messul si mailul. Bloggingul e de baza, scrisul, comunicarea, socializarea pe blog.
oh, scuze..scrisul are un alt sens pentru mine… dar ai dreptatea ta.
Da, aici ne cam deosebim noi, scriem din ratiuni diferite pe blog. Ceea ce nu e deloc rau… :wink:
adevarat :)
Eşti de acord cu mine că socializarea pe blog are multe limite şi nicidecum nu o atinge pe cea reală? Dacă trebuie, explic mai pe larg…
eu sau Nice? Eu is de acord :biggrin:
Nu stiu la ce referi mai exact…da, te rog explica.
Deja ştii părerea mea. Principală problemă, pe care am simţit-o pe pielea mea e alienarea faţă de oameni şi atrofierea skillurilor sociale. O fi frumos să stai la calculator, dar nu se poate compara cu interacţiunea pe viu. Şi de câte ori am perioade în care stau mult pe ‘net’, când mă trezesc nevoit să interacţionez cu anumite persoane simt o oarecare dificultate, pentru că ai de ţinut piept reacţiilor, gesturilor, mimicii, şi a multor altor lucruri care doar pe viu există.
Oricât de mult mi-ar plăcea, n-aş da 1 săptămână cu cei dragi pentru 1 an de net. Robotizarea şi izolarea tehnologică mă duce cu gândul la Matrix. Şi în plus, pe net nu prea ai cum face… multe chestii de nepomenit :biggrin: E mult prea mişto prezenţa fizică.
Sincera sa fiu, am gasit oameni mai interesanti, capabili sa ma stimuleze intelectual, sa ma asculte si inteleaga mai degraba in online decat in offline. Asta e marea mea problema de fapt, nu-mi mai plac asa mult oamenii din offline, ii gasesc extrem egoisti si plictisitori, ma deranjeaza si faptul ca nu-mi inteleg pasiunea, majoritatea detestand bloggingul. Vad si eu cum sunt oamenii in realitate, rautaciosi, barfitori, carcotasi, plangaciosi, interesati doar de propria persoana…in online, nu stiu daca se prefac, dar sunt altfel. Macar aici dau senzatia ca le pasa, sunt mai umani.
E o iluzie doar. Un om care e realmente sincer şi plăcut va fi la fel şi pe viu.
Eu ţi-am zis că nu mă văd blogger, nici măcar nu mi se pare că am ceva de spus. Doar de împărtăşit, pentru cine ascultă.
Eu chiar nu sunt bloggerita, pentru ca nu-mi expun ideile, convingerile, talentul. Eu nu incerc sa transmit mesaje, nu dau sfaturi, sunt doar o persoana avida de comunicare. Si care viseaza la un strop de intelegere din partea semenilor. Vezi tu, cei din real sunt prea grabiti, au propriile lor griji, nu mai au timp sa te asculte…sa-ti citeasca sufletul. Eu sunt foarte atasata de cei de pe acest blog, pentru ca ei ma stiu mult mai bine decat cei din online. Aici ma pot exprima liber, afara nu.
Dar oare mai e aceeaşi comunicare cât timp nu ai de a face cu omul efectiv, ci cu una din măştile lui? practic, pe viu mulţi sunt ceea ce nu reuşesc să fie în realitate…
Cinic şi sceptic cum sunt, am descoperit că mulţi se ascund în spatele monitorului din diferite motive, şi a fost trist să aflu câţi nu sunt ceea ce vor să pară.
De altfel, ar trebui să-i întreb pe cei care m-au cunoscut prin intermediul blogului dacă sunt la fel sau nu. Şi sunt câţiva, la o adică, am cunoştinţe prin toată ţara :)
Văd blogul ca o destindere, o decuplare de la cotidian, dar nicidecum ceva care să-mi completeze nevoia de socializare. Un zâmbet, un gest frumos, o privire curioasă, un clătinat aprobator sau contra, toate fac parte din ceea ce are omul cu adevărat de oferit.
Şi asta o zice un mizantrop, pentru că pe mine oamenii mă obosesc în general
Exact, blogul e o decuplare de la cotidian pentru mine, eu nu pot fi acuzata ca pretind a fi altcineva din moment ce nu dau prea multe detalii. Dar sa stii, ca si personalitate, asa cum sunt aici, sunt si in offline, de ce nu vrei sa intelegi tu ca nu am de ce sa port o masca? Ca nu vreau sa o port, ca nu ma intereseaza sa fiu alta, sa ma prefac pe propriul blog. Eu nu pot sa fiu alta! Sunt oglinda oamenilor din jurul meu, esti bun cu mine, iti raspund cu aceasi moneda, nu esti bun…
Nu era vorba de tine, era ceva general
Deşi, ca orice extremă, ascunde ceva, ce anume, doar tu ştii. Poate tu eşti aşa, dar să ştii că asta e o raritate. Până la urmă, aici sunt avatarele noastre, în timp ce restul… e dincolo de cyberspace :biggrin:
Stiu ca vorbeai la modul general, dar eu am simtit ca trebuie sa aduc lamuriri suplimentare. Consider ca nu toti de pe net au nevoie sa poarte masti, care mai e rolul unui blog personal, intim, daca si acolo minti si te dai altcineva? La ce te ajuta? Asta nu este o practica impamantenita oare in real life?
Sincer, vineri am simțit problema asta cu netul. Cunoscusem un tip pe facebook si-mi era sincer nesuferit. Apoi, văzându-l „ pe viu” si petrecand aproape o zi în compania lui si a altora, am inteles cat de prost il judeacsem… Asa ca.. prezenta fizica e super misto :wink:
Da, uneori realitatea iti ofera si surprize frumoase…
da, foarte frumoase :)
jobul care-l am presupune butonat la calculator :) doar ca acolo nu am acces la internet
cum ajung acasa cum pornesc calc,ma conectez chiar dc de multe ori ma invart prin casa, fac altceva, e imp sa fiu online
e un partener bun online-ul, te ajuta de multe ori sa te deconectezi de cotidian dar sincer as schimba online-ul cu mai mult real, asta incerc :)
Dar nu mi-ai spus, cate ore petreci zilnic la calculator si cate le dedici blogosferei?
minim 8 ore la job si acasa cam 5 ore :)
timp pasiv sau activ in blogosfera? pasiv stau 5 orea, activ paote 2 :) depinde de zi
pornind de la Dinica: ciudat cum personalitatea noastra reala se poate manifesta intr-un cadru … virtual!! :)
Da, e foarte adevarat, pentru ca pe blog te simti cu adevarat liber, poti fi tu cu adevarat. Scrii exact ce gandesti…pe cand in realitate e putin mai greu, mai ales cand esti cu straini.
Nu stiu cate pierd dar pierd destule …oricum mai putine ca inainte (si pe blog si in general)
Poti spune insa ca ai dezvoltat o dependenta de net?
Da, si era inainte mai acuta decat acum. Bine…eu am vrut sa o temperez :biggrin: plus ca odata cu terminarea idilei online am avut mai putine motive sa fiu online
haha
Da, dar acum ai o noua idila…cu blogul tau. :biggrin:
:w00t:
:biggrin: nu prea
Cred ca acum incep sa dezvolt o relatie cu mine
,off asta are sa fie un an foarte greu.
Relatiile cu noi insine sunt cele mai frumoase, dar si cele mai greu de pastrat. Mai ales daca sunt de calitate.
10 ore pe zi e cam mult, Nice. :) Pierd și eu vreo 5-6, dar tot mi se par multe și nici măcar nu le pierd DOAR prin blogosferă, mai fac și alte lucruri. Redu orele astea cumva. Cedezi, dar nu faci nimic ca să remediezi situația ? ”Bună, mă numesc Nice și sunt … o blogger-iță anonimă, dependentă de blog-uri.” Sună amuzant … dar nu e. Personal, găsesc situația destul de îngrijorătoare. Nu e vorba doar de blog-uri, ci de mai multe dedesubturi, ca să zic așa. Înțeleg că lumea asta te fascinează, wow, e super nu știu ce. Da, așa-i, dar învață să-i pun un mic STOP din când în când. Conștientizarea nu-i destulă. Să stai 10 ore pe zi în fața calculatorului … poate fi foarte obositor, solicitant pentru ochi, spate, ca să nu mai zic de sedentarism. Apoi mai e partea psihică .. ai grijă să nu te îngropi aici. :) E doar o recomandare, decizia îți aparține, dar ca mică prietenă blogosferică, e de datoria mea să-ți zic sincer ce cred și ce îți sugerez.
Iti dai seama ca pasiunea asta va muri intr-o buna zi. Nimic nu tine vesnic… Eu sunt genul de persoana foarte dedicata unui lucru pe care-l iubesc. Si nici nu-mi dau seama cand trece timpul pe blog, uit de tot si de toate. Iti multumesc pentru grija. :heart: Hug.
mai… mai… mai… si la acest capitol sunt depasit… chiar cu foarte mult…
mi-as dori sa stau mai mult pe blog… dar.. din pacate nu am timpul necesar… asa ca… daca prind vreo doua ore… sunt ok… uneori chiar si mai putin…
de multe ori folosesc telefonul pentru blog… dar… nu este asa de comod ca si computerul… cel putin pentru mine…
internetul fata in fata cu realitate… sigur prefer realiatatea… o plimabre la munte sau in parc, face mai mult decat butonatul pe net… desi… trebuie sa recunostem, pe net gasim informatii superutile… de care chiar avem nevoie in viata asta… intalnim si oameni deosebiti… care ne stimuleaza intelectul si este o adevarata placere comunicarea cu ei… dar… pana la urma… este o chestie de prioritate si alegere… cum vrei sa iti petreci timpul… cu cine…
este dificil de pastrat o balanta in toate astea… dar nu si imposibil… mai ales ca… inclinarea balantei, este unica si diferita pentru fiecare din noi…
Ovi, si eu prefer calatoriile, nu se pune asa problema, ziceam de situatiile in care esti efectiv acasa si nu ai alt program.
“intalnim si oameni deosebiti…care ne stimuleaza intelectul si este o adevarata placere comunicarea cu ei… dar… pana la urma… este o chestie de prioritate si alegere… cum vrei sa iti petreci timpul… cu cine…”
Inseamna ca intelegi perfect de ce m-am indragostit eu de blogging…
oh doamne….credeam ca sunt singurul:)
Tu cat timp dedici netului zilnic?
Si eu stau mult cu nasul in calculator. Sa zic asa de la 9 pina la ora 17 sigur stau, pentru ca sunt la munca. Si pentru ca jobul meu nu este tare solicitant, decit uneori, stau doar pe net si imi rezolv propriile interese. Pagina de blog este mereu deschisa, deseori incep sa scriu apoi sterg, ma opresc, iar incep :)) Si eu am avut o perioada mai stresanta, cind nu puteam fara blog, era ca un prieten al meu virtual caruia puteam sa-i impartasesc de toate. Acum insa, s-au mai schimbat lucrurile, am alte activitati de gospodina, viitoare sotie =))) Cum ies de la munca, zbor direct acasa, iar calculatorul incerc sa-l evit pina a doua zi pentru ca intr-adevar ochii mei au de suferit. :( Cred ca in urmatorii 2 ani va trebui sa-mi fac rost de ochelari, chiar daca mereu m-am laudat cu vederea mea buna. Asta e … consider ca trebuie sa facem pauze la fiecare ora de la net, calculator, pentru propria noastra sanatate.
La mine e exact invers, la job nu prea am acces la net, iar cand vin acasa simt nevoia sa vad ce mai e nou, sa intru in contact cu prieteni dragi. Iar deocamdata nu au cui sa-i demonstrez calitatile de gospodina…
Eu te inteleg, daca nu aveam net la munca, cred ca si eu dadeam fuga la calculator exact cum intram in casa :))
Si eu stau chiar foarte mult. Depinde si cat de multa treaba am intr-o zi, dar sa zicem ca intr-o zi mai libera petrec si eu vreo 10 ore pe blogul meu si al altora. La job mai intru din cand in cand sa verific comentariile, sa raspund la ele. Oricum, o parte din munca mea este sa intretin blogurile companiei si sa le promovez, asa ca…nu e problema daca imi vad si de al meu.
Acasa…de pe la 5 la 11-12 noaptea iar stau cu nasu in calculator. Nu mereu pe bloguri, dar mare parte din timp ele sunt centrul meu de atentie. Si miezul noptii ma prinde cu ochii pe blog, moment in care prietenul meu se enerveaza si-mi zice sa las naibii blogul. :))
“Oricum, o parte din munca mea este sa intretin blogurile companiei si sa le promovez, asa ca…nu e problema daca imi vad si de al meu.”
:ninja:
Mihaela, se pare ca ai jobul ideal… Wou, si eu mi-as dori asa ceva. :biggrin:
:))))) Simpatic prietenul tau, stie el ce stie…
De fapt, si eu cred ca as reactiona violent daca prietenul meu ar sta pana la 12 noaptea pe blog… :ermm: :dizzy:
Mai rau, eu vin cu laptopul in pat si el vrea sa ma tina in brate si sa ne uitam la tv, si eu stau super concentrata pe blogul meu sau al altora. :)) De aici si scandalul aferent.
Eh, ma despart greu de blog inainte sa ma culc…si dimineata, primul lucru pe care il fac, e sa intru iar pe el. :)
I’m sick. :)
E clar, Mihaela, suferim amandoua(si sunt convinsa sa nu suntem singurele) de aceeasi boala: ne adoram blogul. :)) Si cum sa n-o facem daca punem in el atata pasiune, daca ne reprezinta, daca e practic cartea noastra de vizita? Cum sa nu te uiti cu drag(si acum ma refer la tine) cand vezi ca ai atatia vizitatori in fiecare clipa, cum sa nu te faca fericita atentia si cuvintele calde si frumoase pe care le primesti din partea cititorilor la fiecare articol? :w00t:
E clar, trebuie sa fii dusa la biserica, se poate ocupa Vacitim de detalii! E musai sa fie scos necuratul din tine, trebuie sa o tii numai in post si rugaciune! Piei, Satana! :devil:
:biggrin: De ce nu te refugiezi in bratele domnului C., te sperie Lumina?! :w00t: 
:))) Hai ca-mi placusi, eu caut lumina, dar ea, se pare, fuge de mine. :ermm: :dizzy: :unsure:
Domnul C m-a abandonat, a uitat total de mine. Asta e, voi incerca sa supravietuisc, desi imi vine sa mor in fiecare clipa ce trece fara el…
Super comment, m-ai amuzat teribil, tu cate ore petreci zilnic pe net?
Prea multe, din pacate….. m-ai pus pe ganduri, nu stiu ce faci tu pe acolo, eu credeam ca esti ca un magnet pentru masculi…..acum vad ca ii sperii, fug mancand pamantul, ce le faci bietilor oameni? :cwy: :tongue:
Da, Julien, ai remarcat tu bine, probabil ca ii iubesc prea mult, iar ei vor putina indiferenta, vor redute de cucerit, nu victime sigure. Habar nu am ce le fac…cert e ca fac rau.
Cate, cate? :silly:
Vreo 8, dar in doua reprize, dimineata si seara. Actualmente, urmez tratament. Te anunt daca da sau nu rezultate.
Aha, asa se explica prezenta ta redusa din blogosfera. Tocmai cand aveam mai mare nevoie de tine… :dizzy:
oh, opt :D Nu știu când aveți atâta timp de net, serios că nu :biggrin:
Zisei ca in doua reprize! :)
tot e mult :)
Eu zic ca sta prea putin!
Julien, pe legea mea….nu stiu sa scot dracii din oameni :dizzy:
Daca as sti i-as scoate din razvan lucescu :biggrin: :tongue:
Pai, nu tu, ma gandeam ca poate cunosti vreun schivnic, sa ii citeasca ceva molifte lui Nice! :tongue: :biggrin:
Julien, direct nu, dar, da, stiu cate ceva, ai dreptate :P
:tongue:
Se rezolva :devil:
Ma ofer voluntar sa o tin de maini, tu de picioare si, poate, Dragos de cap, sa nu miste! Scoatem noi toti dracii din ea! :devil: :tongue: Nice, ia aminte- ti-am pus gand bun!
N-a mai ramas nimic de scos… :sick:
Cum asa, te-ai lepadat de internet si blog si noi nu stim ? :tongue:
Din pacate, domeniul meu de activitate se leaga de bloguri, site-uri si alte alea… cam nasol ca asta ma face uneori sa nu mai am chef de Omlette du Fromage… Imi cam taie aripile :) Dar…
Pofta vine mancand, stii cum se spune. :w00t:
Oamenii vor face orice ca să nu dea piept cu sufletul lor. Cred că asta a spus-o Cioran sau altul din breaslă.
Nu toţi scriu pe blog ca jurnal intim, cum ziceam, mulţi epatează, sau se prezintă în forma în care în realitate nu pot fi, pentru că ar necesita munca, ambiţie, şi stăruinţă. Aici e prea uşor, de acolo şi ‘addiction’ul.
Iar în plus, toţi ştim că ce-i prea mult, strică…
Dacă acum cât suntem tineri şi plini de energie alegem să stăm după biţi şi cabluri optice, când vom fi bătrâni ce amintiri vom avea? ce vom putea spune că am trăit, dacă tot ce am făcut a fost să schimbăm idei şi să aflăm păreri, dar experienţa noastră să se rezume la muncă şi apoi evadare de la muncă…
Prefer de 1000 de ori să renunţ la munca aceea care mă oboseşte şi mă face să simt nevoia să evadez decât să mă pedepsesc şi apoi să simt nevoia echilibrării fugind cumva.
Din nou, general spus :biggrin:
Daca tu reusesti sa iesi zilnic dupa job in oras, daca iti permite bugetul si prietenii tai sunt dispusi sa te insoteasca de fiecare data, e perfect. Dar in general distractia se plateste…scump. Unii poate nu-si permit. Nu pledez pentru virtual, explic de ce ma simt eu bine pe blog. Da, tu spui ca generalizezi, dar cand spui ca ai renunta la serviciul care te oboseste, eu ma simt direct vizata, pentru ca am scris ceva de genul in articol. Poate reusesti tu sa renunti, mie nu-mi da mana s-o fac, zic mersi ca il am si pe asta…stiu mai bine ca multi ce inseamna sa fii somer.
Nu, nu ies zilnic în oraş, uneori vreau să văd un film doar, sau o plimbare, şi intercalat, exerciţiile zilnice.
Probabil că am părut mai agresiv, dar totodată ştiu că viaţa e exact aşa cum o acceptăm şi ne-o clădim.
Depinde, normal, de ce presupune distracţia. Şi eu sunt moderat şi gândesc înainte să mă arunc la activităţi de genul… dar sunt mii de lucruri pe care le poţi face cu alţii fără să coste, şi totuşi să fie mai recompensatoare decât virtualul.
Acum vorbesc strict pentru mine, ca să nu apară neclarităţi.
cam doua ore in total
Hm, asta pe blog sau pe net?
Cate ore la calculator? Toata ziua. La munca stau numai in fata calculatorului, ajung acasa si bag niste filme tot la calculator. In weekend-uri, totusi, stau departe de el. :D
Cat despre blogosfera, stau cat de mult imi permite timpul. 99% de la munca. De acasa nu-mi place. :)
Ah, invers ca la mine. :))
Incerc sa ma limitez la 4 ore, insa nu totdeauna tine.
Daca am de munca, trebuie sa stau mai mult.
Daca lucrezi la calculator e de inteles…nu la astfel de situatii ma refeream.
Eu alternez destul de mult… de la 30min, in unele zile, la 6 ore adunate pe parcursul unei zile. Depinde de cat timp am, de starea de spirit. Cel mai mult timp la calculator il pierd (desi verbul ,,a pierde” nu e intotdeauna valabil) uitandu-ma la filme/seriale. Apoi blogurile, si uneori cate o carte. Mai sar din site in site descoperind artisti extraordinari, fotografii si imagini impresionante sau tot felul de informatii interesante/utile.
Dependenta nu sunt in totalitate, dat fiind faptul ca nu intru in panica daca o zi, o saptamana sau mai multe, nu as putea sa imi verific mailul, blogul. Ma refer aici la chestii planificate. Probabil ca ar fi stresant daca as astepta ceva mail, informatie importanta si nu as putea sa fiu online pe o perioada nedeterminata. Mie imi place sa ma consider o dependenta controlata :w00t:
Eu sunt dependenta doar de blog, nu si de mess, mail site-uri. Nu ca intru in panica, dar ma roade curiozitatea sa aflu ce mai e nou. Cum sa-l abandonez pe asta mic? :angel:
Mess-ul nu ma prea intereseaza nici pe mine, foarte rar dezvolt conversatii elaborate si pot sa numar pe degetele de la o mana oamenii cu care mai discut acolo :blush:
Doar sa vad cum isi da ochii peste cap si incepe sa rada cand fac asta! :biggrin:
In schimb, l-am zapacit pe prietenul meu cu verificarea mail-ului, i’m a mail addict :w00t: De obicei fac asta tocmai pentru bloguri, caci primesc in mail noutatile. Si trebuie sa iti spun ca e mult mai palpitant si amuzant sa imi verific mailul de pe laptopul lui
:))) Aha, abia acum inteleg cum sta treaba cu mailul, mi-l si imaginez pe prietenul tau cum se amuza pe treaba asta. Si in legatura cu dependenta ta controlata, am uitat sa spun, eu nu o consider dependenta. :))
Oare G. Dinica petrecea ore bune in fata computerului?
Vorbea din experienta proprie?
Haideti sa radem putin:
http://wopico.blogspot.com/2008/11/computer-addict.html
http://funnytreat.com/pictures/computers/pictures-details.html?id=148
http://forums.legitreviews.com/about9276.html
Gabi, nu prea am ras…e cam de plans. :unsure:
NU stiu cine e acel Dinica, am gasit citatul pe un forum. Probabil e admin-ul. :))
Se pare ca eu am reusit sa ma indepartez cateva zile de blog si de net in general
Intotdeauna e binevenita o pauza. In orice.
Multe ore stau si eu, asta mi-e si job-ul, pe langa blogul personal. :) Depinde insa si de zi, am zile cand stau mai multe ore ,zile cand stau mai putin, zile cand am ce scrie, zile cand nu am .. Dar oricum, multe ore, mult prea multe ore!
Una e jobul si alta e pasiunea. Eu la cea din urma ma refeream in articol. Evident ca daca lucrezi in domeniu stai si toata ziua. Aia nu e dependenta.
Petrec multe ore pe internet, in special in timpul saptamanii, iar acest lucru este datorat jobului. Lucrand la un site, toata activitatea pe este online… pe net…. Apoi acasa, seara doar 1-2 ore…uneori 3, daca nu adorm repde :D
In week-end stau mai mult, insa din pacate inca nu-mi pot permite sa stau cat vreau eu… dar o sa ma mut eu singura si sa vezi atunci :D
Pe blogul meu nu petrec foarte mult timp… 1 ora…uneori ceva mai mult.. depinde In schimb,mai mult petrec citin blogurile altor persoane. :)
Nu as rezista prea mult fara internet! It`s my life.. cas a zic asa :wub:
Lucrezi la un site? Ups, inseamna ca stii multe despre pulgin-uri etc. Poate ma sfatuiesti si pe mine de una de alta, ca sunt picata din Luna la capitolul asta.
Cu plugin-urile si eu am probleme..dar daca stiu te ajut cu placere. Scrie-mi pe mail si-ti rapund. Il gasesti pe blogul meu la contact
Si eu petrec ore bune pe internet, fie ca e vorba de bloguri , citesc numeroase bloguri, fie ca e vorba de alte siteuri, gasesc o gramada de lucruri care imi atrag atentia si invat constant multe, multe lucruri.
Si in conditiile in care media traditionala devine tot mai plictisitoare, avem ocazia de a ne refugia in online, acolo unde noi decidem ceea ce vrem sa primim, oamenii cu care vrem sa intram in vorba etc.
Pe scurt, imi si place aceasta activitate, care ma amuza, ma informeaza si imi consuma in mod placut timpul.
Acum, ca am putea vorbi de adictie si-n cazul net-ului , e ca in zicala aceea din popor: Tot ce e bun, ori e imoral, ori este ilegal, ori ingrasa. :cheerful:
Eee, daca inveti ceva inseamna ca e o activitate utila…
Dupa serviciu, intodeauna cateva ore ( cam 4-5) le petrec pe net.
Imi place sa ”colind” pe situri,sa citesc diferita informatie, bloguri, socializare cu necunoscuti.
4-5 ore e rezonabil.
Nice, ia vezi la mine pe pagină cum o tânără domnişoarî e în plină vervă să demonteze ‘virtualul’ :biggrin:
Poate reuşeşti tu să-i explici de ce e bine să ai şi colţul tău în care nimeni nu-ţi impune limite.
Asta pentru că eu am priceput de mult că lucrurile nu trebuie să fie cum le văd eu, sau cum le vezi tu, ci pentru fiecare variază, şi cu acelaşi drept de însuşire. Şi totuşi mai sunt alţii cu accese de nebunie temporară de ‘adevăr universal’. Şi eu-s guilty de aşa ceva uneori :blush:
Am sa trec sa vad despre ce e vorba. Desi…am mai citit discutiile voastre in contradictoriu si m-au obosit.
Nu ma intelege gresit, sunt extrem de interesante, dar cand nici unul nu renunta, nu lasa de la el si se continua o discutie la infinit, treaba poate fi obositoare pentru un tert.
I-am spus domnişoarei că suferă de viciul ‘ultimului cuvânt’. De altfel, pradă uşoară pentru un încăpăţânat ca mine :biggrin:
eu stau la pc mai mult e 10 ore :)) de pe al 8 dimineața până pe la 1 noaptea (cu pauze pentru mâncat și altele). Dar cu blogul nu petrec atât de mult. Dar 1-2 ore le petrec :D
Eh, probabil ca asta e jobul tau, eu ma refeream la calculator ca la mod de a petrece timpul liber. Daca activitatea e productiva…e perfect.
N-am facut un calcul, dar stau destul de mult pe net. Oricum, mult mai mult decât imi impun, e ca un magnet fir-ar sa fie. Si la televizor / DVD stau mult, uneori fara niciun rost. Ieri de exemplu am pierdut 45 de minute uitându-ma cum se chinuie România sa bata o formatie de functionari bancari si ospatari. Da’ lasa ca imi schimb eu viata lunile astea….
Cum suna amenintarea din final. :w00t:
Nu stiu cum fac, dar aproape zilnic petrec in jur de 3-4 ore ( nu cap-coada ) in fata calculatorului. Cand eram in liceu, problemele mele “existentiale” de adolescenta ma lipeau practic de monitor. Da, pierdeam mult timp pe mess. Acum de cand am intrat la facultate, am de citit multe documente in pdf sau online si le citesc la laptop. Din pacate, cu blogul am lasat-o mai usor, dar niciodata nu voi putea sa renunt la el. Ca sa ma leg un pic de ce ai spus tu, am si eu nevoie din cand in cand macar de cateva guri de aer proasopat! :)