In sfarsit putem afirma fara teama de a gresi, ca zana semeata si neinduratoare, iarna, s-a infasurat in mantia-i sidefie, incrustata cu pietre scumpe, si-a luat tot arsenalul sau necrutator, gerul, fulgii cei jucausi si crivatul cel taios si s-a hotarat ca pentru o perioada sa zaboveasca prin alte tinuturi de basm. Eliberata din prinsoarea ei, am simtit acut nevoia sa zburd ca o copila pe campuri proaspat inverzite, sa-mi pierd ratiunea visand la trandafirii fericirii, sa privesc mirata copacii osteniti de bogatia miresmelor si a culorilor. Acum nimic nu ma mai poate opri, un straniu impuls ma impinge sa testez racoarea undelor fermecate, transformate in susur cristalin, sa culeg raze de soare timid si sa ma bucur de stangacia naturii trezita la viata. Adulmec primavara si transform sentimentul intr-o simfonie a simturilor, intr-o mare a aromelor si o eterna beatitudine a sufletului. De undeva de departe, o melodie imi insoteste gandurile: e freamatul pamantului intrigat de schimbare. Continuă să citești Punctul nevralgic al primaverii
