INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. 2. S. m. și f. Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică și lucrează în domeniul artei, al științei, tehnicii etc.; persoană care aparține intelectualității. Din fr. intellectuel, lat. intellectualis.
Sursa: DEX ’98
“Moarte intelectualilor” şi “Noi muncim, nu gândim” sunt două sintagme lansate cu ocazia evenimentelor din 28 – 29 ianuarie 1990. O interpretare primară a celor două afirmaţii, fără o analiză a contextului în care acestea au fost publicate, induce ideea că există două categorii antagonice de cetăţeni, cei care muncesc şi contribuie la dezvoltarea economică a ţării şi cei care parazitează, care “dau din gură” fără să fie productivi şi eficienţi. Astfel, în mod natural, se naşte întrebarea: la ce sunt buni intelectualii?
De-a lungul timpului, rolul intelectualului în societate a fost dezbătut cu un viu interes. În perioada contemporană, cele două războaie mondiale au generat o mediatizare puternică a ponderii avute de mediile intelectuale în privinţa cauzelor declanşării celor două conflagraţii mondiale. Este lesne de înţeles că intelectualii sunt şi formatori de opinie; ei contribuie la definirea idealurilor unei naţiuni şi la dezvoltarea programelor de educaţie naţională.
Ce defineşte un intelectual? Cine are dreptul să se considere intelectual? Conform definiţiei din dicţionar, un intelectual este o persoană care are studii superioare de specialitate şi posedă o diplomă care îi atestă această calitate. Mă întreb, oare aceasta este o statuare exaustivă a termenului de intelectual? Mă gândesc la Mihai Eminescu. Se ştie despre el că nu a fost absolvent de studii superioare, dimpotrivă, a avut dificultăţi majore de-a lungul “carierei” sale de elev. Ne aflăm în faţa unei dileme. Este bine cunoscut faptul că Eminescu a fost un naţionalist convins, un promotor al culturii autentice româneşti şi un critic virulent al preluării formelor fără fond din exterior, având chiar accente xenofobe şi antisemite. Putem spune despre Eminescu că a fost un intelectual? Eu cred că da, îl accept aşa cum a fost, cu părţile lui bune şi mai puţin bune, cu care sunt sau nu de acord.
Opinia mea este că intelectualul este o persoană care se preocupă de problemele societăţii din care face parte şi încearcă să găsească soluţii viabile pentru rezolvarea acestora. Stalin îi numea pe intelectuali “ingineri ai sufletului omenesc” şi îi invita să coboare din turnurile lor de fildeş în mijlocul mulţimii. Desigur, veţi spune că “Tătucul” le rezervase cărturarilor un rol foarte precis, acela de a propaga conceptele şi idealurile comuniste; aveţi dreptate, dar mă gândesc că, în mod conştient sau nu, acei inteelctuali, fie şi dirijaţi ideologic, au reuşit să excite latura reflexivă a oamenilor. Aşa s-au născut dizidenţele, cele reale, nu simulate. Cred că numărul acestora importă mai puţin, esenţială este ideea.
Mulţi intelectuali de marcă, români şi străini, au preferat comoditatea turnului de fildeş. Aserviţi regimului politic, indiferent de specificul acestuia, ei au privit statul ca pe un Mecena veşnic generos, care le poate finanţa opera, în schimbul fidelităţii faţă de liderii ţării. Din nou, mă gândesc tot la un român – au fost şi străini foarte mulţi, pentru explicitarea acestei afirmaţii, vă recomand cartea “Trădarea cărturarilor”, de Julien Benda, în româneşte la editura Humanitas, 1993 şi 2007 – Mihail Sadoveanu, personaj care a fost, pe rând, un fervent susţinător al lui Carol al II – lea şi Ion Antonescu, sfârşind prin a se pune la dispoziţia regimului comunist.
Asumarea statutului de intelectual implicâ beneficii şi sacrificii. Nu sunt original, preiau şi susţin ideea că intelectualii trebuie să aibă suficientă tărie de caracter încât să se poziţioneze şi împotriva curentului general de opinie, atunci când consideră că majoritatea alunecă într-o extremă sau alta. Scopul lor trebuie să fie binele comun, mai presus decât le dictează interesele personale. Din păcate, cred că acest deziderat va ramâne o utopie şi un ideal, căci puţini sunt cei care văd orizontul, cei mulţi sunt absorbiţi de palpabilul din faţa lor.
În opinia voastră, ce defineşte un intelectual şi care este rolul său în societate? Intelectualul este un lider activ sau un predicator?
Articol inspirat de aici:
http://www.jurnalul.ro/opinii/editorial/despre-intelectuali-si-puterea-lor-2225.html
Da, articolul e super, dar “moarte intelectualilor” si “noi muncim, nu gândim” nu s-a strigat in iunie, ci in ianuarie 1990, la manifestatiile anti-democratice ale FSN, actualul PSD (e bine sa amintim acest lucru, ca fostul FSN e actualul PSD, pentru ca lumea e tentata sa uite).
Si eu mi-am pus intrebarea asta de nenumarate ori si nu pot spune ca am o definitie. Problema este ca, cu cât stii mai multe, cu atât iti dai seama mai acut de vremelnicia lucrurilor si esti tentat sa urci in turnul de fildes si sa ramâi acolo pe veci. Pentru a schimba ceva nu e suficient sa ai sânge doar in creier, ci si in ‘instalatie’ si e cam greu sa obtii o presiune suficienta in ambele locuri. Nu oricine reuseste. E mai simplu sa devii slugoi al noilor stapâni decât sa te pui de-a curmezisul.
Dragos, ai dreptate, am gresit! Deh, sa nu fie cu banat, se mai intampla…..eu, in perioada 28 – 29 ianuarie 1990, inca invatam sa vorbesc. :P Presupun ca ai fost si tu prin zona, cum te-ai simtit cand mii de oameni ai muncii iti doreau moartea? :( Offf, manipularea asta……..cum dracu’, “Noi muncim, nu gandim”…..da’ ei, dragii de muncitori vajnici, pe care, de altfel, ii respect foarte mult, eu insumi provenind dintr-o familie de proletari, ei cand folosesc ciocanul sau strang un surub cu cheia, nu gandesc, nu le e frica sa nu isi dea peste deste?! In fine, a fost o intrebare retorica…. Multumesc pentru observatie, va trebui sa fiu mai atent cand scriu articolele, sa nu creada lumea ca sunt superficial! :-ss ;)
În nici un caz un predicator. Un intelectual nu ar trebui să își predice ideile, ci doar să le expună; un intelectual adevărat rațiuni pentru idei, motive, care în sine însăși trebuie să convingă din prima orice om cu o cultură generală și o logică de bun simț. Nu el trebuie să propovăduiască ideea, ci ideea trebuie să îl propovăduiască pe el.
Rolul activ nu poate fi negat.
Intelectualii din domeniile umaniste crează lucruri care încântă mintea și sufletul omului.
Intelectualii din domeniile tehnice creează tot ceea ce folosim în viața de zi cu zi, tot ceea ce ne face existența mai ușoară, confortabilă, plăcută. Acele scandări ale clasei muncitoare sunt inadecvate. Intelectualii din domeniile tehnice sunt cei care crează locuri de muncă, dar și ușurează munca. O fabrică nu funcționează fără intelectualii care o proiectează și definesc procesul de producție.
O definire e grea.
E de pildă o mare diferență dintre intelectualul din domeniul filozofic, care poate, așa cum Dragoș spune, își dă seama de vremelnicia lucrurilor, și așa mai departe. și un intelectual din domeniul astro-fizicii, care e mereu cu gândul spre stele; sau între un intelectual din domeniul psihologiei sau psihiatriei, care e mai mult printre oameni.
Diana, ca de obicei, un raspuns foarte interesant si argumentat, ca la carte! :) Nu am inteles foarte bine o chestiune, tu consideri ca intelectuali sunt doar cei care au studii superioare? Ce spui de Lech Wałęsa, un simplu muncitor electrician, dar curajos si cu merite atat de mari in democratizarea Poloniei? Parerea mea este ca statutul de intelectual nu tine de nivelul de studii ci, mai degraba, de gradul de implicare in societate, in problemele ei, etc. Tu cum vezi lucrurile? :-?
Intelectualii sunt oameni cu studii superioare. Pentru a crea idei, a avea păreri argumentate, a crea în acele domenii, sunt necesare cunoștințe solide și multiple, care se pot obține doar prin studiu.
Însă studiul poate fi individual, nu neapărat „garantat” printr-o diplomă. Studiul intens se poate face și înafara școlilor, dintr-o dorință personală de cunoaștere și dezvoltare. Și studiul înseamnă și o dezvoltare multilaterală, o cultură generală solidă și o specializare pe mai mult de o direcție (de pildă nu aș putea numi un intelectual un expert în istorie care habar n-are de elemente de psihologie și sociologie, care l-ar ajuta să înțeleagă mai bine de ce au reacționat în istorie oamenii într-un anumit mod).
Oamenii din alte vremuri nu aveau studii superioare ca școală, dar erau intelectuali pentru că se documentau, citeau, cunoșteau, aveau baza creației intelectuale.
Oamenii care se implică în societate, în problemele ei, nu sunt neapărat intelectuali.
Un intelectual trebuie totuși să aibă o inteligență multiplă, pe mai multe arii, dar îi pot lipsi foarte bine calitățile sociale.
Un om precum cel descris de tine are nevoie doar de inteligență socială și empatie. Poate fi un om „neaoș”, fără pic de cunoștințe în vreun domeniu, fără capacitați intelectuale spectaculoase, fără capacități creatoare.
Un intelectual rămâne intelectual și fără să se implice în societate. Un mare medic poate crea steril, fără să vrea să ajute oamenii, un leac, iar asta îl face în continuare intelectual, chiar dacă nu vrea să aibă legătură cu oamenii și bunăstarea lor.
Eu raman la parerea ca cei care raman inchisi in turnul lor de fildes, fara sa se implice in societate, nu sunt intelectuali, asa cum inteleg eu termenul, ci doar niste egoisti, carora le pasa doar de ei. Daca toti ar fi actionat asa, lumea nu ar mai fi progresat…ce ar fi insemnat ca toti marii savanti sa fi tinut propriile descoperiri doar pentru ei?! De ce ar vrea un medic sa creeze un leac, daca nu pentru a-i ajuta pe ceilalti? Nu a depus juramantul lui Hipocrate? In cazul in care sustii ca Walesa si cei asemenea lui nu ar fi intelectuali, nu sunt de acord; dimpotriva, consider ca, daca ar fi mai multi astfel de oameni, ar valora mai mult decat cei precum Plesu, Liiceanu si altii, care tot dau din gura, fara a oferi nicio solutie concreta. ~x(
Si atunci cand esti respins de societate tocmai pt ca esti intelectual, de cei care nu te inteleg sau si mai rau, de cei la care tii si nu te inteleg, cum sa nu te retragi in turunul de fildes?!
Exact asa considera si colegul meu ca trebuie sa procedeze, a vazut ca nu are puterea de a schimba lucrurile, ca i se baga constant pumul in gura(la figurat, evident) si mi-a marturisit ca e nevoit sa se refugieze in carti, in cultura, intr-un sat uitat de lume…
“Un om precum cel descris de tine are nevoie doar de inteligență socială și empatie. Poate fi un om „neaoș”, fără pic de cunoștințe în vreun domeniu, fără capacitați intelectuale spectaculoase, fără capacități creatoare.”
Asa, gen Vanghelie.
Il consideri pe Vanghelie intelectual!? Asta, in afara revelioanelor organizate la Romexpo si a ajutoarelor sociale distribuite cu mult prea multa usurinta etnicilor din Ferentari….. eu nu il vad intelectual, chiar deloc! :D
Păi conform „definiției” tale și exemplului dat, ar putea fi.
Eu văd o ironie mică acolo, dar nu știu dacă e de fapt. 
Nu sunt de acord, Vanghelie nu vrea sa schimbe societatea in bine, vrea doar voturi, eu ma refeream la o persoana dezinteresata, care sa faca ceva util societatii doar pentru ca asa crede, fara sa astepte ceva in schimb…….oricum, Vanghelie mai mult fura decat investeste, asa ca…..
Nice, te rog frumos sa editezi articolul si sa inlocuiesti “13 – 15 iunie 1990” cu “28 – 29 ianuarie 1990”. Multumesc! :)
Sure boss. :D
Inca astept modificarea in articol! :P
Desigur boss. Ce nerabdator suntem. :P
Tot nu ai schimbat……..merci oricum! :) :D :P
Uih, multumesc, ai adus schimbarea! @-) :-bd
Avem nevoie de oameni intelectuali,fara ei,cei care strigau „moarte intelectualilor” nu aveau de lucru. Unii fara altii nu se prea poate face treaba.
De acord dar, din pacate, in societatea romaneasca continua sa existe o sciziune. Nu stiu cum sa spun mai clar, dar observ, cu regret, ca muncitorii nu stiu sa isi urmareasca ineteresele, se lasa prea usor manipulati de liderii de sindicat si astepta prea multe de la cei pe care ii considera intelectuali…… de ce trebuie sa le spuna altii ce e mai bine pentru ei….voi fi tare fericit cand voi vedea macar un muncitor roman care sa semene cu Walesa……. Problema majora a societatii romanesti este ca suntem prea usor de dezbinat, ciolanul ne intuneca mintile, imediat cum ni se promite ceva si ne este noua mai bine, uitam motivul pentru care am protestat, uitam de binele comun…..
Parerea mea ca niste intelectuali cu o coloana verticala, cu o baza vasta si “dezinteresati”( ma refer la tipuri de mita, putere, bani, frauda) duc o societate in spinare. Chiar da ca nu se vede ei le dau de munca alora care “e cu munca”, si tot ei au munca cea mai grea, de a crea ceva de a-si asuma responsabilitati…
La a doua intrebare sunt ambele categorii de intelectuali, sunt unii care sunt facuti pentru ai invata pe altii ca sa zic asa(profesorii, preotii) si altii care ar trebui sa tina fraiele… inginerii, politicienii etc
… la noi n-am vazut “lideri activi”
Ba, cum nu, la dat din gura si la aratat cu degetul in curtea celorlati…sunt destui din astia! Nu ai observat ca la noi in tara nici macar un dialog social decent nu exista?! Atat de cretini sunt unii incat, daca altii nu sunt de acord cu ei, sunt automat impotriva, deci trebuie sa ii jigneasca si sa ii defaimeze…….sunt prea prosti ca sa inteleaga ca polemica decenta creaza idei si ofera solutii si ca a nu fi de acord cu celalat nu inseamna ca nu trebuie sa ii accepti opinia.
asta fiindca ca pe majoritatea oamenilor destepti ii duce mintea sa nu ramana in tara la noi!
puii mei, inainte sa fii `telectual era lucru mare, depindea desigur pentru cine gandeai. ca daca te chema noica infundai parnaia. Atunci intrai la bulau daca gandeai si exprimai ce contravenea sistemului, acu daca te apuci sa exprimi ce gandesti e foarte bine, da` nu te mai ia nimeni in seama ca nu ii intereseaza lucrurile adanci. daca nu-i can can degeaba. S-a dus spiritu romanului inclinat catre arta si cultura, acu` altele sunt vremurile si tot mai rau ne plafonam.
Tocmai, asa zic si eu, adevaratul intelectual e cel care are curaj sa fie si contra curentului general de opinie, daca el considera ca poate oferi o solutie mai buna si ofera argumente, foarte bine!
Iti dau un contraexemplu. Unui coleg de-al meu i-au fost respinse articolele date spre pubicare la doctorat, fiind “sfatuit” sa le modifice pe ici pe colo in punctele esentiale. I s-a reprosat ca e prea nationalist. Unde mai este dreptul a opinie, libertatea de exprimare in acest caz?
Acele articole sunt științifice, ar trebuie să fie obiective, nu naționaliste.
Un articol pentru doctorat, științific, trebuie să se facă pe opinii bine argumentate rațional, nu de argumente personale, legate de ideologii personale. Sau chiar dacă se prezintă o opinie personală, naționalistă sau nu, trebuie să o faci cât mai puțin și incluzând și celelalte puncte de vedere.
Este un articol despre patriotism. Sper sa-mi dea voie sa-l public pe blog…
Păi patriotismul trebuie prezentat obiectiv la un doctorat, nu naționalist; generic, nu ca o opinie personală.
Nu e ca un articol de ziar sau ca un editorial…
Diana, baiatul considera ca el nu a facut altceva decat a spus adevarul despre situatia actuala a Romaniei(foarte obiectiv, foarte bine argumentat). Profesorul l-a etichetat drept nationalist…
Depinde, e foarte complicat aici, daca are probe solide pentru afirmatiile lui, foarte bine, sa mearga pana in panzele albe!!! Daca e ceav de genul “sarbii sunt singurii vinovati pentru ceea ce s-a intamplat in Iugoslavia. Punct” ……….e cam nasol, totul trebuie argumentat, daca are fundament real, publica-l, sunt satul de atatea constrangeri pentru ca “deranjam” sa nu cumva sa vorbim de crimele facute de unguri in partea de nord a Transilvaniei in 1940, ca nu se cade, suntem vecini, membrii Nato si Ue…sa nu vorbim despre bombardamentele americane asupra Romaniei din razboi, mai bine facem monument in cinstea aviatorilor americani, etc….
Adevăratul intelectual este un om senin, nepărtinitor, tolerant, un om dispus să discute, să polemizeze urban, de la egal la egal, un om care se ţine strâns de principiile logicii şi ale adevărului şi care nu ţine să aibă dreptate în afara lor. (Ileana Vulpescu)
Intelectual nu este doar cel căruia îi sunt necesare cărţile, ci orice om căruia o idee – oricât de elementară ar fi ea – îi angajează şi îi ordonează viaţa. (Andre Malraux)
Eu sunt de acord cu ambele. Daca putem sa ne aplecam asupra lor, poate intelegem multe despre societatea umana :)
Bravos, se pare ca suntem pe aceeasi lungime de unda! :)
Julien, daca vrei un exemplu concret de intelectual, iata-l putin mai sus. :) ;)
Julien, sa intelegca daca nu eram lungiti la fel, nu primeam un bravos? ;) :))
Nice, daca te refereai la mine, iti multumesc. E prea mare palaria :) Esti o draguta ca de obicei.
Marin, eu nu sunt deloc draguta. :( Nice vine de la numele meu real, nu de la adjectivul englezesc. Cand am citit prima data acest articol m-am gandit la tine…in opinia mea indeplinesti toate cerintele pentru a fi incadrat in aceasta categorie sociala.
Eu nu spun ca esti draguta pentru ca semnezi Nice pe blog, ci pentru ca asa cred, dincolo de orice nume ai avea, in blogosfera sau in certificatul de nastere :)
Multumesc frumos pentru apreciere. Ma onoreaza :)
Ma bucur ca ai aceeasi opinie cu mine, asta e tot; chiar daca, de exemplu, Diana, nu e de acord cu mine, asta nu inseamna ca nu ii respect opinia si ca nu ii apreciez argumentele, dimpotriva! :)
Pe mine?
Cred că dilemele noastre și divergențele se pot reliefa în două părți:
– unii care cred intelectual a fi cum era pe timpuri învățătorul de la țară; nu știa el prea multe, dar învăța copii să buchisească, nu crea nimic, nu făcea nimic excepțional, dar ajuta comunitatea
– alții care cred că intelectual e academicianul care face mare descoperiri în domeniul său, e un specialist în domeniu, crează, dar care are lacune la partea socială pentru că na… nu prea ai timp să stai și în laborator să faci mari descoperiri, și să ai o viață socială…
Probabil ca ai sintetizat bine situatia! :)
Nu mai conteaza intelectualitatea in ziua de azi: cine ne conduce pe noi? vreun intelectual? Nu…Care sunt cei mai bogati oameni din tara? Intelectualii? Nu!… Care sunt cei mai mediatizati oameni? Intelectualii? Nu! Care sunt dati drept exemple in stanga si in dreapta? Intelectualii? Nu! Am ajuns o tara de tot rasul condusi de oameni de nimic in care prostia, superficialitatea si spiritul de turma gregara domina net…Intelectualii sunt condamnati la nerecunoasterea valorii lor adevarate si la nefericire eterna.
A cui e vina ca s-a ajuns aici? CIne a permis asa ceva? Nu cumva noi, cei multi?!
Comunismul a permis asta tocmai pt ca i-a ignorat pe intelectuali. Comunismul si neocomunismul (ca asta e la noi, nu e democratie) suntcele mai mari orori care se puteau abate asupra tarii asteia.
Foarte corect, total de acord. :(
Cu turcii si cu fanariotii ne-o fi fost tare bine……..uite, vezi, mereu cautam scuze, ca e comunismul, ca e pozitia strategica, ca e Miorita……..problema, de fapt, este l anoi, nu la factorii externi, ei doar o acutizeaza si profita de ea!
cel mai important e sa fi om si apoi altceva
am vazut destul intelectuali de 2 lei si imi pare rau pentru asta, coloana vertebrala, omul in sine e cel mai important
la ce-ti foloseste ca ai n ani de scoala si ca esti intelectual daca comportamentul tau lasa de dorit
nu stiu am niste frustrari azi :(
Ai dreptate, esti cu adevarat om daca iti pasa si de ceilalti. Imi pare rau pt frustrairle tale, zambeste, maine poate fi mai rau! :P
merci, sper maine sa fie mai bine, am nevoie de asta
Cand iti pasa de ceilalti uiti sa iti pese de tine iar ceilalti nu vor aprecia, doar tu pierzi din asta….
Definitia intelectualitatii
* Categorie socialã neomogenã formatã din oameni pentru care munca intelectualã reprezintã sursa principalã de existentã. Totalitatea intelectualilor; multime de intelectuali. [DEX 98]
* Totalitate a intelectualilor, consideratã ca o pãturã socialã. [NODEX]
* Puteri intelectuale; posesie a intelectului; calitate de a fi intelectual (“Intellectual powers; possession of intellect; quality of being intellectual” [WordNet, engleza])
* Calitate, caracter legat de a fi intelectual. (“Qualite, caractere de ce qui est intellectuel” [Larousse 92, franceza])
Ce facem, ne duelam in definitii oficiale? Spune-mi, rogu – te, Nice, tu cum ai defini un intelectual?
Maine, azi I’m in love. :) :) :) Numai de intelectuali nu am eu chef. :)))
Dar, in acceptiunea mea, definitia cea mai corecta este aceasta:
Categorie socialã neomogenã formatã din oameni pentru care munca intelectualã reprezintã sursa principalã de existentã.
Eu nu sunt de acord cu asta..Daca e asa, toti intelectualii ar muri de foame.
Pai de ce, zice clar, sursa pricipala, pe langa asta mai desfasoara si alte activitati… :P
Un muncitor nu poate fi un intelectual?
Daca munceste in fabrica si-l studiaza pe cont propriu pe Kant si Nietzsche, mai degraba il numesc…autodidact.
Si daca, folosindu-se de cunostintele dobandite studiindu-i pe Kant si Nietzsche, le vorbeste colegilor sai despre cum ar putea sa isi imbunatateasca conditiile de lucru, le explica drepturile lor, etc, nu devine un intelectual? :)
Felicitari norocosului! :)
Ferice de el, as adauga. ;) :P
Hm… eu cred, așa, în cultura mea minimală, că „intelectualitatea vremii” era compusă din mai mult sau mai puțin intelectuali, la fel cum e azi „lumea bună”. Și, probabil, intelectuali au devenit cei care au avut ceva de zis. Cum spui tu de Eminescu. Am început noi să ne gândim la ce e bun, dacă era un elev prost în școală? Dar atunci nu cred că era așa important atâta vreme cât poeziile lui măreau tirajul, cum nici acum nu contează prea mult „background”-ul unor anumite persoane, dacă aceasta reușește să își impună prezența prin inteligență și prin verosimilitatea celor spuse.
Ei, vorbesc prostii. Probabil sunt și oameni intelectuali „pe bune”, dar e greu să îi recunoști, când toți poartă aceeași mască.
Cred ca intelectuali “pe bune” sunt tocmai cei care coboara in mijlocul multimii si incearca sa caute solutii pentru problemele societatii..mno, hai ca tot am spus asta! :P
ok…am văzut prea rar, în mica mea experiență de viață… :)
@vacitim
,,un om care se ţine strâns de principiile logicii şi ale adevărului şi care nu ţine să aibă dreptate în afara lor”
Nu cred ca puteam sa formulez mai bine.
Ideea de intelectual ma duce cu gandul la un om a carui activitate principala, fie ea sociala sau intima, este sa gandeasca, sa jongleze cu notiuni si concepte ale realitatii, sa rezolve probleme in mod eficient, fie chiar si doar in plan psihic, sa ii provoace si pe ceilalti in discutii mai profunde, sa caute sa isi imbogateasca si valorifice cunostintele si abilitatile. Si da, sa tinda spre o implicare sociala. Insa prea putini reusesc asta, cei mai multi fiind doborati de turma de oi din jurul lor.
Din pacate….cei putini se pierd printre cei multi! :(
Da, Julien, si ma intristeaza teribil acest lucru. Nu e corect, chiar nu e.
Intelectualii din politica se autoproclameaza asa … de fapt nu au nicio legatura cu inteligenta sau cultura.
Un intelectual ar fi destul de inteligent sa stie ca nu are nicio sansa in politica !
Pai nu prea ar avea ce sa caute in politica, caci acolo trebuie respectata disciplina de partid, or acest lucru impiedica luarea de pozitie la nivel individual…