sursa poza: aici
Autor: Gareth Crocker
Editura Reader’s Digest, 2009
Intr-o zi ca oricare alta, o agenta literara londoneza s-a intors acasa si a constatat ca-si uitase cheia, ramânând pe dinafara. Asa ca a chemat un lacatus si, ca sa-si faca asteptarea mai usoara, s-a apucat sa citeasca manuscrisul lasat pe terasa ei de Gareth. I-a placut. L-a sunat pe autor si impreuna au pornit in cautarea unei edituri. Problema dificila a fost incadrarea romanului. De fapt, ce avem noi aici? O poveste de razboi sau o poveste de dragoste intre un om si câinele sau? Romanul lui Gareth e si una si alta. Este un omagiu la adresa câinilor participanti la razboiul din Vietnam si care i-au ajutat enorm pe soldatii americani. Si ce-au primit in schimb? Guvernul american a refuzat sa-i repatrieze dupa incetarea ostilitatilor. Din cei 4.000 de câini au fost acceptati totusi 200. Restul câinilor au fost fie eutanasiati, fie abandonati.
Chiar daca e o poveste fara pretentii literare deosebite, Gareth are totusi meritul ca-si trateaza cititorul ca pe un partener, probabil un anti-reflex al ideilor corporatiste cu care s-a luptat sa nu le dobândeasca in perioada in care a lucrat la o mare companie sud-africana de relatii publice.
Mânat de o teribila tragedie de familie (moartea sotiei si a fiicei), Fletcher, eroul principal al romanului, se inroleaza in armata Unchiului Sam in razboiul contra comunistilor din Vietnam. Se intâmpla ca acolo, intr-o misiune, sa gaseasca un câine labrador, pe care il va boteza Jack si care-i va insoti trupa in tot felul de actiuni. Având in vedere proaspata rana sufleteasca, Jack va capata pentru el insemnatatea unui membru de familie. Odata insa cu neglorioasa si precipitata retragere americana , Fletcher nu accepta ordinul de a-si parasi câinele. Va porni intr-un lung drum prin jungla in cautarea unei solutii. Ajutat fiind si de fostii camarazi de arme, va reusi sa-si salveze prietenul. Si sa-l duca acasa in siguranta.
Povestea mi-a amintit de catelul meu, Gil. Am avut mai multi câini pe vremea când stateam intr-o casa care avea si o curte (cu multi ani in urma), dar, dintre toti, Gil a fost cel mai important. Era un câine-lup pitic. Botul alungit si blana roscata il faceau sa para mai mult o vulpe. Il gasisem in Parcul Herastrau când avea câteva luni, se asezase pe vesta mea pe care o pusesem pe post de ‘bara’ intr-un meci de fotbal incropit cu câtiva prieteni. Intr-o noapte am plecat la mare cu totii pentru o perioada de 10 zile, lasând câinele in grija vecinilor care stateau la etaj. Când ne-am intors, Gil nu mai era. Vecina ne-a povestit ca, inca din ziua plecarii noastre, a refuzat sa bea apa si sa manânce, ca urla ingrozitor fara incetare si ca i-a dat drumul din lant, ca sa nu moara legat. A sarit poarta si … dus a fost.
Apoi, a doua zi dupa revenirea noastra, s-a intors si el. Au trecut foarte multi ani….si inca imi rasuna in urechi latratul lui vesel din clipa regasirii. De atunci mi s-a mai intâmplat sa-l ‘pierd’ de câteva ori când ne mai plimbam (n-aveam voie in acea perioada cu câinii in parc, asa ca nu mergeam cu lesa; il invatasem sa stea lânga mine, dar se pare ca nu fusesem un instructor stralucit). Uneori o mai lua la goana…si disparea pur si simplu. Dar se intorcea de fiecare data.
Ati avut vreun animal preferat? Puteti sa ne impartasiti si noua o intâmplare deosebita cu el?
How much is that doggie in the window?
[youtube j-gtcd8Ot0k]
Da, un caine ciobanesc pe care il chema Mustatea :D
Pe vremea aia la tara la bunici aveam un gascan foarte naspa, foarte violent, ii muscase si pe bunici si pe unchiul meu, dar nu si pe mine…si avea boala rau de tot pe picioarele mele…din nefericire pt el, il bateam de fiecare data…eu castigam lupta :biggrin: :devil: dar devenea din ce in ce mai agresiv :cwy:
Intr-o zi insa presupun ca a capiat, zic asta pentru ca s-a repezit la mancarea lui Mustatea :shocked: :whistle: :tongue: …atat i-a trebuit catelului care l-a luat de gat si l-a tarat asa prin curte cateva minute bune. Nu ii facea nimic, doar il tinea strans de gat si il tara prin curte.
:w00t: :whistle:
De atunci gascanul a mai trait 2-3 ani dar nu s-a mai luat de nimeni, nici macar de gaini…invingator prin ko Mustatea :wink: :silly:
am avut eu multe animale… si toate faceau doar belele …. Ultimii erau experti in evadari!:)))
In copilarie am avut mai multe animale, printre care si un labrador Terry, insa cel mai apropiat animal de sufletul meu a fost un motan negru, Oscar. Simteam ca ma iubeste, se supara cand nu-l bagam in seama, tot timpul venea langa mine, se alinta. L-am iubit tare, tare mult.
Intre timp m-am mutat cu prietenul meu si ne-am luat de vreun an un catel, un labrador auriu, Albert. Este un caine atat de cuminte, de destept si de iubitor…e imposibil sa nu-l iubesti.
Am pe blog mai multe poze cu el, de cand era mic si pana a crescut. :)
Desi este o responsabilitate mare sa ai grija de un animal, recomand tuturor sa-si ia unul. Veti avea un prieten de incredere care va va iubi neconditionat.
Mihaela, lasa-ne te rog un link cu articolul despre catelusul tau.
http://www.mihaelaanghel.com/tag/albert/ – aici gasiti toate articolele cu Albert si multe poze. :P
Acum inteleg eu de ce-l iubesti atat de mult, e tare bland si dragalas.
Dar nu se compara cu un bichon maltez! :w00t: :biggrin:
:tongue:
:angry: :ermm: :getlost:
Nice, am postat si eu un comentariu la articolul asta….e la spam cumva?! :ermm:
Nu stiu, intru acum sa vad. O clipa.
Nu e nimic in spam sau in asteptare. Nu stiu ce s-a intamplat cu commentul tau.
Poti sa-l mai postezi o data?
Desi am mai spus-o, repet: mi-ar placea sa am un ciobanesc german, pe care l-as numi Dolfi; un motan pe care l-as numi Stalin si un papagal ( din specia “Marele Alexandru”) pe care l-as boteza Churchill; desigur, toate acestea, daca as locui la curte…….
Ciobanesc german vreau si eu
dar vreau la curte :cwy:
Marele Alexandru e fain.. dar ca multi papagali e si galagios :biggrin: Totusi imi plac mult astia de culoare blue:
http://www.happy-pet.ro/utils/produse.thumb.php?id=465&x=280&y=360
http://images04.olx.ro/ui/11/38/28/1295422690_158893028_1-Fotografii-de–Vand-Papagali-vorbitori-Bucuresti.jpg
:wub:
Si mie imi plac cei albastri, sunt mai neobisnuiti asa. Primul e adorabil. :wub:
Ca pets am avut: porumbei, iepuras, hamster, testoasa si perusi..
Dar de cativa ani am ramas doar la pesti exotici de acvariu :happy:
Dragos, eu stiam ca tu ai pisica nu caine. :dizzy: :ermm: :face: :getlost: Incredibil Gil asta al tau…
Nu am avut niciodata pet, dar mi-ar placea unul din asta mic si ingenuu:
http://www.flickr.com/photos/flickrbunny_nanette/3259295646/sizes/l/
Iar incepe Nice cu flufyul ei
Da ia-ti femeie unu! 
PS: Am comm la moderare :biggrin:
Nice, eu nu vad nimic in poza aia……….parca, asa, ceva…..o chestie, o scama sau un fulg alb, nu imi dau seama… :devil:
:angry: Ba vezi si inca foarte bine, e un catelus mic, alb si scump, cu niste ochi mari si negri. E tare bland. :angel:
Oh, e numai bun de pus in vitrina……… :biggrin:
Sau de mangaiat si de jucat cu el. Iti poate inveseli viata. Iti poate aduce zambetul pe buze… :blush:
L-am scos. :biggrin: Eu mi-as lua, dar ma cam feresc de resposabilitati. De fapt, asta a fost mare problema a vietii mele. :silly:
If you know what I mean… :face:
De asta am ales eu pestisori de acvariu. N-am MARE bataie de cap cu ei
Si in general tine de o investitie mare la inceput.. dupa.. se reduce cam la: 5 sau 10 ron pe luna pt mancare 
+ ceva consum la curent.. dar nu e mare caci multe produse pt acvariu, nu consuma mult.
Eu sunt fascinata de pestisori, ma linisteste sa-i privesc in acvariu. :silly:
“ma linisteste sa-i privesc in acvariu” – vezi ca stii :ermm:
Pisicile pe care le-am avut au fost cu siguranță cele mai importante.
Chiar mi-a părut rău când a trebuit să le dăm după 7 ani… erau aproape ca membrii familiei.
Amintiri sunt multe… aveau personalitatea lor.
Motanul era morocănos și independent; rar stătea la mângâiat, după voia ta, dar pe mama o iubea la nebunie. A și murit de tristețe după ce i-am dat. Noaptea dormea între picioare și fiind și mare, pe care nimerea în noaptea aia, nu mai putea să se foiască. Mama le mai scotea în haină afară, dar dacă se îndepărtau de casă prea mult, începea să facă motanul urât, rămăsese cu sechele de când era pui și credea că vrea să îl dea.
Pisica era lipicioasă rău, mică și simpatică. Era și nălucuță. Dacă erai bolnav sau îți era rău venea și stătea lângă tine, lângă burtă, spate (pisicile au o energie foarte benefică și trag toată energia negativă din om) și parcă îți lua durerea.
Vara când mergeam la bunici, veneau și ele. Erau obișnuite să meargă cu mașina în coș.
Și când ajungeau, motanul curăța tot cartierul de pisici, n-aveam nimeni voie să se aproprie de mâța lui.
Din păcate erau frați, așa că nu s-au înmulțit. Adică în 7 ani pisica a născut de două ori și oricum au murit puii în 2-3 zile. Și pisica n-avea instinct matern.
Și acuma când mă uit la pozele cu ei mă apucă plânsul.
Orice s-ar spune că sunt animale, etc., tot au o personalitate, o căldură, o iubire așa în forma în care pot și ei, și îți intră cumva în suflet.
:) Diana m-a impresionat povestea pisicutelor tale. Ador pisicile! De ce a trebuit sa le dai? :(
I-am explicat mai jos lui Dragoș.
da….de-a lungul vremii am adoptat o mulțime de caini si pisici. La un moment dat am avut si un porcusor de guineea. Chiar si un hamster – de fapt o hamsterita! :D Toți au făcut parte din familie, rând pe rand….au fost iubiti si respectati. Din păcate, timpul lor trece mult mai repede ca al nostru. Asadar, suntem nevoiti sa fim martoti plecarii lor si acest lucru nu e tocmai placut, atunci cant atasamentul fata de aceste fiinte a crescut in fiecare zi mai mult.
Nu am avut animale de casa,dar stiu ca atunci cand voi avea casa mea,animalul de companie va fi o maimutica :D
Foarte inspirata alegerea melodiei, te felicit, e una din preferatele mele :) Animale iubite am avut, insa doar prin vecini ;)
am avut multe pisici si multi caini de-a lungul timpului, evident acasa-acasa
si acum avem doua pisici si un caine :) Rex cand stie ca merg acasa tot sta la poarta si se uita pe drum sa ma vada. Pe tata il iubeste foarte mult, daca pleaca de acasa fara el atatea ture face pana la poarta si inapoi si atata se uita pe drum, sta si il asteapta. De mama ii frica, mama e cea care-l cearta :))
are un simt aparte, nu-i latra pe cei din familie, chiar daca vin rude odata pe an la noi nu-i latra, nu stiu de unde-i cunoaste, dar pe vecinul de langa noi care il vede zilnic il latra si nu-l lasa sa intre in casa, nu mai zic ca recunoaste pana si gainiile vecinului si nu le suporta :))
cand aveam 4 ani am avut o pisica care dimineata statea la usa la camera mea si cum deschidea cineva usa cum tup sarea in pat langa mine, se tot uita la mine si apoi ma mangaia cu labuta si ma trezea. mereu ii souneam ” iarasi m-ai trezit?” dar ea era foarte bucuroasa ca are cu cine se juca :)
la curte e minunat sa ai animalute, dar asa al bloc mi se pare ca-i chinui, nu le lasi destula libertate
@ vacitim :-) , când zici de ‘gâscan’ te referi la pasaroi, nu la Dobrin, nu? :-) . Amuzanta poveste. Si bravo tie ca esti un invingator! :-)
@ BA, normal, e in firea lucrurilor…
@ Mihaela, fain…cam santajist sentimental Oscar ala…Da, e buna recomandarea, subscriu (inclusiv daca ai copii, intrucât ii pui sa aiba si ei grija de animalut si in felul asta le creste responsabilitatea)
@ Julien, ciobanesc german…adica un câine-lup, nu? Dolfi, Churchill, Stalin….si niciun Hitler?!?!? De unde si pâna unde “Dolfi”?
@ Lusio, valeleu!, ce menajerie….dar cu testoasa ce s-a intâmplat, n-ar fi trebuit sa traiasca 200 de ani?
Acvariu….am avut si din ala….dar nu e chiar asa simplu cum sugerezi, ca trebuie sa-l cureti si asta iti cam da batai de cap. Pe urma trebuie sa fii atent ce fel de pesti pui in el, ca initial am pus dupa capul meu si se incingeau niste urmariri…iar dimineata vedeam plutind tot felul de resturi….
@ Nice, vorba lui Julien, ce e scama aia? :-) Acum am o pisica, da, dar am avut si un câine pe vremea când stateam la curte. In apartament nu pot tine un câine, l-ar bate pisica….
@ Diana, de ce a trebuit sa dati pisicile? Da, si pisica mea ‘simte’….odata am facut o entorsa si Suzi statea numai acolo, pe locul entorsei…
@ Orry, heeeei! Buna! Da, ai mare dreptate….si eu ma atasez de animalute….am plâns dupa Gil, l-a muscat un sobolan si a murit inainte sa chemam un doctor…iar Suzi, pisica mea de acum, face 14 ani in vara….
@ Glappy, pe bune?!?!?! O maimutica? Si cum o s-o cheme, Cheeta?
@ Teo, multzam fain maestre, chiar eram curios ce o sa zici :-) .
@ Lilly :-) :-) :-) tare fain….ai avut o copilarie foarte interesanta ma gândesc eu, din moment ce ai avut atâtea animalute….Ai dreptate cu curtea, dar o pisica eu cred ca poti tine in apartament…mai ales daca nu cunoaste ce e aia ‘afara’….eu am avut mai multe pisici la curte si nu traiau mai mult de 2-3 ani….ba le calca masina, ba se imbolnaveau….uite, pisica pe care o am acum face 14 ani….n-am mai scos-o de multa vreme afara când am vazut cât e de stresata…si acum, când aude sunetul soneriei sau ca bate cineva la usa se ascunde imediat sub plapuma….
Eu il curat de tot 1data la 5,6 luni.. deci cat de greu ti se mai pare asta ?
Cat despre pesti.. am invatat de mult compatibilitatile.. dar oricum, de ceva anisori, trag doar spre specia asta (Carrasius Auratus):
http://www.adpost.com/classifieds/upload/in/pets/in_pets.26079.1.jpg
Este un peste pasnic..
Cat despre testoasa.. s-a donat. Am zis ca va fi mai usor de crescut.. dar m-am inselat. Plus ca se facea o mucoza pe carapace si tot trebuia s-o cureti cu periuta. Ma dispera :ermm:
Daca te-oi mai gandi vreodata sa cumperi.. poti bine-mersi sa te interesezi pe net. Gasesti destul info.
Si sa nu crezi in vanzatori.. ca iti vor spune multe prostii/vrajeli doar ca sa-si vanda marfa. Cel mai bine e sa ajungi la ei, fiind deja informat.
:-))))))) Carasul nu e chiar pasnic, mi-a mâncat zebrele….
Pai si eu il curatam tot cam asa, dar era chinul de pe lume….in plus, cam de prin luna a treia arata cam nashpa….in luna a sasea era deja maro inchis….
Mucoza. Am inteles. Nu-mi iau testoasa atunci :-)
Nu e adevarat, eu am dat de vânzatori OK si chiar imi spuneau ce NU trebuie sa cumpar având in vedere ce am in acvariu. Ce m-a entuziasmat a fost ca erau in general tineri, in jur de 20-25 de ani si stiau o gramada de chestii despre o multime de pesti.
Eh.. pai daca era mai mare decat zebra evident ca l-a mancat. Se spune ca o fac chiar si-n joaca uneori
Nu sunt agresivi de fel.. dar daca carasul e mai mare decat alte specii, s-ar putea sa-i inghita.. mai ales daca le e foame.
Dar per total.. mare recomandare e sa tii caras cu alti carasi. Daca faci asta, nu vei vedea niciodata vreo batalie :biggrin:
Eu n-am avut nicio problema si cresc asa ceva de vreo 4 ani.
La mine si-n luna a 4-a apa e limpede de poti bea din acvariu
In caz ca nu stiai am sa-ti zic eu ceva: Cu cat e mai mare acvariul, cu atat e mai USOR de intretinut, avut grija. Cu cat e mai mic, cu atat vei avea mai multe batai de cap. Apa o va lua razna si multe altele.
Daca vrei apa curata.. trebuie sa ai grija si cu suprapopularea. Daca vei pune multi pesti, vei avea mai multa mizerie implicit mai multa bataie de cap.
De exemplu un caras are nevoie de 50 l. O pereche de 100 l
Eu mi-am luat niste filtre interne performante si isi fac treaba excelent.. una din ele trage si shitu din acvariu
si prin niste tzevi da apa filtrata/curata :happy:
Ce-i drept la inceput m-au tot costat.. dar e ok, caci investitia mea a fost doar 1data.. am unele aparate care merg BINE de 3,4 ani. Deci in perioada asta, doar pe mancare ce-am mai dat banii. :happy:
Daca ai acvariu mare.. ceva plante.. si un filtru mai performant.. nu prea ai cum sa tot ai batai mari de cap.
Si daca mai faci si schimbari de apa la 2 saptamani (a cate 20 % din acvariu.. e si mai BINE)
Cat despre vanzatori.. oi fi avut noroc.. eu cunosc multe cazuri de vanzatori care spuneau aberatii doar ca sa ia banul. Si chiar si cunostinte pe care-i intrebam ceva si ei spuneau ca asa le-a zis vanzatorul.. si ce le spusese, dupa cunostintele mele.. era fake.
Alta recomandare e sa nu tii pesti in Bol d-ala. Pestii n-au ce cauta acolo.. si asta mai e alt exemplu.. Cand am cumparat intr-o zi mancare.. una intreba daca e bun Bolul sa puna 2 carasi.. si ala ca da, e foarte bine
Ceea ce era o mare PROSTIE.
Si cum de au ajuns zebrele alea cu carasii ? :ermm: Ti-au recomandat vanzatorii ?
Sau i-ai adus tu din proprie initiativa ?
Cat despre testoasa.. vezi poate oi gasi de uscat
Ca aia nu face mucoze pe carapace :ninja:
Si ca sa vezi cat de adorabili pot fi carasii.. priveste acest clip:
http://www.youtube.com/watch?v=vcWvCrPru18&watch_response
Waiiii, cat de frumos poate fi ala mic auriu cu freza lui creata. :w00t:
Zici ca e un catelus, iar stapana se poarta cu el in consecinta. :)))
Chiar ca adorabil, nu ma mai saturam sa-l privesc. :silly:
Ma bucur ca-ti plac :biggrin:
Cel cu frezura “creata”
apartine rasei Oranda :ninja:
Lusio, dar tu chiar esti pasionat de domeniul asta si te si pricepi. Vad ca iti plac animalele in general.
Merci de info, nu stiam ca pestisorii pot fi atat de simpaticuti, credeam ca sunt doar frumosi. :wub: :w00t:
Am avut si eu carasi care stateau la mângâiat….n-aveau capul asa, ca o varza, dar erau simpatici.
100 l pentru doi carasi mi se pare cam mult….
Nu mai…eu am fost la vânzator si m-am interesat de niscaiva gupi, zebre si nu mai stiu ce voiam eu sa iau….tipul s-a uitat la mine si m-a intrebat daca mai am pesti in acvariu. Si i-am zis ca am carasi. Si mi-a zis ceva de genu’ “da’ va pricepeti, nu gluma….pai carasii nu pot sta impreuna decât cu alti carasi si eventual niste curatatori”
Da….am avut si acvariu mare, si acvariu mic, si filtre performante si plante si melci etc etc etc si tot mirosea in casa ca intr-o pescarie….
Pai a detine asa ceva, cere sa fii informat
Eram cam dezastru la inceput ( pe vremea cand eram si minor.. :biggrin: ) mureau pestisorii si-n 2 saptamani.. apa se murdarea tot la fel
Dar citind, inveti multe.. si treaba incepe sa zbarnaie
Eu pun pashon in ce-mi plashe
:ermm: 
De ce ti se pare Dragos cam mult ? Cred ca nu stii ca unul poate ajunge lejer la 15 cm.. sau chiar si mai mult.. dar asta cere si acvariu MAI MARE.
Pestii pot sa se adapteze dupa acvariu.. si daca pt ei un acvariu nu-i suficient.. niciodata nu va creste cat ar trebui in general, in mediul lui PROPICE.
Poti cauta pe internet si-ai sa vezi ca peste tot se recomanda vreo 40-50 l pt un singur caras. Asta daca vrei sa-ti fie happy si sa creasca cum trebuie. Ca daca nu, poti sa-l tii si-n ceva mai mic si asa va si ramane.
Eu trag spre a fi mari.. pt ca sunt o adevarata splendoare in acvariu cand cresc mai mari :wub:
Nu stiu exact de ce mirosea la tine.. la mine nu miroase chit ca ridic capacu (eu am si capac la el.. e un lucru recomandat).
Dragos, ce pisica periculoasa ai. :unsure: Sau e doar geloasa? :biggrin: :ermm: :dizzy:
:-) S-ar zice ca e geloasa
Dar cainii sunt gelosi?
Sunt..
:biggrin: Si eu care credeam invers. :whistle:
Cainii daca’s in calduri.. iubesc si oamenii chiar
Dand din ass cand se prind de picior 
Dragos, Dolfi este diminutivul de la Adolf! :devil: :biggrin:
Esti pasionat de dictatori? :ermm:
Nicidecum! Hitler se agita precum un ciobanesc german, Stalin a fost parsiv precum un motan si Churchill tinea foarte multe discursuri, deci avea un bun papagal^^!
Nu ai facut o pasiune, dar le-ai studiat ceva comportamentul, actiunile, felul de-a fi. :wink:
Defect profesional! :biggrin:
Ups, ai studiat psihologia? :ermm: :biggrin:
Pai nu e frumos sa-i zici numai lui Hitler pe numele mic…..
Mhh, nu prea suna bine…motanul Iosif si papagalul Winston..hahahha
A trebuit să le dăm când mama a rămas gravidă cu sora mea. În general nu e recomandat ca femeile gravide să stea în casă cu animale, mai ales anumite rase de pisici (Angola, persană, gri de Rusia, siameze, birmaneze… au o subtanță în păr care poate afecta fătul) pot crește incidența malformațiilor… în special una care începe cu f (am uitat de acum 5-6 ani).
Și mama având atunci și o vârstă… și vârsta înaintată dă și ea predispoziții la malformații… dintre un copil și niște pisici, tot pisicile le dai, te gândești la sănătate.
Dar și așa tot am plâns. Eu și cu fratele meu, aproape majori amândoi, dar bociți ca niște țânci, ziceam că plecăm de acasă cu tot cu mâțe, dar nu le dăm, că ne mutăm la bunici un an, dar nu dăm pisicile, etc. Dar până la urmă tot a trebuit să le dăm.
am avut o copilarie foarte frumoasa :) deosebita as spune fara falsa modestie
sa va mai povestesc ca botezam cainii si pisicile impreuna cu verisorii mei :)
ne urcam in podul surii si acolo ii stropeam cu apa si un var canta cate-un Aleluia si Doamne Miluieste!
cel mai frumos caine care l-am avut a fost unul alb cu pete negre si avea ochii albastrii, vai cat ne jucam cu el, din pacate cineva l-a otravit ca l-am gasit mort intr-o zi :(
o sa va povestesc intr-o zi oroarea ce o am zilnic, legata de o pisica
la pasaroi, la pasaroi…:D :tongue:
@ Lusio, daca vrei pesti mari de ce nu-ti iei un iaz? :-)
Pai, una din doua: ori miroase a pescarie, ori miroase a chimicale….a treia varianta nu exista.
Da, câte ceva am invatat, ca am avut si eu acvariu, dar m-am cam plictisit, mai ales ca era o problema când plecam de acasa, vecina care avea grija de menajerie (pisica, pesti, sarpe) punea mereu prea multa mâncare de teama sa nu moara pestii de foame…..
@ Julien :-)))))))))))) pai atunci schimba-l pe Dolfi in Sieg Heil :-)
@ Nice, da, si câinii sunt gelosi, da’ macar nu te sufoca, daca-si dau seama ca au pierdut partida isi baga coada intre picioare si se aseaza pe pragul usii, nu incep sa concureze mâtza…..
Vezi ca nu te-ai interesat suficient. Exista dispozitive care pot sa-ti hraneasca chiar si o luna pestii
Se numeste, evident, HRANITOR AUTOMAT.
Iaz ? Si unde fac iazu ? In balcon ?
Iar la tara n-are cine sa aiba grija.
Si de-as sta la curte mi-as lua ciobanesc german. :biggrin: El ar fi preocuparea mea :wub:
Si ca tot ai zis ca punea prea multa.. la unele aparate pot sa pui si ce doze doresti tu sa tot livreze
Sunt programabile.. pot sa setezi si orele.. La ora X mananca si iar la ora Y iar mananca.
Bani sa ai ca poti cumpara multe care-ti usureaza munca :w00t:
Dragos, nu merge….ce naiba, cum ar suna “Sieg heil, vino aici. vinooooooo aiiici” :w00t:
Si acvariile ca orice alt pet.. cer responsabilitate si grija.
Eu am avut de toate si, te miri sau nu, cu pestii mi-e cel mai usor.
Si au un avantaj gen: Nu fac nicio galagie
Eu sunt sensibil la fazele astea. Am avut niste perusi de ma scoteau din minti uneori. 
La acvariu primesc doar relaxare.
acvariile cu pesti* ca sa fie mura-n gura :alien:
Imi plac cainii, si pe viitor , ma gandesc sa-mi cumpar unul. ii ador, mai ales cand sunt inaca mici :)
asa ca , pina cand intimplari cu animale nu pot spune.
Am avut ceva timp in urma, 2 papagali. unul dintre ei,mereu venea pe umar si statea de vorba in limba lui pasareasca :)…., si mai dansa…. ca sa-mi fie draga si mai mult.
Greu de spus care a fost animalul peferat. Am avut inainte 3 perusi nazdravani. I-am iubit la nebunie, din pacate au zburat (2) ca i-a dat tata pe balcon si a uitat sa le incida usa la colivie. Unul a murit. Se tineau peste tot prin casa dupa mine, mai ceva decat cateii. Veneau cu noi la masa si ciuguleau firimituri, si gustau din farfuriile noastre (pe atunci nu stiam ca nu au voie mancare).
Toti trei au fost baieti. Unul era mai obsedat asa :)) si venea la clamele mele pe care mi le prindeam in par si le caca. Credea ca sunt papagalite. Pana m-am suparat si m-am tuns singura =)) Nu vrei sa stii ce a iesit.
Acum am o pisica, doi hamsteri si doua nimfe. Ii iubesc la nebunie. Pisica pe mine ma iubeste cel mai mult. Ma asteapt seara la usa sa ajunga acasa :)) Sta numai in camera in cre stau eu…
Papagalii nu sunt la fel de prietenosi cu mine, il prefera pe tata :))
“si venea la clamele mele pe care mi le prindeam in par si le caca.” =))))))))))
Poate ni le arati si noua Andria.. nimfele zic :angel:
Lusio, am citit la grapefruits pe blog discutia in legatura cu unele plugin-uri folositoare pentru postatori pe bloguri, din pacate am incercat sa vorbesc cu cei de la blogway pentru edit comment, doar ca acest plugin trebuie integrat in tema, lucru pe care eu nu am reusit sa-l fac. Si este nevoie sa realizez acest lucru ori de cate ori schimb tema. De aceea nu a aparut inca pe blog. Pentru 1 martie pregatesc insa o surpriza! :w00t:
Sa vedem :D
Luisio, uite niste poze cu nimfele:
– el e Paco: http://andriaworld.files.wordpress.com/2010/11/dsc_0735.jpg
– ea e Molly: http://andriaworld.files.wordpress.com/2010/11/dsc_0091.jpg
E, ce zici? Nu-i asa ca sunt adorabili? :wub:
Am avut si-l mai am
pe motanul meu Tomasino… Intr-o zi am fost in parc la un piknic, l-am luat si pe el, dar acolo s-a speriat si a fugit de langa mine… am suferit doua zile 
… pana s-a intors… mare bucurie pe capul meu, credeam ca nu-l mai vad…
Din nefericire, Dragoș, n-am avut animale iubite decât la bunici … așa că întâmplări grozave nu prea am de povestit. :(
@ Lusio, am incercat si cu dispozitive, n-a mers :-) . Oricum, era pisica de hranit, asa ca….o sa-mi spui ca exista dispozitive si pentru hranirea pisicilor, problema e ca o apuca dracii daca e lasata prea multa vreme singura….trebuie musai sa treaca cineva pe la ea macar o data pe zi. O data aproape ca mi-a sechestrat vecina. S-a asezat in fata usii de la apartament si nu i-a mai dat voie sa plece. Mârâia si scuipa. I-a trebuit o ora sa iasa…
Da mai….dar una e sa mângâi un catel sau o pisica si altceva e sa mângâi un caras….
@ Julien, da, dar Dolfi suna prea pacifist :-)
@ DiaNa :-) fain….am avut si eu un papagal pentru câteva zile, lasat de o prietena care trebuia sa plece din oras. M-am inteles bine cu el, i-am lasat colivia deschisa, zbura prin casa dar se intorcea de fiecare data la locul lui. Intra in colivie ca sa manânce sau sa bea apa si dupa aia se aseza pe colivie :-)
@ Andria :-( da, pai ce sa-i faci, papagalii o mai si tulesc uneori…eu am plase la ferestre, sunt bune inclusiv pentru pisica :-) . Hm, ciudat, si de ce nu au voie sa manânce mâncare? Se umfla?
:-)))))) Tare faza cu tunsul. Te-ai si blonduit cumva sau doar te-ai tuns?
Valeleu da’ câte mai ai….Pisica e tomberonista sau vreo rasa asa, mai boiereasca?
@ altcersenin, frumoasa istorioara :-) Câti ani are si ce rasa e?
@ M11, :-( nu e timpul pierdut. Când te vei muta in Noua Zeelanda iti vei lua un cangur si un câine dingo. Sau astia-s doar in Australia?
Dragos, eu sunt un militant fervent pentru pace si progres in lume! Amin! :biggrin:
Daca ai iubita, trece si dorul de a mangaia o pisica/un caine :)))))))
Era în Coana Chirița o fază: „Până ce m-am măritat, chinuiam toate mâțele și eu, dar după ce m-am luat cu matale, nu mi-au mai trebuit mâțe.”
Dragos, pisica e curcitura de Birmaneza cu Siameza sau Tonkineza…ceva de genul. Nu-i cunosc arborele genealogic prea bine :))
De blonduit nu m-am blonduit atunci, ci acum, de curand :)) Eram prea mica, nu ma lasau ai mei!
Da, acum am si eu plase peste tot la geamuri.. dar nici nu mai dau papagalii pe balcon la aer ca inainte. :)) Mi-e frica :D
Am uitat de intrebarea referitoare la hrana papagalilor. Cica nu ar avea voi mancare de-a nostra gatita, nu au voie carne, dulciuri etc etc…doar graunte si fructe/legume proaspete… si nici alea de orice fel, depinde de specia de papagal. Acum nu stiu ce sa zic…in unele articole se si exagereaza putin..dar na! :D
Perusii saracii au mancat ce le-a dorit gusita de la noi: lactate, carne, mancare, ciorba, dulciuri, cafea, vin etc :)) Si nu au avut nimic. :D Dar apoi am descoperit calculatorul si cativa ani mai tarziu (vreo 5) internetul si aminceput sa citesc despre animale si am aflat toate chestiile astea.
Ce rău ești, Dragoș :P
Îmi iau o pasăre kiwi, na !
@ Julien, bravo pacifistule! :-)
@ Lusio :-))))))))))))))) depinde de iubita, daca ai una cu solzi (o sirena, de exemplu) parca ai dori sa mângâi si un câine :-)
@ M11, :-))) ai grija la kiwi, am inteles ca au o consistenta pastoasa si tot felul de sâmburi enervanti si mici.
Sirenele exista doar in poze:
http://3.bp.blogspot.com/_aJeNUfRE5OM/SulvUfz6QYI/AAAAAAAAAHc/LrjrX63lzo0/s1600/Geile%2BMaerchen_18.jpg
:biggrin:
Si totusi.. partea de sus, e fara solzi, deci tot e mai bine