– Si ai grija ce faci pe acolo, ma sfatuieste Mihai, nepotul meu de 13 ani. Nu cumperi nimic pana nu vorbim, sa ma asigur ca e totul in regula.
– Sunt baiat mare, ma descurc, zic eu, cu un zambet superior.
– Esti baiat mare pe dracu’, lasa ca te-am vazut cum faci cand pierde Dinamo.
Ma simt jignit. Sunt totusi adult si baiatul considera ca vorbeste cu un novice. In orice caz, mi-a promis un comision frumos, 750 eur!, daca-i cumpar o proprietate asa cum isi doreste el. Mihai nu poate sa cumpere, e inca minor, iar tatalui lui (fratele meu) ii e imposibil sa-i spuna, ca il cearta. A utilizat la inceput cartea lui de credit si pe urma lucrurile s-au cam complicat. Asa ca mi-a dat mie cei 50.000 eur facuti in ultimele sase luni pe internet prin tot felul de increngaturi pe care mi le-a explicat in detaliu si din care nu am inteles nimic.
Pornim la drum spre Alba-Iulia cu trenul, intrucat prefer sa beau decat sa conduc. Iar la modul in care conduc eu…e mai sigur cu trenul. Acolo ne asteapta cumnatul meu, care urmeaza sa ne conduca peste tot in judet, cu masina lui 4X4. In timp ce eu beu.
M-am interesat si eu pe ici pe colo, i-am pus si pe altii sa se intereseze si am aflat ca pe langa Cugir ar fi proprietati interesante, la preturi foarte mici. Cugirul e un oras aproape mort, industria de acolo e deja istorie. Dar peisajele sunt superbe. Cineva dornic de liniste si de densitate scazuta de bucuresteni manelisti gaseste in acea zona locul ideal. Asa ca ajungem in comuna L, satul K, sa negociem cu un batranel casa pe care o are (fosa septica, doua bai, doua etaje, sufragerie, bucatarie, 5 dormitoare, apa curenta din doua izvoare independente, curent electric, numa’ ca nu are conducta de gaze, ci centrala termica automata pe lemne; lemnele sunt aduse de tigani pe sest, din padure, 15 lei caruta). 800 mp locuibili are casa. Iar curtea – vreo 5.000 mp. Pruni, vita-de-vie si tot felul de legume, ce-i trebuie unei gospodarii sa aiba pentru tot anul fara sa se duca la Kaufland. Dincolo de curtea lui e padure. Salcami, pini, brazi. Abia ma tin interlocutorul si prietenii cu care am venit sa nu ma avant in padure. Ma avertizeaza: sunt porci mistreti! Pentru mine nu e cine stie ce amenintare. Porc mistret nu am vazut decat in farfurie si nu parea deloc periculos. Mi se povestesc vreo 6 povesti fioroase, cu scopul de a ma calma, cu salbaticiuni care au papat oameni, si ma mai temperez. Lasa ca vine ea vara….
El pleaca din tara. Are de ales dintre doua variante teribil de dificile: ori se duce la Toronto, la fiul sau neurochirurg, ori la Los Angeles, la fiica sa avocat international. Ii e greu sa aleaga. Stie doar ca trebuie sa traverseze timp de multe ore cu avionul o apa mare.
Iesim la plimbare prin zona. Si marocani – intreb – n-aveti? Batranelul se uita amuzat la mine. A inteles ideea. “Triburile” sunt mai in josul satului, langa garla. Aici, in susul satului, nu intra decat cei acceptati, care fac ceva treaba. Nu e niciun fel de problema.
Ne intoarcem in casa. Mi-e o foame de lup. Si o sete pe masura. O slaninuta, niste carnati si un strop de tuica? Ma interesez ce inseamna ‘tuica’. “Pai ase, pe la 70 de grade”. Suna bine. Sa vina!
Mancam, bem (fiecare ce-i suporta organismul) si incepem sa vorbim de acte. Acte?? Ce acte? Pai batem palma, bem aldamasul si asta e tranzactia! Cum?, zic eu, si acte? Adica ceva scris nu exista? Batranelul se uita la mine jignit. “Da, sunteti de la Bucuresti, din Regat, voi nu stiti cum e la noi. La noi, domnule draga, e cutuma. Eu iti dau tie ce am si fii sigur ca nimeni nu contesta. Ase se desfasoara lucrurile la noi de o mie de ani. Noi am fost dominati de austrieci, nu de turci. Noi avem cuvant. Daca vrei neaparat – facem o chitanta de mana”. Zau? “Pai, zic, daca ai nevoie de o garantie, pentru un imprumut?”. “Ce imprumut domnule draga, aici ne ajutam noi intre noi. Daca ai nevoie de ceva imi spui mie si-ti dau”.
Simt ca pierd partida. Incerc sa-l sun pe Mihai, dar nu am acoperire. Intre timp, toata lumea se pregateste. Unde mergem? Pai cum unde?, la Primarie! Totul costa 30.000 eur, la primarie trebuie sa anuntam tranzactia, ca sa se stie. Totul se rezolva la primarie, care e de toate: si presedintie, si minister de finante si ce vrem noi. E o comunitate mica, toate se rezolva aici, in mijlocul comunitatii. Incep deja sa ma simt important ca am fost bagat in notiunea de “comunitate”.
Unde e primaria? Colea, peste deal, la o aruncatura de bat. Nu e nevoie de masina. Mergem pe jos. Mda. Timp de 3 ore, dar e bine, parca incep sa-mi revin dupa ‘tuica’. Mosul merge de n-are treaba, abia pot sa ma tin dupa el. Are 80 de ani. Ma intreaba de ce varsta sunt si parca mi-e jena sa-i spun, la halul in care gafai. Si eu, care ma credeam rezistent…
In sfarsit, cu chiu, cu vai, ajungem. E ora sase seara. Primarul … nici el nu pare foarte treaz, e rosu in obraji si are o privire nefiresc de sticloasa. Mosul ii spune pentru ce am venit. Foarte bine, zice primarul. Banii s-au dat? Intind banii catre batranel. Perfect. Aldamasul s-a baut?, intreaba primarul, uitandu-se atent spre mine. Ca am baut – asta e clar pentru oricine, dar stiu si eu care din portii o fi fost aldamasul? Toata lumea e de acord? Daaaaaaa….Se opune cineva? Nuuuuuuu….Cine s-ar putea opune? In locatia cu pricina suntem numai noi, care suntem de acord sa facem tranzactia, ca doar d-aia ne-am adunat acolo!
Si iesim. Eu sunt total derutat. Chiar inginer fiind, imi dau seama ca lucrurile nu par a fi in regula. Dar notariat, administratie financiara, schite, autorizatie de constructie, punere in posesie, rol fiscal, toate astea nu trebuie rezolvate?
Batranelul se uita cu mila la mine.
“Stai domnule draga linistit, ce te tot agiti?, ca le rezolvam pe toate.
Ase e la noi”.
Da, zic eu. Cutuma, bat-o vina…..
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=6QvXWiQ3dqU]
Ce ţi-e şi cu viaţa de la sat. La fel ca la oraş, numa’ că mai bine :)
Pai da, cum o prezinta Dragos, zici ca-i raiul pe pamant… :)
Păi şi nu e? :D
Am explicat intr-un comment putin mai jos ce inseamna raiul pe pamant in viziunea mea. Deocamdata am casa la munte(ma rog, intr-o zona subcarpatica), dar nu se pune problema sa ma mut acolo, nici nu-mi doresc, nici nu cred ca mi se potriveste acel stil de viata. Am tot discutat subiectul, nu mai are rost sa reiau ideile principale.
@ Iulia, din punctul meu de vedere, in ziua de azi, chiar ca e mai bine la sat.
@ Nice, nu e chiar Raiul, ca uneori mai vin bucurestenii sa faca un gratar la iarba verde….
Dragoş, normal că e. Nu tu vecini ce-ţi respiră în ceafă. Nu tu smog. Nu tu îmbulzeală…
La multi ani și ție, Dragoș!
Parcă sunt profa de română :)
Am recunoscut că mi-e dor de tine într-un timp :)
Frumos textul! E amuzant, așa cum mă obișnuisem, „curge”.
Ești prea agitat cu actele alea, adevărat, dar te cred. Și eu aș gândi la fel. Nu prea îți permiți să mergi pe „cuvânt” în „lumea noastră”. Și eu aș vrea o casă cum ați cumpărat voi… ce bine ar fi! Mă și imaginez :D
interesanta poveste dar ce mai uimit a fost suma castigata de tanar de pe urma internetului. Oare chiar poate fi adevarat?
Nu contest dar pare de basm…Plus ca daca era un alt tanar in locul lui bat pariu ca si-ar fi cumparat masina vreun bmw seria 6 … cine stie, dar o casa in mijlocul naturii, pare dubios.
Cata incredere exista la sat…e uimitor sincer, iar suma castigata de nepotelul tau ma cam foarte uimeste ;))
O poveste probabil adevarata, insa n-as fi semnat cu o strangere de mana o vanzare. Indiferent de argumente. Cat despre cutuma, ea nu este recunoscuta de statul roman care se bazeaza pe legea scrisa. Nici macar precedentul nu este bagat in seama. Drept pentru care ma chiar intreb daca ai facut o astfel de tranzactie sau doar este o intamplare care nu s-a finalizat, dar ti s-a parut haioasa.
Daca vanzarea s-a definitivat in forma aceasta, cred ca a fost o mare ulcica cu tuica si-o slana din cala-afara de gustoasa, plus ca asigurarile mosului privind eventualii “africani” merita inca un pahar.
Oricum, draguta experienta si frumoase locurile cu sau fara mistreti. :)
La multi ani!
Ah……am uitat sa scriu ca e pamflet….E o povestire care are un anumit parfum de adevar, dar atâta tot.
@ Ada, La multi ani! Sunt onorat ca si tie iti e dor de mine, credeam ca numai mie imi e dor de tine :-)
Multumesc mult domnisoara profesoara.
Pai iti urez sa-ti cumperi o casa din banii pe care-i vei primi pentru prima ta carte.
@ Pato, baiatul a câstigat ceva bani, dar nu atâtia :-) . Dar e adevarat ca mi-a explicat cum a facut si ca nu am inteles nimic.
@ ZuZu, nu stiu daca se intâmpla peste tot, eu am mers prin Alba…si chiar cunosc un caz personal, cineva care a cumparat o casuta si ceva teren, iar vânzatorul i-a intocmit pâna la urma un act de mâna, si asta dupa 6 ani, timp in care nimeni nu a zis nimic, nimeni nu a contestat nimic. Iar actul cu pricina a fost intocmit in urma insistenetelor unei prietene de familie, care e avocat si l-a tot batut la cap pe cumparator sa obtina ceva scris. Omul s-a dus la vânzator cu un act facut de avocatul respectiv (dupa sase ani!), i-a explicat ce si cum si vânzatorul a semnat in prezenta a trei martori.
@ QED, La multi ani!, si multumesc :-)
Ai dreptate, dar prin anumite parti inca se mai poarta. Cutuma are o situatie incerta, pe undeva prin Constitutie se pomeneste si de “obiceiul pamântului”, dar evident ca in fata statului conteaza doar legea scrisa. Nu insa in fata unor comunitati invatate din mosi-stramosi sa procedeze mai mult verbal.
Am ajuns sa scriu povestirea in urma faptului ca intr-adevar am vrut sa cumpar ceva pe acolo, dar m-am lovit de aceasta problema. Multi dintre posesorii de pamânt nu prea au acte oficiale, desi nimeni nu le contesta dreptul lor de proprietari. Unii din ei isi platesc impozitele, dar in general ti se spune de la primarie, sau daca intrebi pe cineva de pe acolo, “du-te si vorbeste cu cutare, ca e pamântul lui”, chiar daca nu apare nicaieri in mod oficial ca ar fi al lui.
sa-mi explici si mie!
:-) :-) :-) Pai nu prea am ce sa explic. Daca nu am inteles nimic….
Surprinzator sau nu, mi-ar fi placut sa se fi pastrat obiceiurile si acum si sa traim fara teama si linistiti cu mistretii nostri, cu pasunile noastre, cu livezile noastre. Insa, vremurile ne obliga. Descrii o lume aproape perfecta intr-un mod agreabil si cu iz de zambet. Nu-mi mai multumi; este adevarat. :)
Dragos, daca articolul se doreste o pledoarie pentru viata la tara(la munte), lipsita de stres, griji, agolmeratie, bucuresteni manelisti, birocratie, caracterizata in schimb de liniste, aer curat, natura creatoare de peisaje ireal de frumoase, intelegere, incredere, omenie, respect reciproc, civilizatie, traditii, cred ca si-a atins scopul. E suficient de persuasiv. :)
Daca vrei sa reliefezi talentul noii generatii de a face bani(pe net) si de a-i investi cu cap, consider ca ai reusit iar sa fii(oarecum) convingator.
Dar eu cred ca tu ai urmarit sa ne prezinti, daca mai era cazul, hobby-ul vietii tale. Si nu ai lasat loc de dubii.
@ QED, I’ve got the message :-) . Nu se pot pastra toate obiceiurile, ca Europa vrea sa fim din ce in ce mai ‘civilizati’.
@ Nice, articolul e un conglomerat de ‘pledoarii’ :-)
Observ, esti pus pe fapte mari la inceput de an…
Asa incep fiecare an, ca din tun, sunt pus numai pe fapte mari. Prin februarie incep sa ma calmez si suspin in asteptarea Martisorului, când ma pupa fetele. Iar dupa ce trece Martisorul astept cu nerabdare sarbatorile pascale. Dupa care ma târasc spre concediu. Si tot asa….
La multi ani Dragos!
frumos ai povestit, se vede ca Ardealu’i fruncea! (ca sa am laud si io putin :))) )ca aici oamenii sunt cumsecade si deasta iti place la noi, in plus avem paduri si locuri superbe, si se plateste putin sau chiar deloc :)
viata la tara e frumoasa, are mult farmec si am observat ca pentru voi bucurestenii are un parfum aparte :) Noi cei acre am crescut in asemenea locuri nu le apreciem dar am destule rude care atunci cand vin in vizita stau numai prin paduri, pe camp, savureaza din plin toata bogatia naturii
nu ne da nepotul tau si noua pontul? ca ne-am imbogati si noi dc am sti cum ::)))0
Cum Ardealul, eu stiam ca Banatu-i fruncea?!?
Nice, e clar ca pentru Dragos si pentru noi ardelenii Adrealu’i fruncea! :)
Aha, am inteles, romanul e atat de mandru si incantat de locul unde s-a nascut incat fiecare considera ca acela e cel mai important din tara. Astfel, constanteanul apreciaza ca Dobrogea e fruncea, vasluianul si bacauanul gandesc ca Moldova e mai cu mot, iar bucuresteanul e convins ca din Bucuresti se da ora exacta. Tind sa-i dau dreptate celui din urma.
desigur ca asa este, ai descris foarte bine :) dar cum sa nu-mi creasca mie inima cand vad ca si bucurestenii apreciaza ceea ce avem noi, apoi nu suntem fruncea?
Da, Banatu îi :)))) :P:P:P Încă nu s-a schimbat nimic :))))
La multi ani, Lilly! Eu stiam ca “Ardealu-i mintea” :-)
Da, pai sunt alt gen de oameni, asta e adevarat. Si multe locuri sunt cu adevarat superbe.
In general nu prea apreciezi la adevarata valoare ce ai de-a gata, ti se pare ca asa e normal sa fie.
Nu pentru toti bucurestenii e la fel. Nice, de exemplu, are alta opinie :-) . Pe lânga asta, eu ‘sufar’ când merg cu prietenii pe undeva la sfârsit de saptamâna, ca nu se misca decât pe o raza de 4 metri de lânga gratar. Nu s-ar duce mai departe nici daca le-ai promite vreun premiu Nobel. Asa ca….in caz ca ma mut unde mi-am propus o sa am padurea lânga mine, o sa fie un mod de viata, nu exceptia de la sfârsitul unor saptamâni.
:-) Am sa vorbesc cu el, sa vedem daca e dispus. Saracu’, mie a incercat sa-mi explice, dar cine sa-l inteleaga?
mintea-i de sub frunce, Dragos! :))))
sa sti ca m-ai inspirat sa scriu un post zilele urmatoare
eu iti doresc sa-ti iei o casuta latara, langa o padure si o apa curgatoare unde sa poti sa-ti incarci mereu bateriile :)
pe copii ii duce mintea, noi ne ramolim nici nu putem sa-i intelegem :))))
Așe-i dară pe la noi aice-n Ardeal. Avram Iancu îi în noi tăți! Batem palma la plăți!
Corect, dar ce e pentru voi loc comun pentru noi e lucru de mirare :-)
Dragos, eu am doua curiozitati? Las la o parte, treaba cu muntele. Si mie imi place la tara, acolo am crescut pana la 6 ani, si imi place si muntele :d
1. ce ai baut pe drum? :d
2. ce ai facut cu banii primiti drept comision :P :)) ?
Hopa, lume noua! :P Si eu am o curiozitate care nu-mi da pace: ce mai faci, tinere? :)) :P :D
La prima intrebare iti pot raspunde eu: PALINCA, mai intrebi? Mai exista alta bautura pentru Dragos? 8O
Si la a doua as incerca un raspuns: si-a cumparat provizii de palinca pentru tot anul.
Hey :d Sa zicem ca intineresc!
=))))))))))))) O sa astept totusi raspunsul lui Dragos. :D
Mda, lumea buna intinereste in tara asta. :( :P Pai crezi ca o sa fie prea diferit de al meu? :))
Multumesc frumos pentru apreciere! Vom vedea comentariul si vom analiza atunci =))
My pleasure. :P
Ce bine ma cunoaste Nice….Da, palinca, e iarna, e frig, palinca iti regleaza tensiunea, ajuta la digestie, optimizeaza circulatia sângelui, respiratia, iti ascute simturile si cred ca mai are si alte numeroase efecte benefice :-)
Pai…inca nu i-am primit :-) . Se intereseaza nepotul daca poate sa faca ceva cu … ‘actul’ pe care i l-am adus si dupa aia.
Hihi :d Aia cu digestia e reala.Eu tin minte ca stateam la gazda in Vetel (unde e castrul roman de la Micia)-langa Deva, asta prin 2003 vara, si vine sotul gazdei la mine si la colegul meu dupa o masa din aia copioasa cu carne si smantana cu o sticluta de juma de litru in care era palinca. mai avea vreo 4 degete in ea. ne intinde sa bem. Eu am luat o gura, nu stiu cate grade avea, dar am simtit ca arde tot in mine…..mi se facuse iar foame =)))
Atunci asteptam nepotul sa rezolve treburile ad-tive. Sa ii uram noroc! :D
:-)))))) pai iti spun eu, ca am baut mai mult de o gura de palinca: si celelalte sunt reale! :-)
Nope, el nu rezolva problemele administrative, el verifica daca sunt in regula actele….Daca nu, tot eu va trebui sa le rezolv. Ca el e minor!
Dragos, stai linistit ca si eu am baut mai mult de o gura de palinca, dar aia a fost maximul…..fara sa fiu eretic, parca m-a botezat ca nu am mai simtit nimic cateva secunde :))
:-)))))))))))))))))))))))))))))) Asa mi s-a intâmplat si mie prima data. Stii cum se spune….prima data nu se uita niciodata! :-)
mare adevar in zicala aia….de uitat nu o sa uit niciodata :d :p
:-) :-) :-) :-) Pai n-ai cum. Imi amintesc si acum, parca ar fi fost ieri…era pe 4 ianuarie (ca sa vezi!), cu mai multi ani in urma…Mult mai multi. Eram colegi. Ea s-a dezbracat si s-a intins pe canapea. Eu am ramas incremenit in proiect. Ea mi-a zis: vino naibii incoace! Apoi totul a decurs de la sine….
Asa si cu bautura.
Eram colegi. Ea s-a dezbracat si s-a intins pe canapea. Eu am ramas incremenit in proiect. Ea mi-a zis: vino naibii incoace!
Wou, cat romantism…
Nu mai exista romantism de mult, Nice :P:P:P
:( :( Asa-i, dar in cazul asta e si vina noastra!
Fetelor, cum sa nu fie romantic? Dragos v-a lasat sa va imaginati voi…restul..decorul, emotia, privirile, momentele in care ea s-a dezbracat….atmosfera din camera…..hai, mai? :D
@ Vacitim :-) :-) :-) :-) , multumesc pentru ca mi-ai luat apararea. Eu sunt inginer, nu poet, am explicat asa, ca si când as fi montat o flansa.
@ Nice, M11, a fost si ceva romantism. Dupa…eveniment ea a adormit iar eu am mâncat pâine cu parizer si margarina (unt nu se gasea). A fost o combinatie delicioasa.
Hmm, vacitim, “vino naibii-ncoace” nu e chiar romantic. :D Sexul e sex si dragostea e dragoste, zic eu.
@Nice: Ufff … oare ?
8O Hopa, mi se pare mie sau am descoperit un barbat romantic pe blog, atat de romantic incat vede romantismul chiar si acolo unde acesta lipseste cu desavarsire…
Anca, sunt convinsa. :( Bine, eu am recunoscut ca nu-s foarte romantica, la genul ca nu ma omor dupa plimbari in parc, cina la lumina lumanarilor etc, dar aveam pretentii de la celelalte fete/femei…vad ca sunt mai rau ca mine. :)) :P
Categoric, sunt de acord cu tine, sexul e sex, iar dragostea e dragoste. Sexul e un act mecanic, lipsit de sentimente, nu presupune preludiu, un fel de descarcare. Dragos m-ar contrazice… :(
poi daca or fi fost studenti… vroiai sa o scoata la hotel de 5 stele sa manance fructe de mare stropite cu sampanie fina?:))
salamul nu lipseste de la multi studenti… pe vremea lui n-a mai lipsea asa ca avea parizer:))
Ps- romantic e daca se simt amandoi bine nu ce crede restul…
Asa cum spunea, pe vremuri, un militian: “Actili vorbeste, tovarasi!”; tind sa ii dau dreptate :D ! In cadrul statului modern, nu prea te crede nimeni daca nu ai acte doveditoare….este trist ca, uneori, chiar si avand acte in regula, prin diverse masinatiuni oneroase, poti sa fii lasat cu ochii in soare!
@ Julien, foarte adevarat, DAR oamenii stiu una si buna: asa merg lucrurile de o mie de ani, ce rost ar avea sa schimbe ceva care functioneaza? E adevarat ca in ultima perioada parca au inceput sa fie cumva mai receptivi pentru ca vin tot felul de ‘oameni de la oras’ care procedeaza exact ca la oras: vor acte valide dpdv juridic, trecute prin notariat etc etc etc.
…si vorba ta: o poti pati chiar si având acte in regula. Ori acolo se stie mereu ce si cum, toata comunitatea stie ale cui sunt o anumita portiune de pamânt, o casa, o parte de padure, si acest ‘amanunt’ e foarte puternic in ochii lor.
Buna dimineata si La Multi Ani, Dragos!
Trebuie sa recunosc ca atunci cand trec dincolo de Carpati, la mine acasa, cum imi place mie sa spun, in dragul meu Ardeal, este o alta lume. O lume in care inca exista respect, cuvant, obiceiuri frumoase. Oamenii privesc altfel viata si stiu sa se bucure de ea, stiu sa si-o traiasca. Nu exista acea goana dupa bani… bani si iar bani (cel putin in mediul rural).
Personal mi-a placut pamfletul tau cu iz de real. :)
Buna dimineata Maria si La multi ani!
Multumesc pentru complimentele faine pe care mi le-ai facut in perioada in care am fost mai putin prezent pe blog si multumesc si pentru aprecierile la adresa acestui articol-pamflet.
Asa e, oamenii Ardealului stiu sa se bucure parca mai altfel de viata. Si au respect pentru cuvântul dat. Deunazi discutam cu cineva din Alba Iulia, omului i-a sunat telefonul si a zis ca ‘afacerea’ nu mai e de actualitate (‘afacerea’ fiind subiectul discutiei noastre), ca a batut deja palma cu cineva (cu mine adica) si nu-l mai intereseaza alta oferta. Probabil ca de dincolo s-a ‘insistat’, intrucât partenerul cu care discutam i-a repetat: “dar nu intelegi ca nu ma mai intereseaza nicio oferta”? In timp ce vorbea, chiar imi inchipuiam ce ‘licitatie’ s-ar fi nascut la Bucuresti….
Pe de alta parte, vorbind cu cineva despre dorinta mea de a ma muta la Alba Iulia, omul s-a uitat lung la mine si a spus cam asa: “Te inteleg. Oamenii aia de acolo sunt atemporali, ti se potrivesc”. Personal, am luat-o ca pe un compliment….
Dragos, nu ma intelege gresit, nu am nimic cu ardelenii, moldovenii, banatenii etc, pentru mine toti oamenii sunt la fel, nici mai buni, nici mai rai, nu fac si nu voi face niciodata discriminare, insa nici nu-i ridic pe un piedestal pe unii in detrimentul altora, am o pofta nebuna de viata, vreau sa traiesc la maxim, vreau sa ma bucur de tot ce are de oferit Terra. Da, ma deranjeaza aglomeratia, agitatia, proasta crestere, tupeul, mitocania, incerc sa le fac fata, sa le ignor, nu ma pot obisnui insa cu ele, dar de aici la a ma gandi serios la a ma muta pentru totdeauna intr-o casuta in varf de munte sau chiar intr-un sat uitat de lume…e cale lunga.
Dar cine te intelege gresit draga? Pai in primul rând nu e vârf de munte (as fi vrut eu…), e la poalele unui deal…cam pe la 700 metri inaltime, un pic mai sus de Alba-Iulia. In al doilea rând nu e chiar un sat uitat de lume…e la zece minute (cu masina; juma’ de ora cu bicicleta si, daca imi pun mintea, pot sa merg si pe jos) de stadionul din Alba. Stadion pe care va juca Dinamo in sezonul viitor, intrucât va fi retrogradata din cauza problemelor financiare si va fuziona cu Unirea Alba-Iulia.
Pe urma….eu sunt bucurestean, problema e ca in Bucuresti nu mai poti sa respiri si inteleg eu sa fac anumite compromisuri, dar pâna la aer. Am facut compromisuri o viata intreaga, gata! Si, daca mai stau mult pe aici, cu viata asta comoda si bani care imi vin fara sa fac nimic, ma transform in ceea ce nu am dorit niciodata sa devin: un individ flasc, cu burta mare, ceafa groasa si care gâfâie dupa ce merge 10 metri pe jos. Iar acum diferente de civilizatie nu prea mai sunt: acolo ai apa curenta, CURATA!, curent electric, internet, acoperire telefonica…singurul lucru mai neplacut e ca va trebui sa conduc, ceea ce inseamna ca va trebui sa beau mai putin. Asta e, nu le poti avea pe toate.
Acuma, fiecare are anumite atractii. Mie imi plac ardelencele (Nora, Ada, Silvia, M11, nu va faceti insa griji; imi place si de voi!), palinca, aerul curat, densitatea scazuta, viata la relanti. Ghici unde le gasesc pe toate astea….
Nu, nu iti plac, preferi ardelencele. ;) Mi se pare firesc… ;)
Da fiecare cu atractiile lui, eu sunt atrasa ca un magnet de …Europa. :) :) :)
ooopss … am scapat de o grija … chiar ma temeam ca nu-ti plac moldovencele blonde si in plus familiarizate cu ardealul …
Placerea a fost de partea mea Dragos, chiar cred ca si tu si Nice sunteti 2 oameni minunati care fac o treaba buna impreuna pe acest blog.
In ceea ce priveste cuvantul dat eu am ramas la fel chiar daca nu mai locuiesc de mult acolo, in varf de munte, cum spune Nice. Imi respect cuvantul dat chiar daca dupa o reflectare mai atenta asupra subiectului imi dau seama ca nu am ales decat varianta potrivita si nu pe cea mai potrivita dintre cate aveam.
Nice, cred ca macar pt 1 an ar trebui sa incerci sa traiesti in Ardeal, ai sa vezi ca te vei intoarce un alt om de acolo.
Eu nu locuiesc in Bucuresti, ci in alt oras mare din tara, dar atunci cand vin in Bucuresti (si o fac destul de des, maxim la 3 luni) ma simt ca in mijlocul unui mare haos. Probabil ca voua va place aceasta agitatie, insa eu iubesc linistea si starea sufleteasca pe care ti-o da Ardealul, o stare de bine, de respect, de pace si liniste interioara, de armonie.
Bine punctat, Maria. O alta persoana cu care am vorbit zilele trecute, tot din Alba, fost cadru militar, mi-a zis asa: “Pe vremea lui Ceausescu aveam numeroase delegatii in Bucuresti. Când ajungeam in Gara de Nord…parca ar fi fost Gara Centrala din Hanoi. Soseam pe la 08.00 si pâna la 14.00 aveam in stomac in jur de un kil de algocalmine”. Iti dai seama, m-am topit de râs…
Dragos, eu vin de nevoie la Bucuresti, daca ar fi dupa mine nu prea as calca pe acolo cu toate ca acolo am prietenii cei mai dragi sufletului meu si acolo mi-am facut facultatea.
Multumim pentru cuvintele frumoase, Maria. Incercam sa ne simtim bine cu voi, asta e principalul nostru scop.
In ceea ce priveste mutatul in alta parte decat Bucuresti…ei da, ar fi ceva, dar in niciun caz nu as alege o zona din Romania. Eu sunt fascinata de orasele medievale din Europa, as alege de ex. Bruges. :) :) :) Ca sa nu mai spun ca inima mea a ramas deocamdata in Girona. In Catalunya. In Spania, sper sa nu se supere catalanii pe mine. :P
Eu sunt bucuresteanca din tata-n fiu(daca-mi este permisa exprimarea), am aici casa mea, jobul meu, nu se pune problema sa ma mut in alt colt al tarii nici macar pentru o perioada. Am fost in vacante in Brasov…stiu ce inseamna Ardealul. Dar nu sunt deloc extaziata…
@ Nice, zi draga pe sleau ca e vorba de Sagrada Familia, ca oricum stim despre ce e vorba :-) .
:) :) :) Da, e vorba de Sagrada, dar si de Teatrul Muzeu Dali, de zidurile romane ale Gironei, de stradutele inguste din Figueres…si ma opresc aici cu enumerarea caci dorul ma copleseste.
@Dragos: Simpaticule :))
@Nice: Goooooo Asia :P :D:D:D Si South America !
Nuuuu, Asia nu. :( :P Sa nu aud de ea. In South America as merge insa, e acolo ceva ca ma fascineaza…Iguazu. :))
:)) Ma rog, pentru mine va fi always Go New Zealand, asta-i partea a 2-a :)) Oricum imi doresc sa vizitez toata lumea.
Dragillor, va parasesc, ca scriam de la laboratorul de info :)) :D Ne mai “citim” !
Merci de vizita, te mai asteptam. Always a pleasure. :) Bafta la info. Nu ati inceput examenele? 8O
@ M11, ma simt tradat, cum ramâne cu plecarea noastra in Noua Zeelanda?!?!?!?!? :-(
PS: multzam fain pentru “simpaticule” :-)
Vezi bine ca nu te-am tradat, dar SPAM-UL ASTA :)) :P:P:P Gata, am fugit :D
@ Nice :-) :-) :-) :-) romantismul e relativ. Pai ce era sa fac, sa-i cânt sub balcon o serenada, stând cu picioarele-n zapada? M-ar fi arestat unchiul ei, care era sectorist in zona…Asta e, alte timpuri, alte valori, alt romantism.
Dragos, tu ai o scuza, esti inginer, dar tipa? :)) A mai si adormit la sfarsit… Deci clar, o atitudine lipsita total de romantism.
Iar pretextul ca era iarna, ger, socialism/comunism, nu prea tine. :P
@ M11, sunt de acord cu tine, sexul e sex, dragostea e dragoste. Corect
Dar “vino naibii incoace” nu mi se pare lipsit de romantism :D
Da, se pare ca barbatii au o alta viziune asupra romantismului decat femeile…
Marin, si tu tot inginer esti? 8O
Cum mai alta viziune decat voi? Doar am fost de acord cu amandoua. :)))
Stii bine ca nu-s inginer :d :p
Nu, nu ai fost. Ne-ai dat dreptate, dar in alta privinta, nu in cea a controversatului romantism. :(
Mie mi se pare lipsit rau de romantism :(
Foarte frumos scris. Felicitari Dragos, mi-a placut mult :)
@ M11, te asteptam sa te intorci din cursa! Si da, nu m-ai tradat, ufff!, cât de nelinistit am putut fi…bine ca s-au lamurit lucrurile.
@ Nice, da, scuze, am uitat sa precizez, intâi mi-a pregatit mie de mâncare si dupa aia a adormit :-) . Acum e mai bine?!?!?!?!
@ vacitim :-) multzam fain maestre. Pentru sustinere.
@ Maria :-)))))))))))))))))) pai in perioada aia prea multe sanse de romantism nu erau. Teoretic nici la hotel nu puteai sa stai in aceeasi camera cu prietena, trebuia sa fie sotie…era iarna, erau zicalele alea haioase cu “sunt a ta, dar nu ma dezbraca” sau “moartea vine prin calorifer”…erau cartiere intregi cu 5 ore pe zi de curent electric…cui naiba sa-i pese de romantism adevarat atunci? Gândeste-te numai ca pe la sfârsitul epocii de aur nu se mai gasea nici macar parizer….
@ Andria uau!, ce compliment dragut! Multumesc! :-) da’ sa vezi când am fost 6 zile in rai….sa vezi ce povestire am facut dupa aia :-)
“sunt a ta, dar nu ma dezbraca” :))))))))))))))) Asta nu o stiam, dar e dementiala. :)) Uite ca lumea nu-si pierduse simtul umorului…macar atat. :(
Si cica sa mai crezi in barbati… :P
Vezi Dragos, ti-ai gasit repede un aliat nesperat. Marin ne-a tradat! :))
Eu nu inteleg…. aici nu e de tradare sau nu…. e o camera, e dorinta, sunt emotii care s-au strans si cand femeia zice “vino naibii incoace”, tot voi sariti pe noi ca nu suntem romantici. Ce ati fi vrut sa zica? Nu e romantic, ma duc sa iti prepar cina.
Pleca aia pana atunci.., serios….acum :d
Marin, eu niciodata nu mi-as exprima emotiile fata de un barbat astfel. Nu, categoric, si nici nu mi-as dori ca el, in apogeul romantismului sa ma strige:”vino naibii incoace”. :( Slava Domnului ca nu am intalnit un astfel de…romantic. :) :(
Nice, te inteleg, te cred, stiu ca asa este.
Dar ea la strigat pe el, nu invers, asta incerc eu sa va spun…. Pe mine si pe Dragos ne acuzati degeaba de lipsa de romantism :d
He, he, nu te acuza nimeni, tu ai recunoscut mai sus ca detectezi romantism in chemarea fetei. Iar comentariul tau de la 1:04 imi sta marturie. :)
vacitim ianuarie 4, 2011 la 1:04 pm | Răspunde
@ M11, sunt de acord cu tine, sexul e sex, dragostea e dragoste. Corect
Dar “vino naibii incoace” nu mi se pare lipsit de romantism :D
Nice, nu-s aliata lui Dragos, numai ca mi-e dor de acasa, chiar daca acum nu ma mai leaga nimic acolo.
Maria, ma refeream la Vacitim, la chestia cu romantismul. El(Vacitim) era in tabara mea de obicei. Ma rog, noi glumim aici, sper ca ai realizat…
subscriu :)
Stiu de gluma si am observat ca tonul discutiei era glumet, dar tot nu votez cu Dragos :P
:)) :P :D
Dragos, sunt ceva mai coapta decat par (ca sa nu spun baba) si stiu cum era pe timpul lui Ceausescu chiar daca abia imi mijisera tuleii si cu toate astea cred ca nitel romantism nu strica…deh asa sunt eu mai visatoare.
Apoi dară… aldămaşu e aldămaş… obiceiu-i obicei! Numa bine Fragoş şi mă bucur că ai trecut prin Alba Iulia!!!
Nice, nu ma simtea acuzat! Am vrut numai sa stabilesc ce am scris mai sus!
Nu neg, in conditiile optime, o astfel de afirmatie are o doza de romantism…. chiar il invidiez pe dragos :p
8O Cu alte cuvinte, iti doresti si tu o fata care sa te cheme, in cel mai romantic mod cu putinta: “vino naibii incoace,” sa-ti pregateasca paine cu parizer si margarina, dupa care sa adoarma…interesant, ce fantezii au barbatii.
:P :D
Mi-am notat.
Azi, interpretezi tot , dupa cum vrei :)) Am scris in conditiile optime. Nu mananc parizer si nici margarina… Deci, nu , nu am astfel de fantezii.
O sa gatesc eu :d :p….si de adormit, neahhhhh
“Azi, interpretezi tot , dupa cum vrei ”
Si nu numai… 
Incepi sa semeni cu Dragos.
@ Maria, important e sa ai sufletul tânar, ceea ce la tine oricum se aplica :-) , dar exista mai multe feluri de a intelege romantismul. De exemplu, pentru mine (la vremea aia) si pentru George Constanza ‘romantism’ insemna un sandwich cu parizer. Ce vrei, mi-era foame….
Ca sa nu mai spun ca am intâlnit si femei (una, de fapt) care nu suporta sa-i duc flori….
@ Nice, nu te bucura prea tare, ca vacitim a subscris la comentariul meu :-) :-) :-)
@ Cristi, asta e :-) . Nu-ti face griji, daca ne mutam in Alba vom trece permanent pe acolo :-) :-)
In your dreams. :P Marin voteaza cu mine! :))
De subscris, am facut-o la cea a spus Nice :d adica, era mesajul adresat Mariei, acela ca noi aici glumim, adica nu o sa ne scoatem ochiii :d
Nice, pe legea mea ca sunt unic si irepetabil :d
Stiu ca esti, m-am convins demult. :D
multam fain :d :)))
Ma da ce fundal shitty :(
:))) Acum e mai bine? :D
Desi imi da flash la ochi.. e mai bine :)))
Pai nu mai stiu ce sa mai pun ca fundal, am innebunit cautand ceva potrivit pentru blogul asta. :( :( :P Ce zici de asta cu braduti?
E fain.. full screen :D
Dar scrisul e lizibil? Nu e deranjant pentru citit? Diana mi-a reprosat lucrul asta cu un fundal mai vechi…
La mine e perfect lizibil si deloc deranjant
Ma bucur sa aud asta, deocamdata il voi pastra pe acesta, si-mi voi continua cercetarile in vederea identificarii fundalului ideal. :P Dar cu tine ce s-a intamplat de ti-ai schimbat gravatarul in care pluteai de fericire in asta care semnifica tristete, deprimare chiar? :(
E ceva personal.
Chestii de viata.
Sa spun doar ca nu’s happy..
Off. :( :( Imi pare rau…
@Lusio: Of :)
@Nice, Dragoș: M-am întooooors ! :))
Welcome back!!! >:D< Cum ti se pare fundalul?
Merci :* Hmm … e drăguț, dar parcă mă enervează că-i gri :D Deși, de fapt, cam așa-i și vremea afară ! Da, e potrivit ! Ție nu-ți place ? :)
Helloooo, vacitim, la mulți ani ! :D
Ba da, mie imi place, doar ca eram curioasa care este impactul la…public. :P :D Daca vedeti sa cititi ceva in conditii de ceata si ninsoare. :P
Da, sigur că se vede, chiar foarte bine :D
Nice, sunt si eu de acord cu M, chiar daca pare ceata sau una, alta, mie mi se pare ca mai degraba ma invita sa comentez decat ma impiedica :d
Hey M :)
Lusio, batrane, ce-i cu tristetea asta :) Capul sus, viata merge inainte. A trai nu inseama a lua cat mai multe lovituri din partea destinului ci a te ridica de fiecare data si a continua sa lupti :)
@ Vacitim: De oboseala ai auzit ? Cred ca ma tot ridic de pe la vreo 17 ani, incontinu. Fericirea mea mereu e trecatoare fatza de partea rea care-i mai statatoare.
Cererea mea fatza de tine e inca in picioare. Cu cat dai kilogramul de optimism ? :))
Oricum mersi de parerile bune oferite. Ajuta sa stii ;)
Ei, dormi bine…te uiti la Cassano si gata :d
Cu multa placere. Oricand. Lusio, ti le dau pe gratis, numai sa te refaci repede :) :D
Gracias :)
Asa e fetelor, pe vacitim si pe mine ne acuzati degeaba de lipsa de romantism. Suntem romantici in felul nostru si gata! :-)
@ Nora, stiam eu ca intelegi ‘ideea’! La multi ani!
@ M11, am retinut :-)
@ Maria, hai mai ca suntem simpatiiiici :-)
@ Lusio, la multi ani! Esti tu obosit, dar umorul ti-a ramas intact. Esti pe drumul bun inseamna :-)
@Dragos FRD. Si mai uimitor…;)) trebuia sa-mi trimite-ti si mie o pizza de la pizzeria Tortuga ;;)
@ Pato Basil, excelenta zicere! :-) Multumesc si bine ai venit in clubul barbatilor romantici.
asa sunt de la “facere”