Ce legatura poate fi intre un film care n-a fost carte si o carte care, cel putin pâna acum, n-a fost film? Pai in primul rând Adrian Lustig. A colaborat la scenariul filmului “Nunta muta” impreuna cu Horatiu Malaele si a scris cartea “Funeralii fercite!”. Apoi, din nefericire, in “Nunta muta” este vorba despre o petrecere care se termina cu….Eh, stiti cum e un film despre comunisti facut dupa 1990 (si nu in regia lui Sergiu Nicolaescu). Se termina intotdeauna prost.
“Nunta muta” face parte din categoria acelor filme românesti care se vor de arta. Adica multa mizerie, barbati nerasi si betivi, urlete, injuraturi, ma rog, tot tacâmul. Si neaparat niste scene de sex ca deh!, acum e libertate si se poate (sa nu fim totusi cârcotasi, actrita Mara Victor e echipata cu de toate in proportii ideale). L-am luat mai de demult de la un prieten care mi l-a recomandat calduros dar pâna acum n-am avut starea de spirit necesara sa ma uit la el. Pentru ca recomandarea “Dragos, trebuie neaparat sa-l vezi, e o capodopera” n-a facut altceva decât sa ma sperie.
Actiunea se petrece in 1953. Intr-un sat (din Ardeal as zice eu) se organizeaza o nunta. Problema e ca moare tatucul Stalin si ofiterul sovietic din poligonul de lânga sat, impreuna cu primarul comunist, decreteaza 7 zile de doliu, perioada in care se interzice cu desavârsire orice petrecere, sub amenintarea cu moartea. Stiti cum e la sat: petrece toata suflarea (in cazul nostru, mai putin cei câtiva comunisti). Curent electric nu era….se pregatise o gramada de mâncare, bautura nu mai zic, venisera rude de peste mari si tari…asa ca satenii iau hotarârea sa organizeze nunta in liniste, intr-o casa. Se manânca in liniste, se bea in liniste, se comunica prin telefonul fara fir…nu conteaza ca mesajul initial n-are nicio legatura cu mesajul final, toata lumea se distreaza. Mai greu e cu muzica si dansul, dar se rezolva si asta. Pâna când apar tancurile…
Mai multe amanunte la www.nuntamuta.ro
“Funeralii fericite!” (scoasa la Humanitas, o editura extrem de credibila) in schimb are doua finaluri, unul pesimist si altul optimist, fiecare cititor e liber sa-si aleaga. O carte din care razbate un umor debordant, cu numeroase intâmplari haioase, cu replici savuroase, care se citeste usor si care se termina exact in momentul in care parea ca devine plictisitoare.
Actiunea porneste intr-o zi de 6 mai când Lionel, un român care traieste cinstit si relativ anonim de 5 ani in Angers (Franta) are neinspiratia sa mearga cu doi prieteni la o ghicitoare. Omul avea planuri, pe 13 mai era ziua lui iar pe 14 trebuia sa primeasca cetatenia franceza, scopul lui in viata. Când colo, ghicitoarea ii spune ca va muri pe 13. Cum cei doi amici primesc stiri mai rele (unuia i se prezice moartea a doua zi, celuilalt a treia zi) si cum prezicerile se adeveresc in cazul lor, personajul nostru intra intr-o vrie comportamentala greu de descris. In plus ‘cazul’ lui ajunge public, lucru care-l enerveaza peste masura. Vrea sa se sinucida inainte de 13, numai si numai sa-i arate ghicitoarei ca n-a avut dreptate, si bineinteles ca nu reuseste. In sfârsit…cartea lui Adrian e ideala pentru duminica dupa amiaza, de citit la gura sobei, cu o cana de vin fiert alaturi.
Ah!, si inca un amanunt: Adrian Lustig e doctor in calculatoare la Institutul Politehnic Bucuresti.
De curiozitate: voi credeti in preziceri?
Pisica neagra. Ce altceva?
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=o7zfhy7C4Xw]
Nu. :)
Da’ ce scurt si la obiect raspunzi….
Sincer sa fiu…eu cred in preziceri, nu in prezicatoare :-) . Si nu in prezicerile alea ‘sigure’, ca de exemplu “mâine dimineata va ploua”, vezi ca nu le iese nici macar oamenilor de asa-zisa stiinta….Dar in niste preziceri nuantate….de exemplu “poate ca n-ar fi rau sa-ti schimbi jobul”…in asa ceva as crede.
Daca era o aluzie , n-am gustat-o deloc : ))) ,plus ca mie imi suna a sugestie sau sfat.
By the way tot ce ni se intampla este rezultatul alegerilor noastre,atat.
Nu era nicio aluzie :-) :-) , oricum era vorba de mine :-) . Pai da, asta voiam sa spun si eu, apreciez mai mult un sfat, nu o prezicere sigura.
Nope. Tot ce ni se intâmpla este interactia dintre conditiile de mediu si alegerile pe care le facem.
Nici eu nu a vazut “Nunta Muta”. La fel, mi-a recomandat-o cineva pentru ca i-a placut foarte tare :D Probabil depinde de gusturile fiecaruia, dar trebuie sa recunosc ca nici pe mine nu ma tenteaza sa vad acest film.
Cit despre preziceri, nu stiu ce sa zic. Mi s-a intimplat sa-mi ghiceasca o tiganca (asta din pura coincidenta, ca s-a apropiat ea de mine) si tin sa zic ca pentru moment, tot ceea ce imi spunea mi se parea foarte adevarat si chiar o crezusem :)) Dar, timpul a aratat. De exemplu, mi-a zis ca o sa ma casatoresc cu un blond cu ochi albastri :)), si adevarul este ca viitorul meu sot este brunet cu ochi caprui :))))
Mai, eu nu spun ca ar fi rau sa-l vezi…filmul e foarte bine realizat totusi. Impulsul de a-l vedea insa a venit de la cartea lui Adrian. Abia atunci am realizat ca am si un film la care a scris el scenariul. Ma enerveaza insa ca se termina trist.
Acum na…asta e genul de preziceri idioate, in care nici eu nu cred. Sunt chestii prea fixe, unde mai e poezia viitorului atunci? Sfântului Francisc i s-a prezis ca va repara biserica; el a inteles din asta ca menirea lui e sa repare (la propriu) bisericile stricate, dar abia mult dupa aia a realizat ca era vorba de reparatia morala a Bisericii Catolice. Mie genul asta de incurcaturi imi plac :-)
Filmul l-am văzut şi eu şi drept să spun nu mi-a plăcut această “capodoperă”. Cartea rămâne să o citesc :D
Cristi, pai na….film de arta! Dar tipa arata bine, nu-i asa? :-)
Cartea e foarte haioasa, pe bune…..Daca nu-ti place iti fac cinste cu niste beri când ajung in Alba, zilele astea.
in preziceri nu, in predictii – da!
@ Coolnewz….ca de obicei, drept la fix! :-)
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/123639/Predictie-stiintifica-urmatorul-mare-cutremur-in-Romania-se-produce-pana-in-2010.html
“Predictie stiintifica: urmatorul mare cutremur in Romania se produce pana in 2010” »
Intr-o lucrare prezentata in 1974, la Cambridge, seismologul George Purcaru, profesor la Universitatea din Frankfurt, a anticipat cutremurul din 1977 si a prezis un alt mare seism, pentru intervalul 2000-2010.
He,he, si cica sa ma crezi in previziuni si predictii(stiintifice). :)))
Filmul l-am văzut şi sincer mi-a plăcut destul de mult… e o combinaţie tare faină între comedie şi tragedie… Un fel de râsu’-plânsu’ …
Cartea încă n-am citit-o, dar o pun pe listă :)
@ Iulia, pai filmul nu e rau, asa, in valoare absoluta. Intr-adevar, un fel de râsu-plânsu, l-ai caracterizat foarte bine.
Sa stii ca nu faci rau daca o pui pe lista, e teribil de haioasa.
Hei! Crezi sau nu in preziceri?
Păi, depinde de prezicere… dacă e de bine, cred, dacă e de rău, e clar că nu e nimic adevărat :D
Nici n-am vazut filmul si nici n-am citit cartea. Filmul n-as vrea sa-l vad… Nu e o perioada tocmai buna pentru mine sa ma uit la filme cu nunti care nu se desfasoara asa cum trebuie. :)) In schimb cartea mi se pare tare interesanta…
La intrebarea cu prezicerile n-as sti ce sa spun. As inclina sa spun ca nu cred in ele, dar parca o parte din mine ar zice da. N-am fost niciodata la ghicitori sau babe vrajitoare care sa-mi ghiceasca in globuri de cristal… Nu stiu…
PS: Vroiam sa ma mandresc: nu-mi mai intra comentariile la moderare! :))
:)) Situatia se prezinta astfel: uneori intrau la moderare deoarece aceasta era instalalta, iar alteori(cand nu e) pentru ca blogul meu e un figurant si baga la moderare tot ce are el chef, chiar si comentariile mele. :)) :( :(
Dar ieri cand ai postat tu nu era moderarea instalata. :)
=))) Priceput acu! Deci e un blog cu personalitate proprie si cu putere de decizie! Bun asa! :D
:-) :-) :-) Hei…s-a intâmplat acum aproape 60 de ani, nu cred ca te vei pomeni cu un tanc adevarat in mijlocul nuntii…
Da, cartea e interesanta. Si se citeste repede!
Da, avem o parte din noi (la unii partea e mai mare, la altii mai mica) inclinata sa creada in preziceri.
=)) Tancul respectiv il pot privi generalizat, simbolic, ca pe un obstacol, un impediment. Imaginatie prea bogata uneori. :))
Am vazut filmul si m-a impresionat! Mi-a ramas in minte o replica foarte la moda atunci, ca raspuns la dorinta febrila a romanilor de a veni americanii sa ii scape de rusi “Unde sunt americanii? Au fugit ca sobolanii!”……….:(
Da mai Julien, românii au sperat ca tâmpitii ca americanii vor interveni intrucât asa lasasera sa se inteleaga…abia in 1956, când a fost invadata Ungaria de catre trupele sovietice, s-au dat cartile pe fatza.
Strigatura asta cu sobolanii a aparut pentru prima data in alt film, de asemenea foarte bun, foarte bine jucat si foarte trist, “Undeva in Est”, facut prin 1990 sau 1991. Dar e posibil sa fie adevarata si nu inventata de vreun scenarist.
Nu, nu cred decât în prezicerile mele. Și dacă cineva ( o prezicătoare, mama omida etc. ) mi-ar spune că o să mă căsătoresc anul viitor ( ca să fiu în temă cu nunta ), aș face orice numai ca să nu se întâmple :P Oricum nici nu intră în plan. Dar dacă eu îmi prezic mie că o să ajung în Noua Zeelandă, atunci, evident, mă încred. :P
A, mai este un tip de predicție pe care o consult, dar la modul amuzant, că nu prea a fost adevărat nimic până acum :D Apare de la Agenda, la fiecare sfârșit de an, un Almanah cu tot felul de chestii pentru dragoste, carieră și sănătate pentru anul viitor, cu tot cu perioadele exacte. La mine, pentru anul acesta, doar aia cu sănătatea s-a adeverit pe alocuri. :P Dar asta nu mă oprește să nu mă uit peste el, just for fun. :D
cred… dar depinde cine le face…
filmul nu l-am vazut, cartea ramane s-o citesc :)
Cred ca ce groaznic e sa ti se spuna ca peste cateva zile mori :-s si totusi in final moare ?:-s
In preziceri nu prea…chiar daca se adeveresc unele lucruri pun la indoiala totul pana nu se intampla…si spun imposibil, pana nu se comite actul :D
Insa cred in vrajitorie (ea exista), cred in deochi, in spirite rele, in extraterestrii si cam in tot ce are o relevanta la ora actuala…insa cel mai important cred in Dumnezeu si asta ma face sa diminuez increderea dozata celor de mai sus :).
Am si eu o curiozitate, de ce sunt considerate capodopere doar acele filme care prezinta mizeria si nefericirea umana, in care totul este negru, iar raul e atotstapanitor? De ce majoritatea filmelor romanesti de dupa revolutie sunt parca trase la indigo, contin multa mizerie, barbati nerasi si betivi, urlete, injuraturi, scene de sex (exact cum ai descris tu in articol) adica se arata partea cea mai urata a firii umane si a societatii romanesti? Cine e interesat de asa ceva? Marturisesc(si astept ca de obicei sa fiu judecata si condamnata pentru asta) ca nu agreez asemenea forma de arta. O dezavuez chiar. Daca asta e realitatea romaneasca contemporana, inseamna ca eu sunt din alt film, pentru ca eu nu fac parte din ea. Slava Domnului! :)) :P
In legatura cu prezicerile, predictiile si superstiile, in masura in care crezi in el, orice lucru se poate adeveri. Daca crezi, e adevarat. Atragi catre tine exact acele lucruri la care te gandesti cel mai mult. Daca te obsedeaza ideea ca vei pica la un examen, e foarte probabil ca aceasta sa se intample. Daca ti-e extrem de frica sa nu fii jefuita in autobuz, mai devreme sau mai tarziu o s-o patesti. Atragem spre noi lucrurile la care ne gandim cel mai mult, in care credem, la fel cum magnetul atrage pilitura de fier.
Ok, nu vad filmul, ca n-am nervi sa-mi pierd timpul, poate citesc cartea, cu conditia sa-mi pice in mana ;) Multam fain!
Pisica neagra este la fel ca toate celelalte, adica frumoasa, cu ochii sclipind in intuneric, jucausa… :)
N-am vazut filmul. Nu mi-ar placea. Cartea as citi-o ca tipu’ nu-i de meserie si, probabil si-a dat silinta sa iasa bine. Am citit ceva de-un doctor internist. Niste chestii haioase si “aratau” tare bine. Si doctorul, recunosc :))
Nu cred in tampenii d’astea. Poate ca de frica, habar n-am. Totusi nu vreau sa cred si n-as da palma niciunei ghicitoare. Mi-e frica de viitorul prezis. As putea merge pe drumul care ar duce catre prezicere si-ar reusi ghicitoarea.
filmu mi-a placut ff mult…ai spus prea mult…n-ai lasat curiozitate…totusi filmul merita de privit si recomandat…
@ Nice, ai dreptate, adevarul e ca nu inteleg. Prin ’80 se facuse un film, Glissando…mie mi s-a parut horror, insa mai toata lumea ‘buna’ l-a laudat, asta poate si pentru ca era in afara stereotipiei porcariilor nicolaesciene.
Mda…de ce ti-e frica nu scapi….
@ M11, procedezi ca Lionel, care incerca sa se sinucida numai si numai sa nu aiba dreptate prezicatoarea :-)
@ Alcersenin, bine :-)
@ Zuzu, dupa cum am spus, cartea are doua finaluri, unul pesimist si altul optimist. De fapt nici nu prea conteaza finalul atâta timp cât specificul acestei carti e umorul. Ce conteaza cum se termina, important e ca râzi cu pofta când o citesti….
Vrajitorie, deochi, spirite rele, extraterestri….crezi cumva si in spiridusi? :-)
@ Teo :-)) Pai da, asa e, pentru film iti trebuie ceva nervi…
@ Gabi, daca zici tu… :-)
@ QED, pai n-ai de unde sa stii daca ti-ar placea sau nu daca nu-l vezi….
Ai facut o constatare foarte interesanta, parca si eu am observat ca cei care nu sunt de meserie scriitori parca-parca incearca sa scrie mai cu simt de raspundere…
@ margantzovka, bine ai venit! Si eu, care credeam ca am spus prea putin despre film….Poate ca nu pare, dar daca am scris un articol despre film inseamna ca l-am recomandat, chiar daca l-am mai si criticat pe ici pe colo.
Am eu un cvasi-răspuns pentru de ce doar filmele dramatice sunt apreciate … :P
În umila mea opinie, cred că într-o dramă se vede mult mai bine calitatea actorului, cum reușește să transmită emoția aia publicului, necesită un efort mult mai mare dpdv actoricesc. Da, o să-mi ziceți și că nu orice comedie e bună, că ai nevoie de talent pentru a face oamenii să râdă … hm, nu chiar ! :) Robin Williams e un geniu al umorului, dar răsplata actorului vine de la premii pentru un anumit rol, pentru întreaga carieră etc. … premiile pentru filme, cred eu, sunt altceva.
Mai este și perspectiva regizorului, cadrul … e mai ușor să faci o comedie banală, decât un film complex. Cam ăsta e răspunsul meu la întrebarea și nedumerirea voastră. :)
Întotdeauna o să ne amintim de, spre exemplu, The Shawshank Redemption, Forrest Gump, Casablanca, La Dolce Vita … și nu de When in Rome, Click, Monster-in-law și mai știu eu ce … :)
@ M11, foarte buna umila opinie, dar eu voiam sa zic altceva, si ma refer in primul si in primul rând la filmele românesti. Pe ce chestie filmul de arta, drama, in fine…trebuie musai sa cuprinda injuraturi, betii, mizerie fizica (de aia morala nu ma leg, ca doar vorbim de o drama…) si, peste toate, urlete?!?! Si asta in mai toate filmele românesti care se vor de arta. Exceptie face “Trenul vietii” (care e mai mult o comedie neagra, dar in fine), insa se explica: Mihaileanu si-a trait o mare parte din viata in Franta.
Eu nu cred ca intr-o tragedie se depune mai multa munca decât intr-o comedie. Ca poti juca si o drama in sictir. Dar uite, “Concertul” (al aceluiasi Mihaileanu) sau “Diavolul de imbraca de la Prada” demonstreaza ca se pot face si comedii exceptionale, fara scalambaieli, strâmbaturi si limbaj colorat. Si, mai ales (in cazul “Concertului”), ca poti vedea tiganii si altfel decât in sitcomurile tembele ale tuturor televiziunilor românesti.
Da, am înțeles că te referi la filmele românești. Hmm … nu știu, poate-s oamenii masochiști. :)) :P