(dupa o idee a lui Chocolatfollie)
Motto: Desi nimeni nu munceste, planul se indeplineste.
Desi planul se indeplineste, nimic nu se gaseste.
Desi nimic nu se gaseste, toata lumea se descurca.
Desi toata lumea se descurca, toata lumea injura.
Desi toata lumea injura, toata lumea aplauda.
S-au scris probabil mii de carti despre ce a fost comunismul in general, nu pot veni cu nimic nou. Dar din punctul meu de vedere asta a insemnat: o societate a paradoxurilor. Desigur, am trait doar partea de putrefactie a erei socialiste. Nu mi s-a intâmplat nimic cu adevarat notabil, asa cum i s-a intâmplat lui Teofil, un unchi de-al meu, preot greco-catolic, care a murit in puscarie pentru ca a refuzat sa treaca la ortodocsi. Nu. Mie comunismul mi-a interzis sa ma simt liber. L-am admirat in intreaga splendoare mai degraba din pozitia de spectator frustrat.
Problema cu libertatea este ca o constientizezi abia atunci când n-o ai. Simti ca ti s-a furat ceva ce e al tau, ceva concret, ca a intrat un hot in casa si ti-a luat mileurile si pestele de sticla de pe televizor. Sau poate ca ti-a luat toata casa!
O societate in care mai toata lumea spunea bancuri politice, dar in sedintele de partid toata lumea devenea brusc serioasa si cei care, cu câteva minute mai inainte, ma intrebau “il stii p-ala cu Bula la coada?”, inaltau in slavi realizarile regimului. Mârâitul in surdina era acceptat tacit. Atâta timp cât doar sopteai si nu urlai in gura mare era in regula.
Sexul era tabu. Nu invatai aproape nimic la scoala despre acest subiect, nu se scria pe nicaieri (doar atunci când era luat in derâdere capitalismul), mijloace contraceptive nu se gaseau si ‘indicatia’ regimului era “sex doar dupa casatorie”. De avort – nici vorba, oricum lui Ceausescu i se parea ca e prea mare pentru un popor atât de putin numeros. Femeile erau umilite, obligate la controale ginecologice permanente, desi fara niciun fel de relevanta, pentru ca am cunoscut tipe care nu erau in mod sigur virgine si care obtinusera de la medic certificat cum ca erau virgine. O minciuna despre care stia toata lumea. Inclusiv parintii fetelor.
O societate in care religia adevarata era doar tolerata, desi comunismul era o religie in sine.
O societate in care televizorul functiona doua ore pe zi. Sâmbata si duminica insa uneori erau filme. Filme din tarile socialiste, sau filme americane foarte proaste, din care ‘se taia’ orice urma de violenta si orice urma de goliciune trupeasca (la cinematografe insa rulau si filme bune, dar nu se scria pe nicaieri, anunturile, atunci când existau anunturi in presa, erau de genul “La Scala ruleaza filme din colectia Mari Regizori”, trebuia sa te duci pâna acolo ca sa vezi despre ce e vorba).
Cu o singura exceptie. De Pasti, in seara de sâmbata, intotdeauna era un film american foarte bun. Poate-poate vor sta românii in case.
Nu. Românii se duceau la biserica, aprindeau lumânari si ascultau popii cum vorbesc despre Isus si, imediat dupa aia, despre ce scrisori de lauda i-a mai scris Nefericrea-sa Patriarhul lui Ceausescu. Era semnalul de plecare. Brusc zecile de mii de oameni se risipeau.
O societate in care, oficial, sarbatorile religioase erau interzise, dar cum-necum sistemul nu se opunea. Vacanta de primavara intotdeauna pica exact in Saptamâna Mare, plus o saptamâna dupa. Când Craciunul se apropia, colegii mei de pe santier, moldoveni sau olteni, erau amenintati ca nu cumva sa plece acasa, ca au de lucru si risca sanctiuni grave. Aiureli, de pe 6-7 decembrie nu-i mai vedea nimeni pâna dupa Sfântul Ion si nu li se intâmpla niciodata nimic.
O societate in care era coada la orice. Regimul iti cerea sa fii mereu proaspat barbierit, dar nu se mai gaseau nici macar lame de barbierit. Si nici crema de barbierit. Era coada la pâine, vata, spirt medicinal. Sapunurile locale aveau un miros infect iar straine nu se gaseau. Disparuse la un moment dat si detergentul! Era coada inclusiv la ratiile alea amarâte de zahar si ulei (curios este ca, asa rationalizat cum era, pentru familia mea cel putin, zaharul era ultrasuficient). Cu toate astea, regimul avea grija ca, macar de sarbatorile religioase astrale sa fie cât mai multe alimente. Cu cozi, cu nervi, dar erau. N-am trait niciun Pasti fara oua vopsite, pentru ca pietele gemeau de oua inainte de Inviere (e vorba de varianta ortodoxa; catolicii se descurcau cum puteau) si n-am trait niciun Craciun fara brad. Portocale sau banane apucam rareori, aglomeratiile inumane ma faceau sa renunt.
O societate in care ministrul secretar de stat de la Sanatate, Oproiu, a fost dat afara pentru ca a zis intr-o sedinta ca mor copiii in spitale din cauza frigului.
O societate in care numai Ceausescu avea voie sa dea interviuri reporterilor straini.
In sferele mai inalte ale PCR se discuta aproape fatis despre subiecte care, in mod oficial, erau catalogate drept pseudo-stiinta si condamnate. Apareau carti cu circuit inchis (deci nu existau in librarii sau biblioteci, ci doar in anumite straturi ale partidului) unde se vorbea (la modul general) de bioritmuri, zodii, telepatii, modul in care comunica plantele intre ele, sociologie. Pentru ca e bine de stiut, sociologia fusese interzisa. Nu oficial, dar disparuse pur si simplu. Fusese inlocuita cu socialismul stiintific!
O societate in care iti veneau din afara stiri ciudate. Din ‘lagarul capitalist’ aflai numai lucruri rele: incendii, avalanse, cutremure, inundatii, terorism, recesiune, somaj, criminalitate, pornografie (fara poze; doar cuvinte care descriau nenorocirile capitalismului). In ‘raiul socialist’ insa erau toate cum trebuie: stiri din industrie benefice, stiri din agricultura graitoare, dans si voie buna, totul mergea ca uns. Din când in când aparea si câte o stire care arata defectele, dar care erau intotdeauna ale unui om rau, un ‘gestionar’ furacios, o exceptie, niciodata nu erau defecte de sistem. O societate in care “Pentru patrie”, revista Ministerului de Interne, era cumparata pe sub mâna, iar de multe ori se intâmpla sa n-o primesti nici daca erai abonat!
In revista ‘Saptamâna”, Eugen Barbu si argatul sau, Corneliu Vadim Tudor, ‘traduceau’ pe intelesul activistilor ce trecuse de cenzura din cartile unor scriitori ‘fitilisti’. Asa au fost ‘dati in gât’ autori precum Octavian Paler sau Ana Blandiana.
Rând pe rând au inceput sa dispara ziaristii mai curajosi si au ramas doar lingaii. Lui Stefan Zidarita i-au suspendat rubrica “Faptul divers” din “Scânteia”, lui Horia Tabacu i-au taiat observatiile si anchetele din “Informatia”. Mai ramasesera doar “Viata studenteasca” (lasata si ea fara ‘cojones’ la un moment dat) si “Flacara” lui Adrian Paunescu. E bine sa se stie ca, in epoca, amenintarea unor functionari ai statului cu reclamatii la “Flacara” avea efecte benefice. Acolo erau ziaristi care copiasera partial tupeul sefului si aveau energia sa se ia de gât cu aproape oricine (din esaloanele 3-4, fireste), precum Cornel Nistorescu. Asa se face ca, in afara articolelor obligatorii laudative, apareau si articole destul de indraznete pentru standardele de atunci. Pâna prin 1985, când si “Flacara” a devenit o nulitate. Din nefericire a trebuit sa arunc din ce in ce mai mult din colectia mea de ziare vechi, ocupa loc, n-am ramas decât cu câteva pagini din “Flacara”, tinute mai cu seama pentru a-mi obloji dorul de cenaclu.
1 Decembrie? Anul Nou? 24 Ianuarie? 1 Mai? 23 August? TOATE se reduceau la adularea lui Ceausescu, in toate momentele istorice era zugravita personalitatea lui mareata. Cu ajutorul unor ciraci mistificatori si lingai, precum vesnic senilul Sergiu Nicolaescu, se transforma o eroare de vorbire (Ceausescu, vrând sa vorbeasca de unul dintre voievozi, nu se stie despre care, l-a confundat pe Stefan cel Mare cu Mircea cel Batrân si a iesit “Mircea cel Mare”) in adevar istoric absolut. Daca a zis-o Ceausescu, asa trebuie sa fie! Asa a aparut si filmul “Mircea cel Mare”, plus o puzderie de istorici pupincuristi care au inceput ei sa demonstreze ca lu Mircea i se spunea din mosi-stramosi “cel Mare”.
Si acum? Nu degeaba am scris acest articol in aceste zile. Se intâmpla un an de când contracandidatul lui Basescu a pierdut alegerile.
E bine de stiut ca PSD este construit pe structura mortificata a PCR, ca nu s-a dezis niciodata de comunism cu toate nenorocirile sale si ca are la baza pe unul din cei mai mari criminali in viata din istoria României. In acest partid consta ‘speranta’ tarii. E adevarat ca, poate, oamenii se schimba, dar bolile ‘genetice’ ramân si nu stii niciodata când o gena recesiva va ajunge sa se manifeste in toata maretia ei!
Ia uitati aici planurile de viitor ale ‘sperantei’: “Sistemul lor de furt a functionat mai bine”. Asta asa, ca sa priceapa toata lumea ca nu despre competente pozitive e vorba, ci de cine fura mai profesionist. Asta e obsesia PSD, ca a trecut pe locul doi pâna si la furat.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Tz-jgVjSH5U]
Si da!, intrebarea face cinste ziaristei (din nefericire nu stiu despre cine e vorba), pentru ca a ‘tradus’ pe intelesul tuturor tâmpeniile pe care micul prostanac le-ar fi vrut doar ca scuza puerila asa, ca sa ‘demonstreze’ ca intotdeauna altii sunt vinovati pentru infrângerile proprii. Ca la noi merge cu astfel de ‘explicatii’!
Cine nu invata din greselile istoriei va fi nevoit sa le repete.
Comunismul era o religie in sine ?:O asta chiar m-a socat…eu una ma bucur ca nu am trait pe timpurile acelea :D
Din cate am auzit si citit oamenii erau ceva de genu sechestrati dar cu acte in regula…:-S Si sper sa nu se mai repete acea perioada si nici alta mai rea sa nu vina…:-s
Logic că e o religie…Când proslăveşti pe tovarăşu’ preamărit şi preaiubit, n-are cum să fie decât religie. Care e diferenţa dintre religie şi cultul personalităţii, până la urmă?
Nem nem….poate fi o idolatrizare…nu o religie in sine. Este o diferenta religie inseamna acel sistem de credina si de ritualuri…iar cultul personalitatii este un fel de venerare peste masura a unei persoane…
Iar politica ? :( N-am citit tot dar mi-a sarit dupa un scroll PSD :(
Nu mai vreau politica, nu mai vreau mocile lor.. si nici sa aud numele lor :( Vreau sa cred ca ma conduc doar eu si numai eu.. iar ei nu exista. Lasa-ma sa ma mint singur
@ ZuZu, pai da. Exista un demiurg intangibil: Ceausescu. Un cler: activistii de partid. Ba chiar si Inchizitie (Securitatea). Avea si un fel de evanghelii de la care nu se putea face rabat: documentele de partid, hotarârile congreselor si plenarelor despre care vorbea toata lumea, desi nu le citea aproape nimeni. cam ca in cazul Bibliei…. Iar cântecele de proslavire chiar asa se chemau: ode.
Foarte nimerita vorba: sechestrati cu acte in regula. Exact asa era.
@ Iulia, cred ca religia e legata cumva de un zeu, iar cultul personalitatii are in vedere un muritor, chiar daca atotputernic. Desi tare am impresia ca la inceputuri era cam acelasi lucru….
Pff X_X acum chiar sunt mandra ca nu m-am nascut pe timpurile acelea :))
Mie unul imi pare rau ca nu am apucat acele vremuri. Cred ca intr-un fel sau altul as vrea sa traiesc in acele vremuri si nu in astea!!!
Daca m-as fi nascut mai tarziu, probabil as fi fost la fel de indobitocit de Coffe-Shop-uri, porno-mascat la TV, Click, Can-Can, etc.
Intr-un stat in care se moare de foame si bolile sunt cotate la bursa, doar futaiul, tzatzele siliconate si virginismul artistic ne mai salveaza.
Propun redenumirea imnului national din “Desteapta-te Romane!” in “Scoala-te rromane…”. Boierime am vrut, boierime avem, partea proasta in contextul acesta este ca nu se gaseste un Mo”tz”oc!
@ Lusio, pai vorbeam de religie, nu de politica :-)
Atâta timp cât faci parte dintr-o societate si nu esti vârful acelei societati, ei bine, esti condus de altii. Desigur, ar mai exista varianta Robin Hood, te retragi in imensele paduri ale Slatinei si ataci de acolo carutele pline cu datorii ale lui Boc.
Si sa stii ca e de fapt ideea lui Chocolatfollie, critic-o pe ea… :-)
Daca e cu religie e bine.. mie-mi sarise in ochi aia cu PSD
Buna aia cu padurile
E religie, te asigur! :-) Ai vazut de fapt, e vorba de demiurgi, preoti, inchizitie, evanghelii si adevaruri absolute. Religie pura, nu altceva.
@ Invatatorule, holla! Sa stii ca si eu m-am gândit de multe ori daca a fost un blestem sa traiesc acele vremuri sau poate ca n-a fost asa rau. N-am gasit un raspuns la o asemenea intrebare dar, daca ar fi sa aleg acum, cu siguranta as alege sa nu mai trec printr-un asemenea experiment. Sa-l incerce pe plante sau pe sobolani, nu pe oameni!
Desigur, in cazul libertatii exista intotdeauna riscul deraparii in libertinaj, dar eu cred ca e mai bine asa decât un adevar impus cu forta. Daca noi reusim sa facem de râs sistemul democratic la fel de bine cum am facut de râs sistemul comunist cred ca avem noi o problema, nu sistemul insusi….
@ Dragos FRD
Prietene, vrei sa insinuezi cumva ca “Marele carmaci” nu e comunist? E mai comunsit decat toti aia din PSD pusi in rastel unul dupa altul. Basescu e o epidemie nationala care trebuie oprita cumva. Nu spun ca daca ar fi iesit Geoana era mai bine, era la fel de rau, dar nu-i pot intelege pe romanii care l-au votat din nou pe Basescu dupa toate abuzurile facute in primul mandat pt faptul ca el este “anticomunsit” si ‘atimoguli”…Anticomunsit my ass, a servit sistemul comunist mai bine ca multi altii iar dosarul lui pur si simplu a “disparut” la un moment dat… Ce “convenabil”, nu? Portocaliul ala e de fapt rosu aprins si vom trage multi ani ponoasele pentru aceasta dictatura in care ne aflam pentru ca ne-a amanetat pe viata pe toti. Dar romanul are mintea scurta, ce sa-i faci…
@ Modern Talking, Basescu nu a fost doar mare comunist, ci si mare securist. Are insa meritul fundamental ca a dat de toti peretii cu pesedistii pe unde i-a prins, i-a bubuit de nu s-au vazut si la Primarie (de doua ori) si la Presedintie (de doua ori): scor general 4-0 si imi pare rau ca suspansul nu se prelungeste, desi am auzit ca se lucreaza la modificarea Constitutiei. Nu-mi place Basescu, dar macar e un winner, nu un loser.
Pe de alta parte e singurul politician care a renuntat de bunavoie la imunitatea parlamentara pentru a fi anchetat (sa-ti aduc aminte cumva cum umbla Nastase in fundul lui Bivolaru prin ’98 ca, vezi Doamne!, Justitia taranista sa nu cumva sa-l abuzeze, ca doar devalizase BRD, furase 150 de miliarde de lei, ca tot omu’ sarac), e singurul politician care a recunoscut deschis ca a facut greseli si e singurul presedinte care a condamnat macar formal comunismul. Pentru ca tatucul Iliescu (4 mandate, doua mari si doua mici) a scos in afara legii in 1990 doar extrema dreapta, de extrema stânga uitase…
Daca Prostanacul n-a fost in stare sa-l invinga pe Basescu având de partea lui cea mai mare coalitie formata dupa 1990 nu cred ca e vina marinarului.
Eu am votat cu Basescu pentru ca nu-mi sta in obicei sa votez prostanaci. Si m-as fi abtinut, daca Antonescu n-ar fi avut mojicia sa decreteze ca toti votantii lui sunt obligati sa voteze candidatul PSD. Pentru ca Antonescu ar fi trebuit sa stie ca unui liberal niciodata, niciodata! nu-i impui ce trebuie sa faca, stie el singur. Spre deosebire de socialisti carora trebuie sa le arati cu degetul unde sa puna stampila.
Eu stiu ca lumea e satula deja de politica ( multi sunt chiar scarbiti), dar eu chiar eram curioasa sa citesc despre comunism si din alte surse in afara de cele din manualele de istorie :). Aceeasi curiozitate am avut-o si cu Adrian Paunescu, iar Dragos mi-a dat multe detalii despre care habar nu aveam. Stiu ca nu sunt singura care isi doreste sa auda povesti de pe vremea in care nu era inca nascuta :D
@ Chocolate, ma bucur ca, intr-un fel, te-am putut ajuta. Si eu iti multumesc pentru interes si sinceritate.
Eram mica pe timpul comunismului de atunci, dar mi-au povestit parintii destule. Mi-au povestit despre deficituri, cum stateau cu anii in rind pentru un apartament sau o masina; mi-au spus si despre filmele si muzica internationala care rar cind ajungea pe la noi si despre multe altele … cum ai mai spus-o si tu Dragos, de comunism si taxe nu avem cum sa scapam …
@ Strumful, eu am zis sa nu ma mai complic vorbind de muzica, masini si apartamente in conditiile in care ajunsese sa nu se mai gaseasca nici vata sau hârtie igienica….
:-) :-) Ma bucur ca ai retinut :-) .
Mda, foarte nasoala treaba asta cu regimurile totalitare, fie ca vorbim de comunism, national-socialism sau fascism. Sa luam aminte si la democratie, zic! Parerea mea sincera este ca oamenii sunt atent monitorizati si controlati in toate regimurile, difera insa metodele si gradul de expunere al autoritatilor fata de cetateni! Sa nu uitam ca Londra este intesata de camere video de supraveghere, ca fiecare apel telefonic este filtrat si alte asemenea. Oficial, toate aceste masuri sunt luate pentru prevenirea actelor teroriste……..oare doar asta sa fie? Inchei prin a evoca aici experienta unui profesor universitar octogenar roman- numele conteaza mai putin, eu si colegii mei l-am cunoscut personal – emigrat in SUA in 1988. EI bine, omul acesta a spus ceva care m-a pus pe ganduri; cand a ajuns pe aeroportul din New York, o data cu functionarii vamali l-a intampinat si un individ, care i-a spus bref: “Domnule profesor, welcome to USA, noi va cunoastem bine, va uram sedere placuta aici, puteti face ce vreti, sa va lansati in afaceri, etc, DAR avem rugamintea sa nu vorbiti in public despre ceea ce se petrece la dumneavoastra in tara, nu dorim sa avem neplaceri cu ambasada Romaniei de aici………so where is the freedom of speech?!
@ Julien, ai foarte mare dreptate, ma rog, lucrezi si intr-un domeniu care-ti ofera alte perspective decât unui om obisnuit, dar stii si tu foarte bine ca nu exista regim perfect. Asa e, Londra e plina de camere de supraveghere, e capitala uni stat foarte important, dar sunt convins ca, la un eventual sondaj, cel putin 80% din londonezi ar raspunde ca sunt de acord cu asemenea masuri. Pentru ca ai de pus in balanta siguranta si terorismul, o amenintare extrem de reala. La noi nu cred ca ar fi cerut cineva sa fie lovit peste bot daca ar fi spus ca mor copiii in spitale din cauza frigului…
Personal n-as avea nimic impotriva sa se puna camere de luat vederi in tot Bucurestiul, in toate intersectiile si in toate ungherele posibile. Si cred ca stiu si cine s-ar opune.
Situatiile speciale cer masuri speciale. Cred ca se observa macar o umbra de freedom of speech in acel “avem rugamintea sa nu vorbiti”. Cine crezi ca ar fi avut rabdare si stil la noi de vreun “avem rugamintea”????
Dragos, ai si tu dreptate! De alfel, noua ne-au si spus, citez “Doamnelor si domnilor , metodele se schimba, scopurile raman aceleasi! Servim patria!” :D Ca sa imi citez comandantul: “Atunci cand te porti delicat cu un om, iti este mult mai usor sa ii castigi increderea, teama ii va dispare treptat si va ajunge sa colaboreze din convingerea sincera ca poate fi de ajutor, si nu din teama unei constrangeri. Folositi bucata de carne atunci cand dresati leii, nu biciul, si atunci ei va vor privi cu bucurie, nu cu frica.” Stiu ca suna extrem de cinic, dar a dat rezultate! Eu ma gandesc acum la ce s-ar fi intamplat daca Ceausescu dadea suficienta papica oamenilor si le satisfacea nevoile ce tin de strictul necesar, oare mai pica comunismul? Sa nu uitam ca romanasii nostri renunta la orice greva daca li se arunca o marire de 2% la salariu, suntem de o docilitate, egoism si naivitate…………
Pai da…are dreptate comandantul tau, dar atunci ma intreb: ce rost are sa umilesti un popor daca poti ajunge la aceleasi rezultate, si garantate pe o perioada mult mai lunga, daca il faci sa colaboreze? Sincer sa fiu m-am gândit destul de serios si la chestia asta cu Osama. E tare curios, prea nu-l gaseste nimeni de 10 ani incoace, oare câte pesteri or fi in Afghanistan? Dar…de frica lui Osama lumea accepta sa fie monitorizata foarte strict, merge linistita in ciorapi prin aeroporturi, e filmata si ascultata, totul intr-o simbioza quasi-perfecta. In plus americanii s-au facut jupâni in Orientul Mijlociu. Ca sa vezi cum de se potrivesc toate…
Ceausescu a gresit foarte grav prin cultul exagerat al personalitatii. Exact, daca ar fi dat suficienta papica….sau un pic de libertate. Bine, odata deschis robinetul, nu se stie unde s-ar fi oprit, daca n-ar fi sarit garniturile. Uite, Cuba. De ce oare, cu toate ororile comunismului, regimul lui Fidel Castro a avut viata asa de lunga, in conditiile in care cubanezii sunt destul de nervosi, nu ca românii? Pentru ca, in primul rând, acolo nu s-a pus niciodata problema ingradirii sexului, ceea ce a constituit un mijloc perfect de absorbtie a tensiunilor. Apoi omu’ chiar era simpatic, facea plaja impreuna cu poporul, juca volei, oamenii chiar il simteau ‘de-al lor’. Sa stai fix in coasta Americii, sa le esueze alora atâtea atentate timp de zeci de ani…In plus, la un moment dat a legalizat Craciunul. Istet baiat, oare ce-o mai fi cu el?
“El Lider Maximo” se simte mai bine, cica, a inceput iar sa dea interviuri pe la TV, se da cocos in fata yankeilor, zice ca inca mai poate! :P
ponta s-a casatorit in china si merge la intalnirile tineretului comunist chinez…daca n-ar ura asa mult lumea pe comunisti ei s-ar numi PCR
:-) :-) :-) BINGO! Asa sunt doar niste amarâti cu fatza umana. Desi, daca te uiti la cum arata Ponta….
Au fost mulţi istoric care au trucat istoria doar pentru plăcerea ideologiei comuniste şi pentru a obţine anumite funcţii în stat. Citatul din Iorga de final cred că spune tot… o sinteză a acestui articol dar nu numai a acestuia…
@ Cristi, multumesc. Nu numai istoricii au colaborat la trucarea istoriei, ci si ‘oamenii de arta’. Nu toti, fireste, 95% din ei.
foarte interesanta defilarea virstelor si impreuna cu ea a perceptiilor despre acele vremuri. In astfel de momente constientizezi ca sunt din ce in ce mai multi cei care numai au auzit despre Ceausescu, 2 ore de TV pe zi sau faptul ca nu se gaseau banane si portocale …
Da, corect, ai dreptate, asta m-a frapat si pe mine, dar ma intreb daca nu cumva si eu privesc de multe ori neutru fapte care nu ma prea intereseaza. Daca n-as fi trait comunismul, poate ca as fi fost mai putin inversunat. In plus, ma deranjeaza modul asta de a trece peste boacane. Recunoaste nene tâmpeniile pe care le-ai facut, asuma-ti responsabilitatea pentru ele si hai sa construim socialismul impreuna. Asta as mai intelege…
Nu-mi aduc aminte mare lucru de pe vremea aia. Eram destul de mica. Ceea ce nu pot uita sunt cozile interminabile la ulei, zahar si carne de care ai pomenit si tu. Ma trezea mama cu noaptea-n cap si tot degeaba. Pana sa traversam noi strada era deja o ditamai coada…
Da, ca acum mare mai esti…..
Dar de ce era musai sa stai si tu la coada daca erai mica?!?!?
Mă întreb dacă unii vor fi în stare să înveţe vreodată din trecutul istoric. Mă întreb cât ne va mai ţine pe loc ignoranţa şi indiferenţa lor. Câte decenii mai trebuie să răbdăm până se va clinti ceva în ţara asta?
Îmi amintesc fiecare parte din ceea ce ai scris. Spuneai că de sărbătorile de iarnă mai vedeam şi noi portocale. Ceva mai des în aceste sărbători decât bananele. Când reuşeau ai mei să cumpere vreo 4 – 5 banane, de obicei erau verzi şi le ţineam sus pe şifonier până se îngălbeneau. Şi cât le mai dădeam roată, urcându-mă mai mereu pe scaun ca nu cumva să ratez momentul coacerii lor. :D
@ Carmen, mereu unii nu vor invata niciodata nimic. Si mereu acesti ‘unii’ vor fi intr-o proportie ingrijorator de mare. Din fericire, nu intotdeauna de peste 50%.
:-) :-) :-) Da, ai dreptate, de ‘procedura’ asta cu bananele uitasem. Asa dor imi era de ele incât, la prima mea iesire din tara, in 1990, am mâncat numai banane timp de 3 zile, pâna mi s-a aplecat.
Am trait o mica parte din viata si-n perioada aceea. Eu am fost mereu libera. Nu-mi dau seama cum este sa-ti lipseasca libertatea, insa eram oarecum limitata. Cred ca de-asta singurul desen animat care m-a impresionat a fost “Mihaela”. Ar mai fi si “Tom si Jerry”, dar daca ar fi sa aleg… mi-as alege copilaria. E drept ca erau filme bulgaresti si rusesti…, dar ma obisnuisem cu ele si le urmaream destul de rar. Aveam timp sa joc sotronul si sa alerg prin parcuri. Nu prea iesea nimeni cu cutitul sa te ameninte. Stiu ca ne distram mai des pentru ca auzeam bancuri de care chiar radeam. Iar Revelioanele de la TVR erau interesante, cu actori mareti care chiar ne faceau sfarsitul de an minunat si radeam la glume adevarate in care se strecura un anumit substrat. Adevarat spui ca erau paradoxuri.
Stii ca aveam carne destula, chiar daca trebuia sa stai la coada, ca ne faceam concediile in fiecare an (munte si mare), ca mai reuseam sa gustam si-o feliuta de salam de Sibiu sau sa bem niste pepsi. Fiecare cum se descurca. Eu nu ma plang de perioada aceea. Dar poate n-am cunoscut-o si n-am suferit de pe urma ei cum au facut-o cei ce constientizau faptul ca nu aveau libertatea. Nu-s ceea ce se cheama nostalgica, dar spun raspicat ca-n copilaria mea am fost multumita, iar in maturitate nu-s. Si acum am libertate, dar nu mai rad la glumele de la TV, ma plictisesc Revelioanele, mi-e frica sa merg seara prin parc singura, mi-e greu sa cumpar prea des salam de Sibiu, iar pepsi-ul nu mai are gustul de atunci. Daca asta inseamna nostalgic, atunci poate ca sunt.
Si daca azi se implineste un an de cand PSD-ul a pierdut alegerile, inseamna ca romanii si-au dorit asta, dar mi-e teama ca acum nu ar mai fi acelasi rezultat si romanii vor pierde busola si ne vom indrepta, nu catre comunismul de atunci, ci catre niste furturi in masa. Toti fura, dar ca baronii din timpul PSD-ului n-a furat nimeni. E drept ca acum nici nu prea mai exista material de deturnat la fel ca-n trecut…
Nu stiu ce sa zic… Nimeni nu este bun, toti sunt la fel, dar poate ca de vina este trecutul, pana la urma. Cercul vicios in care ne tot invartim. Si o sa mai dureze…., poate pana cand se va popula Romania cu nemti. Cine stie?
Da, exista niste oameni care sunt mereu liberi indiferent de regim, am cunoscut si eu. Din nefericire, eu n-am fost asa.
Acum, in legatura cu amenintarea cutitului…cred ca era si o falsa impresie de siguranta, intrucât pe vremea aia nu existau “Stirile de la ora 5”. PM. Faptul ca nu se spunea ca exista violuri sau crime nu era acelasi lucru cu faptul ca n-ar fi existat. Asta e unul din motivele pentru care era vânata “Pentru Patrie”, pentru ca arata o alta realitate. Nefiind prea multe stiri de gen, nu exista nici tentatia multora de a copia smecheriile vazute. Imediat insa dupa 1990 a iesit o revista scrisa de niste ofiteri (presupun) politisti in care se dezbateau câteva cazuri de crime din vremea lui Ceausescu (“Thanatos” se numea) si te asigur ca nu erau cu nimic mai putin atroce decât multe din crimele odioase de azi.
Da, concediile da, le faceam in fiecare an, la gramada, prin sindicat, la munte si la mare. Bine, nici acum n-o duci rau. Anul asta ai fost la Alba-Iulia, la anul te duci in Elvetia….
Mai e si o alta problema. Acum glumele sunt “la liber”, oricine poate face misto de orice, iar din cauza oceanului asta de imbecilitati ti se acreste. Pe vremea aia nu era voie decât pentru anumite glume, iar ‘sopârlele’ introduse in text aveau cu atât mai mult farmecul lor. Acum la ce sa mai râzi, toti ‘comediantii’ stiu una si buna, te imbraci in fuste crete si multicolore, iti tragi palarie si mustata pe oala si da-i la glume cu tigani cu orele, cu zilele, cu saptamânile si cu anii.
Excelent paragraful din final si sunt 100% de acord cu el. Daca n-as sti (din sursa sigura) ce jafuri a facut PSD prin Teleorman si Gorj, poate ca le-as intelege acuzatiile. Poate! Dar sa furi mitocaneste si tot tu sa urli ca din gura de sarpe, asta nu poate fi acceptat.
Si ai dreptate, ‘bataia pestelui’ a fost perioada 1990-1997, atunci când efectiv ni s-a furat tara de sub picioare. Iar atunci a guvernat partidul ‘sperantelor’ de acum.
Nu stiu când se va popula România cu nemti, deocamdata au plecat si nemtii aia putini pe care-i aveam. Am ramas din ei numai cu proiectul Johannis.
Te-ai documentat, nu gluma …
La stadiul in care se afla Romania acum, probabil, atunci era mai bine. In orice caz, hotia si mizeria din tara au trecut de orice fel de limita si ceea ce urmeaza … Dumnezeu stie !
Sper doar, ca celor din functii inalte, sa le vina mintea de pe urma.
@ Dani, nu era mai bine. Inchipuieste-ti o tara in care nu se gaseste nici macar hârtie igienica. Ce decadere mai teribila de atât iti doresti?
N-o sa le vina. Dupa ei potopul. Atâta timp cât nimeni, de 20 de ani incoace (si ma refer la rechini, nu la plevusca), nu e tras la raspundere pentru jaful mai mult sau mai putin institutionalizat…n-are nimeni niciun motiv sa-si cheme mintea cea de pe urma. Pentru ce?
Comunismul a fost cel mai rau lucru care i se putea intampla Romaniei. Doar cei care nu au trait acele vremuri pot sustine ca era mai bine atunci.
Asa cum reiese si din motto, am lasat in urma o societate a paradoxurilor pe care pentru nimic in lume nu as mai dori-o reinviata.
vorba aia..
“Democratia este trecerea de la comunism la ciordeles.”
@ Nice, uite, ZuZu n-a trait acele vremuri si a marturisit ca nici n-ar fi vrut sa le traiasca. Deci o speranta tot mai e…
Nici eu n-o doresc reinviata, dar stii cum se spune: vox populi…
John Adams a scris in anul 1770: “Facts are stubborn things and whatever may be our wishes … they cannot alter the state of facts and evidence.”
…si faptele au fost acelea descrise de catre tine…
Dar mai cred ca trebuie sa ne umplem sufletul cu ceea ce a fost bun si a constituit resortul nostru de a merge mai departe in viata…si cum spunea Marele Will, “Viata aspra este maica indraznelii”…
Atunci am dobandit credinta; iata ce spune Domnul Iisus în Predica de pe Munte:…”Ferice de cei care plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!” (Evanghelia după Matei)…
Este vie amintirea copilariei noastre, frumoasa, cand singurele preocupari erau cartea si joaca…a fost mai greu putin catre finalul dictaturii, dar cred ca pana pe la 14-15 ani nici nu vroiam sa auzim de mancare: era suficient un coltuc de paine si o zbugheam la fotbal…
Dragostea, suferinta si fericirea din dragoste, nu tin de regimul politic si imi amintesc cu cea mai mare placere de fiorul trairilor acelei varste…
Placerea cititului, a patrunderii celei mai mari comori a omenirii, care este biblioteca, tot atunci am dobandit-o…
Doar cativa indicatori economici ne arata o imagine mai buna a acelei perioade, cu aproximativ aceeasi populatie 21-23 milioane locuitori si acelasi nivel al Produsului Intern Brut:
1989: salariati-8,200,000; pensionari-3,600,000, datorie externa-zero.
2010: salariati: 4,600,000; pensionari 5,700,000; datorie externa-90 miliarde euro.
…din pacate, unul dintre cele 3 drepturi inalienabile garantate prin Constitutia celei mai puternice democratii, dreptul la Viata, dreptul la Libertate si dreptul la Cautarea fericirii, lipsea cu desavarsire…si acesta este motivul pentru care, in timpul Revolutiei Romane, cel mai puternic strigat a fost “Libertate!”
Sunt de acord cu vorba ta “Cine nu invata din greselile istoriei va fi nevoit sa le repete”; nu stiu daca am noi am tras toate invatamintele necesare din ceea ce ne-a fost harazit in istoria noastra recenta… atata vreme cat nu se cristalizeaza o elita animata numai de binele natiei, care sa nu aiba somn datorita grijii pentru oropsit, care sa munceasca zi si noapte pentru a face din tarisoara aceasta un colt de rai…ne ramane indatorirea de a ne organiza fiecare coltul nostru de rai, pentru cei dragi noua, pentru echipele noastre, pentru organizatiile noastre….si precum reactiile chimice, aceste oaze sa se uneasca la un moment dat, precum zambetul care este contagios, si sa creem paradisul in care sa traiasca copiii nostri…si sa nu uitam pana atunci ceea ce spunea Dumas fiul: “Viata are farmecul ei, depinde numai cu ce ochi o privesti”…
@ Mathew, ai dreptate. Viata aspra e maica indraznelii, atâta timp cât ramâi viu dupa indrazneala. E si asta un mecanism de selectie.
Acuma, in principiu (doar daca ai trecut cumva printr-o perioada pur sclavagista sau cu probleme extrem de grave) nimeni nu-si poate renega perioada copilariei. Pentru mai toata lumea e perioada cea mai frumoasa, pentru ca in general copiii sunt in alta lume.
Nu prea poate fi vorba de indicatori. Leii de atunci nu valorau aproape nimic, chiar daca paritatea statului român (dar nu si al celui american) era 1 dolar = 10 lei (la negru se cumpara cu 25, dar in fine). Degeaba aveai masa monetara daca nu aveai ce cumpara cu ea.
Exact, asta s-a strigat cel mai raspicat atunci: Libertate. Multa lume ar trebui sa se intrebe de ce oare tocmai cuvântul asta. Si când te gândesti ca pucistii si-ar fi dorit un regim o idee mai relaxat decât ce a fost pâna atunci, in niciun caz libertate adevarata…Dar asa e când presiunea e prea mare si instalatia ruginita, iti sare jetul drept in fatza.
“ne ramane indatorirea de a ne organiza fiecare coltul nostru de rai”. Excelent spus. EXCELENT!
Dragos: foarte interesant articolul tau. Am avut acelasi sentiment de “nelibertate” intelectuala.
Poate una dintre cele mai mari nemultumiri din perioada aceea este ca nu puteam vedea meciurile. Tin minte ca mi se inrosea urechea lipita de aparatul radio pentru a auzi ce se intampla. Reversul monedei este ca aveam ce si pe cine asculta. Si mai existau sarbii, sa le dea Dumnezeu sanatate ca ajunsesem sa si vorbesc binisor. Sau ca puteam practica sportul fara a fi o corvoada suplimentara pentru ai mei parinti cum se intampla din pacate astazi. Ne puteam bucura mult mai mult pentru orice, pe cand azi copiii uneori nu mai pot distinge o limita. Sunt multe aspecte numai ca stii copil, tanar esti fericit cred ca aproape sub orice oranduire. Parca mai mult ma doare faptul cum am fost manipulati in timpul si dupa revolutie, decat atunci cand aveai doar un “inamic” cunoscut.
@ Diana, multumesc :-) . Da, puteau macar atâta sa faca, sa dea meciuri. Voi ati avut noroc cu sârbii, noi cu bulgarii :-)
Acuma…nu poti sa le ai pe toate. Dar oricum, nici in perioada aia invatamântul, sportul sau sanatatea nu erau chiar gratis….Tin minte ca la scoala (in afara de ‘atentiile’ pentru profesoare) trebuia sa ducem ba borcane, ba sticle, ba hârtie, ba cartoane…mereu trebuia sa duci câte ceva.
Da, asa e, din punctul asta de vedere era mai usor atunci, ca injurai maxim doua persoane….