Good
Producator: Miriam Segal
Turnat in Budapesta, 2007
Coproductie UK / Germania
Actiunea se petrece in Germania anilor ’30.
John Halder (Viggo Mortensen) e un german de treaba. E veteran de razboi (din primul razboi mondial; nu facuse mare lucru atunci, se inrolase abia in 1918), prietenul lui cel mai bun, Maurice, e psiholog evreu, fost camarad de arme, are o sotie, doi copii, o mama bolnava si e profesor de literatura la universitate. Cum spiritul creator clocoteste in el, scrie o carte. E vorba de iubirea “la limita”: un barbat isi ucide iubita, bolnava de o boala incurabila, pentru ca nu mai suporta s-o vada chinuindu-se. O fictiune. Ce e rau intr-o fictiune neutra? Atâta doar, se intâmpla ca fictiunea sa dea idei dementilor puternici ai zilei, care impart lumea germana in doua categorii mari si late: arienii si ceilalti, posesori ilegali de vieti care nu merita traite. Prin urmare, daca ii eliminam, facem doar marginal un bine pentru noi, pentru ca in esenta facem un bine pentru ei, intrucât ii scapam de un chin. Ca ce altceva poate insemna iubirea aproapelui decât impunerea binelui nostru radical asupra amarâtilor bolnavi? Iar bolnava este toata lumea ne-ariana, la o adica. Accidente genetice. Iar ei, arienii adica, au atât de mult de munca, pentru ca natura insasi a gresit atât de mult…
Asa ca destinul incepe sa-l impinga de la spate, oarecum impotriva valorilor personale. Intra in partidul nazist cam fara chef. Ca altfel nu putea promova in cariera profesionala, ce nu intelegeti? Isi schimba sotia pe o apetisanta si perversa blondina ariana pur-sânge. Fosta studenta. Anturajul il baga in SS. Ei hai…ce e asa rau in asta? Ca doar are numai un nenorocit de grad onorific, de capitan. Si, la urma urmei, un sistem nu se schimba mai eficient din interiorul sau? Insa… nu incearca sa schimbe nimic. Nu prea-i convine ce se intâmpla, dar nici energie sa se opuna nu prea are. Ce-ati fi vrut, sa-ti sacrifice o cariera prestigioasa? Sa-si puna in pericol viata, familia si agoniseala? Pentru ce? Cârcotasilor…
Este adulat de mai toata lumea. Incearca, fara sorti de izbânda, sa-si ajute prietenul. Se implica asa, cât sa nu dauneze pozitiei dobândite. Da’ macar a incercat, nu? Pe masura ce timpul se rostogoleste, urca in ierarhia Reichului si priveste, din ce in ce mai neputincios si ingrozit, cum ideea sa sta la baza industrializarii raului in Germania nazista.
Ca ce altceva e raul absolut decât un bine absolut, mutat din locul lui?
Temple Grandin
Producator: Scott Ferguson
Director: Mick Jackson
Cu: Claire Danes (Temple Gradin), Julia Ormond (Eustacia), David Strathairn (profesorul Carlock)
HBO 2010
Temple are bafta. E autista in America anilor ’60, nu in Germania anilor ’30, unde ar fi riscat sa fie … procesata. In blânda America nu risca decât sa fie batjocorita si luata la misto de americani sanatosi si cowboys bravi, muncitori care le stiu pe toate. Trebuie insa sa dam Cezarului ce-i al Cezarului si sa spunem ca Temple gaseste in viata si exceptii, oameni care incearca sa o inteleaga si dispusi sa o ajute, incepând chiar cu familia, mama si matusa ei, dar si cu profesorul Carlock . Ce nu observa cei considerati normali observa ea, din strafundurile nebuloase ale bolnavului mintal. Reuseste sa priceapa comportamentul bovinelor, realizeaza care sunt problemele sistemului de industrializare a carnii, pune la punct planuri.
Am zis cumva ‘industrializare’? Din nou?
Temple e o luptatoare. Si chiar mai mult de atât: o invingatoare.
A tratat barierele intâlnite in viata nu ca pe niste piedici nenorocite, semne ale destinului implacabil, ci ca pe niste ocazii izbavitoare. N-a prea avut timp de intrebari existentiale sau sa-si plânga de mila. Sau n-o fi dus-o mintea pâna acolo.
Norocul ei ca n-a fost normala.
Filmul e facut dupa o intâmplare reala. Temple Grandin chiar exista.
Deci … ce facem cu balastul?
Melanie – Beautiful people
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=M5PgfqnZ7Ew]
Chiar dacă urmează o săptămână grea, după ce mă întorc în Cluj am să le caut şi eu… sună tare interesant!
Îl lăsăm în pace, ce să facem cu el ? :P
Interesante filme, o să le trec pe lista mea … probabil o să mă uit la anul la ele, că eu încă n-am apucat să vizionez nici capetele de listă, dar asta-i altă poveste. :D Îmi fac mult cu ochiul ”Good” … îmi place Vigo Mortensen ca și actor, hmm, dar tot nu cred că o să se întâmple mai devreme de 2011. :)))
@ Cristi, multumesc :-) . “Good” e chiar extrem de interesant. Pentru Temple e bine sa ai ceva mai multa rabdare….
@ Nice, am citit o stire senzationala in GSP, ca asa ii sta bine unui ziar de sport, cu stiri de genul asta. “Narcisa si Tudor fac amor in baie”. E si normal, dupa succes profesional e musai sa urmeze o relaxare cu de toate. Am doua intrebari. Cine e Tudor? Si, mai ales, care baie?
:D :)) M-am documentat, Tudor e un personaj dintr-o telenovela difuzata de Antena 1. Narcisa nu sunt eu, desi, dupa vizionarea scenei respective, am constatat ca replicile ei seamana perfect cu ale mele :P : ” Spune-mi ca visez, ca tot ce se intampla e adevarat” . As vrea ca momentul asta sa nu se termine niciodata, mi-e frica de ziua de maine”
Acum serios, astia s-au inspirat din viata mea? :)))
Aseara am vrut sa fac un comentariu, offtopic. Adica…, nu era comentariu ci aveam de gand sa te rog sa-mi recomanzi niste filme. Dar m-am razgandit. Cred ca a functionat telepatia, din moment ce acum te gasesc facand recenzii acestor doua filme.
Din punctul meu de vedere, balastul nu este gunoi, ci un rest. In acest sens ma declar pentru intrebuintarea lui in alte scopuri. Si se gasesc mereu locuri care necesita si oameni care nu sunt tocmai ca si noi. Cand eram pustoaica am avut o prietena cam debila. O ocroteam, ii luam apararea in fata celor care incercau sa-si bata joc de ea si tineam la ea pentru ca avea nevoie de afectiunea noastra, a tuturor. La ce-o foloseam? Pai era o companioana deosebita si nu plecam la piata fara ea. Plus ca, dupa ce s-a facut mare, a devenit femeie, a prins si ea putina experienta de viata, a inteles o parte din lucrurile din lumea asta si, pana la urma, s-a casatorit. Nu stiu daca cu un tampit pentru ca drumurile noastre s-au separat.
Ideea este ca orice om este util. Cateodata balastul suntem noi, astia care vrem sa stapanim lumea, care uitam sa ascultam cantecul pasarilor, care suntem prea ocupati sa privim cerul, sa spunem te iubesc parintilor pentru ca ne este jena de slabiciunile noastre, sa facem surprize prietenilor, sa ne aratam simtamintele. Cu balastul asta ce facem?
P.S. Nu ma mai tachina, te rog ;)
Sincer, ma tenteaza mai mult primul film :-? de americanisme m-am cam saturat…
posesori ilegali de vieti ce nu merita traite…..interesant fel de a spune…totusi mi se pare intreaga filiozofia asta doar o teorie care incearca sa justifice instinctul ucigas pe care l-au manifestat arienii
@ M11 :-) :-) :-) . Da, Viggo e un actor foarte bun, ai dreptate. Si nu joaca in porcarii.
@ Nice, pai vezi de ce te-am banuit pe tine? Ca semanati la replici…Probabil ca s-or fi inspirat, we will never know…hiii…..daca ne citesc blogul?
@ QED…foarte frumos scris…Sa stii ca la noi nu exista comentarii off topic.
Apropo de ce ai zis tu…pe vremea când stateam la casa aveam in cartier o tipa mai … ciudata. Avea un handicap minor, era pensionata pe caz de boala insa din cauza acelui handicap. Eh, si mai stateam uneori la bârfa, mai discutam despre problemele zonei. De multe ori parea (si chiar era, cred) dusa cu pluta. Alteori insa avea niste rationamente care ne lasa pe toti cu gura cascata de cât erau de inteligente.
Odata m-am plâns ca nu gasesc un dictionar si mi-a zis ca are ea unul de vânzare. Mi l-a dat si eu am intrebat cât costa. Pai …cât scrie pe coperta, eu cu atâta l-am luat, zice ea. Pretul era foarte mic, dictionarul era mai vechi, intre timp viata se scumpise, am insistat sa-i dau mai mult si n-a acceptat, a zis ca o jignesc, ca ea nu poate lua pe dictionar mai mult decât a dat. Curios e ca m-a refuzat in conditiile in care nu prea avea bani, na, pensie de boala, cât putea fi?
Cum poate fi normala o asemenea persoana?
“Cateodata balastul suntem noi” – excelenta observatie. Excelenta!
Iti multumesc mult de tot pentru postarea extrem de interesanta.
PS. Nu pot sa-ti promit ca n-am sa te mai tachinez, imi e greu sa ma abtin :-)
@ Chocolate, eu cred ca ambele merita vazute. Inteleg ce vrei sa spui prin “americanism”, dar eu cred ca, daca vei avea ocazia sa-l vezi si pe al doilea, cu siguranta iti va placea.
E, pe blog suntem amandoi mai retinuti… iar blogul ni-l citesc o multime de persoane, chiar si cei care ar trebui sa n-o faca… ;)
@ Mihai, multumesc :-)
Bineinteles ca a fost doar o teorie “justificativa”. Dar pe mine m-a impresionat profund intriga filmului. Cum o idee luata dintr-o carte, si care initial se refrea in mod strict la ceva punctual, a fost generalizata si rastalmacita in mod grotesc.
Nu numai Germania nazista sau america cea pururea democrata a razboiului rece au scapat de balast, ci si celelalte state din lume, daca nu prin actiuni concrete, prin indiferenta, nepasare si indolenta.
Ce facem cu balastul? Adica, vrei sa intrebi ce facem cu omenirea? Pentru ca fiecare dintre noi suntem un balast intr-o anumita sfera sau intr-un anumit grup or conjunctura. Fiecare dintre noi este un neadaptat in raport cu o anumita stare de fapt. Cu totii suntem un balast pe care planeta il suporta clipa de clipa. Ce facem cu noi, prin urmare? Buna intrebare….:)
Ader in totalitate la punctul de vedere exprimat de Vacitim. Mi-a placut atat de mult incat ma gandesc sa-l numesc purtatorul meu de cuvant. :) :) :P :D
Multam pt onoare! Negociem…..negociem :d
Pai ce? Ai vrea sa zic da asa repede? Studiem oportunitatile la o sangria! :d
Oh, da, ce bine ne-ar prinde acum o evadare din decor tocmai in patria sangriei. :) :) :P :(
Cum ce sa facem cu noi, ne vedem de treburile noastre, incercam sa fim mai buni si mai toleranti. Mai umani. Mai fericiti, astfel incat sa-i lasam si pe altii sa se bucure de viata.
Da, asa este! Cam asta este inceputul. Dar, parca e nevoie si de mai mult. Ce ai scris tu pare ca e de fapt datoria noastra :)
@ vacitim, asta era unul din intelesurile ‘subversive’ ale intrebarii, multumesc de postare si observatii, foarte bune!
@ Nice :-) :-) :-) ironico….
Nu ai pt ce sa imi multumesti :)…cat despre observatii, nu stiu daca sunt chiar atat de bune….ar fi fost mai bine daca gaseam si un raspuns. din pacate, asta e cam greu :)….
Placerea pentru postare e a mea :)
Dragos, am invatat si eu de la maestru…
Cuvant prea tare…
In anul 1989, in ziua de Craciun, Nicolae Ceausescu a fost impuscat, acuzat fiind de genocid; ulterior, lumea intreaga a fost inmarmurita sa afle despre conditiile in care traiau copiii institutionalizati…
Dupa 20 ani de ani, 22 decembrie 2009, BBC news, despre aceste institutii: “There is overcrowding, lack of access to adequate medical treatment, lack of access to psychologists and social workers. We came across several institutions where there were cases of human rights abuses during our visits this year”.
“I cannot say I’m surprised given Romania’s record, but I am horrified”.
Este mult de lucru la noi…in lumea celor puternici, Bill Gates si Warren Buffett au initiat o companie prin care miliardarii lumii sa-si doneze jumatate din avere pentru cei defavorizati…cred ca in urmatorii 20 ani este necesar sa rezolvam nevoile primare ale acestor oameni mai putin fericiti de soarta…pentru aceasta este nevoie de leadership, un plan pentru Romania, o viziune privitoare la cum ar trebui sa arate tarisoara mostenita de copiii nostri, care sa nu-si piarda sufletul…in cazul nostru, in cadrul acestui plan strategic, o solutie pe termen scurt, cred ca este data de o pilda mai relevanta decat toate celelalte cuvinte:
Isus şedea jos în faţa vistieriei Templului, şi Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult. A venit şi o văduvă săracă, şi a aruncat doi bănuţi, care fac un gologan. Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis: “Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie; căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.”
@ Mathew….exceptionala pilda. Pe de alta parte, nu e rea nici ideea ca miliardarii lumii sa cedeze jumatate din avere. Ce diferenta poate exista intre o avere de 5 miliarde si una de 10 miliarde? Câte vieti ti-ar trebui sa consumi toti banii aia? Dar chiar si la sume mai mici…Am cunoscut pe cineva care si-a vândut afacerea si trebuia sa incaseze 7 milioane de dolari si a intrebat “cu taxe sau fara?”. Pai…ce mai conteaza? In cât timp poti mânca 4-5 milioane de dolari?
@Dragos, banuiam c-o sa-mi spui ca ti-e greu sa n-o mai faci. Era o gluma. Poti s-o faci; stiu ca-i din prietenie. :)
Imi place povestea cu dictionarul. Mult.