Idealista, visatoare, vesnic nemultumita si, implicit, foarte rar fericita, nu am fost nicidecum ocolita de cumplitele deceptii sentimentale. Am identificat mai jos cele mai grele si mai dureroase lucruri cu care se confrunta uneori sufletele noastre:
10. Sa stii ca trebuie sa renunti, dar sa nu poti deoarece astepti ca imposibilul sa se produca.
9. Amintirea vremurilor bune de altadata…cand prezentul e searbad, trist si lipsit de speranta.
8. Dragostea adevarata venita exact la momentul inoportun(nepotrivit).
7. Incercarea disperata de a ascunde ceea ce simti cu adevarat.
6. Intrebarile de genul: ce-ar fi fost daca…
5. Singuratatea in doi.
4. Revenirea unor sentimente pe care tocmai invatasem sa le uitam.
3. Acceptarea unei relatii despre care stim/banuim ca nu va dura.
2. Sa iubesti pe cineva care iubeste o alta persoana.
1. Realizarea si acceptarea faptului ca… nu a fost menit sa fie.
Cum ati descrie intr-un singur cuvant relatia voastra de pana acum cu dragostea? Cum ati defini dragostea adevarata, una impartasita sau una neconditionata?
Minunat, articol….l-as lauda mai mult, dar nu ma pricep la cuvinte :)
Felicitarile cele mai sincere. Oricine a iubit nebuneste si a suferit dupa urma acestei iubiri nu poate decat sa citeasca randurile de mai sus si sa le treaca la capitolul balsam pentru suflet.
Cum as descrie intr-un cuvant relatia mea de pana acum cu dragostea : naivitate.
De ce naivitate? Initial am vrut sa scriu visator, dar am preferat naivitate pentru ca de fiecare data pana acum mi-am oferit sufletul si a fost calcat in picioare intr-un final. Insa, mai e mult pana departe…asa ca inca mai astept sa schimb cuvantul :)
Si care ai vrea sa fie acel cuvant?
certitudine :d :)
Ca exista? Sau ca e cea adevarata?
A doua varianta :)=ca e cea adevarata.
Tu ai observat ca nu mai intri la moderare? Un pas mic pentru omenire, un pas urias pentru acest blog. :))
Dragostea adevarata exista? Sau e doar un ideal?
Draga Nice,
Ca nu mai intru la moderare am observat, dar acum ca am inceput comentariul cu d, cine stie? :d Deci, inca nu ma declar eliberat de moderare :))
Da, eu cred ca dragostea adevarata exista! Nu ma pot hazarda in a explica de ce prin argumente cognitive sau gramaticale pentru ca nu sunt suficient de puternice. Pur si simplu simt ca dragostea adevarata exista :)
O sa te convingi treptat ca nu ai motive de ingrijorare. Feel free! :P :D Pe mine ma interesa definitia dragostei adevarate din perspectiva ta, ce inseamna ea pentru tine, o dragoste impartasita sau una neconditionata?
AAAAAahhhhhhhhh……oricum ma simt liber :D
Nu o pot defini, dar a facut-o sf. Pavel pt mine si pt noi:
Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
La asta visez….la o persoana cu care sa impartasesc si alaturi de care sa traiesc o astfel de dragoste.
Si impartasite si neconditionata-sunt cam pretentios, nu? :P
Nu esti pretentios, ci idealist. Aici ne asemanam. :P :D
Doar ca tu esti si optimist. :(
fluctuant
E bine ca au fost si momente frumoase…si or sa mai vina. :)
Intr-un singur cuvant? Aaaa… “complicata”.
Dar tu ai dat aici chiar definitia dragostei… :P
… eu sunt complicat… cred ca asta face lucrurile sa fie si mai si…
Mi-e teama ca fericirea este destinata oamenilor simpli… La fel si dragostea.
… nu…
… eu prefer sa spun ca fericirea si “dragostea” sunt gasite de cele mai multe ori de oamenii ignoranti. Poate gresesc, poate nu.
:)) M-a amuzat teoria ta. Insa ceva e clar, dragostea nu e pentru oricine. Si cum zicea si Lilly, pe zi ce trece ma conving ca nu e nici pentru mine.
Te-ai gandit Nice ca tu cateodata nu cauti unde trebuie ? ;)
Si ca tot e Lilly pe aici :mrgreen:.. N-ati vrut sa va combinati si sa descoperiti dragostea adevarata a ?
(vacitim si tu, nice)
Lusio, eu caut dragostea pretutindeni. Nu am lasat niciun loc necercetat. Sau ar fi mai corect sa folosesc past tense-ul?
Pai poate cauti gresit.. las-o sa vina la tine, n-o cauta :mrgreen:..
Nu o mai caut… :( :(
Hai nu fi trista.. Lusio te face artista >:D<
Merci de sustinere. >:D<
durere,naivitate,teama,entuziasm,dorinta,risc,incredere,dezamagire,tristete, depresie si eterna lipsa…
Eterna lipsa…imi suna familiar. :( :( Am avut parte de orice forma de dragoste, mai putin de cea adevarata. :)
eu cred ca exista dragoste adevarata dar mai stiu ca…nu toate lucrurile se intampla la toata lumea
asa ca……..eu nu mai astept, dragostea adevarata e pentru altii :)
relatia mea cu dragostea? lipsa pauza lipsa
Nu am inteles prea bine, te multumesti cu orice fel de dragoste in lipsa celei adevarate? Aceeasi intrebare ca si pentru vacitim, ce intelegi prin dragostea adevarata, dragoste impartasita sau dragoste neconditionata?
nu le-am experimentat pe toate dar nici nu mai am mult.. suferinta sufleteascac n-are limite pentru ca uneori nici moartea nu o poate opri
Ți eu sunt idealistă, visătoare și perfecționistă, dar am învățat de pe la 16-17 ani că trebuie să am așteptări realiste de la oameni pentru că… na… nu e vina lor că nu sunt așa cum vrem noi. Tocmai pentru că atunci amvăzut prin mine însămi că înseamnă să dezamăgești pe cineva fără să vrei, fără intenții rele.
Eu mă bucur de dragostea din viața mea, a familiei, a prietenilor… până la urmă oricât de greu mi-a fost, familia a fost lângă mine și asta cred că ar trebui să fie de ajuns pentru oricine.
Tocmai pentru că e una mai necondiționată decât a celorlalți.
Dragostea o simți și o trăiești, nu prea ai ce discuta.
Nu treuie să fie împărtășită, dar trebuie să fi avut acea relație. De pildă nu poți spune că iubești o femeie din taină, dacă nu ai avut o relație cu ea. Pentru că acea femeie e cu totul alta într-o relație, decât ca amică sau simplă cunoștință. Iubești doar o imagine.
Necondiționat nu există. Ne iubim părinții pentru că sunt ai noștri (nu iubim orice om matur de pe stradă), ne iubim copiii pentru că sunt ai noștri, prietenii pentru ceea ce fac pentur noi într-o formă sau alta, partenerii pentru că vedem în ei ceva frumos, deosebit.
Necondiționarea înseamnă să fii dispus să faci orice pentru persoana dragă, fără să ți se pară că faci un compromis sau un sacrificiu.
Asadar, dragostea adevarata se poate manifesta doar in cadrul unei relatii oficiale. Cum se numeste totusi sentimentul pe care-l nutresti pentru acea “imagine”? Pentru acea persoana care-ti este doar cunostinta sau amic, de dorul careia simti ca te stingi noapte de noapte, care e mereu prezenta in gandurile tale, de care iti pasa mai mult decat de propria persoana, pe care o admiri si respecti, pentru care suferi cand nu-ti da atentie, pentru care simti fluturasi in stomac, care te face nespus de fericit/a cand e langa tine, cu care adori sa iti petreci timpul, pe care o vrei in viata ta mai mult decat orice lucru din lumea asta etc etc etc . Cum poti porunci inimii sa iubeasca doar pe cineva care e al tau in mod oficial?
Nu e vorba de oficializarea unei relații, dar sunt lucruri sau ipostaze ale unei persoane pe care nu le afli decât când ai o relație cu aceasta.
Restul e o amăgire frumoasă. Poate e ceva apropiat de dragoste, poate e atașament, dar sentimentele față de o „imagine” nu pot fi niciodată dragoste adevărată.
Nu e vorba de a porunci inimii sau a lăsa deoparte acele sentimente, nicidecum. Atâta vreme cât nu se trece limitele obsesiei, e ok.
Ci de recunoașterea faptului că persoana față de care nutrește toate aceste simțiri încă nu o cunoaște bine.
Un om poate părea minunat ca prieten, amic, cunoștință, imagine exterioară. Dar se poate dovedi cea mai enervantă iubită sau cel mai mediocru iubit. Și atunci se stinge tot în câteva secunde… Asta se poate iubi iubire?
Nu cred că a iubi o impresie, o părere, se poate numi o dragoste adevărată… e incompletă… dragostea trece cu adevărat testul când trece prin toate ipostazele, când poți spune că într-adevăr cunoști fațetele unui om și le iubești pe toate, de la cea pe care o afișează pe stradă, la cea din cele mai urâte certuri.
Foarte corect si iti multumesc pentru raspunsul detailat. O singura precizare: sub nicio forma nu ma refeream la dragostea pentru o persoana careia nu-i cunosti decat calitatile, fata cu care se prezinta in societate. Ma refeream la dragostea care vine in timp dupa studierea in profunzime a caracterului, reactiilor, comportamentului unei persoane.
Ne indragostim tocmai de complexitatea sufletului unei persoane, stim exact cat rau si cat bun zace in el, il dorim alaturi de noi tocmai pentru ca e intr-un anumit fel, pentru ca doar acela corespunde nevoilor noastre de mentinere intacta a sentimentului pe parcursul intregii vieti. Spre deosebire de barbati care isi aleg doar femei pure, bune, candide si altruiste pana-n maduva oaselor, noi tindem sa alegem fiinte marcate atat de lumini, cat si de umbre.
Sunt calități, reacții, comportament care apar numai într-o relație.
Studierea profundă poate veni doar când cei doi sunt prieteni, și asta nu acoperă toate cazurile. Nu poți afla cum își arată gingășia față de un partener sau dacă și-o arată, nu poți afla cum se comportă în timpul unui conflict de îndrăgostiți, nu poți afla cum doarme noaptea sau cum se trezește dimineața. Nu poți afla cum ține de mână și cum te alintă. Nu poți afla cum vorește și cum se poartă cu un partener. Nu poți afla multe.
Cum nici studiind fostele ralații nu poți afla, pentru că fiecare e unică, fiecare doi oameni interacționează altfel.
Așa că nu pot crede în cunoașterea profundă și complexă fără relații. Sunt lucruri pe care le aduce intimitatea atât de multe și atât de importante…
Nu m-am referit nici macar la cei pe care nu am ajuns sa-i tin de mana pe strada sau sa-i vad cum arata dimineata in pat… Eu nu ma indragostesc de imagini, daca imi place cineva trec la fapte. Ma rog, nu trebuia sa scriu asta pe blog, dar daca tot m-ai provocat… :)) :P :D
Eu vorbeam de cazuri generale, nu de cineva anume. Nu trebuia să te simți cumva atinsă de asta.
cred ca dragostea adevarata e cea care are finalitatea care ne-o dorim, deci e dragostea impartasita
cand intri intr-o relatie, te indragostesti, iubesti, dragostea e adevarata doar ca dupa un timp cand observi (dragostea e oarba) ca dragostea ta nu este impartasita e doar o dragoste neconditionata ajungi sa renunti, degeba iubesti doar tu, “noi inseamna doi”….astfel ajungi sa te multumesti cu ce primesti, daca mai mult nu se poate, daca tie nu ti se intampla, ce poti face?
De acord cu definitia ta. Singuratatea, nevoile, conventiile sociale te obliga sa te multumesti cu ceea ce primesti.
Doamne, Nice, nu stiu cum se face ca majoritatea articolelor tale pe teme sentimentale ma lovesc in plin! :( ………asta pentru ca ma regasesc atat de mult in ele…….. Relatia mea cu dragostea poate fi definita, pana in momentul de fata, de 3 cuvinte: dezamagire, durere, frustrare. Am mai spus-o acum ceva timp aici pe blog, de fiecare data cand mi-a placut cate o fata (in cei 23 de ani de viata s-a intamplat lucrul acesta de 3 ori), verdictul a fost, implacabil, mereu acelasi: esti dragut, dar nu esti genul meu…..frustrarea enorma rezida din faptul ca niciodata nu mi s-au reprosat chestiuni care sa tina de felul meu de a fi; niciuna nu mi-a reprosat ca sunt incult, nepoliticos, etc. “Lipseste ceva”………….intotdeauna aceeasi replica…….ce o lipsi, nici acum nu am realizat! Am citit si eu despre chimia atractiei, sex appeal dar, mhh, sa fie ea a dracu’ de chimie, ca as inghiti vorace toate elementele din tabelul lui Mendeleev, daca as sti ca rezolv ceva……..Dragostea adevarata trebuie sa fie una totala, conditionata doar de fidelitatea partenerilor…in rest……..fiecare clipa in doi trebuie traita la intensitate maxima, ca si cum ar fi ultima! Gata, acum mi-e inima plina de bucurie, ma duc sa ma laud, imi simt sufletul mai usor! :)
Poate erai prea politicos. Prea dragut. Prea bun. Nu stiu, dar nu poti sa tragi concluzii dupa doar trei experiente. Nu inteleg, de unde atata graba?
Ca esti rau si badaran.. ajunge sa fie rau.. ca esti prea politicos, prea dragut etc iar e rau. Cum o dai cu voi tot e rau
Iti vine sa te duci pe camp si sa alergi de nebunu in cucu gol =))
Cateodata a sari din floare-n floare e cel mai bine :( Fucking and that’s it.. no stress, , no dureri de cap, no nothing :mgreen:
nebun*
Nu. Nici vorba, sper sa nu fiu gresit inteleasa, pentru nimic in lume nu pledez pentru barbatii rai, nepasatori, insensibili, lipsiti de bun simt, de sentimente, pentru cei care incearca doar sa-si bata joc, sa umileasca, sa profite de pe urma fetelor fraiere, victime sigure in mainile lor ultramegasuperpricepute. Doar pentru cei cu personalitate puternica, pentru barbatii adevarati.
Asa spuneti multe.. dar sa stii ca si noi mai avem nevoie de femei puternice pe langa noi ;) Pana la urma vorba:”In spatele unui barbat puternic, e o femeie puternica” nu-i chiar de forma ;)
Faza e ca multe din cele care zic ca vor barbati puternici ele nu’s deloc :-j.
Pai Lusio, toate vor barbati puternici! Exista vreuna care sa sa-si doreasca un pampalau? Sa-l poata manipula ea dupa cum are chef? Cum ai putea sa te indragostesti de un astfel de om in primul rand?
Multora le place sa-l joace, sa-l manipuleze etc.. chit ca n-o rescunosc.. ajung s-o faca ;)
Si stii de ce se ajunge aici ? Ca prostalaul o iubeste mult.. in timp ce ea ………………
Cateodata sa iubesti prea mult o fata.. sa-i faci destule pofte.. se ajunge la a fi.. exact.. Rau!
Unele le-am spus si din experienta proprie. Unul dintre marile defecte ale mele (din punctul de vedere al unor fete) e ca nu s-a putut sa fiu transformat intr-un catelus. Si tocmai din cauza asta s-a ajuns la despartire
Niciodata n-am stat sa-i tot fac mofturile unei (“printese”) rasfatate. Ci i-am lipit stampila cu “Pa!” pe frunte
Lusio, in acest caz il vor pentru orice alt motiv mai putin iubirea. Nu ma intereseaza sa am un barbat in casa doar de dragul de a avea cui sa-i dau ordine.
Asa ma gandeam si eu.. ce iubire o mai fi si aia ? :-j Pff..
Nu e vorba de sentimente, ci de dorinta de a intra in randul lumii, de a avea pe cineva langa tine, nu conteaza cum, barbat sa fie. O mana de barbat e intotdeauna utila la casa omului.
Cum nu conteaza ce barbat ? Cum arata sau ? Ca ziceai ca pampa nu doresti
Lusio, nu m-am referit la mine, ci la femeile de care ziceai tu ca-si doresc un barbat usor manevrabil, o carpa.
Eu si acum mai am niste probleme cu cererile voastre.. Imi explica si mie cineva ce inseamna pentru voi fetele CU ADEVARAT un barbat puternic ?.. :P Ca asa as sti si eu niste fete care stau cu niste batausi si’i adora. Din rahatul asta ce sa inteleg ?..
Pai cum ce inseamna? Unul care stie exact ce vrea si care stie cum sa obtina ce vrea. Un barbat care isi iubeste partenea, o respecta, o trateaza frumos, e manierat in societate, are un discurs coerent, are idei curajoase, e pasionat de jobul sau, stie sa-si indeplineasca visurile, nu abdica de la principiile sale, nu minte, nu insala, e de incredere. Puternic in sensul ca ia hotarari pe cont propriu, nu e influentat de familie, prieteni, amici.
Ce treaba avem noi cu bataia? In ce secol traim? Unde locuiesc fetele astea care adora batausii?
In lumea actuala :) :) se mai gasesc.
Mersi de parere.. mi-a placut
Unele nici sa zica nu prea indraznesc
Te-as invita sa citesti oleaca aci:
Sindromul “fosta nevasta nebuna si obsedata”
http://www.piticigratis.com/2010/10/sindromul-%e2%80%9cfosta-nevasta-nebuna-si-obsedata%e2%80%9d/
Hm, iti spun eu, nu am intalnit barbati violenti. Sau au ascuns perfect acest lucru, cert este ca nu vad cum sa adori asemenea specimene. Nu mi s-a intamplat niciodata sa ridic tonul la un barbat(dintre cei pe care i-am iubit), si nici invers nu a fost cazul, d-apai sa sa ajunga la bataie. Nici nu concep, nu suport certurile, tipetele, neintelegerile.
:)))
PS
Am ridicat tonul la un coleg rapidist, care sustinea ca Steaua e o echipa corupta. :( :( Si la unul dinamovist. La job sunt mai rea!
Nice, unde am tras eu vreo concluzie?! Si unde am spus ca ma grabesc?! Nu disper, sunt inca foarte tanar, sunt convins ca voi gasi pe cineva care sa ma placa asa cum sunt, vorba cantecului “Time is on my side!”
Julien, asa te vreau! :) :P :D
Relatia cu dragostea ?.. Hmm: Minunata.. impartasita.. cu finaluri naspa.
Totusi.. citez ceva:”Nu exista dragoste pura si compatibilitate,
Nu exista lucruri fericite impreuna pana la moarte,
La inceput e adrenalina si misterul necunoscutului,
Cand ai primele simptome in dependenta f**utului.
Si dupa cateva luni apar conflicte minore,
Ori iti place tot , ori vrei sa dispari cateva ore.
Traiesc pentru mine in stil egoist si incapatanat,
N-am nevoie de certuri, stres si psihicul dezaxat !”
La ultimele 2 fraze am trecut si eu des prin astea: Certuri, stres si psihicul dezaxat :)
and:”Nu mai cred in povesti, oricum povestea e clara
Daca nu sunt interese.. drumurile se separa”
Eu din relatiile mele si ale altora vad o gramada de razboaie.. ala sa fie mai presus.. ala sa nu cada mai prost.. ea sa win, el de ce nu ?.. aleia nu-i convine ceva, vrea si ea si tot asa etc etc………
Pe mine nici nu ma mai mira gramezile astea de despartiri, de divorturi.. etc. Cred ca peste sute de ani mai toata lumea va fi futacioasa.. va strivi sentimentele care acum sunt considerate beautiful iar casatoria va cam disparea….
Pana la urma dragostea adevarata nu e cea care rezista tututor furtunilor, tututor obstacolelor? Nu e cea care in final invinge, iar cei doi imbatranesc impreuna? Doar ca nu e neparat sa fie numai momente fericite, nu e neaparat sa fie o dragoste nebuna.
Foarte putine rezista tuturor furtunilor si tuturor obstacolelor :(
Si in general acelea in care barbatul isi adora, respecta si admira partenera, care nu concepe viata in absenta acesteia.
” vesnic nemultumita ” – stai linistita.. Nu esti singura femeie cu treaba asta
Voi veniti gramada.. :)
Desi la tine mai poate fi de inteles dar stiu pe unele care dupa parerea mea.. au avut iubiti grozavi.. si proastele tot i-au lasat. Uneori, unora le e rau si cu BINELE..
Sunt cu tot sufletul de acord cu ceea ce a spus Vacitim.
Nu mai poate fi adaugat nimic.
Este o definite completa si daca mai este si dorinta sufletului nostru, este minunat!!! :D
Deci pentru tine dragostea adevarata e cea neconditionata. :) Foarte frumos.
Lista ta e.. interesantă. Pentru că mai dezvăluie ceva despre tine. Cât despre întrebare…. nu știu ce să zic. Din experiența mea
(cum sună asta :P ) iubesc viața și viața mă iubește pe mine. Așa mi s-a dovedit până acum. Restul… mi le fac singură.
Daca viata te iubeste, inseamna ca esti una din favoritele ei. :) :P
:( Pai nu prea este a mea, ca din cele 10 eu nu am experimentat doar cateva: 10, 9, 2 si 1. Si oarecum 4. Este o generalizare, lista nu e inspirata tocmai din viata mea…
Desigur, si eu tot singura am incercat sa-mi fac destinul, sa nu crezi ca am stat cu mainile-n san, tocmai aici e aici, ca am esuat lamentabil de fiecare data. :)))
Te-am descoperit de cateva zile in multitudinea de blog-uri, mi-ai placut si am ramas sa te citesc, pt ca ceea ce scrii ma reprezinta.
Parerea mea este ca dragostea adevarata doare si lasa rani adanci in cotloanele sufletului, rani ce nu se vor inchide niciodata.
Bine ai venit, Maria! Da, se pare ca gandim asemanator, nimeni nu ma poate convinge ca ceea ce am simtit eu pentru anumiti barbati nu a fost dragoste adevarata. Poate sa-mi explice orice specialist ca a fost obsesie sau incapatanare sau iluzie, eu stiu perfect ce a fost in inima mea. Doar pentru ca el m-a refuzat, nu inseamna ca eu nu am simtit cea mai pura si neconditionata dragoste. Si da, ranile nu se vor inchide niciodata, dar asta si pentru ca sunt eu exagerat de sensibila. Si pentru ca dragostea adevarata nu moare niciodata.
Pentru mine este esential sa fiu inteleasa, sa existe si astfel de persoane care sa se regaseasca in randurile mele, m-ar bucura sa devii o prezenta constanta pe blog. Te astept mereu cu mare drag. :)
Cu siguranta am sa devin o cititoare fidela si o comentatoare cat mai discreta cu putinta.
Ei, mie imi place discretia, nu si in acest caz. :))) M-ar bucura sa iti exprimi parerea de cate ori simti ca ai ceva de spus, chiar daca nu coincide cu a mea. :)
Eu sunt prieten cu viata.. ne fu..m des :x
:)))) Nu stiu daca sa rad sau sa plang.
Va fum…ati des?
Dap
Pe rand.. ba ea, ba eu 
cateodata ea mai mult.. si invers :) :)
Pai conteaza ca exista un echilibru, nu?
Cateodata nu prea mai exista :( si faza e ca tipa asta pe nume “Viata” de multe ori face si sex prost :(
dragostea adevarata?.. hm, as prefera sa o numesc pursisimplu dragoste; ea ori este ori nu, si este intotdeauna neconditionata, nu suporta reguli si definitii – libera de orice ingradire si clasificare… asta daca este, daca nu – intervin conditii, clasificari etc. Altceva e, ca ea, poate fi impartasita sau nu; in primul caz este motiv pentru suprema fericire, in celalant caz- motiv pentru o durere imensa.
si cu toate astea nici cei din urma nu cred ca ar refuza sa o fi cunoscut vreo data…
Daca nu e impartasita e de preferat sa nu apara de prea multe ori in viata…
buna seara !
Idealista, visatoare, adaugand si putin din rational (ca si ingredient), ar exclude nemultumirea vesnica si ar rezulta deseori “fericirea”.
Fiinta umana este un univers necunoscut, precum astrele, prin urmare nu stim nimic (“nici macar nu stiu ce stiu”- Socrate la apusul vietii).
Iubirea, dragostea, poate fi numai neconditionat, a nu se amesteca, sexul, instinctul (cred ca ne deosebim de animale).
Daca iubesti, daruiesti fara rezerve, fara conditii, iubesti pentru al/a face fericit, pentru ca asa simti , iti face placere si traiesti intens prin acest sentiment.
Dca acest sentiment este reciproc, atunci este implinirea desavarsita si asta e divin, cum de altfel iubirea, dragostea, in sens larg sunt sentimente de traire divina si urmare fericirea.
Asta e, sunt un paradox. :( :P
ambulant
:))) Corect.
Dragostea adevarata e numai in povestile cu zane si Fat-Frumos…In realitate nu exsita dragoste adevarata, ci doar oameni suficient de naivi care sa creada in ea. Pana la urma nu merita sa te sacrifici/consumi pentru nimeni, pur si simplu nu merita pentru ca eforturile tale nu vor fi rasplatite niciodata…Nu credeam ca o sa ajung sa spun asta dar “LOVE SUCKS BADLY”…The End
Da, si mie mi se pare ca in teorie suna totul prea bine, de aceea nici nu prea am stiut ce sa raspund comentariilor lasate de altcersenin si vis. Fericire suprema? Ce-i asta? :( :P :D
Problema mea e asta: cu cat mai neconditionata si totala a fost dragostea mea, cu atat mai mare indiferenta lui. Nu pot sa nu-ti dau dreptate de data asta. Sorry my friend. :( :(
suntem mult prea “invechiti” pentru secolul asta…As fi preferat sa ma nasc in urma cu 2-3 secole unde dragostea, poezia si romantismul erau la ele acasa pe meleagurile astea….
Am adaugat “rational”, explicitez; Iubirea nu este o marfa, poti spune ca iubesti chiar daca persoana ar fi fericita cu altcineva, de fapt de ce o iubesti nu sa fie fericita ?
“Iubeste aproapele tau ca pe tine insati si vei fi fericit”
Persoana pe care eu o iubesc e libera sa fie cu cine vrea ea, sa iubeasca pe cine vrea ea, dar nu pot sa mint sa spun ca sunt fericita ca nu e cu mine. Deci inca o data, sunt doar un om.
Un caz concret, te desparti de iubirea vietii tale, ea il prefera pe altul, tu ce faci, nu suferi? Esti fericit pentru ca si-a gasit adevarata dragoste?
Trebuie sa nu suferi :D Suferinta trebuie sa fie doar reciproca :D Daca nu e.. trebuie sa fii miserupist/a
Dupa logica ta, altruismul ar fi discutabil.
Daca despartirea, ar rezulta fericirea ei, de ce as suferii ?
Dimpotriva!
Logica mea ea asta, cu riscul de a oripila intreaga blogosfera, atunci cand iubesc un barbat ii las toate libertatea din lume, nu ii spun absolut nimic, nu-i cer absolut nimic, nu am nicio pretentie, dar in sinea mea il vreau pentru mine. Sunt fericita daca este cu mine, nu daca este cu alta. Daca nu-l iubesc, nu-mi pasa ce face.
“eforturile tale ….rasplatite”….??, wow !, asta probabil la job
Vis, sunt de acord ca dragostea neconditionata se daruieste fara nici un fel de asteptari, sperante, limitari sau alte lucruri asemenea. O singura problema am, nu as fi prea incantata ca cineva sa profite de dragostea asta neconditionata pe care o simt pentru el. Nu, nu sunt un inger, sunt doar un om.
Daca tu “simti dragostea pt el”, nu are cum sa profite, pentru ca o simti tu nu el.
Adica el e asa prost incat nu realizeaza ca sunt topita dupa el? 8O
Poate tocmai d-aia profita :D Ca esti topita dupa el.. deci.. nu mai prezinti interes
:))) Pai crezi ca eu nu sunt constienta de asta?
Cateodata si noi baietii suntem ciudati. Toti (si femeile si barbatii) suntem niste ciudati ai naturii
Cand ai sa-ti diminuezi simtul proprietatii, ai sa fi mai fericita !
Lusio, hai sa zicem complicati. Stii ce e ciudat? Ca-mi plac situatiile complicate. Ma atrag.
Te atrag si ajungi > :(
Da, dar m-am facut fata cuminte.
Incerc sa le evit. 8O
Le zice bine Modern T :D
Vis, tu esti fericit cand femeia iubita e in bratele altui barbat? Nu, nu o sa fiu niciodata fericita, nu cred ca ma pot schimba in sensul de care zici tu. Dar iti multumesc pentru sfat. :)
Oricum, nu mi-as dori sa fie nefericita in bratele mele :)
Ei da, aici sunt total de acord cu tine! :) :) Perfecta observatie.
niciodata sa nu zici niciodata !
Eu am o teorie, despre cuplu in general (insusita din viata), poate cu alta ocazie va spun…..nu imi permit sa monopolizez comentariile
Chiar m-ai facut curioasa, nu monopolizezi nimic. Poate invat si eu ceva nou cu ocazia asta, poate reusesc sa capat o alta perspectiva asupra iubirii. Dar ce e rau in faptul ca imi doresc pe cineva alaturi? De unde ideea ca singuratatea iti aduce fericirea?
Nu-i nimic rau (de fapt cine poate spune ca detine absolutul ?)
In legatura cu “teoria” este foarte mult de expus (probabil un comentariu verbal ar fi mai usor perceput)
In rezumat; In orice cuplu din lumea asta (cu referire la fiinta umana), daca ceva nu mai merge NUMAI barbatul este de vina si NICIODATA, dar NICODATA, femeia. Precizez , departe de mine misoginismul.
Am argumente pentru orice indoiala sau negatie
Am afirmat si eu ceva de genul, intr-un comment pentru Lusio, putin mai sus.
“In orice cuplu din lumea asta (cu referire la fiinta umana), daca ceva nu mai merge NUMAI barbatul este de vina si NICIODATA, dar NICODATA, femeia.”
Asta am observat si eu
Nebune femeile astea..
Cum am dat si lui Nice, iti dau si tie
Read aici: http://www.piticigratis.com/2010/10/sindromul-%e2%80%9cfosta-nevasta-nebuna-si-obsedata%e2%80%9d/
Cine se aseamana se aduna !
nu o identific! pentru mine nu a fost, nu e si nu o sa fie asa ceva! o sa fie doar o minciuna super-mega-terra giganta
Cine e o minciuna super-mega-terra giganta? Dragostea? 8O
exact
Chiar si dragostea pe care ai simtit-o tu pentru ea?
Nu stiu! cica dragostea care nu e impartasita si de cealalta persoana nu e dragoste, ci e obsesie! deci prefer sa o numesc obsesie. cu toate ca….
Deci intr-un anumit sens…. nici nu poate fi numita dragoste…. pentru ca nu se manifesta in nici un mod! ( decat prin ceva ce simt dar care pentru ea nu are nici o importanta; si ma intreb ce rost are sa o consider asa?)
un mare om zicea: “Dragostea e ca vantul, iti aduce racoare cand mori de cald, si iti aduce Catrina cand iti e mai bine! iar cand a trecut Catrina… nu ramane nimic! ”
(marele om is chiar eu=)) )
Am ajuns la concluzia ca cand o persoana incepe sa te ignore….. si tu incepi sa cauti o modalitate ca sa suferi cat mai putin! eu am gasit modalitatea! chiar daca stiu ca nu se schimba nimic… macar stiu ca am incercat!
Iubirea asta …. e ceva ce simti, si intr-un anumit mod poti controla aceste “senzatii”!
stiu ce fel de persoana sunt, si am inteles ce fel de persoana e; An inteles ca o face intentionat( si poate are motive bune)
Prefer sa ma cred un idiot, si sa fiu convins ca tot ce am facut si am zis … a fost ceva gresit.
Black Angel, este obsesie in momentul in care celalalt nu-ti da nici cea mai mica atentie si tu continui sa visezi la el, sa speri ca veti fi impreuna, sa il agasezi cu prezenta ta, sa il suni ca un disperat, sa faci tot posibilul sa intri in contact cu el, cu alte cuvinte atunci cand nu intelegi ca nu este NU. Cand ramai ani intregi ancorat intr-un vis.
Stiu dar nu conteaza, e mai bine asa ! Sunt un obsedat pt ca am investit dentimente intr-o persoana gresita.
“sentimente”
Daca dragostea dispare.. viata mea n-are culoareee.. ohuou yeahhhh!!
http://i699.photobucket.com/albums/vv356/mindfreak_fanz/Rock_emoticon.gif
Tu cum ai reactiona daca femeia iubita te-ar parasi pentru altul? Ce ai simti s-o stii fericita cu el? Imediat dupa despartire, nu dupa 14 ani….
Curva ‘reacu
Si-as baga o doza de ura :D Pe mine ura ma ajuta sa trec mai departe :D
Mna.. ce sa zic.. as fi foarte dezamagit pe moment.. si pentru o perioada n-as mai avea femeile la suflet.. gen n-as mai vrea sa aud de vreo relatie serioasa.. de cai verzi pe pereti.. Poate doar de fuck si pa!
Am vaga banuiala ca asa reactioneaza toti barbatii.
Pentru ca la treaba asta.. avem un orgoliu…….BIG! Se spune ca suntem cei dominanti nu ? Crezi ca ne pica bine sa ne-o fure altul ?..
Nu generaliza ! fiecare individ este unic chiar daca sunt asemenea, indiferent de gen
DAR sa-ti zic ceva.. prefer sa vina si sa mi-o zica.. s-o recunoasca.. decat sa ma insele pe la spate ;) si desi as fi si asa > suparat.. doza de suparare comparativ cu inselatul pe la spate ar fi mai mica PENTRU CA.. cu greu poate, dar as intelege.. ca nu poti sa tii pe cineva cu forta langa tine :) Trebuie sa te resemnezi pana la urma.
Pai daca te insala pe la spate si nu aflii? Cu ce te afecteaza?
Adevarul iese la iveala.. mai devreme sau mai tarziu
Si cu cat ar tacea mai mult cu atat e mai rau.
Nice, de obicei femeile care iubesc simt cand sunt inselate nu este nevoie de dovezi, pt ca exista acel ceva care te face sa simti asta dincolo de cliseele clasice: ce mancare este asta draga? (cand nu ai facut decat sa gatesti asa ca si pana acum). cand mai faci si tu curat in casa asta? (cand tu doar ce ai terminat de facut toate cele dupa o zi intreaga de munca). nu-mi place camasa asta, ti-am spus sa nu mi-o mai dai si exemplele pot continua…
Nu stiu ce sa zic despre asemenea femei care desi realizeaza ca sunt inselate nu iau absolut deloc masuri, continua sa ramana langa respectivul barbat care in mod cert nu se va schimba niciodata. Normal ca simti ca e ceva in neregula, dar chiar daca ridici problema si il confrunti, el te va minti cu zambetul pe buze si va face in asa fel incat tot tu sa te simti vinovata.
Pe de alta parte, habar nu am cum isi da seama un barbat ca e inselat, de obicei ei sunt atat de indragostiti incat nu dau importanta unor semne oarecum evidente.
Da tu ce-ai face Nice de exemplu cu Catalin DACA te-ar insela cu alta (sexual) dar s-ar intoarce si la tine si ti-ar spune ca te iubeste.. si s-ar comporta cu tine frumos, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Tu ce-ai face stiind ca te inseala si cu alta ? L-ai parasi sau ai sta cu el ? Pentru ca desi te-a inselat, inca e un om minunat ( daca oi mai putea spune asta
)
Crezi ca poti sa-mi dai un raspuns sincer ?
Sincer, nu as putea. Nu am fost pusa in aceasta ipostaza si habar nu am cum as reactiona. Dar imi pot imagina, daca as afla, mai intai as muri de durere. Inima mea nu ar suporta o asemenea veste. Apoi l-as ierta. :))
Nu stiu, depinde de stadiul relatiei, de sentimentele mele pentru el, de mai multi factori. Nu stiu ce ar trebui sa faca un barbat sa nu aflu eu ca ma insala,pentru ca eu stiu tot, aflu tot, simt tot, intuiesc tot.
Chiar nu stiu ce as face…
Cat despre Cata…cred ca a citit “Rugamintea” mea si a pus el capat jocului. Si chiar daca e cu alta, si chiar daca il iubesc nespus, nu pot sa nu fiu fericita pentru fericirea lui.
What I know VS What I feel e fara indoiala cea mai crunta batalie pe care-o duci cu tine.Lectia numarul unu, de altfel cea mai greu de digerat dar pe atat de corecta e urmatoarea: Nimeni nu apartine nimanui!(veti blama fie pentru ca nu concepeti prin educatie o astfel de situatie,fie ca doare prea tare sa acceptati una ca asta ,sunt alaturi de cei ce aleg varianta a doua).
Dragostea nu e nicaieri , nu exista ca un lucru dat,astfel ca nici nu poate fi definita.Nu exista reguli!Ar fi de preferat sa nu fi egoist,sa respecti mai mult,sa nu inseli,etc etc, dar “dragostea” e doar felul in care ne raportam la fiecare element din afara,oameni,copaci,sticle goale,lanuri de grau ,etc .Ok?Nimic nu-i mai presus de sine…de-asta nici nu se atinge perfectiunea,cu totii suntem mai intai fideli noua,intr-un fel rascucit…
Dragostea asta dupa care tot tanjim trece si vine, depinde doar de creierele noastre.E atat de simplu sa intelegi chestia asta dar pe atat de complicat sa te controlezi cand ai patit-o, te-ai “indragostit”.
Raman la impresia ca primeaza suferinta :))
Normal ca nu te blamez, este evident ca nu apartinem nimanui, dar simtul proprietatii e atat de dezvoltat, incat isi face simtita si in vorbirea curenta. De cate ori nu ati auzit femei care-si numesc prietenul sau sotul “al meu”(am fost cu “al meu” la piata”, “al meu” a facut asta, “al meu” e asa si pe dincolo).
Si ca o concluzie a acestui articol si a celor citite in diverse parti ale blogosferei, studiind atent ce se intampla si in realitate, constat ca exista doua lumi distincte, una perfecta, ideala, numita blogosfera si una cu rele si cu bune, cu oameni normali care simt, care viseaza, care sufera, care sunt rai, care mint, care fura, care insala, lumea reala. Blogosfera este lumea idelilor, a teoriilor frumoase, practica ne omoara, noi suntem oamenii faptelor, nu oamenii vorbelor mestesugite. Dincolo de blogosfera ne astepta oamenii care nu sunt deloc precum cei intalniti aici.
eu si blogul suntem una, ce vezi aici e ce ai si in lumea reala, poate ca in scris sunt ceva mai patetica dar nah .. : )))
Da, ti-am citit articolele, nu ma indoiesc de lucrul asta.
relatia cu dragostea??? necontrolata…
de ce??? pentru ca ea vine si peaca dupa proriul ei chef… fara sa intrebe… fara sa bata al usa… fara sa inchida usa la intare… in tip ce eu… o primesc asa cum este, intucat nu o pot schimba… si… poate ca tocmai de aia o iubesc asa de mult…
sigur dragostea este prin excelenta… neconditioanta… desi… in strafundul sufletului noi o dorim mereu impartasita… ea isi face capriciile si… doar uneori se lasa ca sa fie, asa cum o vrem noi…
Imi place cuvantul ales. Necontrolata i se potriveste perfect. Si capricioasa, asa ca o zi de primavara… :) Da, ma bucur ca recunosti ca in strafundul sufletului o dorim impartasita.
eu nu am trecut prin nici unul dintre cele 10 puncte. Relatia mea pana in momentul de fata este minunata! Am mai intampinat obstacole (certuri), dar am trecut cu bine peste… ba chiar am o oarecare impresie ca va dura foarte mult.
Felicitari!
Mda, prea dureros subiect ca să-l discut din prisma persoanei mele, așa că despre mine prefer să nu vorbesc.
Totuși, mi-ar plăcea să fac câteva observații, care coincid cu teoria mea despre iubire, de data asta. :D Anume, o relație care să tindă spre perfecțiune, armonie, echilibru etc. trebuie să fie construită pe doi piloni mari:
1. spirit
2. fizic.
Îmi pare foarte rău pentru ”ești simpatic /ă, dar nu genul meu” – DACĂ NU SIMȚI DECLICUL ACELA când îl / o vezi, ce vină poți avea ?? Trebuie să existe ceva care să te atragă, mai presus de toată bunătatea sufletească și noblețea pe care o emană, altfel e ca și când ai avea o relație cu cel mai bun prieten al tău, și asta nu e ok. Există în fiecare femeie și în fiecare bărbat o dorință, o pasiune nebună care așteaptă să fie descoperită și apoi domolită, fizicește, sau completată, în fine, e relativ la fiecare persoană în parte, în funcție de cum e exploatat acest foc. E glasul trupului, dacă vrei să-i spui așa.
Dacă cele două nu reușesc să se combine perfect, sub ghidarea ușor întrezărită, a creierului nostru ( mă refer la rațiune, aici ) totul este în zadar, acea relație nu e menită să fie. Asta cred eu.
Imi pare nespus de rau ca (si) pentru tine este un subiect dureros. Insa viata ne ofera mereu surprize, iar unele sunt chiar frumoase. :)
Sunt total de acord cu reteta ta pentru iubire. Consider ca se contituie si intr-un bun raspuns pentru dilemele lui Julien.
Eu încă îmi aștept surpriza frumoasă. :) Sper să am timp pentru ea.
Cu siguranta iti vei gasi. Eu chiar am banuit zilele astea cat ai absentat de pe blog ca esti impreuna cu …ea. :P
Nu, nu. :) Dacă era ceva, v-aș fi spus, că îmi place să împărtășesc bucurii ..
Ce bine, altora am observat ca nu le place, tin secret tot ce se intampla bun si frumos in viata lor. :(
Nu, eu anunț aproape mereu, ca să știe și alții că se poate și că există … :)
Nice, dilemele erau retorice! Sunt si eu perfect constient ca nu este vina celuilalt/celeilalte daca nu are aceleasi sentimente! Da, aveti cu totii dreptate, atractia dintre doua persoane nu se realizeaza dupa un tipar exact, dupa o formula matematica care, fiind cunoscuta de noi, ar putea fi aplicata cu succes in toate cazurile, tine doar de destin……..In acelasi timp, da-mi voie sa fiu nemultumit, sa strig, sa protestez, sa ma intreb DE CE?!………este precum protestul unora fara de, sa zicem, caldura torida care se inregistreaza vara……..stiu si ei ca asa este anotimpul asta in Romania, nu are nimeni cum sa il schimbe, dar totusi oamenii au dreptul sa fie nemultumiti, asa si eu sau altii cu dragostea…….suntem nemultumiti, desi cunoastem foarte bine ca nu este vina nimanui pentru aceasta stare de fapt!
# fata de :P
Sunt siderata, crezi in destin? 8O
Iti dau dreptate, e firesc sa nu fi multumit in general de nimic(apropos, se spune ca fiecare primeste ceea ce merita, crezi in asta?) si s-o strigi in gura mare, oricui are chef sa te asculte. :))
Acum, sunt eu contrariat! Imi pare rau daca te-am plictisit, pe tine sau pe altcineva, prin ceea ce am spus…….mi-am exprimat doar o idee, am spus ce simt, fata de tema in cauza. Da, cred in destin, cred ca exista o forta supranaturala care ne guverneaza vietile si decide pentru noi, fara sa ne intrebe, fara sa ii pese de ceea ce simtim la un moment dat……in cazul unora, destinul ajunge, in cele din urma, sa fie generos, in cazul altora…….Probabil ca fiecare va primi, la un moment dat, ceea ce merita, daca nu aici, in mocirla asta demna de dispret unde ne zbatem zi de zi, bucurandu-ne precum niste flamanzi pentru fiecare firimitura de fericire care ni se arunca de undeva, atunci acolo, in atemporal, la Judecata de Apoi, sper din tot sufletul ca se va trage linie si Marele Judecator, Incoruptibilul, va da verdicte impartiale!
De ce esti contrariat, pentru ca am recunoscut ca si eu sunt mereu nemultumita? Pentru ca iti dadeam dreptate? Cum ai putut sa intelegi ca ma plictisesti? :(
Te-am intrebat daca crezi in destin pentru ca din cate am citit si am auzit eu prin online si offline, nimeni nu crede in el. Toti afirma acelasi lucru si anume ca destinul ni-l facem noi cu mainile noastre. Doar ca eu am aici unele dubii si iti impartasesc pe deplin teoria cu forta supranaturala care ne guverneaza vietile. :)
Nice, cei care sustin ca destinul ni-l facem singuri se insala! Dau un exemplu banal, mergi pe strada linistit si fericit, gandindu-te la cat de frumoasa este viata si, dintr-o data….ZBANG…..ti-a cazut o caramida in cap de la etajul nu stiu care si ala esti…….sau vine un/o cretin/a pe neasteptate si iti taie gatul, fiind ferm convins/a ca tu esti amantul sau amanta consortului/consoartei, etc…….Tot destin se numeste si asta………..sau esti sanatos tun si faci atac de cord, dintr-o data….. Pana la urma, destinul ne guverneaza viata, noi putem doar sa ne rugam sa ne mai pasuiasca inevitabilul! Imi cer scuze pentru interpretarea eronata pe care am dat-o mesajului tau, insa tema asta ma “deregleaza” mereu si imi perturba capacitatea de a rationa limpede!
Exact, oare cum explica lucrurile astea cei care zic ca destinul ni-l facem cu mainile noastre? Sunt tare curioasa…
Care tema, asta cu dragostea? :))
Evident, dragostea…..acest lucru teribil si peste puterea noastra de intelegere, care ne diferentiaza de regnul animal primar……..:)
Iti promit solemn ca voi aborda un cu totul alt gen de subiect pentru urmatorul meu articol, unul mai putin dureros. Lasam dragostea pentru cei mai norocosi, iar noi ne vedem de ale noastre… :P
Ah, si cand ma gandesc la cantecul acela…….”Cui nu-i place dragostea, Dumnezeu sa nu i-o dea”…..pacat ca unii au parte de ea, dar isi bat joc si nu stiu sa o aprecieze :( Chiar asa, Nice, mai posteaza si tu articole de voie buna si veselie :D, ca de tristete sunt satul, o vad zilnic pe strada…….
Julien, nu pot sa scriu despre fericire daca sunt trista si plang, intotdeauna in articolele mele se reflecta starea de spirit din ziua respectiva. Azi sunt “in love” de exemplu. :))
Da.. lasa dragostea si abordeaza ghinionul.. Recent m-a mai izbit unul mare :( :(
8O Dar ce ai patit? :( :(
Si replica “ramai asa cum esti … sa nu te schimbi niciodata” face parte din aceasta categorie. Eu am auzit-o si o aud des, insa daca sunt minunata si nu trebuie sa ma schimb, de ce nu-s buna sa raman in viata lui?
Poate pentru ca in acel moment cauta un alt gen de femeie… sau pentru ca isi dadea seama ca esti prea buna pentru el si nu se va putea ridica niciodata la nivelul tau, sau pur si simplu asta era maniera lui de a refuza politicos pe cineva. Sau e doar o banala replica spusa fara a o crede din toata inima…si fara niciun scop precis.
Sper sa aveti rabdare sa cititi urmatoarele … :) Mai elocvent de-atat, nici eu nu pot zice.
“Dar sunteţi pe deplin convinşi că omul se va deprinde negreşit, după ce se va vindeca cu totul de unele năravuri vechi, proaste şi când bunul-simţ şi ştiinţa îi vor reeduca firea şi i-o vor îndrepta pe un făgaş normal. Sunteţi siguri că atunci omul va înceta să mai greşească de bunăvoie şi, ca să zicem aşa, nici de nevoie nu va vrea să-şi despartă voinţa de interesele sale normale. Mai mult decât atât: atunci, spuneţi dumneavoastră, însăşi ştiinţa îl va învăţa pe om ( asta-i deja un lux, după părerea mea), că în realitate nu are nici voinţă, nici capricii, că nu le-a avut niciodată, şi că toată fiinţa lui nu-i altceva decât o clapă de pian sau un buton de orgă; şi că, pe deasupra, orice ar face el, fapta nu se săvârşeşte câtuşi de puţin din voinţa lui, ci de la sine, conform legilor naturii. Prin urmare, e suficient să fie descoperite aceste legi ale naturii şi omul nu va mai da socoteală pentru faptele lui şi va duce o viaţa extrem de uşoară. Se înţelege de la sine că toate faptele omeneşti vor fi calculate din aceste legi, matematic, precum tabelele de logaritmi, până la 108 000 şi trecute în calendar, sau-ceea ce e şi mai bine – vor apărea nişte ediţii bine intenţionate de felul actualelor lexicoane enciclopedice, în care totul va fi notat şi calculat cu precizie, încât de-acum nu vor mai exista pe lume nici fapte, nici peripeţii.
Atunci – asta tot dumneavoastră o spuneţi – vor apărea noi relaţii economice, de-a gata, calculate şi ele cu precizie matematică, aşa că într-o clipă vor dispărea toate întrebările posibile numai pentru că acestea vor primi toate răspunsurile posibile. Atunci se va clădi palatul de cleştar. Desigur, nu se poate garanta câtuşi de puţin ( asta o spun eu, de la mine ) că atunci, bunăoară, n-o să ne plictisim îngrozitor de mult ( căci ce-ţi rămâne de făcut, atunci când totul va fi calculat conform tabelelor ?), în schimb totul va fi extrem de rezonabil. Fireşte, câte nu poţi scorni din plictiseală! Mizerabil e ( tot eu spun asta ) că nu-i mare lucru să se bucure oamenii chiar şi de acele de aur. Căci omul e prost, fenomenal de prost. Adică, deşi nu-i prost deloc, e, în schimb, atât de ingrat, încât, oricât ai căuta, n-ai găsi fiinţă care să-i semene. Doar eu, de pildă, nu m-aş mira deloc dacă îşi va face apariţia un gentleman cu o fizionomie vulgară sau, mai bine zis, retrogradă şi batjocoritoare, care îşi va pune mâinile în şolduri şi ne va spune tuturor: ce ziceţi, domnilor, n-ar fi mai bine să dăm naibii toată cuminţenia asta, să-i tragem un picior de să se-aleagă praful din ea numai cu scopul de a trimite la mama dracului toţi logaritmii ăştia, iar noi să putem trăi iarăşi după cum ne taie capetele noastre proaste ? Asta însă n-ar fi nimic, însă partea dureroasă e că îşi va găsi negreşit adepţi: aşa-i făcut omul.
Căci într-adevăr, adică dacă se va descoperi vreodată formula tuturor vrerilor şi capriciilor noastre, de ce depind ele, din ce legi purced, cum se extind, încotro tind în cutare şi în cutare caz, adică dacă se va descoperi formula matematică adevărată – atunci nu-i mare lucru ca omul să mai înceteze a vrea şi va înceta cu siguranţă. Spuneţi şi dumneavoastră: ce chef să mai ai să vrei conform tabelului ? Mai mult decât atât: imediat, din om, se va preface într-un buton de orgă sau în aşa ceva; pentru că ce-i omul fără dorinţă, fără voinţă şi fără vreri, dacă nu un buton de pe un valţ de orgă ? Ce părere aveţi?
Scuze, am dat de 2 ori, din greseala. :) Citatele ii apartin lui Dostoievski, din “Insemnari din subterana”.
Pai cum as putea sa-l contrazic pe marele Dostoievski?
Oricine poate contrazice pe oricine, cu argumente. Nu conteaza ca-i Dostoievski sau Kant. Si in plus … de ce sa nu-l contrazici, daca ai alta opinie ? :D
Eu i-am luat punctul lui de vedere pentru ca mi s-a parut atat de bine spus, ca nici eu n-as fi reusit sa-mi exprim mai bine si mai simpatic parerea despre destin, liber arbitru etc. De aceea i-am dat citatul, pentru a substitui explicatia mea la intrebarea ta “Exact, oare cum explica lucrurile astea cei care zic ca destinul ni-l facem cu mainile noastre? Sunt tare curioasa…” :P
Ah, intelighentia rusa….direct la inima mi-a mers! Nimeni nu poate intelege dragostea mai bine decat spiritul rus :)
hmmm … nu pot sa nu ma intreb: cum o fi momentul gresit pentru o dragoste adevarata? Nu contrazice asta insasi definitia dragostei adevarate?
Zau de nu cred ca mi-esti sora de suflet! Daca m-as fi pus sa ma gandesc la cele mai grele si mai dureroase lucruri cu care s-a confruntat sufletul meu, cred ca ar fi iesit o lista identica cu a ta! :)
Relatia mea de pana acum cu dragostea intr-un singur cuvant? Completa.
Dragostea adevarata, dragostea impartasita si dragostea neconditionata… Hmmm … sa ma gandesc. Dragostea adevarata n-am putut niciodata s-o explic in cuvinte. O simt, stiu ce simt, dar nu gasesc cuvinte potrivite. Fericire, viitor, soare, implinire… asociez cuvintele astea cu dragostea adevarata si impartasita. :)
Cu dragostea neconditionata e mai greu un pic. Nu mi-a fost dat sa cunosc persoana care sa iubeasca neconditionat. Cu totii sunt egoisti in dragoste tocmai pentru ca toti aspira la o dragoste impartasita, de unde vine si conditionarea ceva gen: te iubesc daca ma iubesti si tu; altfel… o sa incerc sa te uit. Cam asa ceva. :D
Te pup draga mea pentru raspunsul asta atat de sincer. :) :) Felicitari, apreciez mult. ;)
Dear Nice,
Good evening…It is the very first time sending such an answer, so please be kind…
Cred ca raspunsul poate fi dat pararazandu-l pe cel mai iubit dintre pamanteni: “dragostea este uitare de sine”…
Frumoasa si adevarata definitie, dear Mathew. Bine ai venit pe blog, te mai astept. :)
I’m always kind. :P
Eu zic ca impartasita….:-s nu as putea sa iubesc doar eu o persoana iar ea sa ma ignore, sa nu stie ca exist, sa nu-mi corespunda sau sa simt ca nu e cu mine pe baza sentimentelor ci pe alte motive…
Deocamdata am avut parte doar de o relaie de durata in care dragostea este impartasita…sper sa o tina tot asa ::))
Total de acord cu tine. :) :) :P
Din pacate, 1,2 si 4 imi descriu perfect trecutul sentimental..:-< Darrrrr de acum incolo se anunta vremuri mai bune !
Poate cele mai dureroase, imi pare rau ca a trebuit sa treci la o varsta atat de frageda prin astfel de experiente nedorite. Da, se anunta vremuri bune, meritam sa fim fericite, sa ne bucuram de dragoste. :)
nivelul spiritului de pe blogul tau e absolut penibil.
ma intreb, ha, oare ce cauta dragos aici? ;)
stim cu totii raspunsul.
Acesta este blogul lui Dragos. Iti multumesc pentru vizita si cuvintele frumoase.
M-am tot gandit de ce faci asta, de ce nu te opresti cu hartuirea, de ce ma persecuti neincetat, de ce ma jignesti pe mine si pe vizitatorii acestui blog, initial am crezut ca e vorba de ura, de razbunare, de plictiseala. Am banuit ca asta e modul tau de-a fi, de a reactiona cand iti imaginezi ca cineva te-a tradat sau ti-a gresit. Apoi am realizat: pentru ca cineva sa se comporte cum o faci tu cu mine trebuie sa fie cumplit de nefericit.
Uita trecutul, uita adresa acestui blog, uita-ma pe mine, incearca sa fii fericit!