Autor: Amanda Ripley
Editura House of Guides, 2008
Partea a treia. Eroii
Acest articol ar fi trebuit sa apara mai de demult, dar s-a intâmplat ca Nice sa aiba un articol pe tema asta si ceva asemanator am vazut si pe blogul Anei. Prin urmare, asa cum scrie in codul de bune maniere al bloggerului, publicat de M11, am zis sa mai astept un pic, sa nu se creada ca ma „inspir”.
Cine sunt eroii? Ce-i „mâna pe ei in lupta”? Dupa intense cercetari, sociologul Samuel Oliner concluzioneaza: „Nu exista nicio explicatie pentru faptele eroice ale oamenilor”. De ce oare unii prefera sa stea pe margine, in timp ce eroii actioneaza?
Amanda a reusit sa traga niste concluzii. Eroii au relatii mai strânse si mai sanatoase cu parintii lor (in principiu, in copilarie au fost lasati sa ia singuri decizii) si sunt empatici.
Asta sa fie tot? Nu. In ultimul secol, foarte putin cunoscuta Comisie a Fundatiei pentru Eroi Carnegie a acordat peste 9.000 de distinctii si ajutoare voluntarilor care si-au riscat viata in mod exceptional ca sa-i salveze pe altii. In aceste conditii, Fundatia are o foarte interesanta baza de date cu informatii despre eroi, intrucât Comisia nu acorda medalii fara sa cerceteze in amanunt fiecare caz in parte. Prin urmare, s-ar putea face un profil al eroului. Cum arata acesta?
91% dintre cele 450 de acte de eroism recunoscute de Comisie in perioada 1989-1993 au fost infaptuite de barbati. In general au pregatire medie, cu munci fizice care presupun anumite riscuri. Provin din localitati mici (acolo unde oamenii se cunosc unii pe altii). Sunt singuri, fara copii si tineri (din nou, ne referim la modul general, desigur ca exista si exceptii).
Se pare ca eroii fac ceea ce cred ca societatea se asteapta de la ei. Odata cu empatia, sunt predispusi la acte eroice. Sa fie vorba de altruism? Nu. In spatele fiecarui altruist se afla de fapt un hedonist. Un invingator. Iar invingatorii cuceresc fetele. Invingatorii sunt predispusi la acte de eroism pentru ca in acest fel au mai multe sanse de reproducere. Suna cam dur, dar asta e concluzia studiului Gallup.
Si am ajuns la „esenta” eroismului, explicatia a mai mult de 80% din actele de eroism.
Femeia.
Pentru ea ne facem aviatori, sarim cu parasuta, ne facem fotbalisti, vrem sa ajungem in trupele de elita, construim tot felul de bazaconii indraznete, facem gesturi nebunesti, de neexplicat, salvam necunoscuti din cladiri incendiate, din ape involburate, pentru ea incercam sa cucerim lumea.
Si pentru ea ne lasam chiar ucisi.
In carte sunt date câteva exemple definitorii, dar eu as vrea sa dau doua exemple din ograda noastra. Ambele incheiate nefericit. In data de 29 ianuarie 2009 Gheorghe Lâla a fost martorul unui jaf armat dat la o casa de schimb valutar din Brasov. A auzit strigate de ajutor si, trecând peste spiritul de conservare care ne tine incatusati de cele mai multe ori, fostul cadru militar a incercat sa retina agresorul, care tocmai omorâse un alt barbat si ranise o femeie. A fost impuscat in inima. El nu corespunde „profilului de erou” (avea doi copii, inginer mecanic, 55 de ani) dar asta nu inseamna ca nu e un erou.
Gheorghe Lâla a fost inmormântat cu onoruri militare in cimitirul din Predeal.
Despre modul tragic in care si-a sfârsit viata handbalistul Marian Cozma stie toata lumea, a fost un caz foarte mediatizat si nu vreau sa intru in amanunte dureroase. In cazul lui foarte interesante au fost efectele, campaniile anti-violenta declansate in scoli si, mai ales, modul in care tinerii au stiut sa-i onoreze memoria, atunci când a fost adus pentru un ultim omagiu la stadionul din Stefan cel Mare. Ma uitam la valurile de fete si baieti care veneau cu o floare in mâna si o lumânare. Puneau floarea pe gard, aprindeau lumânarea, schimbau câteva cuvinte in soapta cu eventualii cunoscuti si dupa câteva minute plecau. Cu frezele lor ciudate, cu inele in ureche sau cu tatuaje de neinteles, tinerii acestia pe care ii consideram scapati de sub control au reactionat asa cum nu ne asteptam si cum vor reactiona intotdeauna atunci când va fi cu adevarat nevoie.
Voi … aveti un exemplu de erou?
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OIZ2c7xF5Ns]
I did what I did for Maria….
Of Marian, dumnezeu sa-l odihneasca, n-am sa uit senzatia de gol pe care am simtit-o la aflarea vestii in acea zi de duminica. Pe mine m-a frapat cum s-a uitat de orice bariera, cum l-am jelit si noi dar si vecinii nostri.
Nu stiu daca am cunoscut vre-un erou in adevaratul sens al cuvantului, pentru mine eroi sunt si aceia care se chinuie dintr-un scaun cu rotile sa-si duca viata cat mai bine sau bunicii aceia batrani si saraci care se chinuie sa-si creasca vre-un nepotel la nevoie.
@ Diana, da, din nefericire se intampla sa scoatem ce e mai bun din noi doar imediat dupa o drama. Sa uitam de toate prostiile pentru care ne certam zilnic si, pentru un moment, sa fim impreuna. Anul trecut sa stii ca s-a intamplat un fapt de acest gen chiar la Steaua – Dinamo 0-1 cand, la inceputul meciului, galeria cainilor a pus un bannerpe care era scris refrenul unui cantec: “Stelele care cad nu pier / Stelele care cad se duc in alt cer”. Banner-ul era dedicat unui fan stelist, care a murit in urma unei boli.
Exemplele tale sunt foarte bune. De fapt (dar n-am putut sa trec in articol, si asa e prea lung, prin urmare m-am axat doar pe un anumit tip de “erou”) prin acest “titlu” bineinteles ca nu se intelege doar cel care intra intr-o cladire in flacari sa scoata un copil.
Pentru mine, orice gest care tradeaza intentia cuiva de a-mi veni in ajutor, de a ma scoate dintr-o anumita stare, de a ma amuza sau inveseli atunci cand norii negri apar la orizont, orice vorba buna spusa din suflet pentru a-mi aduce putina alinare, capata dimensiuni nebanuite, devenind fapta eroica. In viata de zi cu zi nu am ocazia prea des sa ma impiedic de eroi, am intalnit insa cativa aici, in blogosfera. Cand am ramas singura, asta primavara, cand nu stiam ce sa fac si incotro s-o apuc, cineva s-a oferit sa-mi dea o mana de ajutor cu blogul, sa ma sustina moral, sa fie langa mine si proiectul recent initiat. A fost un act incredibil de curaj sa accepte un astfel de parteneriat cu o persoana care nu scrisese niciodata altceva decat articole geografice, fara niciun fel de inclinatie catre poezie, proza, jurnalism, adica ceea ce se cauta si ce este apreciat in lumea atat de pretentioasa, de exigenta a bloggerilor. Tot eroic, demn de toata stima, a fost un gest de alta factura, o dovada de prietenie si afectiune din partea unei persoane care m-a ajutat aseara sa trec peste un moment mai delicat. Si tot el m-a ajutat cand mi-am pierdut blogrollul, cand am avut nevoie ca cineva sa-mi scrie rapid un articol, iar exemplele pot continua.
Pentru ca in lumea in care traim sa fii bun si corect, sa fii amabil si generos sunt adevarate acte de eroism. Pentru ca oricine poate sa fie indiferent, rau, sa te pacaleasca si sa te insele. Pentru ca societatea nu il judeca pe el, ci te judeca pe tine, pentru ca ai fost fraier si te-ai lasat pacalit. Dar nu oricine are suflet, nu oricine te ajuta dezinteresat, nu oricine iti intinde o mana de ajutor cand ai mai mare nevoie de ea. Pentru mine, cei care fac lucrul lucrul asta, nu sunt oameni, ci adevarati eroi.
Urasc nespus de mult societatea in care traim…Singurii care iti intind o mana de ajutor fara sa ceara ceva in schimb sunt prietenii (dar aceia sunt foarte putini, (1, 2 sau maxim 3) iar restul ne place sa le spunem prieteni dar nu sunt… In viata nu trebuie sa ai incredere deplina decat in tine.
@ Dragos FRD
“Femeia.
Pentru ea ne facem aviatori, sarim cu parasuta, ne facem fotbalisti, vrem sa ajungem in trupele de elita, construim tot felul de bazaconii indraznete, facem gesturi nebunesti, de neexplicat, salvam necunoscuti din cladiri incendiate, din ape involburate, pentru ea incercam sa cucerim lumea.
Si pentru ea ne lasam chiar ucisi.”
Nu merita niciuna. Cel putin eu nu am intalnit una care sa merita pana acum si nici nu mai cred ca exsita asa ceva.
@Nice: am ajuns si eu :P. multumesc frumos, nu am facut chiar atat de multe.
Da, pentru tine au fost fapte fara importanta, pentru mine au insemnat enorm. :) Tu, Dragos, Lucio sunteti eroii mei.
Oricand, de cate ori va fi nevoie-nu cred ca am fost sau sunt un erou, dar poti conta pe mine pentru orice. Nu mi-am facut decat datoria de om :)
Ai fost langa mine cand am avut mai multa nevoie, cand am fost singura si trista. Nu stiu prea bine cum sa-mi exprim recunostinta. :(
Voi si pe viitor, iar drept multumire, zambetul tau datorita veseliei imi e de ajuns:)
:) :) :)
A hug for you, my dear. :)
E binevenit! Sar’mana :) o primesc cu placere :) ma bucur mult ca esti mai bine astazi!
Pai si cui se datoreaza asta? :) :P :D
Nu stiu exact :d Meritelor tale desavarsite, presupun :)
Presupui gresit. :D :P Eu nu am niciun merit. :(
Ce dragut :D, mi-a placut foarte mult partea in care ai spus ca pentru o femeie (de regula cea iubita) va faceti aviatori, sariti cu parasuta, salvati necunoscuti din cladiri incendiate…si tot pentru ea incercati sa cuceriti lumea. Foarte frumos spus :d
Eu nu am exemplu un erou…insa faptul ca vad o persoana ca ajuta un necunoscut sa treaca strada, ii ofera anumite indicatii, sau un simplu zambet…e deajuns sa-l consider un erou :D
Exactly my point. :)
@Modern Talking exista femei care sa merite, dar is rare, si nu le are cine le merita! intotdeauna e totul pe dos!
Foarte corect. :( :(
Ai pus punctul pe “i”…Mai bine de atat nu se poate spune si sunt convins ca ai dreptate.
eroi is multi… dar invizibili…
:) Foarte interesant articolul. Da … indeed. Și mie mi-a plăcut partea cu ”femeia”. Totuși, aș prefera un bărbat care să salveze un copil, să zicem, din dragoste pentru acel copil sau dintr-un sentiment de-ăsta eroic, decât ca să mă impresioneze pe mine. :)
Eroi .. nu știu, am vorbit despre eroii fictivi ai copilăriei mele, însă nu știu ce să zic despre eroii vieții reale și actuale. Cred că sunt ”invizibili”, dar nu pentru că au o putere supranaturală, ci pentru că nu îi vedem noi, nu sunt promovați. :) Aș putea să spun că tatăl meu a fost un erou pentru mine, da .. așa.
@ Nice, multumesc :-) :-) , dar e cam mult spus.
@ Modern Talking, eu ma referam la conceptul de “femeie” in general, nu la cineva anume. Iar concluzia nu e a mea, ci a unor specialisti care au studiat problema pe care eu nu am facut decat sa o redau. Dar ceea ce spui e interesant dintr-un motiv pe care l-as vrea discutat cu ocazia unui alt articol.
@ ZuZu, multumesc :-) ; desigur, asa cum am zis si mai sus, eu m-am concentrat doar pe un anumit tipar pentru ca am vrut sa urmez cumva concluzia cartii si nu am dorit sa lungesc prea mult articolul. Exemplul dat de tine e corect in zilele noastre, cand o fapta de bun-simt pare un act de eroism.
@ Black Angel, ce-am putea face ca sa-ti redam pofta de viata? :-)
@ M11, multumesc frumos :-) . Concluzia, dupa cum am mai spus, nu e a mea, eu nu am facut decat s-o ambalez. In principiu faci fapte eroice pentru a salva pe cineva aflat la ananghie, indiferent despre cine e vorba, DAR esti ghidat de fapt de subconstient, care bate marunt din buze: fii erou si vei fi adulat, vei fi aclamat si femeile vor navali peste tine. Uita-te de exemplu la “eroii” teroristi arabi. De ce crezi tu ca vor musai sa devina astfel de “eroi”? Pentru ca li s-a promis ca in Rai vor fi asteptati de 40 de fecioare (parca) care le vor indeplini toate poftele. Cine ar putea refuza o asemenea generoasa oferta?
Exemplul pe care l-ai dat e foarte bun. A creste un copil asa cum trebuie nu e deloc simplu si, din cate se vede, parintii tai au facut o treaba excelenta. Prin urmare pot fi considerati eroi :-) .
Dragos, eu nu exagerez niciodata, uneori sunt cam dramatica in exprimare, de-a dreptul patetica. Nu a fost cazul cand mi-am descris eroii. :D :P
Nu am acum puterea necesara sa vin cu exemple de eroi.
Ceea ce pot sa spun este doar ca, gama eroilor este foarte mare. Exista eroi de razboi, eroi ai vietii diplomatice, ai istoriei, eroi ai locului de munca, a romanelor si exemplele pot continua.
In general, eroii sunt persoane celebrate in mai toate domeniile vietii cotidiene. Pentru a le cinsti memoria si a le fi recunoscatori lor le sunt ridicate monumente, socluri, ofrande …
De multe ori mai toti ne ghidam dupa eroi. Dar … si aici exista un „dar” , exista o confuzie, a notiunii de erou, la care suntem supusi.
Pentru unii moda eroilor este o moda a urei si a raului. Sunt numiti eroi cei care cheama la un comportament agresiv si la cat mai multa rautate. Pentru altii, acestia sunt eroi ai raului.
Gustave Le Bon descria foarte bine actiunea distructiva si dominatia acestor „eroi” care nu au dus decat la dezordine.
@ Nora, ai foarte mare dreptate in ce ai scris. Mi-ai pomenit atata de Gustave ca m-ai facut sa-mi procur cartea. Mai ramane sa o si citesc.
Asa e, s-a incetatenit cumva ideea asta, ca sa fii erou trebuie sa fii dur si cumva al naibii. Uite, din punctul asta de vedere n-am inteles niciodata “exemplul” Superman. Un individ care transeaza totul doar strict pentru faptul ca e mai puternic fizic, desi actiunile lui de multe ori sunt cu totul lipsite de inteligenta. Adversarul sau insa e extrem de inteligent si e reprezentat ca intruchiparea perfecta a … Raului. Oare ce naiba vor sa ne transmita realizatorii personajului?!?!?
Dar…nu vrei sa ne spui cateva cuvinte despre eroul tau? Ca stim foarte bine ca ai unul….
Da … dar el nu este eroul meu, el este ingerul meu de pe pamant.