“Regretul pentru lucrurile pe care le-ai facut se poate stinge cu timpul, insa regretul pentru ce nu ai facut nu are consolare.”
Mi-am trait viata dupa principiul lui Sydney J. Harris. Intotdeauna am gandit ca e mai bine sa fac sau sa spun un anumit lucru decat sa nu-l fac si mai apoi sa regret. Mi-am spus mereu ca trebuie sa risc, si chiar daca va fi sa pierd, nu e o drama, sunt impacata cu faptul ca macar am incercat. Am stat si am meditat daca fac bine sau nu, daca ma avantajeaza sau nu, daca am de pierdut sau de castigat, si de fiecare data am ales sa fac acel lucru, dupa care am constatat ca era infinit mai bine daca stateam cuminte in banca mea si nu ma aruncam ca bezmetica in abisul neprevazutului. Si nu am castigat niciodata nimic, ba da, mint, m-am pricopsit cu miliarde de regrete. Intelegeti paradoxul? Regret ca mi-am dorit sa NU am regrete. Am pierdut totul, de la demnitate la placerea de a trai viata. Pentru ca niciodata nu a iesit bine. Regret ca nu am fost mai inteleapta, ci doar cumplit de nesabuita. Nu-mi pasa ce spun ceilalti, oricum, atat le trebuie sa ma judece , imi pasa ce-mi spune mie constiinta, cum ma simt eu cu mine insami, ma deranjeaza fiecare greseala, fiecare initiativa, fiecare compromis facut.
Sa nu regreti nimic din ce ai facut, pentru ca la un moment dat a fost EXACT ceea ce ti-ai dorit sa faci!
Reconfortanta cugetarea de mai sus, nu? Ce bine suna! Ce rost are sa-ti otravesti viata cu regrete, daca intr-un anumit punct al vietii tale ai considerat potrivita, corecta respectiva alegere? Da, si aici apare marea mea drama, eu am stiut mereu ca nu era bine ceea ce urma sa fac, deci niciodata nu mi-am dorit sa fac acel lucru, l-am facut doar de frica regretelor, cu gandul ca, cine stie prin ce minune ar putea sa iasa bine…si nu doream sa-mi reprosez mai tarziu ca din lipsa curajului mi-am irosit viata, ca am trecut pe langa ocazii fara sa profit de ele.
Stiu…acum o sa-mi spuneti ca e vina mea ca lucrurile nu au iesit tocmai bine, pentru ca am gandit negativ, pentru ca nu am avut incredere in mine, pentru ca gandurile noastre sunt energii capabile sa atraga in realitate situatia pe care ne-am imaginat-o. Si iata cum ne invartim intr-un cerc vicios. Ce ar trebui sa fac, sa nu mai gandesc?
Sa nu intelegeti gresit, repet, nu regret chiar totul. Regret doar acele actiuni pe care le-am facut eu cu buna stiinta crezand ca sunt datoare sa le incerc pentru linistea mea sufleteasca. Pentru ca in loc de pacea mult visata, am gasit infernul.
Cand regretele ma bantuie, imi aduc aminte de cuvintele lui Leonard Cohen: “Pentru ca exista lucruri in viata pe care nimeni nu le poate controla, cum este “un soi de noroc” pe care il ai sau nu, reteta de a fi impacat cu tine insuti este sa eviti nemultumirea. Nu stii niciodata cu adevarat daca vei fi capabil sa devii persoana care vrei sa fii, pentru ca excelenta depinde de atatea conjuncturi si “mistere conectate”, incat nu poti sa fii artizanul deplin al propriei vieti”. In ele-mi gasesc alinarea si unele explicatii dupa care tanjesc atat de mult.
Nu, nici nu are rost sa va intreb daca aveti regrete…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Q3Kvu6Kgp88&feature=related]
Eu nu am zis sau gândit niciodată că am regrete. Îmi pare rău că am făcut unele lucruri, sau că nu le-am făcut, sau le-am făcut când nu trebuia. Știu, vei zice că am toată viața înainte. Da, o am, dar sper să nu am regrete. Doar păreri de rău. Se contopesc mai repede…
Da…vorbim peste 20 de ani cand vei sustine si tu ca si ceilalti ca nu regreti nimic din ce ai facut. :)) De ce-ti tot spuneam eu ca par cazuta de pe Luna, uneori ma simt stinghera, neinteleasa, intr-o lume unde nimeni nu are regrete.
“Regretul pentru lucrurile pe care le-ai facut se poate stinge cu timpul, insa regretul pentru ce nu ai facut nu are consolare.”
depinde… nu e chiar asa! eu nu regret nimic din ce nu am facut :))) pentru ca nu am facut nimic ca sa regret
BA, sa nu-mi spui ca vrei sa ai si tu regrete? :))) :P
nu stiu ;)
Nu, nu are rost.
Fericitule!
Vina ta că nu au ieșit lucruri bine?
Din păcate nimic în viața nu depinde numai de noi, ci și de oamenii din jur. Așa că uneori oricâte am face noi, problema vine și de la ceilalți, ce fac și ce nu fac ei.
Ar fi ideal ca toate să depindă doar de noi…
Și eu am ajuns să fiu împăcată cu mine însămi și alegerile mele… dar tot păstrez un regret de acum 7 ani… acela că nu am știut să apreciez la timp o persoană, că acei doi ani pierduți se puteau aduna la anii de prietenie minunați care ne leagă.
Tocmai de asta am si regrete, pentru ca nu am stiut sa ma protejez de rautatea si viclenia unor oameni, pentru ca am fost mereu o naiva, o fraiera de care ei au profitat cum au stiut mai bine. Ce ar trebui sa fac, sa fiu impacata cu astfel de alegeri? Niciodata. Si nu ii blamez pe ei ca au stiut sa se descurce si au iesit invingatori, mie imi gasesc vina ca nu am plecat la timp, cat sa nu sufar din cauza lor. Si nu-mi plang de mila, doar regret ca nu am fost mai inteleapta. Ca nu am procedat altfel, ca am ales sa urmez mereu glasul inimii si niciodata pe cel al ratiunii.
De ce imediat tu la orice subiect parcă sari la răutatea și viclenia altora? :D
Când spun că depinde și de alții, mă pot referi la multe lucruri.
De pildă când te duci la un interviu de angajare sau la un concurs, degeaba ești bun, ai muncit mult, dacă există altcineva care e mai talentat, mai bun și care a muncit mai mult decât tine, pentru că el având mai multe calități decât tine, are mai mult succes. Și nu e vorba de răutate și viclenie. :P
Diana, pentru ca articolul era unul extrem de personal, inspirat din viata mea intima. Eu am regrete in legatura cu barbatii alesi, nu cu jobul sau cu alte domenii ale vietii. Nu pot sa fiu extrem de concreta pe acest blog, dar pentru mine singura care a contat in viata a fost iubirea. Eu la ea ma raportez, din cauza ei sufar, din cauza ei ma simt neimplinta. :P
hmm..cred ca am avut momente in care am zis ca regret nu stiu ce lucru pe care l-am facut..apoi imi dau seama ca nu regret…ca a fost bine ce am facut…
Felicitari, inseamna ca ai facut alegerea corecta. In aceste conditii e greu sa ai regrete…
pai nu la asta mă refeream… Ci la faptul că ce (nu) am făcut rămâne (ne)făcut, așa că la ce să le numesc regrete? Poate voi avea lucruri pe care le-aș fi făcut diferit. Nu știu, te înțeleg, doar că privesc din altă perspectivă. Nu pot schimba (si nici nu vreau) acest fapt.
eu din totdeauna m-am educat sa nu regret ceea ce am facut sau gandit
asa am gandit atunci, de ce sa regret ca acu 5 ani am facut nu stiu ce sau n-am facut, in acel moment sigur am avut o discutie cu mine si asa mi s-a parut corect sa fac
desigur ca sunt unele lucruri care m-am macinat, care m-au tocat incet, dar pot schimba ceva?
daca regret se schimba ceva? cred ca nu
singurul lucru care il castigi regretand e iertarea
so…..
Deci ti s-a parut corect sa faci un anumit lucru. Atunci nu ai de ce-l regreta. Problema mea a aparut in momentul cand am facut lucruri contrar dorintei mele, contrar a tot ceea ce-mi spunea ratiunea, doar pentru ca nu puteam lasa regretele sa apara. Am facut lucruri doar pentru a-i multumi pe altii, nu pentru ca am crezut eu ca este corect sa le fac. Si nici nu erau, de accea am aparut regretele. Si niciodata nu o sa fiu impacata cu gandul ca am comis o multime de compromisuri. Le regret pe toate.
din pacate in viata asta trebuie sa facem multe compromisuri, si sa le facem la altii pe plac
dar de dragul vietii si de dragul lor facem
In asta rezida nefericirea mea, in faptul ca nu ma pot impaca cu gandul ca am facut compromisuri. Adica, sa nu ma intelegi gresit, daca respectivii meritau, nici macar nu ma deranja prea mult, dar ei nu doar ca nu au apreciat, dar din acel moment au incetat sa ma mai respecte.
“Sa nu regreti nimic din ce ai facut, pentru ca la un moment dat a fost EXACT ceea ce ti-ai dorit sa faci!”
…dap…
… am făcut ceva tâmpenii la viața mea… și cu toate că sună bine fraza de mai sus, nu pot spune că nu am regrete
In sfarsit cineva care imi impartaseste punctul de vedere. :) Cum sa te impaci cu faptul ca ai facut tampenii? Cum sa nu le regreti? Mai ales daca totul iti iese pe dos, daca ai numai de suferit din cauza proastelor alegeri? Da, daca pana la urma viata iti mai si ofera, nu doar ia, e ok, dar ce te faci cand totul pare impotriva ta?
Nice- daca viata ti-ar oferi sansa sa schimbi ceva ai schimba? ai schimba lucrurile care te fac sa regreti si sa suferi?
Viata nu-mi ofera mie sanse, e cazul sa incerc sa ma maturizez si sa nu mai visez cai verzi pe pereti.
da…si eu m-am ghidat mereu dupa aceeasi chestie,preferand sa regret lucrurile pe care le-am facut,decat cele pe care n-am apucat sa le infaptuiesc.
trebuie sa spun ca sunt o persoana care se chinuie la gandul ca n-a reactionat cumva in fata unei situatii,mereu intrebandu-se ce-ar fi fost daca…?
sigur ca teoria asta mica asupra regretelor unor fapte consumate,nu e una mai imbucuratoare, insa prefer oricand sa traiesc cu consecintele actiunilor mele decat visand la ceea ce as fi putut intreprinde, e un pic mai multa impacare in toate.
:) :) Pai nu-ti ramane decat sa treci la fapte. :P :D
Si chiar ai pus punctul pe i, am ajuns in stadiul in care nu mai pot trai cu consecintele actiunilor mele. Sunt profund nemultumita de ele. :)) :P :(
pff cred ca daca ti-as face un rezumat al vietii mele,ai fi mai multumita de a ta :))
:))) Imi place umorul tau, m-ai binedispus total in seara asta. :P :D
toate esecurile si neimplinirile te-au maturizat, stiu asta
viata ne-a oferit o sansa, am ratat-o, dar sigur ne-o ofera si a doua
trebuie sa fie bine, trebuie e un must necesar :)
:) :) Merci pentru cuvintele frumoase, pentru mesajul optimist. >:D<
Macar pentru una din noi sa fie bine, iar cea care merita asta esti cu siguranta tu. :)
>:D< amandoua meritam
doar pentru ca-s mai optimista azi si ma pricep sa dau sfaturi (nu sa le urmez ) nu inseamna ca-s mai presus
Lilly, nu e mereu sarbatoare, nu pot scrie doar de zilele saptamanii, cascade, fluturasi si inimioare. Viata inseamna mai mult decat atat, iar blogul asta este bazat pe experientele mele, care nu sunt tocmai vesele. Poate lumea e siderata de atata sinceritate, dar nu pot fi altfel.
Cum spunea cineva, fiecare primeste ceea ce merita, lasa-ma sa spun ca tare ma indoiesc de acest lucru.
crede-ma ca te inteleg perfect si as vrea sa te scot din starea asta
Vad. :) :) Cred ca intru eu prea tare in atmosfera articolului, dar chiar nu sunt trista azi. Merci pentru ca esti alaturi de mine. >:D<
Da … regrete :) Știi că am vorbit și eu de ele, de prisos să îmi reiterez ideea, însă te întreb dacă ai învățat ceva din aceste regrete. Ai învățat că de-acum încolo nu mai poți proceda așa și că eventual, trebuie să schimbi macazul ? Dacă nu, atunci într-adevăr, nu are rost.
Da. Eu incerc sa fiu cumintica si sa nu mai fac prostioare. Ca sa nu mai am regrete…
Of…da regrete vom avea toata viata…chiar si ca am decis sa mergem pe scurtatura la magazin si ne-am intalnit cu o persoana care ne-a deranjat emotional candva…dar asta nu inseamna sa nu mai facem un lucru de teama. Eu cred ca mai bine facem tot ce credem si gandim (cu unele limite, evident), daca gresim asta e…poate asa a trebuit sa se intample pentru a invata ceva si a nu mai repeta aceeasi gafa…
Si in cazul baietilor pe care poate ii alegem gresit…poate mai bine ca s-a intamplat la momentul respectiv decat mai tarziu…si totimpu poate fi Mai Rau…totimpu altii vor avea probleme mai grave decat noi…macar sa ne consolam cu ideea ca nu suntem singuri si ca ”putea fi mai rau”.
Da, mereu poate fi mai rau, dar e frustrant sa-ti traiesti viata gandind doar asa, poate aspiri si tu la un strop de fericire, la o relatie frumoasa, la o casnicie, la un om care sa-ti fie alaturi la bine si la rau, ca mai sunt si astfel de cazuri, de ce sa nu ma raportez la ele, de ce sa nu-mi doresc si eu ce au astfel de oameni? Evident ca sunt recunoascatoare vietii ca sunt sanatoasa, ca am o casa si un job, dar eu vreau si iubire. Evident ca cei care au iubirea in viata lor nu au regrete…si nu-i vor intelege pe cei care doar viseaza la ea, dar le este interzisa.
Singurul lucru care ma poate consola e sa am dragostea vietii mele langa mine. :) :P
Ba au regrete ;) Unii au regrete de genul la care tu ziceai ca te bucuri. N-au o casa a lor, unul dintre ei poate nu sta bine cu sanatatea.. iar cu jobul.. poate fi unul tot la fel, fara (momentan).
Hopa, ne-am schimbat iar avatarul. :) :P
Ma refeream mai mult la regretele provenite din alegerile proaste si actiunile nesabuite, nu la neajunsurile si problemele cu care se poate confrunta orice cuplu in Romania(si nu numai). Mai precis, ma refeream la alegerile dezastruoase facute cand a venit vorba de barbatii de viata mea. Dupa cum s-au purtat cu mine, nu am cum sa nu am regrete ca m-am orientat gresit.
@ Nice : Cred ca tu esti ranita din punct de vedere emotional, al dragostei; si simti nevoia sa ai un barbat alaturi de tine. Dupa ce il vei avea pe el langa tine, vei constata ca iti lipseste si altceva. Dupa ce vei obtine acel altceva, vei realiza ca iti lipseste inca ceva. Si tot asa… Nu cred ca exista oameni care sa fie completi.
Il aprob pe Lusio…Nu prea inteleg cum langa tine? si nu sunteti impreuna…? scz daca sunt cam indiscreta dar nu prea am inteles ;))
Zuzu, nu e langa mine. :( :( :(
Delia, normal ca sunt ranita, altfel nici nu scriam articolul in felul asta, normal ca-mi doresc un barbat langa mine…dar nu orice barbat. Si nu cred ca cer imposibilul… sunt o fiinta extrem de rezonabila. 8O :P
“normal ca-mi doresc un barbat langa mine…dar nu orice barbat. ” — Cam ce fel de barbat ?
Delia, mai bine iti pun o poza. :))
Smart&funny. :) Kind & sincere. :) And loving above all.
M-am uitat la meci, ca belete n-am gasit. Et oui, no, je ne regrette rien…
Cred si eu. :P Te si avertizasem cine va castiga… :( :(
Si ca sa-i mai inveselim pe eventualii care-s mai tristi cu sau fara motiv:
http://www.youtube.com/watch?v=PHnsBuabEA0
…si nici asta nu e rea…
http://www.youtube.com/watch?v=zkN6jx1Fp8c&feature=related
Drăguţa mea, (iartă-mi apelativul) încearcă să fi mai egoistă, altruismul tău exagerat, urmare starea de regret.
Imi place mult apelativul gasit :) , sfatul tau e binevenit, cred ca de acolo mi se trag toate problemele, nu stiu daca voi reusi insa sa ma schimb radical, sa fiu egoista. :( Dar daca e musai… :P
Bun venit pe blog, te astept oricand cu mare drag. :)
regretele sunt inevitabile… asta e foarte clar…
indiferent ce alegem, vom avea parte si de regrete… pentru ca dupa alegerea facuta exista gandul ca, altfel ar fi fost mai bine…
se zice ca… un tanar a mers la intelept sa il intrebe daca e bine sa se casatoreasca… si inteleptul i-a zis ca.. nu e nici bine nici rau… ca este indiferent ce va face.. pentru ca mai apoi si de a fi casatorit si de nu va fi, tot va regreta…
personal conider ca, trebuie sa invatam sa ne stapanim regretele… sa le intelegem… si mai apo sa le ignoram…
stiu… nu mereu este s posibil… asta e viata…
Foarte corect tot ce spui tu Ovi, incerc sa le tin sub control, sa inteleg situatiile, sa ma pun in pielea celorlalti, sa-mi analizez faptele pentru ca in final sa scap de regrete. Cam greu. :)
“In sfarsit cineva care imi impartaseste punctul de vedere. :) Cum sa te impaci cu faptul ca ai facut tampenii? Cum sa nu le regreti? Mai ales daca totul iti iese pe dos, daca ai numai de suferit din cauza proastelor alegeri? Da, daca pana la urma viata iti mai si ofera, nu doar ia, e ok, dar ce te faci cand totul pare impotriva ta?”
… chiar așa, ce faci :| … ? Din păcate, având în vedere subiectul, da, am aceeași părere cu tine. Unele lucruri nu poți să le mai schimbi, oricât de mult te-ai strădui. Pentru că nu țin doar de tine…
>:D<
Hey! Nu exista om care sa nu regrete actiuni din trecute si care sa nu isi spuna ce-ar fi fost daca as fi ascultat de…..? sau ce-ar fi fost daca as fi facut asa si nu asa…? Problema este ca nu am fi unde am suntem acum daca nu am fi facut acele lucruri pe care le regretam. aici, fie am inteles ce am gresit si acum ne este mult mai bine si ne gandim ca daca nu greseam atunci, sigur nu invatam sa luam decizia corecta, fie inca mai avem de invatat
cert este ca din greselile vietii inveti. insa, pentru a face asta, intai trebuie constientizezi ca ai gresit si sa regreti ca ai facut-o :)
Nice, poti fi linistita. Nu voi generaliza, voi scrie doar despre mine.Si eu am gresit.Si eu regret. Dar ma accept asa cum sunt.Sper sa nu mai gresesc si sa nu mai regret :)
Buna, bine ai revenit, m-am mai linistit ca nu mai stiam nimic de tine. :) Scriu de la job…in premiera mondiala. :) :) :P
E reconfortant sa aflii ca si altii au regrete, doar ca nu sunt deloc incantata ca sunt in prezent aici… Decizia corecta…greu de identificat pe moment. :(
Hey :) Ma bucur pt ca am revenit! Am ajuns ieri pe seara acasa, dar eram mult prea nedormit pentru a putea intra pe net :)
Din pacate, decizia corecta e greu de identificat intotdeauna.
Felicitari pt premiera :))
Pai tocmai asta era, nu stiam daca te intorci duminica seara… Dap, scriu de la un calculator tare frumusel, numai si numai al meu(in acest moment). :P
Mai ca-mi vine sa-l iau acasa. :D
da, m-am intors duminica seara! pai, mai e o varianta: poti dormi la servici :))
Cum sa dorm la job, cand eu abia astept sa plec din acel loc? :(
era o gluma! sa adormi de dragul noului calculator :d
E doar unu’ pentru toata lumea, oricum la job nu am cum sa stau prea mult pe net, doar cat sa dau drumul unor comentarii de la moderare. Imi place mult monitorul lui, de aia am si zis ca e dragalas, eu am niste probleme la al meu, abia il mai suport. In plus ala e si mai mare, se vede altfel…
Cred ca nu ar trebui sa avem regrete :) Chiar daca lucrurile nu au iesit asa cum sperat, treptat lucrurile se sterg si ne ramane in gand doar partea frumoasa a lor. Daca avem regrete e ca si cum prelungim acel esec :D
Si daca nu a existat si o parte frumoasa?
Draga,Nice!
Daca simti nevoia sa faci sau sa spui ceva,fa-o!
Intotdeauna.
Sa nu ai prejudecati,sa nu renunti la lupta inainte de a “trage ultimul cartus”,sa risti,sa fii tu insati…toate astea inseamna sa traiesti frumos si potrivit constiintei tale.
Iar daca mai si pierzi traind asa,nu-i bai,tot viata se cheama si asta.
Si daca il pierzi pe “el”,fiind TU,el nu e omul potrivit.Las-l sa plece!
Cum altfel l-ai putea gasi pe el,cel in fata caruia sa constati ca poti fi chiar tu.Doar tu.
>:D< Ce mesaj frumos, iti multumesc din inima. L-am gasit pe cel in fata caruia pot sa fiu EU. :)
@ Nice, e imposibil sa nu existe o parte frumoasa, cât de mica. Presupunând prin absurd ca au existat si asemenea intâmplari 100% negative, parerea mea este sa le resetezi cu totul . Altfel, vorba Alexandrei, prelungesti esecul.
Dar eu cred ca esti pesimista. Poate n-ai cautat tu prea bine partea frumoasa…sau ai refuzat sa o vezi atunci când ai dat de ea.
Dragos, intreaga mea viata e un rasunator esec, iar ultimii trei ani au reprezentat apogeul acestuia. Da, sunt pesimista, si nu ai cum sa simti ce am simtit eu, pentru ca nu ai trecut prin ce am trecut eu. Cand ai o viata implinita nu pot sa-l intelegi pe ala care nu are mai nimic.
@ Nice, dar ce te face sa crezi ca am o viata implinita? Si be) nu cred ca incremenirea in proiect e chiar solutia perfecta. Parerea mea.
Dragos, nu am ramas incremenita, incer sa trec peste, dar nu reusesc. Fac eforturi disperate totusi. :) :) Nu poti sterge cu buretele intr-o zi sau in sase luni 3 ani de viata. Iar eu am si un mare defect, nu uit nimic. Nici ce a fost bun, nici ce a fost rau.
Viata ta poate nu e perfecta, dar cu siguranta e mult mai frumoasa si mai implinita decat a mea.
Sunt mandra de mine :) nu stiu cum am facut, dar pot spune ca nu regret nimic pana acum! Bineinteles, ma refer la deciziile importante, care influenteaza viitorul. M-am mai ofticat si eu cand mi-am luat o bluza din mall si in alt magazin era mai ieftina sau ca am ales o carte in locul alteia…”regrete” de genul. De fapt, termenul in sine e prea serios pentru asa ceva :-? am sa le numesc…pseudoregrete. Le avem cu totii :)
Dacă uitându-te înapoi nu te ruşinezi de nimic, înseamnă că n-ai ce regreta.
http://cammely.wordpress.com/2010/10/22/din-amintirile-dariei/
Un final de săptămână plăcut!
Imi place mult sfatul tau, nu, nu am de ce sa ma rusinez, dimpotriva. :) Un weekend frumos iti doresc si eu. >:D<
Hmm intresant subiect dar eu privesc problema alt fel de ex. daca trebuie sa luam o decizie si avem doar doua posibilitati o alegem pe cea care consideram noi ca este buna in acel moment ca apoi sa regratam ca apoi peste 5 ani sa fim in aceasi situatie de a lua aceasi decizie dar de data aceasta alegem varianta cealalta si o sa regretam si de data aceasta.
Unde ii problema?
Problema ii ca probabil nu am muncit noi destul de mult in asa fel incat sa obtinem rezultatul dorit si asa ajungem sa regretam decizia facuta, dar mai tine si de “noroc” chiar daca eu nu cred in asa ceva si mai tot timpul spun ca norocul ni-l facem noi cu mana noastra!
Daniel, era vorba de decizii luate in dragoste. Articolul a fost scris intr-un anumit context. Vorbeam despre iubirile mele esuate.
Daca nu crezi in noroc atunci cum iti explici castigurile de la loto sau pariuri?
Nu la felul ala de noroc ma refeream ci mai degraba la acela de care se zice ca ai nevoie ca sa ai succes.
In cazul deciziilor luate in dragoste ii ceva “greu” de inteles la femei tot timpul castiga emotiile si nu ratiunea:|.
Pai ce, exista mai multe feluri de noroc?
Stai linistit ca nu la toate. De-a lungul timpului am discutat de zeci de ori pe blog, in articole, despre iubire, si toate femeile de aici au afirmat clar si raspicat ca ele judeca cu capul nu cu inima.