Motto: „Puritanism: teama ca cineva, undeva, s-ar putea sa fie fericit” (anonim)
„Am muncit 30 de ani si am ajuns sa traiesc dintr-o pensie mizerabila de patru milioane de lei si sa cer de pomana!” este o fraza pe care de vreo sase luni o auzim cu o tenacitate demna de o cauza mai buna pe posturile de stiri. Nu te poti lupta cu asa ceva. Cine nu ar plânge de mila un asemenea om? Pe de alta parte, tot posturile de stiri se vaita in gura mare ca aprozilor pensionari li se reduce pensia la „doar” optsprezece milioane. „Doar” atât. Cum o dai, cum o intorci, nu e bine. Ma rog. Sa trecem la ale noastre.
Am fost crescut in spiritul muncii. Numai daca te spetesti muncind reusesti, lenesii sunt buni de pus la gazeta de perete in cadrul rubricii „Asa nu!”. Am lucrat pe santier si am invatat sa beau. Am lucrat in fabrica si am descoperit „cooperativa munca in zadar”. Dar am intâlnit si niste oameni carora li se spune „creatori” (e vorba in acest caz de creatorii de modele de bibelouri din portelan) si care frecau menta in mod profesionist. De la ei am invatat multe! Sunt convins ca fiecare din noi, cei care am avut sau avem un loc de munca, s-a izbit in viata de tot felul de trântori, de hârtogari sau diversi alti oameni care reuseau cumva sa se sustraga intr-un mod enervant (pentru noi) de la ceea ce consideram in general a fi drumul drept.
Sa nu ma intelegeti gresit. Am cunoscut si oameni exemplari in ale muncii (si de la ei am invatat câte ceva); atâta doar, ca nu ei sunt subiectul acestui articol.
Exista o suma de persoane fericite, care nu trebuie sa lucreze pentru a trai. De asemenea, exista si persoane care vor musai sa munceasca, indiferent daca au traiul asigurat sau nu. Si exista restul lumii, oamenii care lucreaza pentru ca n-au incotro. Astia sunt cam 80% din total.
Pâna la noi probe stiintifice, viata pe care o traim este si unica. Nu exista dovezi cum ca ar exista o a doua sansa. Cum credeti ca are rost sa o traim?
Ghidul lenesului
Autor: Tom Hodgkinson
Editura Nemira & Co, 2006
„Ghidul lenesului” ne invata cum sa ne educam lenea astfel incât aceasta sa devina rafinata. Sa fim lenesi boemi, nu lenesi lumpeni. Pentru ca, nu-i asa?, oricine poate fi lenes atunci când nu are nimic de facut. Important e sa stii cum sa-ti alegi momentele in care sa stai cu ochii in tavan in timp ce restu’ lumii se rupe cu munca, cum iti poti petrece timpul mai mult sau mai putin liber astfel incât sa nu simti ca hobby-urile devin „munca” si, in sfârsit, cum sa faci toate astea fara sa-i iriti (prea tare) pe sefi sau colegi, intrucât prietenii adevarati oricum te inteleg si te accepta asa cum esti. Lenea e o treaba serioasa, trebuie educata, nu oricine se pricepe.
Ghidul succesului pentru lenesi
Autor: Marc Allen
Editura Mix, 2009
„Ghidul succesului pentru lenesi” arata ca oricine poate avea succes, indiferent de ritm. Importanta este focalizarea pe obiective si scopuri in sine, nu pe drumul care trebuie parcurs musai in ritm allegro furioso. Suntem persoane diferite, iar cararea in viata nu trebuie standardizata. Autorul, el insusi un lenes notoriu, a scris o carte care la noi e editata in format A5 si nu are decât putin peste 100 de pagini. Stiind perfect cui se adreseaza in primul rând (cartea poate fi citita inclusiv de maniacii muncii, chiar daca e dedicata cu precadere lenesilor) , Marc ne avertizeaza inca din start: daca va e greu sa cititi tot, concentrati-va doar pe ce e scris cu aldine, ca e suficient! Frumos….Dovada ca se poate „si altfel” ne e oferita de el insusi. A reusit sa-si construiasca o avere impresionanta, intrucât a realizat ca poate fi lenes si perseverent in acelasi timp. El, personal, fara sa câstige la loto sau sa mosteneasca ceva. A mers pe calea lui, setat in modul lui: lejer, relaxat, sanatos si pozitiv. Ba chiar mai mult de atât: face bani fara sa faca rau in jur. Firma lui are grija de mediul inconjurator, e parte in Green Peace, hârtia utilizata pentru tiparire e 100% reciclata, cerneala e pe baza de soia, iar electricitatea din birouri e furnizata de energie solara.
Voi… cum stati cu munca?
„E frumos ca munca” (cu varianta „e frumos ca ziua de luni”)
Cristina, o minunata prietena de familie, descriind o pe cineva urât cu spume.
„Cunostintele mele imi tot spun ca ce fac eu nu e munca, pentru ca eu la munca asta fac: ma distrez”.
Rajko Kuzmanovic
Why is everybody in such a hurry? Laid Back….
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=y2HQ_uNHkxU]
nu am muncit eu mare lucru dar daca faci ceva doar pt.ca esti nevoit ,pt.ca trebuie sa ai cu ce sa te intretii, atunci e al dracu` de greu.
mie oboseala mi-a curmat orice iesire “artistica” : ))) ,ma gandesc cu groaza ca pt.un amarat de saariu ,am sa ratez o sansa frumoasa la concurs : (
cred ca multi dintre oameni se pierd in rutina desi ar fi mereu căi prin care sa mai diversifici un pic oferta atat de anosta afiecarei zile :P
Pare foarte interesant “Ghidul Lenesului” :)
Si eu cred ca intru tot in categoria prietenei tale, Cristina :) Merg cu drag la munca si indiferent cat de multe lucruri avem de facut, incercam sa le facem intr-un mod placut si sa fim mai mult decat colegi de birou. :)
Ideal este sa faci o munca care iti place si ti se potriveste, ceea ce nu e intotdeauna realizabil. Darcred ca depinde si de tine insuti sa fii omul potrivit la locul potrivit. Fara sa muncesc de loc nu as vrea sa traiesc, nu prea ma vad in rolul de casnica. Iar daca sunt acasa mereu imi gasesc ceva de facut.
N-as putea sta acasa, dar asta ca si principiu. Prefer sa merg la job, desi nu fac mare lucru, dar nu sunt o lenesa. Imi place sa am ceva timp pentru cafea si sueta cu colegele, dar vreau sa nu ma plictisesc si mai si muncesc. Cred ca imbin utilul cu placutul in mod firesc, natural. Dar mi-ar placea sa pot fi ca autorul celei de-a doua carti, Mark Allen. Adica sa-mi si iasa bani . Eu doar supravietuiesc. Si stiu ca n-ar trebui sa am pretentii pentru ceea ce fac, dar cam am si cam sunt nedreptatite pentru ca jumatate din program lenevesc. Sa fie inteles ca o fac pentru ca asa este in fisa postului, nu pentru ca vreau asta. :) Recunosc ca as vrea sa fac altfel de munca, care sa fie mereu altfel (nu ca ceea ce fac e la fel in fiecare zi, dar scheletul ramane acelasi). Insa imi doresc mai mult si stiu ca asa e normal. Dar mi-ar placea sa fiu un lenes in adevaratul sens al cuvantului. Asa cum este el descris in “Ghidul lenesului”. :) Ca sa-ti raspund la intrebare…: cu munca stau bine sau lamentabil, care tot bine inseamna. :)
Relatia mea cu munca este sublima, dar lipseste cu desavarsire. Momentan ne ignoram reciproc. Sa vedem pana cand tine figura. As vrea sa am bani sa calatoresc, sa ajung acasa si sa scriu pe blog, sa nu fiu nevoita sa merg la actualul loc de munca pe care il detest cu toata fiinta. :( :P Mi-ar prinde bine lecturarea celor doua ghiduri prezentate de tine(foarte pe scurt, cat sa ne trezesti curiozitatea). :)
@ Silvia, iesirea “artistica” de care spui care e? Cea de care ne-ai povestit intr-un articol precedent, cu pozele…? :-)
@ Alexandra, da, e foarte interesant ghidul….”Mai mult decât colegi de birou”. Asta e de retinut.
Nu
@ Diana, pai ideea nu e sa nu muncesti deloc, ci, vorba ta, sa fii omul potrivit la locul potrivit. Nici Tom si nici Marc nu sunt someri, sunt oameni care lucreaza. Dar in ritmul lor. De care, personal, ma simt foarte apropiat.
@ QED :-) :-) , cui nu i-ar placea o cariera ca cea a lui Marc? Culmea e ca e perfect realizabila, omul nu se da mare, nu spune ca numai el a fost in stare sa faca asa ceva. E un ghid pentru oricine, in fond.
@ Nice :-) , pai având in vedere subiectul, mi-am zis sa nu creez senzatia de “munca”. Nici pentru mine ca sa-l scriu, nici pentru cititori atunci când il vor citi. Cât mai simplu si scurt. La urma urmei cartile se gasesc pentru cine e interesat.
Si ti-a reusit. :) Ce zici ce poza selectata? Merge?
@ Silvia, dar ce sobra esti :-)
@ Nice, multumesc. Poza merge perfect. De fapt, ar fi fost perfect daca ar fi existat si o ladita cu sticle de bere pe undeva :-) . Dar sunt convins ca exista.
Dragos, ce parere ai de bautura asta, stii ca eu nu beau niciodata, dar recent am descoperit o licoare care m-a vrajit pe loc:
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.pressemeldungen.at/wp-content/uploads/2009/04/sal-ice.jpg&imgrefurl=http://www.pressemeldungen.at/79916/salitos-ice-mit-neuer-rezeptur/&usg=__OUDNZ45avKY9-Eykz5w5ltcZ0uU=&h=667&w=379&sz=53&hl=ro&start=20&zoom=1&tbnid=HvDCAMS1XwhGTM:&tbnh=133&tbnw=76&prev=/images%3Fq%3Dsalitos%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN%26biw%3D1024%26bih%3D566%26tbs%3Disch:10%2C342&um=1&itbs=1&iact=hc&vpx=576&vpy=160&dur=819&hovh=298&hovw=169&tx=93&ty=270&ei=lY21TP0ugYKzBpzF1a8I&oei=io21TNSVMsOh4Qb8u4ihDQ&esq=2&page=2&ndsp=18&ved=1t:429,r:9,s:20&biw=1024&bih=566
Deci, cum comentezi? :P :D
Dragos,dar ce-ti place sa ma tachinezi : ))
@ Nice, n-am baut inca Salitos, dar nu ti-as recomanda, acolo scrie ca e “bere cu tequila”, ori tu n-ai ajuns nici la level 1, berea adica….
Deja am observat ceva deranjant, se vinde la sticle de 330 ml. Ce naiba sa fac eu cu 330 de ml?!?!?!?
De unde atata tequila, are miros de bere si gust…bun, nu as sti cu cel sa-l asociez, nu pare deloc o bautura alcoolica, mai degraba suc. Iti dai seama daca am reusit eu sa beau o jumatate de pahar (pe durata unei zile, e adevarat). :) :P
Pai ce/cine te-a impiedicat pana acum sa-o incerci?
salitos …sa nu-l recomanzi ?? Dragos ma dezamagesti : )))
e adevarat ca 0.33 e putin …plus ca berea asta se bea si usor si tot asa te si ameteste : ))
@ Nice, mai, nu stiu….asa am vazut in reclama. Minte ea, mint si eu…
Nu m-a impiedicat nimeni. Pur si simplu, nu i-o fi venit rândul, probabil. N-am avut inca ocazia. De ce, ai vreo propunere? :-)
Numai una? 8O Mai multe… Stiu ca este bere cu tequila, dar eu nu am fost capabila sa identific aroma/gustul celei din urma. De fapt nu am simtit nici gustul de bere, doar mirosul. Eu cred ca e o bautura destinata mai mult fetelor…
Eu stiu ceva.. URASC RUTINA!.. Chit ca voi prinde un job mirific.. peste ani tot nu-l voi suporta. MAI ALES daca cere trezire la 6,7 dimineata. Jobul meu mult iubit ar fi ceva gen sa incep pe la 11 si la 19:00 sa ies
Aveam un prieten care incepea workul la 10:00 si termina la 19:00.. Mai ca il invidiam
Jobul ideal e cel pe care-l faci din pasiune, asa cum a fost la mine in primii ani de activitate. Cum a reusit sa se transforme ceva atat de frumos intr-un veritabil cosmar? Hm, nenumarate cauze, mai putin rutina. :( :P
@ Lusio, fii linistit ca asta e programul meu, 11.00-19.00. Dar crede-ma ca deja a devenit rutina :-)
@ Nice, probabil ai dreptate. Am “comandat” una, ca m-ai facut curios.
Ai si comandat? Pai…ai voie sa bei la job? Are ceva alcool, parca 5,9%. :D
Sunt curioasa ce verdict dai. :P
Da ce lucrezi ? Vreau si eu program ca al tau :( :( Eu detest din inima si suflet trezitul dimineata. Desi si 9 tot dimineata e.. ma trezesc altfel atunci.. iar soarele de multe ori obisnuieste deja sa-si faca prezenta pe la 10, 11. Pai iarna de exemplu la ora 7 dimineata e jale. De la dormitul frumos sub plapumioara calda.. statul in vise, somnul cel mai drag.. ajungem la GER! Ger simtit cat mai bine posibil.
La mine dupa ora 8 de obicei e cu totul alta dezmeticire. Eu nu’s facut pt ora 5,6 sau 7 dimineata. Mai e si sentimentul ca imediat ce ma pun in pat gata, deja parca ma vad imbracat si bun de iesit pe usa. E groaznic mai ales cand mai am un feeling (dupa ce-am dormit foarte bine).. ca s-au dus doar 5 minute de somn. Asta ma baga mereu in sperieti.. ca abia ma culc seara/noaptea ca deja ma vad la servici :(. Te trezesti dimineata si totul e o graba pt a pleca la trabaho :(. La tine de exemplu mai poti baga o trezire la 8,9.. hai sa zicem ca o ora este drumul.. deci o ora sau 2 tot prinzi de libertate. Sa nu stai cu gandul DOAR la plecare.. sa alergi repede. PLUS daca prinzi o zi mai somnoroasa.. dormi pana la 10 :D in timp ce altii la 7 sunt deja in picioare
Nici eu nu suport sa ma trezesc de dimineata. Iar in ultimul timp sunt din ce in ce mai obosita, aseara m-am culcat in jur de ora 20… cand m-am trezit dimineata la 6:30 am avut strania senzatie ca parca nu as fi dormit deloc. :(
“am avut strania senzatie ca parca nu as fi dormit deloc.” – eu cateodata o am mai des :( De asta cateodata mai aman si “sforai” doar pe la 1, 1:30
nu de la 23:00, 00:00.
Am remarcat. :(
Daca stai sa te gandesti, multe l-au facut pe om… neom :)))
Cum ar fi? 8O Ce intelegi de fapt prin neom? Dar prin om?
pai omul este animalul care poate sa gandeasca,are constiinta, poate face multe lucruri.
neomul este omul care din anumite cauze revine la stadiul de animal :)) cum ar fi munca, bautura,femeile… si altele :D
Sa stii ca nu le spui rau… :D
nu uita ca am intotdeauna dreptate :)))
@ Nice, n-am sa beau la job….dar nu reusesc sa am frisoane din cauza celor aproape 6 procente, nu stiu de ce. Mi s-a spus ca merge cu o lamâie…ma rog, vom vedea. Eu cred ca merge chiar si cu o palincuta :-)
Care este continutul de alcool al palincutei tale? Peste 52% sau sub 52%?
PalincutZa
Alintam bauturile :). E ceva la care sa nu fi gasit diminutiv ? 
Pana si un ospatar iti vine cu “Va servim cu o ciorbita de burtica?” 
GTFO! 
:))) Cam asa ceva, palinca suna prea serios, nu e in spiritul acestui blog. :P
Am văzut și văd zi de zi cum unii trag mâța de coadă sau taie frunze la căței. Unii dintre ei chiar au salar mare, alții mai mic, dar le convine partea cu lenevitul. Sunt alții care vor să muncească și nu au unde, cei mai mulți fiind nevoiși să renunțe la ceva care ar face cu plăcere și să se reprofesionalizeze. În facultate am făcut diverse munci de voluntariat tocmai pentru a fi călit când voi ieși pe piața muncii. După 20 de ani de școală, în curând voi fi nevoit să îmi schimb locul de muncă și să renunț să muncesc ce îmi place, pentru că trebuie să supraviețuiesc. Sistemul este aiurea, societatea e clădită pe principii aiurea. A devenit din păcate sloganul meu. Norcul meu că am o diplomă de om bun la toate…
Sunt destui si care vor sa munceasca din placere.. asta pana trec anii peste tine.. sa vezi scarbeala dupa. Sa vezi dorinta de lenevire.
Cristian Dima: am fost si eu in situatia ta si dintr-un pur si banal noroc am ajuns sa am un job de cu totul alt profil si dupa ce am tras de mine am ajuns sa constat ca imi place. Ca sa revin la articolul trecut al lui Dragos: orice sut undeva se poate transforma intr-un pas inainte.
Dragos: au nemtii o vorba: langsam aber sicher. Si nu e chiar rau.
Diana, buna, nu o au si ardelenii? :)
ei hai ca mai rara vorbim de 18 milioane. Multi s-ar uita cu admiratie si la 10 … dar un lucru e clar: Munca innobileaza pe om, dar noi n-avem nevoie de nobili!
@ Black Angel, munca, bautura, femei…numai necazuri. Si toate vin dintr-o data.
@ Lusio :-) :-) :-) ai dreptate, la asta nu m-am gândit….”aducem si o berica?”, “nu vreti un vinisor de casa?”….mai da’ ce spirit de observatie ai!
@ Cristi, imi pare rau de faptul ca treci printr-o asemenea situatie, dar nu se stie niciodata. S-ar putea sa fie mai bine.
Eu nu ma referam in special la cei care trag mâtza de coada, ci la cei care au un … alt punct de vedere.
@ Diana, multumim de vorba nemteasca. Poate ne si spui ce inseamna… :-)
@ coolnewz / ratatouille :-) :-) :-) :-) pai mi se pare corect.
Dragos, Lusio, eu vreau un suculet. :) De mere sau portocale, fara zahar si conservanti. :) Stiam sa le gasesec si astora diminutive, dar era prea de tot. :P
…dar ai zis la suculet :) Daca te voi intalni vreodata si servim ceva anume in acel moment.. foarte probabil, cu tine, o s-o ard doar cu diminutive
Deja ma vad:”Nice.. doresti niste suculet de merisoare?”
:))) Sa nu uiti.
Off, ce-as mai beau unul chiar acum. :( :P
Il abordam asa si pe Dragos ca tot zicea el de vinisor si bericica
Deja vad macar niste zambete, daca nu direct ras.
Mai toata lumea imi spune asta “Da ce spirit de observatie ai”.
Pana si astia cu fotografia imi mai zic asta.. dar am incetat sa le mai (tot) dau pareri.. pentru ca exact cum ai scris tu pe blogul lui Chocolate.. sunt foarte sensibili.. tin sa-ti dau dreptate. Si eu sunt pasionat de fotografie.. dar daca ma prinzi intr-o zi in care’s mai calm. N-o sa fiu ciufut.. Chit ca-mi scrii acolo “e naspa” , “e oribil”.. o sa-ti zic doar un “mersi de parere. (da, cu punct)”. Si stii de ce ? Ca’s perfect constient ca niciodata nu voi putea multumi pe TOATA LUMEA. Ok.. poate eu am lucrat bine, mi-am dat silinta ca sa obtin acele rezultate, tu nu apreciezi asta, ok, atunci macar rezuma-te la nu imi place si atat, daca tot esti pe langa cu explicatiile”DE CE?”. Daca nu stii sa-mi argumentezi.. macar rezuma la “nu-mi place”. Iar tu ai dreptul sa-mi arunci acest nu-mi place. Ca d-aia le-am pus pe net sa le vada toata lumea.. d-aia am lasat loc de comentarii.. ca daca nu doream vreo parere, le tineam in PC bine mersi, pt mine, si asta era.
In schimb, unii si daca sunt la inceput calmi.. tot o ard ciufut, fie ca le-o zici direct fara retineri, fie ca incerci sa-i cocolosezi oleaca.
La ultima parte ma refeream la (era in legatura cu) ce-am scris la inceput de tot. (N-am vrut sa scriu chiar atat dar mna). Intelegeti voi.
Lusio, commentul asta ii este adresat lui Dragos? Ca eu nu-mi amintesc sa fi zis nimic de genu’ la Chocolate…
Mie-mi plac commenturile interminabile. :) :) :) Gracias. :P
Mie nu prea-mi plac posturile interminabile.. destul studiez eu N dracii, domenii diferite. Nu-mi vine sa citesc pana-mi vine acru si la recreere moment, pe blog
Imi plac si posturile scurte.. dar pline de esenta 
Care poate/pot aborda un subiect BINE.. dar nu in foarte multe cuvinte. Mna.. fiecare cu pandeliile lui/ei.
Pai eu ziceam de commenturi, nu de articole. Sincer, cele foarte scurte si extrem de concentrate(pline de esenta, cum le definesti tu foarte corect) nu sunt preferatele mele. Adica…dar mai bine nu zic nimic, pentru ca se poate interpreta, eu ma cam feresc sa public asa ceva pe acest blog.
Cand am zis aia.. sa stii ca nu ma refeream la 3,4 randuri si gata.. dar mna.. mai depinde si de structura blogului
La unii e un rand cat 3 la altii 
Uite cam ce marime imi place mie sa aibe majoritatea articolelor (nu zic toate ca mna.. mai depinde si de subiect uneori.. Cateodata chiar se cere sa scrii mai mult). Ti-o dau ca exemplu pe Oana:
http://oa-na.blogspot.com/2010/05/live-moment.html
http://oa-na.blogspot.com/2010/05/are-you-talking-with-me.html
Hm, frumoase si interesante articolele Oanei, cele scurte, esentializate sunt super OK, dar eu caut articole unde ai ce comenta, unde sa-mi spun eu parerea. De cele mai multe ori, cele scurte sunt atat de abstracte incat nu poti raspunde decat prin “foarte frumos”, “da, asa e”, “super”, “nice”, “:)))” si cam atat…nu-ti ofera sansa sa comentezi realmente ceva. Si ale Oanei, chiar daca mai lungute, nu-ti prea dau ocazia de a spune mai mult decat :”de acord cu tine”. Lusio, eu ti-am mai spus tie ca am fost timp de trei ani postatoare, telul meu e sa am ce comenta, nu sa ma uit lung si sa inchid respectiva pagina ramanad cu frustrarea ca nu am gasit nimic pertinent de zis. Iar eu “de acord cu tine” nu pot sa raspund la infinit. Eu imi scriu propriile articole gandindu-ma astfel: stai asa, eu am ceva de zis la faza asta”, ca asa pot sa bat si eu campii pagini intregi, lumea sa zica “dar ce vrea asta aici” si sa plece rapid. Ori ideea e sa comunici cu cei care intra pe blog, nu sa-ti fie admirata opera de arta sau sa primesti raspunsuri in doi peri. :P Inca o data, subliniez, asta e ideea mea de blogging, nici pe departe nu sustin ca e cea corecta.
Ti-am inteles si punctul tau de vedere (si la randul tau ai si tu dreptatea ta).. si stai linistita, nu trebuie sa fii mereu de acord cu mine :).. Oricat mi-ar gadilia mie orgoliul, treaba asta;))
poate nu chiar toate odata… dar e sigur ca sunt legate intre ele :)) cand e iubirea…. nu e bautura.. dar cand iubirea incepe sa dispara.. bautura ii ia locul… stii cum e :)))) tre sa isi inece amarul in ceva :))) asta e omul =))
Dragos: special pentru tine, incet dar sigur. :) :)
Da Nice.. sunt pt Dragos :D si acela si cel de la moderare
Nu te prinzi ca ai intrat (sit) tu sub comentariu lui in timp ce-i scriam lui;)) Daca ti-l vedeam deja.. adaugam @ Dragos :)
Sa speram ca o sa-l si vada…mi-a marturisit ca are unele probleme cu reperarea commenturilor scrise prin metoda noastra preferata. :P :D :))
Ii mai arati tu daca e
Ai mai facut-o :).. Ar trebui macar sa dea click pe linkul acela de la avatare :D
A, pai stie sa-l foloseasca, pe alte bloguri utilizeaza cu succes metoda, aici insa refuza, zice ca merge pe mana traditonalului, ca ii este mai simplu sa raspunda la 5-6 oameni odata. 8O :D
Managerii unei edituri incearca sa afle cum de nimeni nu a observat ca unul din angajati a stat la birou, mort, timp de 5 zile, inainte sa-l intrebe cineva daca se simte bine.
George Turkelbaum, 51 de ani, angajat de 30 de ani la societatea respectiva, a suferit un atac de cord in biroul pe care il impartea cu alti 23 de angajati (e vorba despre acele “cubicule” tipic americane,
spatii largi de lucru impartite in birouri cu ajutorul unor pereti din gipscarton sau sticla).
Desi a murit luni, nimeni nu a observat asta pana sambata dimineata, cand ingrijitorul l-a intrebat de ce lucreaza si in weekend.
Seful lui Turkelbaum,Elliot Wachiaski, a declarat pentru The New York Times:
“George era intotdeauna primul la birou primul dimineata si ultimul care pleca seara, asa ca nimanui nu i-a parut neobisnuit ca sta in aceeasi pozitie si ca nu vorbeste. Era mereu absorbit de munca sa si interiorizat.”
Un examen medico-legal a relevat ca murise deja de cinci zile la data gasirii lui. George citea manuscrisul unei lucrari medicale cand si-a gasit sfarsitul.
Poate n-ar fi rau sa le mai dati colegilor de birou cate un ghiont din cand in cand !
Morala povestirii: Nu va omorati muncind ! Oricum nu baga nimeni de seama!
Dragos, sa stii ca de ceva timp am pus in aplicare morala povestii tale…
bine faci =))
Pai cand munceam pe rupte nu observa nimeni, dimpotriva, toata lumea era suparata pe mine, eram privita ca un obiect zburator neidentificat. :( :D :P Ba mi se si reprosa…
Deci mi se pare mai simplu modul traditional. Lusio, atunci când sunt mai multe comentarii gravatarele alea mai si dispar. Acum am incercat sa inteleg ceva din postarile din ultima perioada si nu ma pot lauda ca am reusit :-((
@ Nice, zau? Ai si inghiontit vreun coleg? :-)
:))) Cum Dragos nu ai inteles, ti-am tradus cugetarea lasata de Diana in limba germana…
@ Nice, tu ai zis “nu o au si ardelenii?”. Asta e traducerea?
Nu, aia era o intrebare suplimentara pentru Diana, tie ti-am raspuns mai jos. Se traduce prin: “incet dar singur”.
@ Lusio, care comentarii sunt pentru mine?!?!?!?
:))) Aproape toate! :))) Eram sigura ca nu te vei descurca in hatisul postarilor recente…
Ce-i faci mai Nice, la bietul om ?
Ii fac si eu ce pot.
Esti funny la faza cu bericile. :)))
Doar atunci ?
Lusio, esti simpatic si amuzant in general, dar la faza cu diminutivele esti mortal. :P :D
Thanks :mrgreen:.. Cum ar zice Mitica Dragomir:”Sunt simpatic da-ma dreacu”
Da, oamenii de fotbal au un umor greu de gasit in alte domenii. :P
Unele care incep cu fotografie
a da si alea sub bericicile tale 
Uite, eu n-o sa fac teoria chibritului cu munca, n-are rost. Ideea e sa faci ce-ti place, pe cat posibil. Eu asta incerc sa fac. Si daca reusesti sa mai castigi si niste bani din treaba asta, e minunat. In rest, chiar nu ma intereseaza cat lucreaza sau nu lucreaza altii, pentru ca nu-mi pasa de ei, nu ma hranesc ei si nici lor nu le pasa de mine. Suna egoist in aparenta, dar e un principiu sanatos de viata, imi place sa cred :)
@ Nice, m-ai incurcat de tot :-( :-( . “Incet dar sigur”. Multumesc. Când ai invatat germana?
OK, am sa incerc sa descifrez care sunt comentariile pentru mine.
Intre timp. Si nu e singura surpriza pe care o am pentru tine…
:P
@ Teo, pai asta era una din ideile articolului :-) . Cealalta era ca “am muncit 16 ore pe zi timp de 30 de ani” nu e un exemplu de urmat pentru toata lumea. Mai ales ca treaba asta cu 8 ore de munca pe zi s-a stabilit cam pe la sfârsitul secolului al XIX-lea si acum suntem in secolul XXI si teoretic ne-am mai rentabilizat.
Cartea asta poate fi foarte educativa pentru romanii care au lenea in sange
daca tot suntem putori, macar sa fim putori cu clasa! =))
Acum serios, nici eu nu pot sa spun ca m-am omorat cu munca, doar ce am intrat pe bancile facultatii. Insa vara ( de 4 ani incoace) am mai avut cate un part-time job, am mai scris articole, am mai facut promotii, etc. Obositor, what can i say..? Nici nu ma gandesc la un job serios la care sa merg doar de nevoie…
Cum stați cu munca? – Stăm
Măi, munca mea e mai mult psihică. Adică fizic nu fac decât deplasarea până la școală și diferitele laboratoare. Restul (învățat, scris, citit) e „pierdere de timp” în viziunea unora. Dar uneori e o muncă mai grea ca cea fizică și pic seara ca un „porumbel picat în cioc”, să folosesc o vorbă de-a noastră.
“Munca inobileaza sufletul “- asa am auzit :)
Eu m-as plictisi daca nu as avea un job, pentru mine jobul e ca o a doua casa, iar colegii (rudele cele mai apropiate) asta in conditile in care e atmosfera frumoasa, oameni tineri, mai cate-o glumita, mai cate-un nerv si trec usor zielele
cand e mult stress si atmosfera tensionata e naspa la job, nu-mi place
rutina apare peste tot, putine joburi in care sa faci mereu altceva
”Invata sa-ti educi lenea astfel incat sa fie rafinata” asta mi-a placut ;))
Poi la mine nu e vorba chiar de munca, dar la scoala nu pot sa zic ca ma strofoc prea mult si asta pentru ca mai am si alte activitati inafara ei care imi necesita timp ;)) Incerc sa ma implic in fiecare dupa gradul de importanta, dar astfel incat sa dau randament mediu la toate ;)) Dar decat sa ma plictisesc sa nu am ce face, as prefera sa fiu foarte ocupata, cu multe responsabilitati si asa mai departe ;))
Eu ”muncesc” doar pentru școală, pentru mine, și pentru ceilalți, prin voluntariat … dar fac ce-mi place. Dezavantajul e că nu mă plătește nimeni, dar sper să primesc măcar din anul 2 răsplată de la facultate pentru merite deosebite și activitate remarcabilă în decursul anului :)) :P
@ lusio, tot n-am inteles care sunt comentariile la care trebuie sa raspund :-( . Dar le lamurim noi la o bere.
@ Chocolate, eu iti urez sa ai un job care sa-ti placa si la care sa-ti faci treaba in mod optimist pana iesi la pensie.
@ Lilly, inca o data, nu e vorba sa nu muncesti deloc. Poate am exagerat cu titlul, dar am incercat ceva care sa atraga pentru ca Nice a marturisit ca nu citeste decat articole cu titlu incitant :-) . Rutina e o mare belea, adevarat. Nici eu nu stiu cum sa fac sa scap.
@ ZuZu, multumesc :-) . Ei, da, sa lucrezi ca sa nu te plictisesti e in regula :-) . Problema “psihologica” apare atunci cand trebuie sa muncesti pentru ca nu ai incotro si ti se mai impune si ritmul.
@ Ada, invatul nu se pune la capitolul “munca”, desi are legatura pe undeva. De invatat trebuie sa inveti, asta e.
@ M11, voluntariatul nu e chiar “munca”. E un joc deghizat in “munca” :-) . De asemenea, daca faci ce-ti place e OK. Vreau sa fiu de acord cu tine in tot si toate, poate iti trece supararea pe mine :-) .
ma simt cam neom…oare de ce?
@Dragoș: Tocmai de-aceea am pus ”muncesc” între ghilimele, că nu-i tocmai muncă. :)
SUPĂRARE ? Dar ce, Doamne iartă-mă, ai făcut ? :)
@ M11, am inteles, dar am avut o replica buna si trebuia sa o utilizez, nu? :-)
Ce bine ca ti-a trecut :-) :-) , in cazul asta nu-ti mai amintesc, ce, sunt fraier? :-)
@ adriano :-) , exista o explicatie! Dar nu uita: pauzele lungi si dese cheia marilor ‘succesuri’….
Si o gluma:
A radio station was running a competition – words that weren’t in the dictionary yet could still be used in a sentence that would make logical sense. The prize was a trip to Bali.
DJ: “96 FM here, what’s your name?”
Caller: “Hi, my name’s Dave.”
DJ: “Dave, what’s your word?”
Caller: “Goan… spelt G-O-A-N pronounced ‘go-an’.”
DJ: “You are correct, Dave, ‘goan’ is not in the dictionary. Now, for a trip to Bali: What sentence can you use that word in that would make sense?”
Caller: “Goan fuck yourself!”
The DJ cut the caller off and took other calls, all unsuccessful until:
DJ: “96 FM, what’s your name?”
Caller: “Hi, me name’s Jeff.”
DJ: “Jeff, what’s your word?”
Caller: “Smee, spelt S-M-E-E, pronounced ‘smee’.”
DJ: “You are correct, Jeff, ‘smee’ is not in the dictionary. Now, for a trip to Bali: What sentence can you use that word in that would make sense?”
Caller: “Smee again! Goan fuck yourself!”?
Ei na, hai măi, poate ai rămas cumva cu impresia greșită cum că aș fi fost supărată pe tine, ceea ce e complet neadevărat. Și culmea că EU am avut la un moment dat senzația că tu ești supărat pe mine. :)) ( din motive necunoscute )
@ M11 :-) :-) :-) :-) Ne intelegem…perfect! :-)
Ca sa lamurim: nu e nimeni suparat aici, right?
Bineînțeles că nu :)
atunci eu nu muncesc :P
@ Ada, pai nu…esti minora…n-ai voie :-)