Poezia este o revarsare spontana de sentimente puternice. Se bazeaza pe emotiile rememorate in cea mai profunda liniste. William Wordsworth
_
I wandered lonely as a cloud
That floats on high o’er vales and hills,
When all at once I saw a crowd,
A host of golden daffodils;
Beside the lake, beneath the trees,
Fluttering and dancing in the breeze.
Continuous as the stars
that shine and twinkle on the Milky Way,
They stretched in never-ending line
along the margin of a bay:
Ten thousand saw I at a glance,
tossing their heads in sprightly dance.
The waves beside them danced; but they
Out-did the sparkling waves in glee:
A poet could not but be gay,
in such a jocund company:
I gazed – and gazed – but little thought
what wealth the show to me had brought:
For oft, when on my couch I lie
In vacant or in pensive mood,
They flash upon that inward eye
Which is the bliss of solitude;
And then my heart with pleasure fills,
And dances with the daffodils.
Cu ajutorul Andreei am descoperit zilele trecute narcisele mai frumoase decat mi-am inchipuit vreodata ca pot fi, incredibil de spectaculoase si delicate, iar din multitudinea de varietati le-am selectat pe cele mai dragi inimii mele:
1. Acropolis
2. Tahiti
3. White Lion
4. Texas
5. Printal
6. Orangery
7. Mount Hood
8. Golden Dukat
9. Cheerfulness
10. Bridal Crown
12. Apotheose
12. Yellow Cheerfulness
Care este poemul vostru preferat?
Poezia care mi-a plăcut cel mai mult a fost dintotdeauna George Coșbuc – Mama.
Daca te rog sa-mi lasi si cateva versuri de suflet? Merci anticipat! :)
Din poezia aceea? sau…
Da, din acea poezie, versurile care ti-au placut cel mai mult. Sau din orice alta poezie vrei tu, doar sa te reprezinte!
„Mai stiu si eu la ce gândeam?
Aveti si voi un frate…
Mi s-a parut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.
Dar n-a fost el!… Sa-l vad venind,
As mai trai o viata.
E dus, si voi muri dorind
Sa-l vad o data-n fata.
Asa vrea poate Dumnezeu,
Asa mi-e datul sortii,
Sa n-am eu pe baiatul meu
La cap, în ceasul mortii!”
http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/c/george-cosbuc-8zudtpu/mama-7zudnpp.html
Da, tulburatoare versuri…reusesc sa ma impresioneze de cate ori le citesc. :(
EI, să mă reprezinte, nu știu. Dar știu că astea mi-au plăcut. Nu mă întreba de ce. Poatte mă gândesc și îți mai spun.
Ok! Te astept atunci. Pot sa fie si dintr-o piesa favorita. :)
Mmmm :)
Îmi place “Daffodils”, e faină :)
Ma bucur ca ti-a placut, dar care este poezia ta preferata?
Mmmm… greu de spus. Nu cred că am una. Pentru că nu prea citesc poezie, în încercarea de a rămâne original.
Obisnuiesti sa scrii versuri?
Da.
… Ține de mai mulți factori: anotimp, muza (sau lipsa ei), starea de spirit, muzica pe care o ascult, frunza pe care o văd pe jos, gândăcelul care s-a oprit pe umărul meu, o rază de soare, un bătrân, zâmbetul unui copil… etc…etc
Si de ce nu le postezi si pe blog? M-ai facut curioasa… :)
… pentru că sunt foarte personale. Pe lângă faptul că m-a lăsat un tip fără unul dintre cele două caiete pe care le aveam scrise, să le pun pe blog – nu mi s-a părut o idee prea bună. Le păstrez pentru mine… și un grup restrâns de oameni. Mă bătea gândul să le public, însă bine că m-am răzgândit… n-am chef să-i las pe toți cretinii care se cred critici literari să le disece.
Dacă vrei să citești câteva, îți pot trimite pe mail.
E ok așa?
Am inteles. Desigur, e ok, adresa mea de mail o gasesti la “despre mine”. :)
Ma tot uit la narcise,si mi se face un dor de primavara!
Imi voi imbogati si eu colectia,draga Summer!
Poemul tau e superb!Mie imi place mult Eminescu,iar acum nu-mi vin in minte decat versurile finale din Floare albastra.
Si te-ai dus, dulce minune
Si-a murit iubirea noastra
Floare-albastra,floare-albastra
Dar,sper ca intr-o zi sa spun si eu alaturi de Nichita
Leoaica tanara,iubirea,
Mi-a sarit in fata
Ma pandise-n incordare
Mai demult
Coltii albi mi i-a infipt in fata,
M-a muscat leoaica,azi,de fata.
Si mie mi-e dor de primavara, mai ales in conditiile in care in Bucuresti e o canicula bolnavicioasa de care m-am saturat. :( Poate la Brasov e mai racoare. :)
Andreea, asteptarea asta mi se pare atat de trista si de lunga…
Foarte frumos poemul si narcisele sunt superbe. Florile de primavara sunt poate cele mai frumoase, delicat dar puternice in acelasi timp.
Poemul meu preferat:
Liebes-Lied
Wie soll ich meine Seele halten, dass
sie nicht an deine rührt? Wie soll ich sie
hinheben über dich zu andern Dingen?
Ach gerne möcht ich sie bei irgendwas
Verlorenem im Dunkel unterbringen
an einer fremden stillen Stelle, die
nicht weiterschwingt,wenn deine Tiefen schwingen.
Doch alles, was uns anrührt, dich und mich,
nimmt uns zusammen wie ein Bogenstrich,
der aus zwei Saiten eine Stimme zieht.
Auf welches Instrument sind wir gespannt?
Und welcher Spieler hat uns in der Hand?
O süßes Lied.
Cum să-mi împiedec sufletul
să nu-l ajungă cutremurat pe-al tău?
Cum să-l înalţ deasupra ta
spre alte lucruri, altundeva?
O, cum, cum l-aş aduna
lângă ceva pierdut în întunerec,
într-un ungher tăcut, străin, nefrămătând,
ce nu se-ndepărtează
când adâncurile-ţi lunecă departe, unduind.
Ci tot ce ne-nfioară, pe tine şi pe mine,
ne împreună totuşi aşa cum un arcuş
din două strune-un singur sunet scoate.
Pe ce vioară suntem înstrunaţi?
Şi ce artist ne ţine-n mâna lui,
cântec cum altul nu-i?
M-am indragostit de poezia ta, e foarte frumoasa. :)
Mi-ar fi placut sa seman cu o floare de primavara… :(
Poetii mei preferati sunt Nichita Stanescu si Lucian Blaga. Acum, imi vine in gand o poezie a lui Blaga:
Dorul
Setos iti beau mireasma si-ti cuprind obrajii
cu palmele-amandoua, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam.
Si totusi tu-mi soptesti: “Mi-asa de dor de tine!”
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi
pribeag pe-un alt pamânt.
Femeie,
ce mare porti în inima si cine esti?
Mai cânta-mi inc-o data dorul tau,
sa te ascult
si clipele sa-mi para niste muguri plini,
din care infloresc aievea — vesnicii.
Observi diferenta, in timp ce tie si Dianei va plac poezii in care este cantata iubirea umana, eu am ales una in care poetul inchina o oda frumusetii naturii, isi exprima dragostea pentru flori. :) :(
Summer: nu degeaba porti tu un nume. Si are sa vina si vremea ta atunci cand nu ai sa te astepti.
Si uite celebra deviza a lui Pierre de Coubertin:
“Cel mai important lucru nu este sa castigi, ci sa participi, asa cum in viata nu conteaza triumful, ci lupta. Esential nu e sa cuceresti, ci sa lupti bine. “
Interesanta viziunea, insa eu nu ma multumesc doar cu lupta, vreau si trofeul. Atat timp cat altii il pot avea…eu de ce sa nu sper la el?
Mi-am amintit: L. Blaga – „Trei fețe”
Copilul râde:
“Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!”
Tânărul cântă:
“Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!”
Bătrânul tace:
“Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!”
Ma intreb, oare, iubirea are ceva in comun cu intelepciunea? :( Cu jocul e sigur ca are… :P
Oarecum se potriveste cu starea mea de spirit… adaptat, fireste, dar, tot se potriveste intr-o oarecare masura :)
Evocarea campului de narcise inflorite de catre William Wordsworth in cel mai cunoscut poem al sau are legatura cu starea ta de spirit? :) Sau tot la titlul poeziei te referi?
Mie imi plac poeziile lui Eminescu, Cosbuc, Alecsandri dar nu stiu sa-ti spun, pe moment, o favorita.
O mentiune speciala pentru pozele cu narcise: una mai frumoasa decat cealalta! :)
Si mie imi plac poetii romani amintiti de tine, iar de narcise ce pot spune, exact asta a fost si constatarea mea, una mai frumoasa ca alta, mi-a fost extrem de greu sa alcatuiesc un top al favoritelor. Pur si simplu delicatetea lor imi taie rasuflarea, as fi in stare sa admir o intreaga zi o gradina plina de Tahiti, Texas, Orangery, White Lion si Printal. :)) Ma rog, poate sunt eu subiectiva cand vine vorba de ele…
Superbe sunt pozele cu narcise 8-> aah, vreau si eu cateva in vaza! Mi-ar mai lumina dimineatza :)
Am citit poezie de mica si am multe versuri care uneori imi rasuna in minte. Cel mai mult m-am atasat de randurile lui Bacovia, Minulescu, Nichita Stanescu si ale Ninei Cassian. Acum insa mi-am amintit de “Romanta raspunsului mut” de Ion Minulescu.
“Ce văd!…
E-adevărat?…
Tu eşti?…
Cum?…
N-ai murit?…
Tot mai trăieşti?…
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?…
Hai!… Spune-mi…
Spune-mi tot ce ştii…
Să-mi spui chiar şi minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui –
Nici celor morţi,
Nici celor vii …
Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?…
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Şi-a reuşit să-ţi pună inima la loc?…
Şi care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlneşti cu mine iar?…
De ce zâmbeşti?
E-adevărat?…
Te-ai răzgândit?…
Ne-am împăcat?…
Iar ne iubim?…
Sau, poate, şi-azi ne regăsim
Aceiaşi vechi duşmani?…
Dar tu mai ştii după câţi ani?…
Eu te-am iertat de mult!…
Dar tu?…
Răspunde-mi “Da”…
Răspunde-mi “Nu” –
Totuna mi-e!…
Ştii tu de ce –
La tine “Nu” şi “Da” nu sunt
Decât aceleaşi vorbe-n vânt!…
De ce te temi?…
De ce-ţi ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?…
De ce-ţi aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porţelan
Şi inima de Caliban?…
Răspunde-mi!…
Vreau să ştiu şi eu,
De ce-ai venit?…
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca şi-n trecut, pe gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu să ţipi
Şi să dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!…
Ce zici?
Aşa e c-am ghicit
De ce-ai venit?…
De ce te-ncrunţi şi nu-mi răspunzi?…
Ce nou secret îmi mai ascunzi?…
De ce scrâşneşti din dinţi
Şi taci?…
Hai!… Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
Deschide-ţi gura – mii de draci! –
Şi lasă-mă să-ţi mai sărut…
Nu gura…
Ci răspunsul mut!…”
Tare poezia si mai ales finalul! Imi place mult Minulescu. :)
Offff, ce n-as da sa gasesc si eu pe undeva(caci pana acum nu am vazut nicaieri, doar pe net) Tahiti, Texas, Orangery, White Lion si Printal. :( Oare pe unde cresc?
Imaginile sunt superbe. Desi are nu are legatura cu narcisele, singura poezia ale carei intelesuri pare ca le descopar din nou la fiecare citire este “Oda in metru antic”, apartinand lui Mihai Eminescu. Cred ca este cunoscuta, asa ca nu o redau aici :)))
Si, acum cadoul promis:
De vină nu e marea, nici nisipul fin
De vină nu e valul, doar râsul cristalin
De vină nu e iarna, nici gerul tăios
Nici ploaia care cade, doar zâmbetul duios.
De vină nu e toamna, nici cerul albăstrui
De vină e doar clipa în care te văzui.
De vină nu-i cuvântul, nici gândul răvăşit
De vină nu sunt munţii, ci numai ce-am simţit.
De vină nu-i nici vântul nici luna de pe cer,
Nici soarele amiezii, doar visul efemer.
De vină nu e noaptea, nici floarea de pe drum
De vină sunt doar ochii ce mă privesc acum.
Sunt singurele versuri pe care le mai am si in care apare si natura, chiar daca sub forma de spectator. Cred ca am scris poezia acum vreo sapte ani :)))
…cand precis erai foarte indragostit. :) Este superba, o ador, merci mult. :) Nici nu puteam primi un cadou mai frumos.
Ma bucur f mult ca ti-a placut.
Culmea este ca pana acum poeziile cele mai reusite le-am realizat atunci cand speram la o iubire de genul asta. Realitatea a tinut sa ma combata de mai multe ori….
Dar inca nu am renuntat :))
Nici nu ai de ce, ai adoptat atitudinea corecta.
Asa este, ai dreptate. Insa mi-a luat ceva timp pana sa gasesc energia necesara mentinerii atitudinii. Trebuie sa fie un izvor foarte bogat…..:))
Apropos’ de postul tau pe care il incepi, cred, cu o definitie a poeziei. Mie mereu mi-a placut sa afirm, habar n-am daca sunt original sau nu, ca poetul este o lacrima jertfita pe altarul inocentei :)
Da, definitia aceea ii apartinea lui W. Wordsworth, de fapt e doar o traducere persoanala dupa cuvintele marelui poet. Prefer definita ta, mi se pare extrem de originala si adevarata. :)
Merci! Intai am trait-o, dupa am inteles-o si abia la urma am si asezat-o pe hartie. Ceva in stilul lui Camil Petrescu :))) Am lasat-o la dospit si dupa ce cativa ani i-am verificat valabilitatea, am lansat-o la apa!
Unde-i Dragos cand ai nevoie de el:)) Voiam sa-i impartasesc bucuria. A lui. Dar tot copilul meu e. Si ca sa nu fiu complet off topic, poezie pe gazon:)) Scuze,dar sunt euforica.
Summer: bucuria trofeului trece repede , se disipeaza. Dar daca drumul pana acolo e onest si frumos, ramane acest sentiment, mult mai durabil.
Diana, Dragos e in vacanta, se intoarce marti. :) Cred ca e in culmea fericirii. :P Inainte de meci a pronosticat 3-0 pentru Dinamo. :))
Da, un meci spectaculos aseara, iar pentru Torje si eu m-am bucurat ca a inscris din nou (stiam ca te va bucura si pe tine), si ce gol splendid a marcat!
Nu am tinut neaparat cu vreuna din echipe, dar am salutat revenirea uluitoare a lui Dinamo din repriza secunda dupa o prima parte slaba.
Nice: n-a gresit mult, dar n-a prevazut ca si Rapidul joaca:))
Diana, Dragos o vede deja pe Dinamo campioana! :)) Sa asteptam sa revina de la munte cu impresii pe marginea subiectului…
Mmmmm, ce poezie frumoasă și ce versuri prin comentarii. :) Mă bucur că ne-ai adus-o la vedere, Summer. Mă bucur și că ți-am găsit blogul. :D
Si eu ma bucur ca ne-ai gasit(caci suntem doi, blogul este si al lui Dragos, momentan in vacanta, sper sa se intoarca curand cu forte proaspete si multe articole dragalase) si ca ti-a placut poezia mea de suflet. :)
Da, am citit că blogul e creat de 2 persoane, dar n-am corelat asta la momentul în care am postat comentariul. ;))
Las și eu link: http://www.youtube.com/watch?v=mQnyV2YWsto
Multumesc, bun venit pe blog! :)
Ramasesem dator cu o poezie. Din punctul meu de vedere…”Vis vegetal”, poezia Magdei Isanos, este de-a dreptul rascolitoare.
http://www.youtube.com/watch?v=Jn6n9sHqTWc&feature=related
Si din al meu. :( :)