Lună: iunie 2010

Made in Romania(III)

 

Pe locul 5 in topul minunilor autohtone se afla un produs cu renume indoilenic, cu o reputatie nefericita dobandita integral din manierele consumatorilor sai: semintele de floarea soarelui. Un produs care-l insoteste pe roman oriunde are acesta chef: la film, la concert, in parc, la plimbare, fiind de altfel nelipsit din reuniunile gastii de la bloc. Desi ea, samanta de floarea soarelui, este sursa uleiului de prajit si a placerii rontaitului, perceptia noastra se limiteaza la mormanul de coji ramase in urma consumului acesteia in exces.

Sursa de vitamine si sanatate, semintele de floarea soarelui si dovleac sunt asadar mult mai cunoscute prin prisma mizeriei care ramane in urma lor. Samanta de dovleac nu este la fel de cautata, poate pentru ca si coaja e mai pretentioasa si nu se muleaza la fel de bine pe scuipat. Consumul de seminte da dependenta, crapa buzele, ustura limba si cere multe lichide, de obicei bere. Dependentii de seminte anonimi, o consecinta surprinzatoare, dar nu imposibila. Pentru cei care incearca sa renunte astfel la nicotina, o dependenta noua (semintele) o inlocuieste pe cea veche (tigarile).

Semintele sunt bune: cele de floarea soarelui, neprajite, contin vitamina E si complexul B, acid folic, magneziu, cupru si seleniu. Sunt o sursa importanta de acizi grasi Omega-3, previn fomarea cheagurilor de sange, apara inima de boli, contribuie la functionarea normala a prostatei si regleaza digestia. Cele de dovleac, tot neprajite, contribuie la eliminarea parazitilor intestinali, desfunda vasele de sange, regleaza colesterolul si stimulează activitatea rinichilor.

Pe de alta parte, cele prajite dau dependenta, iar sarea pe care o contin retin apa in corp. Ingrasa. Mai mult, incarca ficatul – ca si alunele, fisticul, nucile, migdalele sau samburii de caise. Asa ca dependentii de seminte prajite nu au decat de pierdut.

De la mic la mare, cumparatorii prefera semintele in coaja. Nu de alta, dar placerea e mult mai mare asa. Pentru unii, placerea consta in descoperirea minusculei recompense de dincolo de coaja – care se arunca intr-o scrumiera sau alt recipient similar. Pentru cei mai multi insa, placerea n-ar fi completa daca nu ar observa coaja zburand cu bolta pana la contactul cu solul. Ca “e altii” suficient de fraieri ca sa curete in urma lor. La film, e chiar “misto” sa mai trimiti cate o coaja in ceafa unuia din fata care are capul mare si te impiedica sa vezi subtitrarea cum trebuie. La meci, care-i problema, doar ai platit bilet, sa curete oamenii de serviciu, ca doar nu te-a facut mama maturator, nu?

Toata viata m-am ferit de lucrurile care dau dependenta. De aceea am refuzat sa mananc seminte, sa consum alcool sau sa fumez. Ani de-a randul am evitat si cofeina, tot din acest motiv, pana la urma insa am cedat,  acesta fiind singurul drog care m-a inrobit. Si acum, in timp ce scriu aceste randuri, am o canuta langa mine si doar licoarea fierbinte imi da energia necesara pentru a continua.

Voi sunteti dependenti de ceva?  Va propun o lista de substante/lucruri care creeaza dependenta, cu rugamintea de a o completa sau corecta(daca este cazul):

– nicotina

– alcoolul

-cofeina

-unele medicamente(ex.diazepam)

– alimentele de tip fast-food

– dragostea

-sexul

-internetul

– shoppingul

-libertatea

-nefericirea. Se intampla ceva ciudat cu romanii, cred ca  avem gena nefericirii in noi. Prea suntem dependenti de drame si mizerii pe care le cautam peste tot cu inversunare, dar ne sunt si oferite in exces de intreaga mass media. Si ar fi bine daca ar fi fictiune, dar intalnim tragedii indiferent unde ne poarta pasii, la toti cei din jur. E ca si cum lumea s-ar feri sa impartaseasca lucrurile bune, pozitive care li se întampla de-un fel de teama de oprobriu public, de-o condamnare de genul ”cum iti permiti sa-ti fie bine, cand noua ne merge atat de greu, esti de-a dreptul indecent cu fericirea ta!”.

Share

Time to get mad

UPDATE

Vad ca lumea e deja ingrijorata pentru sanatatea mea, don’t panic, trebuia sa scriu mai mult de 5 randuri la articolul asta, nu? Asa ca am cautat sa-l fac cat mai interesant, inedit pentru cititori, am evitat raspunsurile monosilabice sau cele in care imi laudam calmul proverbial. :)

Am gasit prin blogosfera o leapsa pe gustul meu. 8O :( Am vazut ca e scurta si m-am grabit s-o preiau de la cel care o oferea tuturor .

1. Cat de des te enervezi?

Tot timpul. Gasesc  urmatoarele situatii exasperante, de netolerat: cand imi sunt interpretate cuvintele, cand sunt luata de fraiera, cand sunt criticata si mai ales judecata de persoane care nu au tangenta cu mine, cand oameni care nu ma cunosc isi permit sa imi reproseze lucruri, cand se foloseste un ton ridicat, cand se tipa la mine, cand mi se imputa lucruri pe care nu le-am facut, cand mi se cere socoteala pentru faptele mele, ma deranjeaza  glumele proaste, nesarate, mistourile ieftine…ma rog, ma enervez din aproape orice. Si ripostez! :)))  :evil:

2. Cand te enervezi suni pe cineva sa te calmeze?

Nu, de ce sa-l incarc si pe altul cu energie negativa? Ma calmez greu, pentru ca sunt foarte orgolioasa. :))) Nu inteleg de ce lumea nu-si vede de treaba ei. 8O

3. Te calmezi repede … sau urlii ca nebunul?
Eeeeeee, nu ma prea calmez, uneori sunt in soc si nu mai am putere sa tip. Incerc sa ma controlez, mai ales in societate, imi este teribil de greu s-o fac atunci cand ma enerveaza cineva la job. Macar sunt sincera. :)))

4. Ca metoda de a scapa de nervi, bataia este o optiune?

Nu, nu este o optiune.

5. Din cauza nervilor ti s-a intamplat sa pierzi un prieten?

Da. Din cauza nervilor lor! :(

Leapsa merge mai departe la Dragos FRD, Crisuadi, Artificiality, Black Angel, Invatatorul, Un nou sens, Ovi, Vlad, Danny, Happygirls, Alexandra, Diana, ChocolatFollie, Madalina, Veverita, Cris-Mary, KirstDay, Orry.

Share

I was happy with…(III)

Azi voi pune  punct final  calatoriei  mele printre amintirile catalane. Cu ceva vreme in urma preluasem o leapsa de la  NightOn, iar  daca in primele doua episoade v-am plimbat prin Girona, Barcelona, Andorra la Vella, azi o sa trec in revista ultimele locuri din clasamentul destinatiilor spaniole imprimate pentru totdeauna  in sufletul meu.

8. Figueres . Situat in extremitatea nord-estica a Spaniei, cu o populatie de 42.000 de locuitori, Figueres este cel mai mare oras de la granita cu Franta si totodata un loc plin de atractii turistice. O fortareata de dimensiuni impresionante, castelul  Sant Ferran(unul din cele mai mari din Europa si din lume) vegheaza inca din secolul al 18-lea din varful unui deal asupra orasului catalan care mi-a cucerit inima de cum am intrat in el. A fost dragoste la prima vedere, asa cum se intamplase si cu Salonicul cu multi ani in urma. Centrul istoric  este delimitat de ruinele zidurilor ridicate in Evul Mediu pentru a apara orasul, iar locuri bine conservate din perioada medievala, cum ar fi Plaza de Ayuntamiento, remodelata in stil neoclasic sau Carrer Magre unde se afla vechiul cartier evreiesc contribuie din plin la farmecul inegalabil al regiunii. Aici m-am simtit intr-o alta lume, una magica, fara cusur, una din care nu as mai fi plecat niciodata. Teatrul-Muzeu Dali, Biserica de Sant Pere(construita in stil romanesc), Muzeul Catalan de Papusi care expune o mare varietate de papusi din diferite timpuri si civilizatii cat si Emporda Museum unde poti patrunde in istoria si arta tarii completeaza un oras cu puternice traditii catalane, Figueres fiind locul de nastere al “sardana” dansul traditional catalan. Inima orasului si tototdata principalul loc de promenada, La Rambla concentreaza cele mai ambitioase proiecte arhitectonice din secolele 19 si 20 dintre care ar trebui mentionate : Casa Cusi, Casa Puig-Soler, Casa Salleras construite in stil modernist si Casa Bonaterra, Casa del Cafe Progres si Casa Polideseia in stil neoclasic. Atins de geniul lui Dali, Figueres nu are cum sa te lase rece. Costa Brava ar fi infinit mai saraca fara una din comorile sale cele mai de pret. Nu-l ratati daca ajungeti in Spania. :)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Stradutele de care va tot vorbeam eu: inguste, romantice, misterioase

 

 

 

 

 

Bar din Figueres unde am servit o cafea delicioasa

 

9. Callela este capitala turistica a Costei Maresme fiind situata la 50 de kilometri de Barcelona.  Alegerea pentru vizitarea acestei statiuni mi-a apartinut in intregime, a fost o hotarare spontana, dar pana la urma s-a dovedit a fi usor neinspirata pentru ca Lloret del Mar(a doua optiune pentru ziua de sambata) de pe Costa Brava o intrece in spectaculozitate si celebritate. Regretele nu-mi folosesc insa la nimic, asa ca nu voi face altceva decat sa va arata cateva fotografii sugestive  pentru Callela.

 

 

 

 

 

 

 

 

Aceasta a fost Callela in imagini. Un orasel turistic cu stradute pe gustul meu :P cu magazine interesante, cu cladiri frumoase, in care am ratacit pret de jumate de zi.

10. Catalunya, regiune autonoma a Spaniei, cuprinde un teritoriu foarte variat. Marginita de marea Mediterana, fasia maritima acoperind aproape 600 de km din care mai bine de o treime o constituie plajele, reprezentand una din destinatiile ideale pentru iubitorii de soare, mare si sporturi nautice, plina de munti ale caror culmi par perfecte pentru schi si sporturi extreme, cu vegetatie formata din paduri de stejar, fag, rasinoase , cu o clima in general suava, Catalunya nu-ti poate ramane indiferenta. Se imparte in patru provincii (Barcelona, Gerona, Lerida si Tarragona), 41 de tinuturi si mai mult de noua sute de asezari urbane. Guvernul autonom de Catalunia, cu destula competenta pentru a decide politica sa, se numeste Generalitat de Catalunia, fiind o prestigioasa institutie ce exista de la inceputul secolului XIII. Capitala regiunii  este Barcelona, un oras mereu asociat   modernismului si avangardismului; un oras cosmopolit ce se pune in relief prin amestecul de rase si culturi, prin geniul arhitectului modernist Antoni Gaudi , prin importantul club de fotbal Futbol Club Barcelona, “Barça”, cunoscut in lumea intreaga si prin inovatia muzicala a lui Barcelona Sound, spre exemplu. Barcelona a fost, de la sfarsitul secolului XIX, culmea modernitatii literare si artistice ce a proiectat Catalunia în lumea intreaga. In 1992 a fost sediul Jocurilor Olimpice care i-au consolidat faima mondiala, asa cum o dovedeste multitudinea de turisti ce a vizitat-o, atrasa de insemnatatea sa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Autor: Nice

Share

Dincolo de aparente

“A trăi înseamnă să poţi supravieţui strivit între două imagini despre tine: a ta şi a celorlalţi.” (G. Liiceanu)

Se mai ascunde ceva dincolo de aparente? Sau nu  a mai ramas nimic? Si chiar  daca mai exista ceva, oricum nu prea mai intereseaza pe nimeni. Da, suntem atat de ocupati cu aparenta, incat prea putin ne mai pasa de realitate. Nu mai stim cine suntem de fapt, nu reusim sa scapam de masca pe care o purtam in societate nici macar cand suntem doar cu noi insine, departe de privirile iscoditoare si de aprecierile critice ale celor din jur.

Am mai spus pe blog si cu alte ocazii ca nu-mi place sa judec oamenii pentru actiunile sau gandurile lor. De asemenea evit etichetarile de tot felul, mai ales dupa primul contact cu persoana. Citeam pe blogul lui Chocolate Follie, intr-un articol foarte interesant, ca pe ea intuitia nu o prea tradeaza si nu se inseala des in privinta oamenilor. Dupa multe prietenii dizolvate si certuri de pomina, am ajuns la concluzia ca eu nu dispun de acest fler. Da, de fiecare data aparentele au inselat, m-au inselat si m-au determinat sa fac cele mai proaste alegeri in privinta prietenilor astfel dobanditi. Primul scenariu, cel trist si aparent inexplicabil, se desfasura astfel: intalneam o persoana noua, ne simpatizam reciproc, gaseam o multime de puncte comune, pasiuni si interese identice,  aceleasi lucruri care ne deranjau sau pe care le detestam de-a dreptul, acelasi tip de umor, ce mai, simtem ca ne cunoastem dintotdeauna si sesizam o usurinta in a ne impartasi banalitati sau a ne destanui secrete. De obicei nu dura mult. O data cu trecerea timpului magia disparea, iar poleiala aurita care ne imbraca relatia se rupea brusc intr-o zi si oricat am fi incercat s-o tesem la loc, esuam lamentabil.  Descopeream uimita ca in realitate nu avem nimic in comun, ca nu suntem decat doi straini pe care viata i-a adus din greseala pe acelasi drum. Si din acel moment, caile nostre  se desparteau pentru a nu se mai intersecta vreodata. Al doilea scenariu, cel cu final fericit, avea urmatoarea traiectorie: cunoasteam o persoana pe care o antipatizam fara un motiv intemeiat din prima clipa. Pur si simplu nu-mi placea de ea. Evitam sa-i fiu prin preajma si uneori spuneam lucruri rautacioase la adresa ei. Nici ea nu parea prea incantata sa ma vada, sa vorbeasca cu mine. Inevitabil ajungeam la un conflict deschis si puteam jura ca nu vom fi niciodata prietene. Exact aceste persoane pe care intial le-am privit cu reticenta, ba chiar mi-au parut nesuferite, au ajuns sa-mi devina cele mai bune prietene. Pe parcurs ceva se intampla. O chestie banala care ne demonstra cat de multe avem in comun si ne irosim in ura si dispret. O intamplare a vietii ne unea pentru a nu ne mai desparti niciodata.

Nu am cum sa-mi explic aceste intorsaturi de situatie, dar parca de prea multe ori m-am inselat, grabindu-ma sa dau verdicte si sa-mi fac prieteni bazandu-ma pe prima impresie, pe feeling, pe fler si apoi am  regretat amarnic. Probabil asta se intampla pentru ca de cele mai multe ori uitam sa privim dincolo de aparente, vedem doar ce ne convine noua sa vedem, iar cand oamenii isi arata adevarata fata, ramanem consternati si uluiti ca  nu am putut observa si noi asta mai devreme. Uneori cand ne decidem sa deschidem ochii este mult prea tarziu, raul fusese deja produs.

Autor: Nice

Share

EVOLUTIA SCOLII ROMANESTI

Studiul PISA

Concluzii ale analizei cauzelor

Anul 1940 – Învăţământul obligatoriu de 4 ani

Problemă:
Un ţăran vinde un sac de cartofi cu 50 lei.
Costurile de producţie se ridică la 40 lei.
Calculează profitul.

Anul 1960 – Învăţământul obligatoriu de 7 ani

Un ţăran vinde un sac de cartofi cu 50 lei.
Costurile de producţie se ridică la 4 cincimi din preţul de vânzare.
La cât se ridică profitul ţăranului?
Se interzice utilizarea abacului!

Anul 1990 – Învăţământul obligatoriu de 10 ani

Un economist agrar vinde o cantitate de solanum tuberosum subteran cu o
sumă de bani B. B are mărimea 50. Din elementele B – b, rezultă că b=0.
Mulţimea costurilor de producţie P are o mărime cu 10 elemente mai mică decât mulţimea B.
Reprezentaţi mulţimea P ca mulţime-parte a mulţimii B şi haşuraţi mulţimea rezultantă R, potrivit următoarei întrebări: cât de mare e profitul?
Se interzice utilizarea minicalculatorului.

Anul 1995 – Învăţământul liber Waldorf

Desenează un sac de cartofi şi cântă în acest timp un cântecel.

Anul 2006 – Învăţământul incluziv

Un ţăran vinde un sac de cartofi cu 50 RON.
Costurile de productie se ridică la 40 RON.
Profitul se ridică la 10 RON.
Să se sublinieze cuvântul cartofi şi să se discute despre el între colegii din medii culturale diferite.
Se interzice utilizarea armelor.

Anul 2010

un injiner agronom vinde un sag de gardofi cu 25 euro. gosdurile sund de 5 euro. profidul este de 20 euro. selegdeaza dermenul gardof si maileaza solutia in formad pdf la clasa 2a@scoala.euroba

Onul 2015

sori, nu mai egzisda gardofi!
doar vrenci vraiz la mec donelts !
draiasga brogrezul!
Sfârşit(ul)!

:)  :)  :(  :(

sursa: mail

Share

Made in Romania(II)

Azi, a sasea minune a lumii: slana cu pita si ceapa.

Cati dintre locuitorii marilor orase mai consuma la micul dejun traditionala slana cu pita si ceapa? (Sau cati dintre noi mai luam micul dejun?) Cu gandul la gratarul din weekend, pofta de grasime se topeste in farfuria (a se citi fund de lemn, fara pretentii) cu pretioasele fasii din burta sau spinarea porcului. Nu-i musai să zdrobesti ceapa cu pumnul, normele sociale ne indeamna sa folosim un cutit. Un codru de paine calda si ceva sorici langa slanina fiarta, condimentata, afumata, intregesc peisajul delicios.

Ne referim aici la slanina adevarata, fara nitriati si glutamat de sodiu, la fasiile asezate in saramura si lasate la macerat cel putin doua saptamani, cu sau fara usturoi. După “imbalsamare”, se rade sarea excesiva si se pune in afumatori special construite, doua-trei zile. Dupa gustul fiecaruia, slanina se poate freca cu boia de ardei dulce sau iute. Pretioasa slana este asezata apoi in camari special aerisite de curenti de aer. Trufandaua preparata natural este greu de dibuit, nu se gaseste in super si hipermagazine. Daca gasesti un furnizor intr-una din pietele bucurestene, te poti considera un om fericit.

Ei, si daca la oras recurgi in caz de foame chinuitoare la saorma deja banala, in satele Ardealului slana cu pita si ceapa (asezonata cu palinca), reprezinta incă o gustare aproape zilnica. Motiv pentru care specialistii Ministerului Sanatatii au concluzionat ca ardelenii sunt mai predispusi la boli grave. In apararea slaninei, marii consumatori arata ca nu mai poti avea incredere decat in animalul din batatura, hranit cum se cuvine, fara adjuvante hormonale. Porcul atarnat in galantar nu mai e bun demult. Omul, spun ei, ramane sanatos daca mananca natural. Doar ca, in ziua de azi, cand slanina gata preparata se gaseste la orice colt de supermarket, chiar si rudele noastre din mediul rural renunta la prepararea ei. De ce sa te chinui? Cumperi E-uri si iti asumi riscurile – asta daca le cunosti. Cum s-ar spune, vrem si cu slanina-n pod si cu sufletu’-n rai.

Să dam insa si maretei cepe locul cuvenit in această ierarhie: primul monument din lume dedicat cepei a fost dezvelit in urma cu trei ani in comuna salajana Pericei, cunoscuta in toată tara pentru productia de ceapa. Cea rosie este alegerea ideala pentru gustarea de slana. Daca oferta este limitata la ceapa alba, nu-i bai. In sezonul gripei, este “aur curat”, alaturi de usturoi. Cei batrani inca mai dau reteta unui adevarat vaccin antigripal: “o bucata de slanina cu usturoi, o tuica fiarta si un pahar de bors!”

Alaturi de faimoasele gratare si tuica (palinca, turt etc) slanina – asortata sau nu cu ceapa si paine, nu poate lipsi mscar o data pe an de pe masa unui roman. Pentru acest motiv, slanina ocupa in topul celor sapte minuni autohtone locul 6.

sursa aici

Cunoscand faptul ca multe persoane doresc sa se ingrase si nu reusesc, m-am gandit sa le ofer solutia ideala(100 grame slanina =900 calorii). Postul acesta le este dedicat! Pofta buna! :)

Share