“A trăi înseamnă să poţi supravieţui strivit între două imagini despre tine: a ta şi a celorlalţi.” (G. Liiceanu)
Se mai ascunde ceva dincolo de aparente? Sau nu a mai ramas nimic? Si chiar daca mai exista ceva, oricum nu prea mai intereseaza pe nimeni. Da, suntem atat de ocupati cu aparenta, incat prea putin ne mai pasa de realitate. Nu mai stim cine suntem de fapt, nu reusim sa scapam de masca pe care o purtam in societate nici macar cand suntem doar cu noi insine, departe de privirile iscoditoare si de aprecierile critice ale celor din jur.
Am mai spus pe blog si cu alte ocazii ca nu-mi place sa judec oamenii pentru actiunile sau gandurile lor. De asemenea evit etichetarile de tot felul, mai ales dupa primul contact cu persoana. Citeam pe blogul lui Chocolate Follie, intr-un articol foarte interesant, ca pe ea intuitia nu o prea tradeaza si nu se inseala des in privinta oamenilor. Dupa multe prietenii dizolvate si certuri de pomina, am ajuns la concluzia ca eu nu dispun de acest fler. Da, de fiecare data aparentele au inselat, m-au inselat si m-au determinat sa fac cele mai proaste alegeri in privinta prietenilor astfel dobanditi. Primul scenariu, cel trist si aparent inexplicabil, se desfasura astfel: intalneam o persoana noua, ne simpatizam reciproc, gaseam o multime de puncte comune, pasiuni si interese identice, aceleasi lucruri care ne deranjau sau pe care le detestam de-a dreptul, acelasi tip de umor, ce mai, simtem ca ne cunoastem dintotdeauna si sesizam o usurinta in a ne impartasi banalitati sau a ne destanui secrete. De obicei nu dura mult. O data cu trecerea timpului magia disparea, iar poleiala aurita care ne imbraca relatia se rupea brusc intr-o zi si oricat am fi incercat s-o tesem la loc, esuam lamentabil. Descopeream uimita ca in realitate nu avem nimic in comun, ca nu suntem decat doi straini pe care viata i-a adus din greseala pe acelasi drum. Si din acel moment, caile nostre se desparteau pentru a nu se mai intersecta vreodata. Al doilea scenariu, cel cu final fericit, avea urmatoarea traiectorie: cunoasteam o persoana pe care o antipatizam fara un motiv intemeiat din prima clipa. Pur si simplu nu-mi placea de ea. Evitam sa-i fiu prin preajma si uneori spuneam lucruri rautacioase la adresa ei. Nici ea nu parea prea incantata sa ma vada, sa vorbeasca cu mine. Inevitabil ajungeam la un conflict deschis si puteam jura ca nu vom fi niciodata prietene. Exact aceste persoane pe care intial le-am privit cu reticenta, ba chiar mi-au parut nesuferite, au ajuns sa-mi devina cele mai bune prietene. Pe parcurs ceva se intampla. O chestie banala care ne demonstra cat de multe avem in comun si ne irosim in ura si dispret. O intamplare a vietii ne unea pentru a nu ne mai desparti niciodata.
Nu am cum sa-mi explic aceste intorsaturi de situatie, dar parca de prea multe ori m-am inselat, grabindu-ma sa dau verdicte si sa-mi fac prieteni bazandu-ma pe prima impresie, pe feeling, pe fler si apoi am regretat amarnic. Probabil asta se intampla pentru ca de cele mai multe ori uitam sa privim dincolo de aparente, vedem doar ce ne convine noua sa vedem, iar cand oamenii isi arata adevarata fata, ramanem consternati si uluiti ca nu am putut observa si noi asta mai devreme. Uneori cand ne decidem sa deschidem ochii este mult prea tarziu, raul fusese deja produs.
Autor: Nice
Toti ne ascundem dupa aparente.
Ar fi si imposibil sa fim mereu vizibile in adevarata noastra forma.
Ca sa ne vada cu adevarat un om, trebuie sa ne cunoasca. Oare cati ajung sa ne cunoasca?
Asa va ramanem vrem sau nu vrem in spatele aparentelor pe care le creem.
Scenariul nefericit nu ar trebui sa fie asa. Ar trebui sa ne bucuram de oamenii nestatornici in viata noastra ca o fuga la mare de o zi. Ne distram, ne simtim bine, dar nu ne mutam acolo.
Sau ca o conversatie buna cu vecinul de compartiment pe care nu o sa-l mai vedem niciodata.
Ar trebui sa invatam sa ne bucuram de oameni asa cum sunt, fie ca e pentru 10 zile sau 10 ani.
Sa nu ne asteptam numai la legaturi de o viata.
Sa lasam relatiile sa curga, fara sa ne asteptam la prea mult de la ele… sa le lasam sa isi traiasca clipele si sa traim clipele alea la maxim.
Uneori oamenii vor pleca… alteori ne vor surprinde ramanand…
Nu ma asteptam doar la legaturi de-o viata, evident, dar nici ca de-a lungul timpului sa-mi devina prieteni doar acei oameni carora nu le acordam nici cel mai mic credit, cei care imi pareau groaznic de antipatici, iar persoanele pe care initial le placeam si le consideram pe aceeasi lungime de unda cu mine, sa-mi devina(tot in timp) cei mai aprigi dusmani. E una din dilemele vietii mele.
Ne ascundem dupa aparente pana pierdem de tot contactul cu vechea persoana, cu sufletul si constiinta noastra.
Dar poate este si normal sa fie asa, omul este un animal al aparentelor, niciodata nu este mai mult el insusi deca atunci cand joaca un rol. Atentie, cum il jucam si cat il jucam!
Stii care e faza cu simpatic si antipatic?
Tine foarte mult de modele umane.
Asa cum copiii mici au impresia ca neaparata oamenii frumosi sunt si buni, ca asa e in basme.
Probabil in subconstientul tau modelul de persoana antipatica/simpatica e oarecum diferit de ceea ce se intampla in realitate, rational.
E bine ca totusi ai prieteni. Chiar conteaza cum i-ai castigat?
Repet, e normal sa ne ascundem dupa aparente pentru ca nimeni nu ne poate cunoaste din prima clipa.
Doar pentru oamenii care ne cunosc bine suntem mai mult decat aparente.
Fara sa ne prefacem, naturali pana la extrem, cu constiinta si sufletul pe tava, fara a juca un rol, un om cand se uita la noi prima data nu poate vedea altceva decat aparente.
Doar cand, peste ani si ani, va ajunge sa ne cunoasca bine, cu adevarat, va da deoparte acele aparente.
Nu poate sa scrie pe fruntea noastra tot ce e in noi, oamenii trebuie sa ne cunoasca. Noi trebuie sa ii cunoastem pe ei.
Pentru ca daca le vedem chipul, felul in care reactioneaza in 2-3 circumstante, oricat de sinceri ar fi, noi tot vedem numai o parte din ei, noi tot vedem numai suprafata pe care o interpretam cum avem modele mentale, ca simpatica si antipatica.
Nu conteaza, dar nu-mi place cand constat cat de mult m-am inselat in privinta cuiva. Nici cand se intampla s-o percep mai buna decat e in realitate, nici atunci cand o vad ca pe un monstru de rautate si ea de fapt e, in esenta, bine intentionata. Mi-ar placea sa posed flerul lui Chocolate, care in proportie de 90% pune diagnosticul corect in cazul oamenilor. Ei bine, eu fac taman invers, in 90% din cazuri dau verdictul gresit. In felul asta viata mea e mult mai complicata si presarata aproape mereu de dezamagiri.
“In lumea mea perfecta trebuie sa renunt la masca.. C-asta nu-i pentru ce-i capabili sa ma iubeasca.. E pentru restul”..
Sincera sa fiu, eu nu stiu cum de m’am trezit cu flerul asta
recunosc ca uneori ma inseala, dar in 90% din cazuri functioneaza. Si cu toate astea, niciodata nu reusesc sa apreciez oamenii la adevarata lor valoare :) pe unii ii subestimez, dar pe multi ii cred mai buni decat sunt de fapt… si cu flerul asta si cu mama ei de intuitie, tot imi place sa cred in unele persoane … si tot eu ma ard :)
Cred ca aici este greseala cea mai mare, cand in ciuda evidentelor ne incapatanam sa vedem o persoana cum am vrea noi sa fie. Proiectam asupra ei o iluzie care nu are nicio legatura cu realitatea, mai mult, daca e barbat(ma rog asta e o alta tema) ne indragostim de acea iluzie, iar cand ne trezim e deja prea tarziu.
Se vede ca esti ( ma rog , pentru epuizarea temei , joci doar…) intr-o mare dilema .
In materie de oameni , acestea sunt metodele de cunoastere a lor : intuitia , flerul . Judecata la rece iti spune din start sa nu ai increde in nimeni , inafara de cei care iti sunt deja apropiati .
Faptul ca in ciuda evidentelor te incapatinezi sa vezi o persoana asa cum vrei tu sa fie este din cauza unui orgoliu personal nemasurat . Orgoliu, care se stie, nu este o calitate si care , inevitabil te pierde . Cel ce este de vina de obicei intr-o relatie ( de vina ca acea rel. nu merge ) sunt astfel de oameni . Ei de altfel nici nu sufera dupa celalalt , ci sufera pentru ca s-au inselat si-si promit ca data viitoare nu vor mai face asa . Celalalt este devastat pentru ca nu intelege nimic , el nici nu s-a schimbat , nici nu a facut ceva rau !
crisuadi
Daca am specificat clar ca acest blog nu se doreste a fi un jurnal intim, nu inseamna automat ca eu joc teatru in cadrul articolelor. Nu fac asta nici in viata reala, d-apai aici, ce rost ar avea? Tocmai pentru ca nu joc teatru(nu stiu s-o fac) esecurile se tin lant. Spre deosebire de altii, eu nu intentionez sa pacalesc pe nimeni, sa insel sau sa ma joc cu mintile oamenilor. Asta se dorea a fi o mica paranteza. :)
Iar in privinta orgoliului tu ai mare dreptate, desi nu-mi place, al meu e nemasurat. Cunosc problema, nu reusesc insa sa schimb coordonatele ei. :(
Tocmai pentru ca stiam ca nu-ti exhibi intimitatea pe blog am banuit ca te prefaci , si nu ca joci teatru in sensul minciunii , ci in sensul unei conventii ..Ce facem aici este o conventie , o facem din placere , cozerim pe blog ..De ce esti asa suspicioasa ?
Chiar daca ai juca teatru (observi ca nu am spus teatru ?)
ce-ar fi rau in asta ? :-)
Da, ai remarcat corect, nu obisnuiesc sa-mi etalez viata pe blog, cu greu ma las induplecata sa-mi fac publice gandurile, experientele si trairile, dar mai sunt si exceptii. Sunt situatii cand am nevoie de sfatul vostru, de parerea voastra si atunci nu ezit s-o fac.
Stii cum se spune: “Femeile se iau dupa intuitie, barbatii dupa ratiune”, cei care gresesc sunt… barbatii… :P
Ha ha, n’o stiam pe asta
e buna! dar si femeile se inseala de multe ori :-j de preferat ar fi sa combinam ratiunea cu sentimentele, cu al 9-lea simtz si…cu norocul! :)
Pai de asta se casatoresc oamenii… :))))
si eu recunosc persoanele … din primele contacte!
“nu reusim sa scapam de masca pe care o purtam in societate nici macar cand suntem doar cu noi insine”
eu am impresia ca … e gresita considerarea asta!!
mie mi se pare ca noi dam o masca persoanelor,
deci…. daca sunt persoane care poarta masca … si vor sa demonstreze ca sunt altfel de cum sunt in realitate… e altceva, e problema lor, si nu poti face nimic.
Dar cat despre masca pe care o purtam … si nu putem scapa de ea….. mi se pare invers! Fiecare ne creem i imagine asupra unei persoane, si credem ca e asa cum o vedem; mai ales pt ca persoana respectiva nu ne lasa sa vedem altceva.
De ce crezi ca “gaseam o multime de puncte comune, pasiuni si interese identice, aceleasi lucruri care ne deranjau sau pe care le detestam de-a dreptul, acelasi tip de umor” si totusi va despartiti???
pt ca nu sunteti asa, una din voi a mintit, a purtat masca din propria initiativa, sau poate tu i-ai dat masca care ti se parea mai potrivita!!.
Sau poate se intampla invers, e ca si magnetismul, aceiasi poli nu se atrag niciodata!!
e ca si cum as zice : urasc gayi si daca i-as intalni pe strada i-as impusca!!
in realitate… chiar daca nu ii suport, nu cred ca as avea curaj sa fac ceva, in cel mai rau caz ii ocolesc, pt ca personal nu pot sa fac rau nici la un caine,Dar faptul ca zic ca nu ii suport face sa par de acord cu multi care ar fi in stare sa ii ia la bataie!! iar daca eu nu pot, atunci …. nu ma mai potrivesc cu persoanele respective
exemple is multe… punctul este ca ne punem mastile intre noi, si nu avem interes sa vedem mai mult decat masca,
Pai cine stie ce descoperim sub ea. :)) Ori nu vrem sa fim dezamagiti, ori suntem prea preocupati de propria persoana, prea egoisti ca sa ne mai pierdem timpul nostru pretios cu analiza/cunoasterea in profunzime a altora. De multe ori chiar nu mai avem timp, sunt altele pe cap, criza, saracia, bolile etc.
Nu e vorba de nici o masca .
Dca intr-un grup , la taclale , nu cunosti mai multe persoane si dintre acestea te atrage una si iti place , se intampla urmatorul lucru : Tiparul cultural pe care subconstientul si-l face pentru un om cu care trebuie sa te imprietenesti , in urma lecturilor , in urma experientelor de viata ( pe care le ai tot in urma culturii pe care ai dobandit-o ) vine si se suprapune peste o anumita persoana din grup care are aceleasi trasaturi caracteristice cu tiparul tau . Simplu ! Apoi incepe chimia : anumite substante isi fac treaba , se degaja energie care se transforma in ceea ce numim sentimente .
Subconstientul poate sa actioneze si daca nu-i dai nimic solid din care sa-si faca tiparul….
Acum stiu unde mai am de lucrat. :)
Si inca , la modul general : Daca in liceu , atunci cand te formezi , nu ti-au placut romanele lui Camil Petrescu despre iubirea dusa in absolut , fara compromisuri , despre latura morala a ei -fidelitatea etc. , tiparul nu retine toate acestea , in schimb daca tiparul a primit romanele D-nei Brown , atunci in ciuda atractiei instinctuale pentru o persoana vei spune nu , vei merge mai departe si vei cauta un siropel cu siguranta materiala , cu forta masculina care-ti da incredere si alte prostii..
Sa nu se inteleaga ca recomand tuturor sa le placa romanele lui Camil…! Nu , vorbeam in principiu .
In schimb recomand tuturor , daca nu vor sa Fie penibili sa mai termine cu ” Gusturile nu se discuta! ” .
Un om fara cultura nu poate spune ca are gusturi .
Da…uneori iti dai seama dupa un singur gest ca omul de lânga tine e un strain….sau din contra, ca iti e un prieten foarte apropiat.
Iar femeile, ah femeile….iti trebuie 7 vieti sa le cunosti si tot nelamurit ramâi.
Da, bine zis uneori, adica rar, ca ne-am perfectionat si in domeniul asta, ne jucam rolul din ce in ce mai bine, suntem niste actori desavarsiti.
Stii ce se spune, masca pe care unii oameni si-o pun poate fi mai esentiala si mai adecvata fiintei decat fata pe care o au. Cum comentezi?
@ Nice, pai as zice ca e posibil ca preopinentul sa nu aiba masca dar noi, prin eludarea lucrurilor care nu ne convin, sa-i “lipim” in mod inconstient o masca. Azi asa, mâine asa…pâna avem o revelatie si zicem “s-a demascat”. Desi n-avea nicio masca. Noi aveam orbul gainilor…
Si nu cred ca este chiar totul in regula cu “mai esentiala”….
Dragos, este o licenta poetica si ii apartine lui Blaga. Can you blame him? :)
@ Nice, licenta poetica e si “coboara-n jos” si ii apartine lui Eminescu. Fa-te poeta si abia dupa aia poti folosi licente :-)
Pai citatul era din Blaga!
Oricum, eu am suflet de poeta, ii las pe altii mai priceputi sa se exprime in versuri. :)
Din fericire si eu stau bine cu flerul, cica Gemenii au aceasta calitate, si de foarte putine ori m-am inselat in privinta oamenilor.
Tu poate esti in cautare permanenta de ceva nou, sau de ceva anume si cand vezi ca persoana, cu care te-ai potrivit atat de bine de la inceput, si-a epuizat toate resursele, sau nu ti-a oferit ceea ce ai tu nevoie, incepi sa-ti pui intrebari.
Ar fi bine sa fie cum spui tu, dar eu sunt cea mai conservatoare fiinta posibila cand vine vorba de oameni, prieteni, iubiti etc. Aici nu vreau sa schimb nimic, as da orice sa-i pastrez langa mine toata viata pe cei pe care-i am. Si mi-as fi dorit de asemenea sa ramana langa mine si multi din cei pe care i-am pierdut.
Da, sunt schimbatoare in alte privinte, dar nu cand vine vorba de sentimente.
Iar persoanele care m-au dezamgit nu si-au epuizat deloc resursele, dimpotriva, continua sa ma surprinda si in ziua de azi… In fiecare dimineata mai descopar ceva nou. :)
Care este pretul pentru masca ce o purtam zi de zi? Oare nu devenim actori si fata de propria persoana? Roluri multiple…Rolul de a ne preface fericiti, de a purta un zambet fals care ascunde mult din felul nostru de a fi. De ce sa uitam sa zambim, sa fim sinceri, sa fim noi zi de zi? De ce sa nu acceptam ca nu e nevoie sa jucam un rol pentru a obtine ceea ce dorim? De ce sa dezamagim atunci cand rolul nu se mai potriveste?
Cred cu tarie in sinceritate, cred ca macar fata de persoanele care sunt foarte dragi trebuie sa incercam sa indepartam aceasta masca si sa-i lasam sa privesca dincolo de aparente.
Da, Alexandra, asta e una din intrebarile care ma framanta si pe mine, de ce trebuie sa jucam un rol pentru a obtine ceea ce dorim? De ce trebuie sa strivim sufletele oamenilor pentru a obtine satisfactii meschine?
Alexandra ,
Nu cred ca e vorba de masca . Sa vorbim de atractie . Cand cineva te atrage faci pe dracu in patru ca sa-i placi ! Dar asta nu o faci constient , totul , in materie de placere si atractie este irational , este la nivelul subconstientului . Toate animalele fac asa !Dar toata lumea confunda acest , sa-i spunem preludiu , cu relatia care va sa vina ! Cand acceptam sa intram in relatie -care este cu totul altceva – trebuie sa uitam preludiul . Si in sex preludiul este preludiu , si-atat ! Nu sariti , nu sariti , nu confund nimic !
O relatie nu e un viol, sa nu mearga !
O relatie este oglinda a ceea ce esti tu in primul rand , si nu ce este celalalt !
crisuadi cred ca e invers !!!
o faci constient! stii ca iti place… si vrei sa faci tot ceea ce urmeaza sa faci ca sa ii fii pe plac; iti faci planuri… etc. Te gandesti doar la aceasta problema si atat, gandesti diferit dar esti constient de ceea ce faci!
Daca mie imi place de ea… fiind vorba de atractie …as putea sa fac 200 de chestii ca sa ii fiu pe plac .. dar nu le fac!! de ce?? pentru ca sunt constient!! zic cuvinte pe care stiu ca nu trebuie sa le zic…. de ce? in momentul cand fac ceva ma gandesc… deci si cand e vorba despre atractii e la fel!.. doar ca e un fel de joc dintre da si nu, a face ceva si a nu face acel ceva. Daca simt nevoia sa ii zic ceva…. de ce nu o zic? stiind ca ar trebui sa fac pe dracu in patru pentru ai place!
raspuns: pentru ca esti constient de ceea ce faci!
Am atins punctul acesta printr-una din postările mele, cred că am numit-o arta de a fi artificial.
Suntem suma a ceea ce ne condiţionează să înaintăm. Dacă tu ai descoperit un anumit pattern în antiteză cu Chocolate Follie, de exemplu, eşti la fel de conştientă. Desigur, cu sorţii nu te poţi juca, iar lucrurile se desfăşoară cel mai bine dacă sunt lăsate să se întâmple natural.
Nu te teme de nimic, toate sunt cu un motiv, iar tu îţi descoperi cu fiecare pas destinaţia. Iar pe drum, alţi călători ca şi tine te vor însoţi, fie că îmbracă haina antipatiei sau a simpatiei, vor fi ceea ce atragi în acel moment.
Nucleul vizual prin care vedem ce vrem se rezumă la ceea ce ne lipseşte cel mai strident.
Dacă eu acum aş suferi din dragoste, par example, cel mai uşor mi-ar fi să mă îndrăgostesc. Dacă aş fi trăit o decepţie într-un prieten, aş căuta să mă descarc. Toate lucrurile care ni se întâmplă ne obturează vederea pe termen scurt, dar ne modelează pentru mai târziu.
Da, ai inteles corect mesajul articolului meu, stiu ca multa lume a abordat aceasta tema(sau cel putin imi imaginez, eu una nu prea am citit multe articole de genu’), dar am cautat sa va prezint ceea ce deja a devenit un pattern pentru relatiile mele. Si da, imi descopar cu fiecare pas destinatia, dar inaintez(in opinia mea) mult prea lent. Uneori imi pare ca stagnez mai mult decat este necesar si imi ia mult timp sa ma urnesc din loc.
Multe dezamagiri si drame ar putea fi evitate daca am avea curajul sa fim sinceri unii cu ceilalti inca de la inceput.
” Nu este adevarat ce spui , este o minciuna !”
Nu exista minciuna si sinceritate ci doar adevar ! Minciuna si sinceritatea sunt actiuni umane care , fie afirma adevarul , fie il ocolesc !
Ai vazut , s-a dat liber la panseuri ! :-)
Crisuadi: Da, de cele mai multe ori alegem sa facem totul ca sa-i fim pe plac persoanei respective. Totusi, intr-un final adevarul iese la iveala si se descopera ca persoana care ne placea in realitatea este foarte diferita. Atunci ce se intampla? Poate ca prima data cand alegem sa fim alfel nu o facem constient, dar mai apoi de ce continuam sa o facem in loc sa incercam sa fim sinceri si sa fim placuti pentru ceea ce suntem?
In ciuda a tot ce se spune despre iubire , dragoste , amor etc , oamenii se atrag reciproc numai din instinct ! Da , stiu , tu vorbesti de iubire , de sentimente…si eu de instincte . Nu , tu vorbesti despre chimie , despre fizica . Asa le place oamenilor orgoliosi sa creada ca au depasit stadiul animalic al instinctelor …Niste substante se ating de alte substante , se degaja o energie irezistibila care se imprastie in tot corpul pe care omul a numit-o iubire . Nu stii ca atunci cand iubesti nu-ti mai trebuie nimic , nici mancare , nimic , doar partenerul ti-e de ajuns . E energia numita de om dragoste , iubire …
Restul , e viata de cacat care vine dupa butoiul de miere , viata pe care si-o face orice cuplu impreuna ! Restul e literatura .
” Da, de cele mai multe ori alegem sa facem totul ca sa-i fim pe plac persoanei respective. ”
Nu , facem totul sa impresionam persoana , sa se uite cu atentie la noi . Daca faci totul sa-i fii pe plac , este foarte rau !
Pe mine daca ma atrage o femeie foarte mult , imi place de nu mai pot , fac tot ce pot s-o impresionez placut si nu sa-i fac pe plac ! E o diferenta . Daca o femeie este frumoasa si cu mintea brici se suprapune perfect peste tiparul genului meu de femeie , si-atunci nu-i fac pe plac ci ii atrag atentia , o impresionez ! Sint in stare de asta , asta e starea mea naturala… :-) Sint balanta , n-am ce-mi face !
Spui tu bine ce spui, dar m-ai lasat perplexa cu finalul, cum adica esti balanta, n-ai ce face, parca pana mai ieri nu credeai in zodii?!!!