The other part of the story

De ce cred oamenii in bazaconii – Michael Shermer, Editura Humanitas, 2009. Recenzie.

Mai tineti minte cartea lui Bruce, Biologia credintei? Probabil ca nu…Spuneam acolo ca Bruce a parcurs drumul de la stiinta la …”religie”, sa zicem (fara sa spunem daca exista „religii corecte” si „religii gresite” – desi exista J ). Nu in mod expres, dar asta a fost ideea. Ei bine, Michael a parcurs drumul invers. A inceput prin a studia teologia, dar a trecut apoi la psihologie si a obtinut chiar si o diploma in psihologie experimentala la Universitatea de Stat din California. Subliniez, de stat. Nu ca ar avea vreo importanta din punct de vedere absolut, dar ne spune ceva in legatura cu rigurozitatea. Pentru ca „statul” reprezinta punctul oficial de vedere, cel considerat „corect”. „Particularii” pot sa si bata câmpii daca vor, dar nu pe bani publici. Numai facultatile de stat au voie sa bata câmpii pe bani publici!

Cartea „De ce cred oamenii in bazaconii” are din start doua avantaje majore: in primul rând e editata la o editura de prestigiu. Si, in al doilea rând, chiar arata ca o carte serioasa.

Cine este de fapt Michael? Pai ar trebui sa spunem ca este un fel de campion care se autocaracterizeaza ca fiind „agnostic”. Pasiunea pentru ciclism l-a facut sa participe la curse pe distante lungi. Foarte lungi. Extrem de lungi. 3.000 de mile! Asta inseamna foarte multi kilometri…Michael a observat ca „metodele neconventiale” de antrenament sunt egale cu zero. Bineinteles ca nu si-a pus problema daca nu cumva le-a aplicat gresit. Daca nu l-au ajutat, el a concluzionat, fara putitnta de tagada, ca „pseudostiintele’ sunt fundamental gresite. Toate!

Ce este de fapt stiinta? Evident, este suma concluziilor experimentelor stiintifice. Dar ce e ala un experiment stintific? Pai…ceva organizat dupa o anume metoda stiintifica. Dar ce e aia „metoda stiintifica’? Intrebati-va profesorii de „stiinte” si veti observa ca fac niste figuri comico-serioase. Serioase pentru ca au constiinta faptului ca trebuie sa dea un raspuns. Comice – pentru ca habar n-au ce-ar trebui sa raspunda.

In principiu, metoda stiintifica inseamna ca acelasi experiment, repetat in aceleasi conditii, ajunge, de fiecare data, la acelasi rezultat. Si aici si in America si in Japonia. Daca sunt indeplinite cele trei criterii putem spune ca avem o concluzie „stiintifica”. Prin urmare avem „stiinta” pe de o parte, cu ale ei experimente, conditii si aceleasi rezultate si, pe de alta parte, „pseudostiinta”, adica „restul lumii”.

In 1991 a obtinut un doctorat in istoria stiintei, iar in 1992 a fondat Societatea Scepticilor care editeaza revista Skeptic.

Problema cu Michael e ca e un preopinent extrem de eficace. Fiind un „insider” stie foarte bine slabiciunile religiei traditionale. A urmat o facultate de profil si are mijloacele necesare pentru a ataca „punctele slabe”. Foarte greu de combatut. Un „adversar” care chiar ca te face sa salivezi.

Pe parcursul cartii Michael nu numai ca se rafuieste cu religia, dar se rafuieste cu orice. Are o placere sadica de a face varza religia, superstitia, creationismul, „vizitele extraterestrilor” si „rapirile” organizate de acestia, „pseudostiinta” (sau ce intelege el prin toate astea), ba chiar si „obiectivismul”, negarea Holocaustului si in a demola orice fel de speranta. Nu exista plan divin, nu exista Dumnezeu, nu exista nimic; traim si suntem constienti doar dintr-o intâmplare nenorocita. Si totusi nu merge pâna la capat. Lasa o „portita”.

Intelegem rafuielile personale ale lui Michael cu tot felul de oligofreni americani sau canadieni. Stiti cum e in America, e permis orice. Ei bine, Michael isi alege majoritatea inamicilor din comunitatea „locala”. Tot felul de indivizi pe care Michael ii condamna ca fiind „negationisti” desi ei n-au contestat niciodata Holocaustul ca atare, ci numarul de victime sau anumite „nuante”. Trecem peste modul nedemn in care evreii supravietuitori au profitat de quasi-totala tragedie prin care a trecut poporul evreu (desigur, ca intotdeauna, exista exceptii, au existat si evrei care au inteles modul in care fiecare isi poarta propria cruce, ca sa zic asa). Hai sa facem o concesie si sa trecem peste toate problemele inchipuite ale lui Michael. Ce ne ramâne? Un sceptic convins. Orice i-ai face, nu crede in nimic nene! Religia – o prostie! Mersul pe carbuni aprinsi – o tâmpenie (despre mersul pe carbuni aprinsi vom avea o discutie separata). Bioritmul? O naivitate! Gândirea pozitiva? O aberatie. Si tot asa.

Concluzia lui la intrebarea „de ce cred oamenii in bazaconii”? Pentru ca ne asigura un oarecare confort psihic, creându-ne iluzia ca putem avea raspuns la orice si ca suntem „speciali”. Pentru ca e mai comod. Pentru ca, din credinta, „etern speranta izvoraste”. Pe când stiinta nu ne ofera decât raspunsuri reci precum Universul intâmplator si ne asigura, in felul ei, ca „dupa” nu mai este nimic. Absolut nimic.

De ce este importanta aceasta carte? Pentru ca reprezinta si cealalata fata a existentei. Pentru ca naste intrebari si controverse. Pentru ca este quasi-corect argumentata. Pentru ca ne face sa ne indoim de propria credinta. Ei bine, aici intervine „cheia”: cum ramânem dupa ce citim aceasta carte? Incremeniti in proiect? Suntem mai credinciosi sau mai sovaitori? Ne mentinem credinta pentru ca n-avem incotro sau ne adâncim credinta pentru ca am gasit noi raspunsuri?

O carte incomoda, recomandata tuturor celor care au mintea deschisa.

Autor: Dragos

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

51 de comentarii la “The other part of the story”

  1. Dragos
    Pentru intrebarea din final, Karen Armstrong are raspunsul perfect: “Homo Sapiens este si Homo Religiosus. (…) Suntem creaturi care cauta sensul. In vreme ce cainilor, din cate stim, nu le pasa de conditia lor si nici nu se framanta pana la agonie din cauza ideii de moarte implacabila, fiintele umane cad usor in disperare daca nu isi gasesc un sens in viata. Ideile teologice vin si trec, dar cautarea unui sens continua”.

  2. @ Nice, cum adica “câinilor nu le pasa de conditia lor”????? E un apropo?

    In afara de asta, sunt de acord cu Karen.

    1. :))) Apropos, mai esti? Sau ai ramas doar un simplu simpatizant?
      “Pentru ca ne face sa ne indoim de propria credinta.”
      Am fost vreodata siguri pe ea? Am fost vreodata siguri de ceva in general?

  3. @ Nice, pai da, mai sunt, ce sa fac si eu acum….nu pot sa renunt….numai ca nu mai sunt asa de vitriolant. Devin, pe zi ce trece, din ce in ce mai castrat….

    N-am fost niciodata siguri. Cel putin eu n-am fost. Nu sunt nici acum, desi incerc.

    @ Black Angel, cu toata stima si imensul respect pe care-l merita Osho, nu asa se interpreteaza un text. “Creatie” nu inseamna musai ca toate s-au facut in 6 zile si au ramas incremenite in proiect pâna in ziua de azi. Nu vad de ce evolutionismul ar trebui sa contrazica musai Creatia. Osho zice ca evolutia inseamna ca nu a fost perfecta Creatia si cum de cineva perfect (Dumnezeu) a creat ceva imperfect. Pai, daca toate ar fi fost perfecte, noua ce ne-ar mai fi ramas de facut? E un “joc interactiv”.

    Oricum, multumesc pentru link. Mi-au prins bine ideile lui Osho. Aceste idei, din acest link, pot fi combatute, dar presupun ca discursul cu pricina a fost mulat pe calitatea publicului din sala.

    La urma urmei, credinta este o alegere personala, nu un adevar absolut. Vrei sa crezi? Bine. Nu vrei sa crezi? Iarasi bine.

    1. exact “La urma urmei, credinta este o alegere personala,”
      asta nu se discuta !;)

      nu ma convinge nimeni daca exista sau nu ceva,in schimb anumite discursuri …. mi-au dat de gandit!! :D

  4. Dragos
    Cartea pare interesanta, chiar tentanta, o singura curiozitate, Shermer a scris-o doar de dragul de a fi contra, de a iesi in evidenta cu ceva sau pentru ca filosofia sa de viata chiar asta este “nu cred in nimic”? Ti s-au parut argumentele lui zdrobitoare, imbatabile?

  5. @ Nice, dupa cum am spus si in articol, Michael are argumente foarte bune. Bine, el se chinuie uneori sa explice cam prea mult niste lucruri evidente, pentru ca aceasta carte se adreseaza in primul rând cititorului american. Caruia trebuie sa-i explici muuuuuuuuuuuult….El a “patit” o problema pe vremea când era ciclist, s-a interesat la un alt ciclist ce l-a facut asa rezistent si omul a inceput sa-i povesteasca despre gândirea pozitiva, despre tot felul de energii si asa mai departe. Michael le-a aplicat si la el n-au mers. A fost suficient de dezamagit ca sa fondeze Societatea Scepticilor. Prin urmare trece orice informatie printr-o sita foarte deasa si rezulta tot felul de ciudatenii. De exemplu, bioritmurile au fost trecute tot la capitolul “pseudostiinta”…In plus, a avut pe la televiziuni tot felul de “meciuri” cu unii care ba au fost rapiti de extraterestri, ba mergeau pe carbuni incinsi, ba ziceau ca lumea s-a format EXACT in 6 zile si de atunci a ramas la fel…Asa ca el combate si o multime de prostii, nu doar idei care merita bagate in seama.

    Stii cum e zicala aia…cine se frige-n ciorba sufla si-n iaurt. Omul s-a fript si i-a ramas intiparita in memorie povestea cu pricina.

    Dar asta e foarte bine. L-a facut un sceptic convins si nu poate decât sa fie de bine ca exista si oameni care ne mai trag de mâneca atunci când zabovim un pic cam prea mult pe câmpiile imaginatiei….

    1. Dragos, am citit articolul :) , ma interesa sa stiu daca argumentele lui au functionat si in cazul tau, daca tie personal cartea ti-a schimbat fundamental modul de gandire, daca te-a influentat in vreun fel.
      Mie mi se pare ca omul asta, de fapt toti oamenii care au curajul sa-si sustina punctul de vedere(daca aduc si argumente cu atat mai bine) referitor la inexistenta unui plan divin sunt teribil de curajosi. De ce? Pentru ca in momentul in care o faci, te expui oprobriului public. In acel moment esti privit ca un paria. Nici nu apuci sa-ti spui parerea ca intantaneu sute de voci sar sa te desfiinteze, sa te judece, condamne si execute. Parca ai comite o faradelege. De aceea ziceam ca sunt curioasa ce argumente prezinta autorul cartii prezentate in articol.

  6. @ Nice, nu, cititul acestei carti nu mi-a schimbat fundamental modul de gândire. Am cumparat-o cu ceva timp in urma, dar abia acum mi-am faut curaj sa o citesc. Stiam ce ma asteapta, despre Shermer mai auzisem, a fost chiar si in România (mi se pare ca anul trecut). Repet, cartea e bine argumentata. Uneori cam exagerat.

    Dar de ce zici ca se expun oprobiului public? Asta e punctul de vedere oficial al stiintei: totul e o intâmplare, nu exista niciun plan divin.

    “Dovezi” in favoarea unui plan divin, asa cum ar cere stiinta sa existe, evident ca nu exista. De aia se si cheama “credinta”, ca nu trebuie sa demonstrezi. Daca ai demonstra, ar fi stiinta. Fiecare vede divinitatea (sau planul divin) in felul lui. Altii n-au nevoie nici macar de asta. Mai de demult am intâlnit un om foarte credincios (in stilul lui) care a zis: “sper sa nu fiu nevoit ca vreodata sa-L vad pe Dumnezeu”. Logic! Dar mi-a trebuit multa vreme sa realizez ce-a vrut sa spuna. Odata confirmata, credinta nu mai e credinta.

    Exista totusi o carte superba, scrisa de un om de stiinta, care se cheama “Universul elegant”. E o carte mai dificila decât “Bazaconiile” lui Shermer. Ei bine, acolo omul de stiinta mai ca nu exclama in final “L-am descoperit pe Dumnezeu!”. Sau cel putin asa mi s-a parut mie.

  7. Dragos
    Sa zicem ca Shermer are o scuza, e om de stiinta. Eu ma refeream mai mult la oamenii de rand, fara doctorate si specializari intr-un anumit domeniu, fara carti si tratate la activ, care nu vad divinitatea in niciun fel, pur si simplu sunt atei si mai au si “tupeul” s-o recunoasca. Am intalnit o astfel de persoana si nu m-am simtit deloc confortabil in prezenta sa.

  8. Deci… metoda stiintifica este ipotetico-experimentalo-deductiva… aceasta metoda se deosebeste de exemplu de metoda metafizica care este fenomenlogico-transcendentala(pentru mai multe informatii sunati la… :))) :P )
    Mai sa fie.. cred ca o voi cumpara si eu… mai ales ca si eu sunt un sceptic convins, insa cred in Dumnezeu

  9. @ Nice…fiecare cu treaba lui. Credinta nu e obligatorie pentru nimeni. Daca nu te-ai simtit confortabil in prezenta persoanei respective, trebuia sa pleci de lânga ea.

    @ un nou sens, cum poti sa fii si sceptic convins si credincios in acelasi timp? Inseamna ca cel putin dintr-un punct de vedere nu esti chiar asa sceptic….

    1. Dsigur, nu sunt chiar atat… insa am o f mare doza referitor la Dumnezeu cred pentru ca mi am dat seama ca exista… si asta m-a facut sa cred in El. Scepticismul pentru existenta lui Dumnezeu nu mai este, insa… sunt foarte sceptic. Nu stiu daca trece pe aici cineva care ma cunoaste sa confirme asta…

    2. Pai…am plecat, drumurile noastre nu s-au intersectat decat pentru o scurta perioada de timp. Doar ca ma trecea un fior de cate ori imi spunea ca e ateu. Nu am mai intalnit pe nimeni ca el pana acum, sunt sigura ca nu ti-ar fi placut nici tie personajul, era genul ala de om care credea cu tarie ca numai el are dreptate, ca e detinatorul adevarului absolut, ca nu are cum sa se insele cand da un verdict. El nu avea pareri, avea convingeri. Si inca ceva, nu stia sa ierte si era si foarte razbunator.

  10. @ Nice, mda….cunosc “stilul”. Cam neplacuta persoana, ma mir ca drumurile vi s-au intersectat fie si pentru scurta vreme.

    @ un nou sens, imi poti da un exemplu de scepticism de-al tau? M-ai facut curios.

    1. Era un barbat puternic fara indoiala, stii genul ala care-mi place mie, doar ca asta s-a transformat pe parcurs intr-un mare defect. Nu suporta sa fie contrazis si era si foarte suparacios. Iar orgoliul sau nu avea margini. Pacat, nu era om rau. :)))

      1. chiar deloc nu era… erau mai multe ce il faceau sa fie astfel… o gramada de boli… si pe deasupra la moartea sa sora lui a schimbat pentru nazism foarte mult din operele care nu erau inca editate :(((

  11. @Nice Tii minte cand te-am intrebat de Nietzsche daca are ceva cu numele de pe blog? Cat as fi vrut… nu prea gasesti oameni care sa il placa pe Nietszche azi… iar eu unde ma aflu pare ciudat… dar sunt “innebunit” dupa NIetzsche

    1. :)) Da, imi aduc aminte, m-ai intrebat asta parca la Orry pe blog, iar eu am venit la tine sa-ti raspund. :P Da, nu vine de la Nietzsche, acum stii semnificatia lui, dar ma mir ca in blogosfera asta mare nu ai gasit pe cineva care sa-ti impartaseasca marea “dragoste”.

      1. Eu cand am intrebat la tine pe blog daca a-ti observat ce nume ambiguu ai , nu mi-a raspuns nimeni . La asta m-am referit : Nice de la placut , frumos si Nice de la Friederich Nietzsche….Eh , ce sa-i faci?

      1. Asta-i buna… Vine cineva cu un cutit daca stie ca imi place NIetzsche???? :))))

        Gata cu jooaca pe azi… merg la invatat… mai am 7 examene… ma asteapta limba latina… :P

  12. Cartea n-am apucat s-o citesc ( nici nu stiam de ea ) , dar cred ca asta e omul meu !
    Cred ca in materie de credinta ( iar religia nu se mai poate desparti de credinta , spun asta pentru ca multi sustin ca unii dintre noi confundam religia cu credinta , dar eu spun ca este la fel de mare gresala sa le despartim ) , de religie , n-ar trebui sa-l uitam pe Emil . Pai cand spune Cioran ca sfantul apostol pavel a fost primul agent electoral al istoriei…parca ai un punct de plecare in discutie .
    Eu n-am nimic nici cu religia , nici cu credinta , fiecare sa faca ce vrea , si eu sunt agnostic . Dar cand imi vii cu prozelitisme , sa te fereasca protectorul tau divin . Nici nu ma intereseaza daca exista un plan divin , este irelevant !
    Luati aminte la penibilismele artistilor Sorin Dumitrescu si Dan Puric ! De fapt s-au metamorfozat de mult in fundamentalisti care amesteca nepermis planul divin cu romanismul…Ha !
    Da , ateii sunt la fel de teribili precum credinciosii . Vezi , tie , Nice , nu-ti era confortaqbil cu un ateu , in schimb ar fi ok cu un credincios ?
    Eu cred ca omul este capabil singur de lucruri mari .

  13. Am citit la ” Eyes on the sun ” . Cred ca sunt tampit : nu vad nici o legatura intre Nice si narcise…:-(
    Mai citesc o data…

    Nothing , I just don’t get it !

  14. @ crisuadi, Sfântul Pavel n-a fost chiar primul….

    De ce e irelevanta existenta unui plan divin?

    Nice a facut o deosebire esentiala: sa nu incurcam credinta cu bigotismul. Poporul român, de exemplu, este bigot (nu fiecare român in parte, ci dpdv al atitudinii generale). Ori de câte ori e vreo sarbatoare religioasa, ii vezi pe români cum dau navala, rup usile bisericilor, pupa moaste, stau la cozi cu noptile si, mai presus de toate, tin post cu lunile. Dupa care iti povestesc mândri: am pupat moastele Sfintei Paraschiva! Am stat 3 zile la rând si am si imbrâncit câteva persoane din fata mea, ca sa vada ca eu sunt mai credincios!

    D-aia si suntem in situatia de azi.

    Poporul danez, in schimb, este credincios.

    1. Cine nu e credincios este in deriva , vietuieste dupa prognoza meteo…Religia vine si spune ca este esential sa crezi in dumnezeu caci altfel crezi in van , crezi in lucruri desarte .Religia vine si spune ca este esential pentru mantuirea proprie sa crezi in Isus sau in cel mai rau caz in dumnezeu caci inafara lor toate sunt desertaciuni , pai , e corect ?
      Eu nu m-am gandit niciodata la mantuirea proprie , nici nu ma intereseaza si nici nu stiu ce e aia si nici nu vreau sa aflu. Cine vrea , sa se duca la biserica . Eu n-am timp.
      Planul divin nefiind accesibil prostilor , nemuritorilor , pacatosilor , este irelevant pentru mine . Eu nu vreau sa am acces acolo . Cred ca trebuie sa indeplinesti niste conditii ca sa accezi macar la portile lui . Planul in care traiesc are locuri si subplanuri in care nu am ce cauta din cauze materiale , de desteptaciune , de istetime etc ..Spune-mi te rog unde este acest plan divin cand incep razboaiele , cand mor oamenii , si cum de acest plan divin cu planul lui divino-personal pentru fiecare pamantean , rabda viata pe care o ducem de multe ori din cauza altora ? Ce plan divin accepta existenta raului atroce care cotropeste tot in viata reala doar pentru a-si da seama nea gheorghe ca are liberul arbitru ? Fuck this kinda divine floor ! I don’t fucka need it ! Este irelevand pentru cat de adinc a lasat dumnezeu satana sa cotropeasca lumea , existenta lui . Chestia este ca daca el exista este mult prea indolent ca sa mai faca ceva . Batalia a pierdut-o demult din impotenta si indolenta balcanica ! Cred ca ajunge cu prostia asta care a distrus o omenire si care inca o mai macina…
      Ne pierdem timpul in discutii care ne duc la a descoperi ca suntem singuri ca prostii !

    2. Sorry , m-am cam pornit si tu n-ai nici o vina ! Nu e un discurs impotriva nimanui , nici chiar impotriva bigotilor , cu atat mai mult impotriva cuiva de pe acest blog !
      Atata ca nu vroiam sa fiu asa vehement !
      Inca o data imi cer scuzae pentru vehementa ! :-)

  15. @ Black Angel, ramânem la concluzia ca credinta este o alegere personala, dar sa stii ca nu exista doar modul brut de interpretare al Bibliei, asa cum face Osho. De fapt, niciun text sacru nu trebuie luat mot-a-mot, pentru ca dam in altele. Vezi si tu ce au inteles islamistii din Coran….Iar in textele sacre budiste se spune ca Pamântul e plat si ca Luna produce ea singura lumina. Trebuie aruncat tot budismul la cos pentru asemenea erori? Trebuie distrus Coranul ca vorbeste de Jihad? Trebuie luata in derâdere Biblia pentru ca vorbeste de Creatia in 6 zile sau de “pacatul” lui Adam?

    Eu cred ca nu. Cu putina deschidere am putea observa aspecte pe care, la prima impresie, le trecem cu vederea.

  16. @ crisuadi, spune-mi, te rog, cum ai sti ce e binele in absenta raului? Si ce inseamna “bine” sau “rau”, de fapt? Razboaiele nu sunt bune? Lasa ca e mai bine acum, cu o planeta secata de resurse! Sacrificarea a mii de oameni cu ocazia ceremoniilor aztece au fost bune? Privite de aici, au fost crime abominabile, ceva “rau”. Cu toate astea, ceremoniile, in viziunea aztecilor (inclusiv in viziunea celor sacrificati), erau “bune”, ca altfel nu rasarea soarele a doua zi.

    Chestie de puncte de vedere diferite….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *