Numai ultima dragoste a unei femei poate satisface prima dragoste a unui barbat. (H. de Balzac)
Mai cauta barbatii dragostea? Au cautat-o vreodata? Cunosc macar sensul acestui termen? Pot fi ei vreodata satisfacuti? Si daca da, dragostea e idealul lor in viata? Odata atins isi intrerup cautarile febrile?
Poate va mirati de ce atatea intrebari. Maine voi posta un articol in care voi dezvalui ce cauta barbatii cu adevarat. Ce vor ei. Tocmai am aflat si sunt nespus de indignata. :P :)))
Da. Da. Da. Nu. Nu.
La a sasea intrebare de ce nu ai raspuns? :(
Daca te apuci sa cauti dragostea, s-ar putea sa n-o gasesti si sa-ti pierzi timpul de pomana.
Daca, in schimb, cauti intai sexul, dupa aia se poate ajunge la dragoste. Si in fond, ce alt mod mai profund decat sexul de a cunoaste pe cineva exista?
In plus, daca dragostea ar fi idealul cuiva in viata, odata atins inseamna ca ai ramane fara ideal, ceea ce ar fi cam trist. Asta ca sa nu mai zic ca ar fi o idee EXTREM de proasta sa ai un ideal care ar depinde de altii, nu numai de tine.
Nimic nou sub soare! Pragmatic si cinic.
Oricum nu raspund pe blog la astfel de provocari! :P Desi…tare mi-ar mai placea si as avea argumente contra! :(
O spui de parca ar fi rau sa fii pragmatic.
Cat despre cinism, sunt doar o victima a societatii in care traim. :))
N-as fi zis ca esti genul de persoana care sa fuga de provocari…
( da, da..tocmai te-am provocat din nou :-P )
Nu neaparat rau, dar nu ma regasesc. Sa fie vorba de valori motivationale diferite? :P ;)
O sa avem ocazia si maine sa dezbatem subiectul, pentru ca am pregatit un material in sensul asta.
Nu. Nu. Da. Da. Nu. Nu. (6 întrebări, 6 răspunsuri – d.p.d.v. al unei femei, of course)
@ Nice, pai….unde e logica? La a patra intrebare am raspuns cu un NU hotarât. Imediat dupa aia a urmat o intrebare suplimentara pentru cine a raspuns DA la intrebarea 4 (“si daca da”); ori eu am raspuns NU…..
Am observat ca si KirstDay a facut un fel de apropo cum ca ar fi 6 intrebari. Pai sunt, dar una e conditionala.
Imi cer scuze, nu am fost atenta! Ai dreptate…ca de obicei. :(
Imi place noul tau look optimist! :)))
@ Nice, pai…e articolul tau, ce motiv ai avea sa fii atenta? :-)
Ce look optimist?
A, pai am observat ca azi esti in roz. :))) Nu e rau deloc, chiar te prinde nuanta. :P
@ Nice, nu-mi aleg eu culoarea. Se alege singura. Eu credeam ca e flacara violet :-)
Oricat de pornita as fi impotriva barbatilor in acest moment, sunt sigura ca si ei stiu ce aia dragoste si ca sunt in cautarea ei…doar ca nu viseaza la ea zi si noapte cum facem noi, ci isi savureaza fiecare moment de libertate pe care il au ( vorba aia… doar pentru ca nu ti-ai gasit dragostea cea mare nu inseamna ca nu te potzi bucura de alte iubiri mai mici) :) si mai cred si ca e normal sa fie nesatisfacuti cateodata…in fond, si noi suntem mai mereu
Eu sunt absolut convinsa ca barbatii sunt niste fiinte minunate, cu suflet mare, niste sensibili vesnic indragostiti, respectuosi, plini doar de intentii bune…doar ca eu nu i-am intalnit pana acum, dimpotriva, am avut de-a face doar cu exemplare de genul celor descrise de Steve Harvey in cartea sa. Nu am nimic impotriva barbatilor, chiar nu-i urasc, dar nu mai vreau sa am de-a face cu ei in calitate de iubiti, prieteni, amanti ai mei. Probabil ca a fost vina mea ca am atras mereu doar…altfel de barbati. Sau am trezit in ei altfel de sentimente…
Aici fiecare om e diferit.
Pana la urma sunt si femei care n-au niciun interes in a gasi dragostea.
E greu sa generalizezi aici… mai ales cand exista pe lumea asta barbati care iubesc mai profund si mai puternic decat orice femeie. Oricat de multi ar fi insensibili.
Odata atins idealul iubirii se naste altul… cel de a intretine iubirea zi de zi, de a-i da putere si de a trece peste ani si greutati… asta e un ideal mult mai greu… si pe care nu putem spune ca l-am atins decat in clipa mortii…