Lună: aprilie 2010

Repere peruane

 

 

Peru – o tara cu mai multe personalitati – sfideaza caracterizarea superficiala. Mari centre urbane prospera altaturi de traditiile ancestrale ale tinuturilor rurale din Anzi; deserturi imense fac loc padurilor tropicale de un verde intunecat, regiuni atat de diferite incat ai crede ca se afla pe doua continente separate. Impreuna formeaza mozaicul unic ce defineste acesta tara fascinanta. Majoritatea lucrurilor pe care le asociem cu America de Sud sunt in esenta peruane: de exemplu umilul cartof care, se pare, a aparut inital pe podisurile de pe langa Lacul Titicaca. De asemenea, sunetele si imaginile caracteristice acestui continent au si ele radacini peruane. Muzica bantuitoare, cantata la instrumente asemanatoare naiului, precum zampona, se poate auzi azi pretutindeni in lume. Iar, in afara de statuia lui Hristos Mantuitorul, situata in Rio de Janeiro, numai Machu Picchu, inconjurat de paduri si ceata, reuseste sa ne duca cu gandul la America de Sud.

In cele ce urmeaza, voi trece in revista principalele atractii peruane din punctul meu de vedere. Asadar, daca vreodata as avea sansa sa ajung in acel colt de lume, cu siguranta as vizita:

1. Machu Picchu – cea mai frumoasa atractie din Peru incanta sute de mii de vizitatori in fiecare an. Acest oras Inca, ramas nedescoperit in perioada cuceririi spaniole din secolul XVI-lea, uitat si nederanjat de timp de aproape patru secole, se afla in cea mai uluitoare zona si poseda cea mai frumoasa arhitectura dintre toate siturile arheologice din America de Sud. Este surprinzator faptul ca arheologii inca nu pot explica de ce au construit incasii acest oras pierdut, legendar. Ma multe detalii aici .

 

2 Liniile Nazca. Civilizatia Nazca(200 i.Hr – 600 d.Hr) a inflorit pe centrul coastei sudice la cateva secole dupa declinul culturii Paracas. Spre deosebire de contemporani(cultura Moche), popoarele nazca au lasat aproape numai mistere in urma lor, iar cel mai mare il reprezinta Liniile Nazca, kilometri intregi de ilustratii enigmatice construite pe pamantul desertic. Constructia liniilor a fost simpla. Bastinasii Nazca au impins la o parte pietrele negre care acopereau suprafata desertului, expunand astfel solul mai deschis la culoare de dedesubt, pentru a desena spirale, hieroglife si forme zoomorfe vizibile din aer. Cum au reusit sa pastreze perspectiva pe zone mai mari decat un teren de fotbal si sa mentina liniile perfect drepte si aliniate pentru kilometri intregi  este inca neclar pentru cercetatori. Matematicianul german Maria Reiche(1903-1998) a petrecut peste 50 de ani cercetand liniile si a dedus ca civilizatia Nazca folosea aceste linii drept calendar astronomic. Alte teorii abunda, insa cea mai recenta demonstreaza ca Liniile Nazca aveau un rol important in venerarea apei. Mai multe teorii aici.

 

3. Cuzco.  Capitala antica a incasilor, Cusco era odata inima celui mai mare imperiu precolumbian din Lumea Noua, capitala sa spirituala si administrativa.  Fondat in jurul anului 1200 d.Hr ce catre primul Inca, legendarul Manco Capac, Cuzco este cel mai vechi oras locuit permanent din America de Sud. Astazi, o mare parte din trecutul Inca al orasului a disparut. Totusi, Cuzco modern este mai frumos ca niciodata. Mai multe informatii si poze gasiti aici.

 

 

4. Titicaca. Inconjurat de Platoul Inalt, cel mai inalt lac navigabil din lume(aflat la 3812 m deasupra nivelului marii) si totodata cel mai mare lac din America de Sud, Titicaca se bucura de o luminozitate nemaigasita in Peru. Claritatea ireala este data de altitudinea si deschiderea larga a regiunii. Impartit de Peru cu Bolivia, acesta este tot ce a mai ramas din lacul imens ce acoperea candva aceasta zona. Lacul are 41 de insule, unele dintre ele dens populate.

 

 

5. Lima. Aproape o treime din populatia statului Peru traieste in Lima metropolitana, capitala enorma a tarii. Un oras istoric si vibrant, Lima poseda o superba arhitectura coloniala, o bucatarie de talie mondiala, dar inca nedescoperita in mare parte, o viata de noapte sclipitoare, muzee exceptionale si chiar cateva situri arheologice pre-inca.

 

 

6. Calota glaciara Quelccaya.  Cea mai mare regiune glaciara de la tropice – calota glaciara Quelccaya – se afla in regiunea central-sudica a Peru. Localizata in Cordilliera Orientala, la aproximativ 160 de km de Cuzco, calota inghetata acoperea odata aproape 44 kmp. S-a retras apreciabil in ultimul deceniu din cauza incalzirii globale. O stanca de gheata(55m) care iti taie respiratia marcheaza un tais al calotei cu benzi ce arata cu claritate secole de ninsoare si gheata acumulata. Ghetarul Qori Kalis creste din varful calotei, topirea acesteia producand o laguna glaciara verzuie.

 

7. Anzii. Cel mai lung lant muntos din America de Sud, Anzii reprezinta cel mai insemnat peisaj al tarii si leaganul civilizatiei antice peruane. Lantul este totodata un exemplu clasic al miscarii placilor tectonice – zona s-a nascut acum patru milioane de ani, cand placa scufundata Nazca a inceput sa sape sub placa sud-americana, ridicand astfel crusta acesteia la mari inaltimi. La nord de Lima se afla Huascaran (6768m), care se ridica in Cordilliera Blanca. Acesta este cel mai inalt munte tropical, fiind mereu inzapezit.

 

 

8. Amazonul. Cel mai mare fluviu al Terrei ca bazin hidrografic, debit si numar de afluenti(cca 15.000), Amazonul isi are izvoarele in Anzii peruvieni, mai precis in masivul Nevado Mismi, la 175 km de Oceanul Pacific, la 190 km NV de L. Titicaca si la 110 km N de orasul Arequipa. Amazonul propriu-zis incepe de la confluenta celor doi mari afluenti, Ucayali si Maranon, care se unesc in amonte  de localitatea Iquitos. Padurea tropicala amazoniana este comoara cea mai de pret din Peru. Dominand cca. 40% din America de Sud si continand cca. 20% din apa dulce a lumii, bazinul Amazonului ramane unul dintre cele mai importante spatii de biodiversitate ale planetei. La fel de salbatic precum padurile tropicale din Brazilia si Ecuador, Amazonul peruvian, in mare parte nelocuit, acopera o treime din teritoriul tarii.  Acesta iti ofera momente tipice: observarea unei familii de vidre gigantia in timp de zburda in fata barlogului, care se afla deasupra unei albii vechi a unui lac; plimbarea intr-o padure de smarald, pe o poteca de jungla, lumina infiltrandu-se printre crengile aflate la zeci de metri deasupra capului si croirea drumului pe un rau de aburi, intr-o dupa-amiaza tarzie, in timp ce soarele apune incet in spatele Anzilor indepartati.

 

 

Si lista poate continua…

Share

Opriti blogosfera, vreau sa cobor!

Mi-am permis s-o parafrazez pe Orry, pentru ca titlul blogului ei se potriveste perfect cu ceea ce simt eu de foarte mult timp, iar adaptat astfel, este relevant pentru situatia in care ma aflu de cand am fost nevoita sa iau fraiele in mana si sa ma ocup cu adevarat de propriul meu blog. Un blog pe care nu l-am dorit niciodata, pentru ca eram constienta ca nu sunt in stare sa-l tin. Cel putin nu la standardele visate de mine. Nu sunt genul care se complace in mediocritate, sunt o perfectionista si sunt si foarte orgolioasa, dar totodata imi cunosc bine limitele. Un blog presupune insa dorinta de a impartasi cu ceilalti gandurile, ideile, framantarile tale. Presupune comunicare, deschidere, talent si pasiune pentru scris, viata ta devenind in timp o carte deschisa in mainile celorlalti. Ori toate astea-mi sunt straine mie, eu fiind o introvertita prin excelenta, o persoana case-si apara cu dintii intimitatea. Cu toate ca uneori exista momente cand tare as avea nevoie sa-mi descarc sufletul, sa-mi exprim frustrarile pe o pagina de blog si eventual sa inchid pentru comentarii. :) Dar nu pot s-o fac, pentru asta imi trebuie o noua blogosfera, unde sa nu ma cunoasca nimeni, unde sa fiu sigura ca nu ma gaseste nimeni din trecut, unde sa nu fiu judecata sau sa-mi fie rastalmacite cuvintele. Initial am deschis blogul din plictiseala, dorind sa-l tin exclusiv pentru materialele mele geografice. Scriam in alta parte si ma simtem excelent acolo, nu aveam de gand ca devin bloggerita, rolul de postatoare ma prindea de minune. Sincer, credeam ca voi imbatrani pe acel blog. Ce naiva… Viata avea insa alte planuri pentru mine, si iata-ma aici, in situatia de a scrie eu articole, lucru pe care-l refuzam cu inversunare in trecut, de fiecare data cand imi era propus. Asadar, cand visez cu ochii deschisi, visez la o noua blogosfera(a nu se intelege ca ma deranjeaza noile persoane pe care le-am cunoscut, dimpotriva), la mine fara trecut, la mine fara mii de regrete, la libertatea de a spune ce-mi trece prin cap fara teama ca cineva care ma cunoaste foarte bine sa ma citeasca, sa ma judece si sa-mi dea eventual replica. Nu vreau sa uit trecutul, pentru ca imi este imposibil, vreau ca el sa nu existe!

Share

In loc de about (II)

Femeia Capricorn

In sentimentele ei domneste ordinea. Ele sunt pasionale, dar le lipseste curajul de a fi imorale. De aceea ele trebuiesc pur si simplu seduse. Sunt prea precaute, precautie pe care in cele din urma o extind asupra precautiei insasi. Sunt in general retrase, dar increderea in sine odata castigata isi vor schimba comportamentul. Le place sa fie iubite. Femeia capricorn pluteste cu capul in nori, dar este cu picioarele pe pamant. Nu poate fi impulsiva in problemele sexuale. Este pregatita pentru a se lasa admirata si adorata, dar nici un barbat nu o va putea stapani total. Ea stie ce is doreste un barbat, acesta insa nu va sti nicoadata ce gandeste ea. Altii gasesc distantarea ei ca pe ceva chinuitor, poate ca si faptul ca-si ascunde bine sentimentele ei extraordinare. Si cu toate acestea este femeia la care toti barbatii se intorc dupa ce le trece gustul dupa aventura. In realitate, comportamentul ei ascunde frica de iubire, pentru ca vrea sa fie sigura ca alesul ei este cel adevarat. Are nevoiede aparare si siguranta. Partenerul odata ales va simti intreaga ei dragoste. Este deosebit de credincioasa. Pe de alta parte, simte nevoia de a fi iubita si admirata. De aceea este la inceput atat de distanta si precauta; ea incearca sa evalueze posibilitatile si riscurile inainte de a se lasa sedusa. Daca face o greseala in alegerea partenerului sau, este de obicei o greseala mare. Va incerca insa sa scoata din aceasta ceva pozitiv, are rabdare si rezistenta. Sa ne ferim in a o rani caci nu uita si nu iarta. Razbunarea ei nu are limite. Ramane intotdeauna o singuratica independenta si va persista in a-si conduce singura viata. Intr-o casnicie va avea pretentia la o masina si la propriul cont bancar. Si totusi stie sa fie femeie si cunoaste valoarea frumusetii. Are instinct pentru curatenie, machiaj bine studiat si imbracaminte cu acesorii. Multe femei ii vor cere sfatul in acest domeniu. Este foarte calculata. Ea va incerca sa domine barbatul si sa-l domine si sa-l foloseasca in propriul sau interes. Barbatii slabi se simt atrasi puternic de femeia capricorn. In tinerete este de obicei retrasa, dar cu timpul devine tot mai sigura de sine. In general se casatoreste mai tarziu dupa ce a avut cateva aventuri fara sa devina obiectul sexual al barbatilor. Pasiunea ei este insa atat de profunda incat nu poate fara dragoste. Ramane insa credincioasa partenerului de viata. Isi doreste un barbat care sa-i satisfaca toate nevoile. Pentru a fi fericita trebuie sa fie ocupata tot timpul. De multe ori se va dedica operelor de binefacere. Ia viata foarte in serios si este convinsa ca are capacitatea de a atinge teluri foarte inalte.  Este foarte ambitioasa si niciodata multumita. Respecta oamenii de succes si primeste cu placere sfaturi de la ei. Ingamfarea ei se poate usor dezlega facandu-i complimente. De-abia atunci devine mai umana. Femeia capricorn, linistita, competenta, nu obtine intotdeauna ceea ce i se cuvine. Oameni mai putin talentati o vor depasi dar pentru un scurt timp, caci rabdarea ei iese victorioasa.

Share

In loc de about

Introvertit, incapatanat si suspicios, Capricornul are multe complexe, dar le ascunde cu diplomatie.

Ce “PASARELE” are?

Obsesia lui primordiala este aceea de a detine controlul. De-asta e mereu in garda si se straduieste continuu, incarcandu-se cu atatea responsabilitati. Toate actiunile lui au un scop. Iar scopul, oricare ar fi, e menit sa-i asigure controlul asupra  oamenilor si situatiilor. Convins ca are mereu dreptate, se considera dator sa dea sfaturi si indrumari.

Daca nu e ascultat, poate recurge la strategii subtile si chiar la manipulare pentru a te aduce acolo unde vrea. Mult-trambitata lui modestie e o baliverna – in realitate, Capricornul este extrem de ambitios si de orgolios. Totusi, alaturi de Scorpion, este una din “piesele de rezistenta” care misca lumea inainte si care merita atentie si consideratie.

Cand face urat?

Daca il jignesti sau ii strici planurile nu uita si nu iarta. Nu are simtul umorului si nu e maleabil.

Share

Ganduri necenzurate

Home, sweet home. :)  Tocmai  m-am intors dintr-o scurta plimbare.  Am dat o raita prin  blogosfera. :D  Initial am intrat  pe un blog pe care-l stiam, dar pe care nu-l mai vizitasem de ceva timp. Cel mai recent articol facea reclama desantata altor bloguri, lucru care nu m-a incantat peste masura. Am dat click pe unul din numele ridicate in slavi de autor, dorind sa ma conving daca laudele sunt exagerate sau nu. Ei bine, trebuie sa recunosc ca am avut o surpriza de proportii, pe langa faptul ca posesoarea blogului e de o frumusete rapitoare, pozele expuse la tot pasul stand marturie in acest sens, articolele sale constituie adevarate opere de arta. Fata asta scrie atat de frumos, incat aproape ca mi-a fost jena sa citesc… simteam ca locul meu nu este acolo,  iar primul impuls a fost sa parasesc in graba micul ei univers. Ma coplesea talentul  uluitor, stilul  sofisticat ce trada o femeie moderna, mondena, complexa, trista, plina de ganduri si intrebari, atat de sincera…  Am retinut  pasiunea ei pentru literatura/scris, cosmetice si pentru…mare. Si in opinia mea marea este  singurul loc unde iti poti gasi linistea. Poate pentru ca acolo altcineva se framanta in locul tau, alt zbucium e mai pregnant… Doar acolo,  hipnotizat de  furia valurilor in nemarginirea marii , de  neclintirea albastra a cerului, tolanit in sezlong,  poti scapa  de noianul de ganduri ce dau navala in fiecare secunda, ce te macina , te chinuie si  nu-ti dau pace in restul timpului.

Deci da, mi-a placut la nebunie, dar nu m-as mai intoarce. De ce? Din multiple motive. Primul si cel mai important este ca fundalul negru pe care sunt asternute ideile distinsei domnisoare nu e tocmai pe gustul meu, desi e (non)culoarea mea preferata cand  e vorba de haine, desi denota eleganta si stil, cand vine vorba de bloguri, negrul este deprimant, apasator, obositor. Pai nu sunt eu suficient de demoralizata, la ce-mi trebuie un motiv in plus? In al doilea rand pentru ca nu prea exista variatie, tema articolelor pare a fi mereu aceeasi. Si pentru ca fata are un stil care te tine la distanta. Prea multa pretiozitate strica. Trebuie sa stii sa faci in asa fel incat sa ajungi rapid la inima cititorilor tai. Altfel scrii pentru tine. Exclusiv.

Am parasit blogul ei cu mii de impresii si regrete. Am poposit apoi, e drept doar pentru foarte scurt timp, pe un blog ceva mai placut ochiului meu, unde  atentia mi-a fost atrasa de lungimea nefiresc de mare a articolelor, care insa nu  dezbateau teme filozofice, religioase sau culturale, ci, spre stupoarea mea, unele mult prea puerile, care nu ar merita sa fie tratate atat de aprofundat. In fine, mi-am spus, omul poate abera ore in sir despre orice vrea el, problema e a celui ce sta sa-si piarda timpul cu asa ceva…

Hai ca risc sa ma lungesc si eu si sa va plictisesc. In esenta, ce as vrea  sa aflu de la voi este ce anume va face sa reveniti pe un blog pe care l-ati descoperit prima data. Dupa ce va ghidati  in alegerea blogurilor pe care le includeti in blogroll? Care sunt criteriile voastre de selectie? De ce anume  tineti cont cand va hotarati sa frecventati un blog? De ce scrie la “about”, de tema blogului, de calitatea articolelor, de mesajul transmis, de aspectul fizic al proprietarului blogului respectiv, de lungimea articolelor, de stilul familiar sau  de buna dispozitie si optimismul ce transpira prin toti porii blogului?

Share

Let’s talk about…Murphy’s Laws – Articol de Dragos FRD

Murphy…cine n-a auzit de Murphy? E baiatul ala simpatic, care are o gramada de ziceri si legi, din foarte multe domenii, toate haioase, toate spumoase….

In ziua de azi, când avem atâta Internet la indemâna, e foarte dificil sa discernem intre informatia de care chiar avem nevoie si informatia care ne-ar putea induce in eroare. Chiar, voi cum va selectati informatiile dobândite prin intermediul Internet-ului? Le ignorati pe cele care nu va convin si le adaptati numai pe cele care va convin? Acest discernamânt e extrem de important pentru orice fel de decizie care va afecteaza viata – daca e vorba, de exemplu, de nutritie, trebuie sa fiti extrem de atenti (sau atente) la cine a sponsorizat experimentele respective sau lucrarea respectiva – pentru ca e de la sine inteles ca cineva care are ca scop sa vânda ceva pentru obtinerea unui profit va sponsoriza experimentele care sa-i convina. Personal, eu continui sa dau crezare, in primul si in primul rând, cartilor tiparite. Ca sa tiparesti o carte, presupune ca trebuie sa faci niste cheltuieli care trebuie aprobate, in ultima instanta, de Consiliul de Administratie al editurii care tipareste cartea. Prin urmare, exista, cât de cât, un control (si editurile, la rândul lor, au tot felul de interese financiare, de aceea e bine sa fiti cu bagare de seama daca respectivul document a fost editat de o editura serioasa sau nu). Pe când, in spatiul virtual, exista tot felul de informatii pe care, de multe ori, nu prea ai cum sa le verifici.

In legatura cu legile lui Murphy, sunt tot felul de supozitii si in cadrul acetei sintagme, „Legile lui Murphy”, au fost introduse foarte multe chestiuni, incepând cu o multime de bazaconii savuroase si terminând cu concluzii stiintifice extrem de bine documentate.

Si pentru mine „Legile lui Murphy” au insemnat o permanenta atractie, ca si pentru multi dintre voi, presupun. Ori de câte ori ni s-a intâmplat o faza mai aiurea, ca sa ne calmam, am zis, scrâsnind printre dinti, doar pentru noi: „E Murphy…”…sau poate in alt fel, mai prohibit pentru cei sub 12 ani.

De fapt, de unde a inceput totul? Murphy a existat, el e un personaj real.

Capitanul Ed Murphy a fost un inginer angajat la Wright Field (a murit in 1990, intr-un accident de masina; povestea noastra are loc in 1949, la baza Fortelor Aeriene Edwards din Murdoc, California, in timp ce se lucra la proiectul MX 98 l). Enervat de proasta functionare a unei curele de transmisie, cauzata de stupida imbinare a curelei la capete, Ed a exclamat (cu referire la subofiterul in grija caruia era imbinarea respectiva): „Daca e vreo posibilitate sa o faca prost, o va face”.

Câteva saptamâni mai târziu, la o conferinta de presa, colonelul Stapp, un fel de sef al proiectului, a afirmat ca „rezultatele excelente pe care le-am obtinut de-a lungul timpului, fara niciun incident, se datoreaza increderii noastre absolute in Legile lui Murphy si a efortului pe care l-am facut pentru a preintâmpina posibilele lor consecinte negative” („Legile lui Murphy”, Editura Universal Dalsi, 1998). Mai departe, presa a asigurat o raspândire uimitoare a „Legilor lui Murphy”, care l-a lasat buimac pâna si pe autorul numit al acestor legi, desi singura lui „vina” a fost un umor negru extrem de bine dozat si organizat. Murphy a observat de fapt o lege naturala (sa zicem) pe care noi, cei „normali”, nu ne-am fi relevat-o, desi poate ca am experimentat-o de multe ori: daca ceva poate sa mearga rau, atunci va merge rau.

Câteva din Legile lui Murphy au fost anterioare lui Murphy. De exemplu „Daca ceva rau se poate intâmpla, se va intâmpla”. O a doua observatie este ca ele, legile lui Murphy adica, sunt foarte multe. Si cam toate sunt foarte interesante, as zice eu, dezvaluindu-ne, fiecare zicere in parte, cam cum vede un om liber realitatea. N-ar fi rau sa luam aminte!

Bun. Sa revenim. Dupa cum spuneam, in aceasta interpretare voiam sa fac de fapt o oarecare structura, dar intr-un mod diferit decât ce a fost facut pâna acum (adica nu pe capitole gen „Despre societate”, „Despre stiinta” etc etc etc). Din punctul meu de vedere exista 3 categorii, mari si late (plus a patra, ca bonus, pentru ca, atunci când incerci sa faci o schema, mereu ramâne ceva care nu poate fi in interiorul schemei, dar nici nu poti sa ignori acel ceva; voua nu vi s-a intâmplat ca, atunci când va faceti ordine pe birou, prin acte etc sa dati de ceva pe care, pur si simplu, nu aveti unde-l pune? Eu am rezolvat problema adaugând un nou biblioraft pe care am scris „Altele” si in care pun tot ce nu poate fi ordonat in alta parte ).

Prima categorie este aceea a bazaconiilor savuroase (in aceasta categorie se situeaza cam 90% din aceste legi). Exemple clasice:

1. Regula frustratiei feline: „Când pisica ti-a adormit in poala si pare foarte multumita si adorabila, va trebui sa te duci urgent la baie”. Asta nu e adevarat si as zice ca nu e adevarat aproape deloc. Mie mi s-a intâmplat de zeci de ori sa-mi adoarma pisica in…hmmmmmm…poala, iar intervalul de „urgenta” a fost de minim o ora. Acuma depinde de cum isi defineste fiecare intervalul de „urgenta”….
2. Legea leucoplastului: Exista doua feluri de leucoplast: cel care nu se lipeste si cel care nu se dezlipeste. Iarasi nu e adevarat. Dar nu e asa ca e misto? :)
3. Ghidul stiintelor plus extensia lui Cerf: Daca e verde sau se agita, e biologie; daca miroase urât, e chimie; daca nu functioneaza, e fizica; daca e de neinteles, e matematica; daca nu are sens, e ori economie, ori psihologie.
4. Teoremele lui Ginsberg: 1. Nu poti sa câstigi; 2. Nu poti sa faci remiza; 3. Nu poti nici macar sa parasesti jocul (hai sa fim seriosi…)
5. Optiunea Oz-iana: Nu pot sa-ti dau creier, dar pot sa-ti dau o diploma (Vrajitorul din Oz catre Sperietoarea de Ciori)
6. Daca o felie cu unt cade pe covor, cade intotdeauna cu untul in jos. Nici aceasta „teorie” nu e adevarata. Experimentele au demonstrat (da, exista oameni care au facut asemenea experimente!) ca faptul depinde de inaltimea de la care cade felia; in principiu, daca inaltimea e sub 1,5 metri, cade intr-adevar (de cele mai multe ori) cu untul in jos. Daca insa cade de la o inaltime mai mare nu se intâmpla asa. Sau invers. Oricum, ce conteaza?

Sa nu se inteleaga ca avem ceva impotriva acestor bazaconii. Sunt haioase si ne dau o senzatie de bine, cum ca nu suntem singuri in lupta cu destinul. Au patit-o si altii!

A doua categorie este cea a „filozofiei” tip Murphy, pe care e bine sa ti-o insusesti. Dupa aia nu vei mai avea cum sa fii dezamagit in viata. Ba din contra, vei gasi un sprijin pentru orice incercare. Exemplu tipic: „Zâmbeste! Mâine va fi mai rau!”. Dar mai sunt si altele, de exemplu:

7. Conceptul lui Ferguson: „Criza este atunci când nu poti spune : „Hai sa uitam toata chestia asta!””.

Sau

8. Daca faptele nu se conformeaza teoriei, faptele trebuie inlaturate.
9. Legea lui Hanlon: Nu atribui niciodata malitiei ceea ce poate fi foarte bine explicat prin stupiditate.

10. Teorema lui Laing: Daca nu stiu ca nu stiu, atunci mi se pare ca stiu.

11. Cum testezi paranoia? Stii ca o ai când nu poti gasi nimic rau ce-ar fi din vina ta.

12. Legea de aur: Cine are aurul face regulile.

Si asa mai departe….

Totusi, medalia de … aur a acestei categorii, din punctul meu de vedere, este

13. Legea lui Truman: Daca nu ii poti convinge, zapaceste-i. (cam tot pe aici ar fi si Legea lui Wolf despre tactica: Daca nu poti sa-i invingi, convinge-i sa ti se alature)

A treia categorie este a teoriilor stiintifice (zic eu), iar ce exemplu poate fi mai bun decât Teorema lui Peter?

Într-o ierarhie, fiecare salariat are tendinţa de urca până la nivelul său de incompetenţă.

Aceasta teorie nu e o doar o gluma foarte bine facuta, e o teorie stiintifica in adevaratul sens al cuvântului. Daca va intrebati de ce suntem inconjurati de incompetenti, ei bine, aveti raspunsul. Oamenii au fost promovati din locul in care aveau o oarecare competenta intr-o pozitie superioara ierarhic, dar pentru care nu au competente. Dar, daca nu au competente, de ce au fost promovati? Din cauza a tot felul de concepte aiuristice: vechime in munca, increderea pe care o are seful in omul respectiv, pile sau, pur si simplu, ca nu s-a gasit altcineva. Multi sefi prefera sa mearga pe mâna incompetentului pe care-l cunosc decât sa aduca in organizatie un competent pe care nu-l cunosc si care s-ar putea dovedi, la o adica, chiar mai competent decât seful insusi.

Urmeaza Legile lui Spencer:

1. Oricine poate lua o decizie daca are suficiente date.
2. Un bun manager poate lua o decizie fara date suficiente.
3. Un manager perfect poate opera in perfecta ignoranta.

Daca n-ar fi existat punctul 3, Spencer ar fi creat o lege chiar interesanta, dar prea serioasa. Si nu si-ar mai fi gasit locul in Legile lui Murphy….

Exista totusi si a patra categorie. Nu mai e vorba de legi, teoreme sau teorii, ci de axiome pur si simplu. Aceasta categorie nu am pus-o la socoteala pentru ca, efectiv, nu poate fi categorizata. E in afara oricarei orânduieli. Dar e bine sa credem in aceste axiome cu sfintenie. Exemplu clasic este Principiul economic al lui Lani (punctul 3): „In Dumnezeu avem incredere; toti ceilalti platesc cu bani gheata”. Si sa mai ziceti ca Legile lui Murphy sunt aiureli….

Bine bine, veti spune, s-au scris atâtea articole, reviste si carti pe tema cu Murphy, oare ce ne-o fi apucat sa dezbatem si noi acest subiect ultra-mediatizat? Si, in afara de asta, sunt multe legi ale lui Murphy pe care nu le-am citat….Pai…eu zic asa: haideti sa dati si voi exemple din categoriile pe care le-am facut noi, cu legi ale lui Murphy care vi se par intesante. Sau, daca aveti impresia ca ar mai trebui o categorie, nu va sfiiti, spuneti-ne! Si de ce am inceput aceasta dezbatere, totusi? Urmariti-ne in continuare si poate veti afla…..

PS: Am o dedicatie speciala, din motive numai de mine stiute, pentru gazda acestui blog. E una din regulile lui Fiedler (din Murphy, desigur): „Suspiciunile despre tagma prezicatorilor sunt intemeiate; instinctul de turma la prezicatori face ca oile sa para gânditori independenti”. Ca sa vezi!

Share

Ganduri printre Stele

Vorbeam ieri cu un bun prieten despre fotbal. Ceea ce inainte reprezenta principalul meu hobby, a devenit, practic peste noapte, cum se intampla mai toate in viata mea lately, utima preocupare pe lista mea de interese. Cauzele sunt multiple, jocul Stelei in primul rand, lipsa rezultatelor, patronul clubului, contextul actual al fotbalului romanesc  si nu in ultimul rand, plecarea de pe un blog care mi-a fost casa si masa timp de 2 anisori si unde cam asta faceam, comentam acest sport. Ii spuneam ca nici nu o sa ma uit la meci, ca nu mai pot sa vad Steaua jucand atat de slab, ca imi provoaca o stare de rau neputinta jucatorilor si perseverenta cu care patronul se face zilnic de ras la tv, ca sunt scarbita si voi renunta definitiv la mai vechea mea pasiune.

Dar nu a fost asa… La ora 20.30 punct am deschis televizorul si am asistat la un meci nesperat de bun facut de Steaua. Unde mai pui ca echipa a si castigat. Toate bune si frumoase, cand ce vad azi pe toate site-urile de profil? Acuze de blat mare cat casa, indreptate nu doar spre acest meci, ci si la adresa celui cu Gaz Metan Medias si cu Brasovul.

Mie nu mi s-a parut deloc blat aseara, Gloria Bistrita a jucat foarte bine, nu mi-a dat nicio clipa impresia ca ar dori sa cedeze puncte Stelei. Bucuria lui Moraes (si a lui Sumudica) la golul egalizator e o dovada suficienta in acest sens. Nu e nicio noutate ca in campionatul nostru valorile s-au nivelat, iar principala caracteristica a tuturor echipelor e inconstanta. Cu o exceptie, Dinamo, care de la inceputul returului are un joc constant bun, sper ca avantul pe care l-au luat sa se opreasca cat mai repede, pentru ca altfel riscam sa-i vedem acolo unde spera Borcea sa ajunga dintotdeauna si nu reuseste. Nu inteleg de ce li se pare unora de necrezut ca Steaua sa invinga o echipa precum Gloria. Asa cum Steaua a “putut” sa joace lamentabil cu Pandurii, la fel de bine a reusit sa incropeasca ceva tangential cu fotbalul aseara pe terenul Bistritei, locul unde alta data isi varsau sangele eroii sai de poveste, Iacob si Radoi. O echipa in ziua de azi, mai ales daca joaca in Liga 1, oscileaza mai rau ca nivelul Dunarii la Budapesta. Nu trebuie sa joace doar prost, cum se asteptau detractorii sa se intample cu Steaua, uneori se mai si trezeste din amortire si poate provoca surprize frumoase sau…dureri de cap, depinde de ce parte a baricadei se afla privitorul.

“Băi blatiştilor, aţi venit aici să jucaţi fotbal după ce cu Steaua aţi stat capră? Sînteţi nişte blatişti!”, le-a urlat MM, care a făcut referire la înfrîngerea din Ghencea a Gazului cu 0-2. Ieri însă, Pustai a menajat nu mai puţin de 6 titulari: Butcha, Fl. Lazăr, Kubala, Silvăşan, Liţu şi Hoban, toţi fiind la limita suspendării pentru meciul cu Pandurii. (gsp.ro) Oare nu ar face mai bine sa-si vada de propria echipa, sa caute motivele semiesecului in randul baraganistilor lui decat sa lanseze acuzatii atat de grave la adresa altora?

“de-a dreptul penibil albut…..mimeaza o saritura dupa minge dar cu mainile pe langa corp pt ca nu cumva din greseala sa opreasca mingea….si la al doilea gol centrare la 3 m in fata portii iar albut asteapta pe linia portii….bineinteles ca ‘oaia’ a trebuit sa aiva prim planul la minge.si nu in ultimul rand toate acele suturi si lovituri libere trase in inaltul tribunei si chiar si in ultimele minute acel sut tras in plasa laterala.” econstantin pe site-ul gsp.ro Asa pot sa interpretez si eu gafa lui Zapata din meciul cu Dinamo si sa ma gandesc la faptul ca jucatorul columbian a fost platit de Borcea sa nu-si faca datoria pentru echipa la care activeaza. Mai ales ca sunt unele probleme cu banii la Steaua-Imediat după succesul de la Bistriţa, steliştii au declarat că aşteaptă ca Gigi să achite salariile restante de două luni
Victoria de aseară îi face pe roş-albaştri să spere cu şanse mai mari la titlu, dar gîndul le zboară mai degrabă către contractele neachitate! Cel care a dat tonul “răscoalei” a fost Pawel Golanski. “Cît de curînd vom discuta cu preşedintele, sper să lămurim rapid problema salariilor”, a spus polonezul.- tot de pe site-ul gsp.ro

Dar bomboana de pe coliva vine de pe site-ul suporterilor stelisti care fac si ei, mai voalat e drept, acuzatii de non-combat.

“Aseara Karamian a marcat primul gol dupa ce fundasii Gloriei au uitat sa inchida pe partea dreapta a apararii, iar la golul doi stelist, Stancu a profitat de o centrare extraordinara a lui Nicolita dar si de mila unui fundas bistritean care a renuntat la toate regulile fotbalului modern. Aceste reguli care impun aparatorului sa faca un marcaj agresiv pe toata durata fazei se aplica doar in Liga I a Europei – Champions League – si mereu in turul de campionat al Ligii 1 din Romania.
Intamplator sau nu, Stancu a avut noroc de un adversar al naibii de obosit si milos, acesta pastrand o distanta respectabila fata de atacantul nostru inca din primul moment al “marcajului”, iar pe final a si renuntat sa mai puna vreo problema, astfel incat Bogdan a marcat lejer, ca la antrenament.” site-ul steaua.ro

Poate sunt eu subiectiva si nu vad ca Steaua o tine dintr-un blat in altul de cateva etape. Astept parerile voastre obiective.

Alte articole despre Steaua gasiti aici

Share