Am primit o leapsa de la Chocolate Follie despre copilarie. M-am gandit sa tratez tema cat mai original, iata ce a iesit:
In urma cu multi ani, intr-o vara de vis, inaintam cu pasi repezi pe cararile ascunse de lume, soare si timp ale Muntilor Maramuresului. Inaltimile solitare ma ademeneau sa le cuceresc, iar vantul imi mangaia obrajii purtandu-ma inevitabil spre necunoscut. Deodata, in fata mea se asternu un platou imens, salbatic, din care se iteau la tot pasul fragmente de roca, stanci si ansambluri cu forme variate, slefuite de vreme, apa si vant in cel mai straniu mod cu putinta. Sentimentul de libertate imi dadea fiori, parca eram doar eu cu muntele, doi prieteni buni, despartiti o eternitate si care se bucurau acum de dulcea regasire. Am cochetat o vreme cu iarba cea verde, cu aerul ozonat si inmiresmat, cu fluturii si gazele jucause, dar o roca argintie, uriasa, m-a atras inexplicabil, ca un magnet, catre ea, promitandu-mi parca dezvaluirea unei taine bine ascunse. Explorand locul cu mare atentie, intr-o scobitura sapata in stanca, am zarit-o pe ea: alba, delicata, eleganta. Era atat de frumoasa! Parea o printesa singuratica tanjind dupa un strop de iubire. Gingasia ei m-a cucerit instantaneu si fara a sta pe ganduri, stiind ca e poate unica ocazie in viata, am indraznit sa iau cu mine pretiosul trofeu. O tineam in palme si simtem ca-mi admir sufletul. Desi floarea numelui meu e alta, intotdeauna m-am indentificat cu aceasta. Inaccesibila, pretioasa, unica, sensibila. Ea nu se dezvaluie pentru oricine, ci doar pentru cei indrazneti , curajosi si puternici. Pentru cei inarmati cu rabdare si credinta. Iar rasplata e pe masura straduintei.Numita in popor si floarea reginei, floarea doamnei, steluta sau albumita, floarea de colt are in traditia romaneasca o semnificatie aparte, ea fiind un simbol al dragostei. Se spune ca, pentru a-si dovedi dragostea si curajul, tinerii colindau zonele stancoase ale muntilor pentru a culege flori de colt si a le oferi iubitelor. In limbajul florilor ea inseamna puritate si curatenie. O mai am si azi, am pastrat-o intre paginile unei carti pe care o deschid din cand in cand pentru a-mi aduce aminte de adolescenta si avantul specific varstei.
La multi ani tuturor Narciselor din lume…
Mihai
Placuta surpriza. :) Iti multumesc in numele lor. :P
Si pe aceasta cale ii urez La Multi Ani celei mai pretioase si iubite flori: mama mea.
Am vazut ca ai scris intr-un comentariu la mine ca este ziua mamei tale… si a ta. Nu iti stiam numele :)
La multi ani, sa va fie toate zilele senine si frumoase :*
Loryloo
Da, a fost si ziua mea, Nice e prescurtarea numelui meu real(originala, ce-i drept). Iti multumesc pentru urari. :)
Ai luat cu tine pretiosul trofeu???? Daca nu ma insel, floarea de colt e protejata de lege. Pai d-aia avem din ce in ce mai putine flori….
Dragos
Dap, am incalcat legea cu buna stiinta. :) Eram abia o copilita in pragul adolescentei, am vazut-o, mi-a placut si am stiut ca trebuie sa fie a mea. Cu orice pret. :P
Ma simtem de parca as fi descoperit o mica comoara, eram in al noualea cer de fericire, nu puteam rata sansa vietii mele. :))
Dar ma surprinde ca din povestirea mea, tu ai retinut,mai bine zis te-a impresionat neplacut, tocmai acest aspect. :( Mesajul era cu totul altul…
@ Nice :-) stiu ca mesajul era altul, dar am si eu amintirile mele din copilarie legate de floarea de colt. Aveam doar câtiva ani când am urcat pe platou si parintii mi-au atras atentia asupra florii de colt, vorbindu-ne (mie si fratelui meu) despre ce inseamna aceasta floare, adaugând: “nu o putem culege, ca e protejata de lege”. Pe vremea aia ideile mele in legatura cu legea erau terbil de ambigue. Stiam ca e ceva periculos, cu care nu e bine sa te pui. Dinspre partea bunicilor mamei intelesesem ca era un lucru rau, asociat cu comunistii care ii lasasera fara casa si-mi bagasera in puscarie un unchi, cu gestionarii hoti, medicii spagari, controlorii ITB “care trebuiau sa se duca la munca, moldovenii naibii” si cu “aia” care veneau luna de luna sa incaseze “gazele”, “curentul” si “apa”, de ajunsesem sa ma port cu ei precum cu niste dusmani personali si asmuteam câinele din dotare asupra lor ori de câte ori mi se ivea ocazia. Bineinteles ca parintii ne-au vorbit frumos de lege, ca e bine sa o respecti si, “in cazul in care te ratacesti, te duci la militianul din intersectie si-i spui ca te-ai ratacit, ii dai adresa si numarul de telefon si te scoate el din bucluc, ca el reprezinta legea”….Revenind la floarea de colt (apropo, Ducu Bertzi are un cântec foarte frumos), tin minte ca, dupa ce mi-au spus ca e protejata de lege, m-am uitat in stânga, m-am uitat in dreapta, la grupurile foarte departate de turisti, si am concluzionat ca e un moment perfect sa ma razbun pe “lege”, imi era tare la indemâna si nimeni nu ma baga in seama. Mai ales ca nu mi se parea o chestie serioasa din partea “legii” sa se ocupe de niste flori ascunse pe sub bolovani la mama naibii in vârf de munte, ce, alta treaba n-are “legea” asta? A urmat insa o diatriba interminabila despre rolul plantelor in ecosistem, ca legea trebuie respectata, indiferent cât de tâmpita mi se pare si ca vor face niste fotografii cu floarea de colt, daca tot o vreau acasa. De atunci am pus (in minte) un semn “egal” foarte apasat intre “lege” si floarea de colt. Mi s-au format niste scheme tare ciudate, iar sechele am si acum. Ori de câte ori am facut câte o excursie am avut grija, dupa puterile mele, sa distrug cât mai putin, singura exceptie fiind barzaunii aia enervanti care tot zumzaiau pe lânga mine si pe care-i omoram fara mustrari de constiinta.
Vezi dara, prima mea experienta cu floarea de colt m-a marcat profund. D-aia am retinut aspectul cu pricina….
Dragos
Sal, ce matinal esti! :) Iata, povestirea mea a fost un bun prilej de a ne aminti episoade din copilarie. Imi daduse Chocolate Follie o leapsa pe aceasta tema, dar spre rusinea mea, nu ma pricep sa inserez link-uri in articole si nu pot s-o fac. In caz ca citeste acest comment, o rog sa-mi explice cum se procedeaza, pentru mine, chiar dupa atata timp, capitolul asta al blogurilor ramane un mister.
Si eu stiam ca e declarata monument al naturii si protejata prin lege, dar crezi ca asta m-a impiedicat s-o rup? Dimpotriva, faptul ca-mi era interzisa m-a facut s-o doresc mai mult…sau tu crezi ca eu cand merg la munte sau prin parc ma uit disperata dupa papadii si codita soricelului? 8O :))
Cu cat interdictia este mai mare, cu atat tentatia creste…
Simplu de tot, my dear :* Hai sa iti dau un exemplu: sa spunem ca scrii in articol ceva de genul “Povestirea o putetzi vedea AICI”. Selectezi cuvantul “aici”, te uiti mai sus pe langa optiunile alea pe care le selectezi cand vrei sa scrii inclinat sau ingrosat, si o sa vezi ca ai un butonas pe care scrie LINK. Dai click pe el si iti apare o casetutza in care dai copy-paste la adresa site-ului pe care il vrei. Si ori de cate ori cineva va da click pe cuvantul “aici”, va intra pe site-ul pe care l-ai pus tu :D :*
Merci mult, sper sa reusesc! :)
Bravo, iubita! Te-ai descurcat intocmai! :*:*
Cat despre cantecul lui Ducu Bertzi, da, mi-l amintesc, dar in dimineata asta m-am trezit in gand cu un altul, care spune cam asa:
Ne-ar trebui
O mie de ani sa recladim
Ce-am sfaramat aseara
Cu despartirea noastra.
Si nici atunci nu-i sigur
C-am mai putea sa fim
Eu creanga ta de aur
Tu frunza mea albastra
– http://www.youtube.com/watch?v=-KkymRnTMao
@ Nice :-) eu ti-am impartasit punctul meu de vedere…. Uite si clipul cu cântecul lui Ducu Bertzi (cu flori nerupte :-) ):
http://www.youtube.com/watch?v=XLD4t-0i2jo
Intotdeauna i-am admirat pe baietii astia (sau mai bine ar fi sa spun “oamenii astia”…) care se pricep atât de bine sa faca asemenea clipuri. Aproape ca simti mirosul ierbii când vizionezi clipul…nici nu mai e nevoie sa iesi din casa….
Dragos
Te astept de-o vesnicie
Te intalnesc o data in viata.
______________________________
Cam la asta se rezuma totul… :(
Acum sper sa intelegi de ce nu puteam rata sansa…
@ Nice, ce simple sunt rezumatele pentru tine…. :-)
Dragos
:P Nu, la inceput e totul complicat, dupa care, cu trecerea timpului, devine din ce in ce mai simplu. :(
@ Nice :-) :-) :-) nu sunt de acord. INAINTE era totul simplu. Marea testoasa iesise din marele ocean si formase uscatul, iar planeta noastra era fix in centrul unui univers care a fost asa dintotdeauna. Sau si mai si, cerurile nu erau altceva decât capacul unei cutii. Iar in afara cutiei era Dumnezeu….Apoi i-a pus dracu’ pe unii sa gândeasca mai profund si uite in ce dilema am ajuns: sa lasam sau nu acceleratorul de la Geneva sa produca gauri negre? Asta da problema….
Dragos
Ai si tu dreptate, doar ca eu nu ma refeream la relatia om-Univers, ci mai degraba la cea interumana. In ceea ce priveste Acceleratorul de particule, nu-mi fac griji, cand ti-e lumea mai draga, el se defecteaza. Si se pare ca nu sunt singura ce doarme linistita noaptea, iata aici o opinie asemanatoare:
Nielsen a mai adăugat: “Prezicerea noastră este că orice instrument care ar putea produce particula Higgs va avea ghinion. Dumnezeu urăşte aceste particule şi încearcă să le evite”.
:) :P
Apropos de Dumezeu, era sa comit o imprudenta de neiertat, ma pregatisem sa scriu un articol despre…sex, cand am realizat brusc ca suntem in Saptamana Mare!!!
O sa aman publicarea materialului pentru sapamana viitoare.
Centrul European de Cercetare Nucleara (CERN) va incerca, astazi, sa recreeze Big Bang-ul, explozia aflata la originea Universului, cu ajutorul celui mai mare accelerator de particule din lume (Large Hadron Collider/ LHC).
_______________________________________
Hm, cata insistenta, se pare ca oamenii se incapataneaza sa afle adevarul…
:(
Imi pare bine ca ai revenit.
superb
Hai că e cool. :)
Chiar daca nu are legatura cu sexul?
Chiar dacă!
Nu neapărat tot ce conţine sex e cool ;)
Deja stii parerea mea despre asta, dar ma intriga faptul ca ai ajuns asa departe(in trecut), ai studiat arhivele blogului?
Nu ştiu la ce te referi cu trecutul şi nu, nu am studiat nimic.
Ma refeream la faptul ca ai ajuns pe acest articol(nu foarte recent) si eram curioasa cum ai reusit.