Lună: octombrie 2009

Lacuri la superlativ (I)

 

 

 

 

Marea Caspica – cel mai intins lac al Terrei (371.800kmp) prezinta, de asemenea, si cea mai mare evaporatie. Conform unei ipoteze, Marea Caspică a fost numită aşa în cinstea unor triburi vechi de crescători de cai – Caspiev, care au locuit în sec. I a.Hr. pe coasta de nord-vest a lacului. Pe parcursul istoriei, Marea Caspică a avut cca 70 de nume: marea Hyrcană, marea Hvalână, marea Hazară, marea Abescună , marea Saray, marea Derbent, Sihai şi alte denumiri provenite de la naţionalităţi şi triburi diferite. Marea Caspică este amplasată la hotarul dintre cele două părţi ale Eurasiei: Europa şi Asia. După formă aminteşte de litera latină “S”. Marea Caspică se întinde de la nord la sud pe aprox. 1200 km ; de la vest la est – de la 195 la 435 km, în medie, 310 – 320 km. Are origine tectonica. Tarile care o inconjoara sunt: Rusia, Iran, Turkmenistan, Kazahstan, Azerbaidjan. După adâncime, Marea Caspică este depăşită doar de Baikal (1620 m) şi Tanganyika (1435 m). Adâncimea medie a mării alcătuieşte 208 m. În acelaşi timp, partea nordică a mării este de mică adâncime: adâncimea maximă alcătuieşte 25 m, iar cea medie – 4 m.  Salinitatea apei în Marea Caspică variază de la 0,3 ‰ în partea nordică (mai exact la delta Volgăi) până la 13,5 ‰ în zona malurilor sud-estice, în cea mai mare parte, însă, salinitatea nu depăşeşte limitele de 12,6 – 13,2 ‰. Iarna, în legătură cu îngheţarea Volgăi, salinitatea creşte în regiunea nordică.

Baikal(„Lacul Sacru”)-cel mai adanc lac de pe Glob(1620 m sau 1637 m dupa alte surse). Este situat in partea de sud a Siberiei Centrale, la cca. 100 km de orasul Irkutsk.

– detine cel mai mare volum de apa dulce : 23oookm3(10%din rezerva mondiala);

– cel mai vechi lac de pe Terra:25-30 milioane de ani;

– aici traieste singura specie de foca de apa dulce din lume( Phoca sibirica).Focile de Baikal pot atinge vârsta de 56 de ani.

– unul din cele mai mari “muzee vii”, prin cele cca 800 de specii de animale si 245 de specii de plante endemice;

-gradul sau de transparenta atinge una dintre cele mai mari valori intalnite la lacurile de pe Glob : 40 m. In aceasta privinta, Baikalul mai este depasit doar de lacul Kutcharo din Japonia cu 41.6 si de M. Sargaselor din Oc. Atlantic cu 66,5 m.

Lacul, a cărui formă seamănă cu o semilună, ocupă o suprafaţă de 31.500 km², iar linia ţărmului măsoară peste 2.000 de kilometri. Forma prelungita a depresiunii lacustre, versantii abrupti de deasupra apei si cei din apa reflecta caracterul tectonic, de prabusire, al acestei regiuni.

Marile Lacuri reprezinta cel mai intins complex lacustru cu apa dulce(247.420kmp) si cel mai mare sistem de navigatie continentala, este situat  in partea de NE a Americii de Nord. Este format din cinci lacuri de origine tectono-eroziva si modelate de glaciatiunea cuaternara: L. Superior, Michigan, Huron, Erie si Ontario. Cele 5 lacuri comunica intre ele ajungand prin intermediul fluviului Sf. Laurentiu in Oc. Atlantic. Intre lacurile Erie si Ontario s-a format cascada Niagara una din cele mai cunoscute de pe Glob. Marile Lacuri sunt legate si de G. Mexic prin canale ce unesc lacul Michigan cu fluviile Mississippi si Illinois.  Doua treimi din suprafata acestui complex lacustru apartine S.U.A., iar o treime Canadei. Dintre cele 5 lacuri mari, doar Michigan apartine in intregime  S.U.A.

Din punct de vedere al volumului însă, sistemul Marilor Lacuri se situează pe locul 2, după Lacul Baikal.

În Marile Lacuri se află peste 35000 de insule respectiv grupe de insule. În partea canadiană a Lacului Huron (Lake Huron) se găseşte de pildă insula Manitoulin cu suprafaţa de 2766 km2, fiind cea mai mare insulă dintr-un lac, de pe glob.

Lacul Superior este cel mai intins lac cu apa dulce(82.362kmp) situat  in America de Nord la granita dintre S.U.A. si Canada. Aici se gaseste si adancimea cea mai mare din tot sistemul lacustru al Marilor Lacuri(405m).

Titicaca– Din 1862 deţine recordul mondial al celei mai înalte căi navigabile din lume pentru nave de mare tonaj, fiind situat la 3821 m altitudine. Este localizat in podisul Altiplano din Anzi, la granita dintre Peru si Bolivia. De asemenea, este şi cel mai mare lac din America de Sud, având o suprafaţă de 9710 km²

In limba aymara numele lacului inseamna “stanca pumei”. In limba romana se traduce prin Lacul Frumos.

Maracaibo– cea mai mare si cea mai tipica laguna de pe Terra, avand 13. 210 kmp suprafata si 60 m adancime. Lacul ocupa o depresiune tectonica, intre bifurcatia Cordilierei Andine – adica Sierra de Perija, in vest si Cordiliera Madre, in est. Laguna patrunde mult in interiorul  continentului sud-american, pastrand legatura cu G. Venezuelei printr-o stramtoare de cca. 15-20 km latime.  Lacul Maracaibo cu imprejurimile sale mlastinoase reprezinta o regiune neprielnica, bantuita de malarie si alte boli provocate de insalubritatea peisajului. Cu toate acestea, datorita solului fertil, zona a fost folosita pentru cultivarea trestiei de zahar, cacao si exploatarea lemnului. Dar toate aceste preocupari traditionale au cedat in fata descoperirii zacamintelor de petrol din cuprinsul lacului si din imprejurimi.

Lacul Maracaibo a fost descoperit de spaniolul Alonso de Ojeda in 1499, care l-a numit “Mica Venetie”, datorita faptului ca amerindienii care traiau in jurul acestuia aveau locuinte lacustre pentru a se apara impotriva animalelor salbatice si a triburilor rivale.

SIDI BEL-ABBES este un oras situat in NV-ul Algeriei(cca 200.000 locuitori). In apropierea acestuia se afla singurul lac din lume, a carui apa poate fi folosita la scris, ca orice cerneala.
Acest lucru este datorat faptului ca, apele celor doua rauri tributare lacului, contin saruri de fier si produse de putrefactie vegetala, care indeplinesc calitatile cernelei de scris. Scrisul cu aceasta cerneala nu pateaza, nu se sterge si este foarte vizibil.

Nicaragua – este unicul lac din lume unde traiesc singurii rechini de apa dulce. Lacul a fost candva parte a oceanului, de care a fost separat din cauza activitatii vulcanice care a determinat aparitia lantului muntos din vestul tarii. Cu timpul, bazinul a devenit un lac cu apa dulce, ceea ce a dus la transformari ale faunei.

Pitch- cel mai interesant lac de pe glob.  Situat in insula Trinidad, acest lac bizar contine asfalt care este comercializat de localnici de peste 100 de ani, fara ca nivelul lacului sa scada. Pitch reprezinta unul intre cele mai impresionante fenomene ale naturii. Pe o suprafata de cca 47 hectare se intinde o imensa “caldare” care are o adancime de 80 de m si in care se gasesc vreo 10 milioane de tone de smoala naturala. Prezenta ciudatului  lac este legata de existenta in aceasta zona a unor vulcani care imping la suprafata pamantului amestecul de roci si petrol. Pe suprafata lacului se poate pasi cu usurinta, deoarece asfaltul e suficient de tare pentru a sustine si un camion. Lacul de asfalt nu este doar o curiozitate pentru turisti, ci si o valoroasa sursa de materiale de constructii. Smoala scoasa din lac se foloseste la asfaltarea drumurilor si pentru constructii rezistente: poduri, tunele, cladiri, aeroporturi.

Crater- cel mai mare lac vulcanic. Este situat in craterul Muntelui Mazama, in Oregon, S.U.A. A luat nastere cu 6600 de ani in urma, are un diamentru de 10 km si o adancime de 589 m. Regiunea lacului Crater este deosebit de pitoreasca, beneficiind de paduri, pajisti alpine, varfuri cu zapezi vesnice(vf Scott-2724m), care se reflacta in albastrul puternic al apei.  Lacul Crater a fost descoperit in 1853 de John Hillman, inginer minier, care la numit Deep Blue Lake. Amerindienii klamth cunosteau cu mult timp inainte acest lac, pe seama caruia circulau numeroase legende legate indeosebi de puterile tamaduitoare ale apei sale. Avand in vedere complexitatea peisajului, in jurul lacului s-a creat inca din 1902 Parcul National al lacului Crater ce atrage cca. 500.000 de vizitatori pe an.

Alakol- este cel mai migrator lac. Este situat in Kazahstan si s-a deplasat in ultimile trei decenii cu cativa kilometrii. Datorita vanturilor foarte puternice(ce ating viteze de pana la 190 km/h, fiind, in fapt, adevarate uragane), valurile uriase sapa continuu tarmul nordic, ducand la migrarea lenta a lacului. Lacul prezinta si alte fenomene aparte a caror explicatie inca nu a fost gasita: desi este alimentat de multe rauri de munte, apa sa este sarata; in ciuda faptului ca multe alte lacuri din zona isi au nivelul in scadere , unele aflandu-se chiar in pericol de a seca, nivelul acestuia creste continuu; pe una din insulele de pe lac a fost descoperita o specie de pescarus disparuta in restul regiunii. Alakol se afla in SE Kazahstanului, la 48°lat. N si 81° long. E, in apropiere de granita cu China, la 180 km E de mai cunoscutul lac Balhas, intr-o depresiune tectonica (unde exista un adevarat sistem lacustru), la 347m alt.; suprafata 2650 km²; adancime 45m.

sursa poze aici.

Share

Lacuri celebre (V)

 

 

 

 

Tahoe

S.U.A.

Suprafata:500 kmp ; Ad. max: 501 m

Originea depresiunii: tectono-vulcanica

Format cu cca. 2 milioane de ani in urma, lacul Tahoe este cea mai mare intindere de apă dulce din muntii Sierra Nevada si totodată cel mai mare lac alpin din Statele Unite. Este situat pe granita dintre statele Nevada si California, intr-un graben delimitat in vest de Sierra Nevada si in est de culmea Carson, la altitudinea de 1867 m. Manifestarile vulcanice din regiune au barat acest sant tectonic, formand un lac mult mai adanc, dar, prin erodarea barajului, o buna parte din apa s-a scurs, prin lacul Truckee, spre nord-est, in lacul Pyramid.

Probabil aţi auzit de lacul cu apa foarte clară, chiar Mark Twain povestea în cărţile sale cum naviga pe  apele lacului, senzaţie pe care o compara cu plutitul pe norişori albaştri. Priveliştea oferită de Lacul Tahoe e incredibilă! Peisajul montan se oglindeşte în apele lacului. Pe malurile apei poţi găsi o mulţime de staţiuni care pun la dispoziţie cazare pentru toate buzunarele şi diverse activităţi de petrecere a timpului liber, printre care ski şi jocuri de noroc.

Pentru că americanul scoate bani din orice, toată zona din jurul lacului a devenit un obiectiv turistic. În timpul sezonului de ski, mii de turişti se înghesuie pe pistele de ski, aici găsindu-se unele dintre  cele mai bune din lume. Pe lângă peisajul de vis oferit, Lacul Tahoe e recunoscut pentru furtunile aspre de zăpadă.

Câteva din cele mai bune zone pentru ski includ: Squaw Valley (în 1960 aici s-au organizat Jocurile Olimpice de Iarnă), Northstar at Tahoe, o zonă populară din Nord, Kirkwood Mountain Resort – pe coasta de sud unde se adună cea mai mare cantitate de zăpadă – şi Heavenly Mountain Resort, cea mai mare zonă de ski din California şi Nevada. Nu lipsesc nici sporturile nautice sau căţărările pe stâncile golaşe. Ai nevoie doar  de un cont cu  ceva dolari şi mult curaj.

Garda

Italia

Suprafata:370 kmp; Ad. max: 346 m.

Originea depresiunii: glaciara

Pe versantul sudic al Alpilor, in zona de contact cu Campia Padului, se afla cel mai mare lac al Italiei, situat intr-o vale modelata de ghetarii din pleistocen. Peisajul, foarte variat, se schimba de-a lungul celor 51 km lungime ai lacului, pe masura ce patrunde in interiorul lantului alpin. Tarmul estic este dominat de masivul calcaros Baldo, care atinge 2218 m altitudine, constituind un obstacol in calera  maselor de aer mai reci din nord si nord est. Volumul de apa din lac si adapostul muntelui creeaza un climat bland, ceea ce permite dezvolatarea optima a pomilor fructiferi(maslini, duzi, smochini, lamai, vita de vie).  In lac, se varsa raul Sarca, ce izvoraste din masivul Adamello, cu altitudinea de 3554m, acoperit spre varf cu zapezi vesnice. Scurgerea catre fluviul Pad se face prin raul Mincio, asigurandu-se astfel o primenire continua a apelor si conditii bune de dezvoltare a crapului, a pastravului si a altor specii de pesti.

Lacul Garda se remarca in primul rand prin atmosfera sa relaxanta de vacanta avand:
* asezari linistite si cu influenta medievala.
* vile si gradini frumoase.
* un climat mediteranean,  o apa albastra si o vegetatie abundenta intr-un relief variat.
* o gama bogata de posibilitati de distractie si sport. Se poate practica windsurf , scufundari, seiling.
* o infrastrucrura bine dezvoltata, cu un serviciu turistic de buna calitate, permitand in acest fel un lung seson turistic.

Pintre cele mai cunoscute statiuni de vacanta de pe malul Lacului Garda putem mentiona: Sirmione, Lazise, Peschiera, Desenzano, Bardolino, Garda, Riva del Garda, etc.  La mica distanta se afla marile orase italiene: Milano, Venetia, Bologna.

Partea de sud a lacului Garda: plaja Sirmione

Plaja din Sirmione este excelenta pentru inot. Aici veti gasi cea mai curata si clara apa a lacului. Calitatea apei este periodic controlata si certificata. Plaja este constituita din stanci mari, netede si curate. Vederea este de o frumusete rara: peninsula Sirmione se gaseste exact in mijlocul partii de sud a lacului Garda. Sunt multe alte plaje in partea de sud a lacului, de la Desenzano la Peschiera: multe dintre ele sunt frumoase, insa nici una nu se poate compara cu plaja din Sirmione, in special datorita calitatii apei.

Partea de vest a lacului Garda – Plaja Manerba

Coasta de vest a lacului Garda se bucura de soare mai devreme dimineata, comparativ cu coasta de est, in timp ce dupamasa in unele locuri, majoritatea plajei este sub umbra, chiar si la ora 4 p.m.Aceasta se datoreaza faptului ca muntii sunt chiar in spatele plajei. Plajele sunt constituite in general din pietre mici iar apa e curata daca nu stai prea aproape de sate sau campsit-uri.

Coasta de est a lacului Garda- Plaja Punta San Vigilio

Coasta de est a lacului Garda beneficiaza seara de soare, cateva ore in plus comparativ cu coasta de vest. Plaja este in general constituita din roci mici si foarte subtiri. Lacul devine foarte adanc la numai cativa metrii de coasta. Cele mai frumoase plaje, deloc aglomerate, pot fi gasite de la Punta San Vigilio la Torri del Benaco.

Finger Lakes

S.U.A.

Originea depresiunilor: glaciara

Denumirea a fost sugerata de configuratia si dispunerea celor 11 lacuri sub forma degetelor de la o mana. Acest grup de lacuri(Conesus, Homiock, Canadice, Haneoye, Canadaigua, Keuka, Seneca, Cayuga, Owasco, Shaneateles si Otisco) este situat in nord-estul S.U.A – statul New York. Desi sunt situate in unitatea de platforma a scutului laurentian, care a fost acoperita de calota glaciara, totusi, eroziunea s-a canalizat mai mult pe vaile preexistente, dand impresia unor ghetari de vale, asemanatori cu cei din zona alpina. In cele 22 de vai glaciare se gasesc 11 lacuri, alcatuind un peisaj lacustru, care nu se mai intalneste decat in Marea Britanie, in Lake District, dar unde lacurile sunt dispuse radiar, ca spitele unei roti. Cele mai mari si mai adanci lacuri din acest grup sunt : Seneca – 170 kmp si 188,4 m si Cayuga – 170 kmp si 132,6m. Regiunea Finger Lakes joaca un important rol istoric, cultural, industrial si agricol in statul NY. Este una dintre regiunile frumoase, cu numeroase parcuri, statiuni blaneoclimaterice, livezi, vii, gradini de zarzavat si legume.

The Finger Lakes are an ideal destination, drawing countless visitors to the natural, scenic beauty of the region. From watersports to wineries, the Finger Lakes region of New York state has unlimited appeal. The region is steeped in history and tradition, and the landmarks and museums in the Finger Lakes document this history well. From the Glenn H. Curtiss Museum to the Mark Twain Study, history buffs are in for a treat. Anglers and sportsmen will find more prime fishing spots than they can visit. And wine lovers will enjoy touring the many wineries and vineyards that make the Finger Lakes Wine Trails famous.

Share

Lacuri celebre (IV)

Biwa

Japonia

Suprafata: 690 kmp; Ad. max 96 m

Originea depresiunii: tectonica

Cel mai mare lac ca suprafata din Japonia este situat in Insula Honshu, in portiunea cea mai ingusta, intre golful Wakasa, in Marea Japoniei, si Ise, in Oceanul Pacific. Lacul este legat printr-un canal cu raul Joda si, mai departe, cu Golful Osaka, in partea sudica.  Lacul Biwa si lanturile muntoase de inaltimi mijlocii(varfurile Ibuki, Hiei, Shimedaki) alcatuiesc una dintre cele mai pitoresti regiuni din cea mai mare insula japoneza. In apele lacului de dezvolta cca 490 de specii de plante si peste 600 de specii de animale, fauna piscicola fiind deosebit de bogata(reprezentata in principal de pastrav si crap-numai in aces lac se gasesc cca. 50 de specii si subspecii).  Productia anuala de peste este de cca. 3320 tone. Nu departe de malul lacului se afla orasul Kyoto,  care a fost capitala Japoniei intre anii 794-1868.  Pastrator al multor monumente de arhitectura japoneza, al gradinilor decorate de artisti vestiti ( Palatul Imperial, palatele si gradinile curtii Katsura, gradinile Ginkakuji, Shisenkaku, numeroase manastiri si temple budiste si shintoiste), orasul Kyoto ( supranumit si „capitala linistei si pacii” ), impreuna cu lacul Biwa, reprezinta una dintre cele mai vizitate regiuni din Japonia, alaturi de cea a muntelui sacru Fuji-san.

Lacul Biwa este cunoscut  si pentru culturile de perle. Numele lacului trimite la lăuta biwa a cărei formă este asemănătoare cu aceea a lacului.  Biwa este unul dintre cele 10 cele mai vechi lacuri confirmate din lume. Este o sursa de apa potabila pentru 14 milioane de persoane. 37 milioane de oameni viziteaza anual acest lac.

 

Bolsena

Italia

Suprafata: 114,5 km; Ad. max: 146 m

Originea depresiunii: vulcanica

Este situat in partea centrala a Italiei, in regiunea Lazio, si ocupa o depresiune de tip caldeira. Peretii acestei caldeire au inaltimi mici(300 m fata de nivelul lacului) si sunt fragmentati de eroziunea apelor curgatoare. In prezent, lacul Bolsena este drenat de raul Marta catre Marea Tireniana. Apa lacului este dulce, permitand dezvoltarea ihtiofaunei. Pe tarmul nordic al lacului este orasul cu acelasi nume, Bolsena, bogat in vestigii arheologice si istorice. Orasul este dominat de un castel datand din sec. al 13-lea, de biserica St. Christine, renumita prin “miracolul” Bolsena; legenda spune ca, in 1263, “o picatura de sange ar fi aparut pe ostie”. Tot aici, s-au descoperit urmele orasului etrusc Volsinies, de unde vine si cel de-al doilea nume al lacului, precum si o asezare din perioada bronzului si o necropola villanoviana, datand din sec. al 7-lea i. Hr.

 

Sevan

Armenia

Suprafata: 1416 kmp; Ad. max: 98,7 m

Originea depresiunii: tectonica

” Magnifica oglinda albastra a lacului este aidoma unei bucati de cer coborat si cuibarit intre munti”. Asa descrie Maxim Gorki lacul Sevan, situat intre culmile Caucazului Mic, la 1916 m altitudine. Intr-adevar, apele lacului, cu o mare transparenta(peste 22 de m), impreuna cu reflectarea imaginii culmilor muntoase inalte si golase din jur(vf. Azdaak – 3597 m, vf.  Sachdag – 2901 m) capata culoarea descrisa de marele scriitor. Tarmul lacului este constituit din lava si travertin, iar fundul lui, din nisipuri si maluri; pe o mica portiune, sub 50 de m adancime, substratul contine cristale de carbonat de calciu. Fundul cu “zona cristalelor” constituie o trasatura distincta  a lacului Sevan. Climatul lacului si al imprejurimilor are o nuanta subtropicala, cu toate ca se gaseste la 1916 m altitudine. Datorita climatului bland, rareori ingheata toata suprafata lacului. Din 1833 se mentioneaza numai de 8 ori inghet generalizat pe lac si aceasta, curios, nu se produce in ianuarie, cand temperatura este mai scazuta, ci in martie, atunci cand se epuizeaza rezerva de caldura din apa.

Fauna si flora lacului sunt constituite din 360 de specii de plante si 165 de specii de animale, multe dintre ele fiind endemice. Aici au fost aclimatizate specii de peste alb, din lacurile Ladoga si Ciud, in perioada  1924-1927. Productia de peste este mare, dar, in mod deosebit, Sevanul este renumit prin pastravul Iskhan, din care anumite exemplare ajungeau, inainte de coborarea nivelului, la 10-16 kg. Productia anuala de pastravi Iskhan este de 1000 de t.

Lacul Sevan a devenit unul dintre cele mai renumite lacuri de recreere din Armenia, datorita peisajului, aerului proaspat de munte, abundentei zilelor calde si insorite, excelentelor plaje si apelor minerale. Prezentul se imbina cu trecutul intr-un mod firesc, arheologii descoperind pe Peninsula Artanis(initial insula), dupa  coborarea nivelului lacului, numeroase cimitire si obiecte ale unei culturi materiale vechi, printe care si cea Cyclopeana, ceea ce indica faptul ca, in trecut, nivelul lacului era mai coborat. Tot pe peninsula se afla doua biserici si monumente din sec al 9-lea. Lacul Sevan, impreuna cu zona inconjuratoare, a fost declarat rezervatie naturala in 1978, avand o suprafata de 1700 kmp.

 

 

Share

Lacuri celebre (III)

 

 

 

Marea Moarta

Israel, Iordania

Surprafata:1020 kmp; Ad. max 398 m(433 m?)

Originea depresiunii: tectonica

Aflata la cea mai mica altitudine de pe Terra, suprafata neteda de apa a Marii Moarte – de fapt un lac interior – este strapunsa ici-colo de coloane de sare. Pe alocuri , bucati mari de sare plutesc asemenea unor aisberbuguri ce se faramiteaza. Acest tarm aproape lipsit de viata este scena pe care s-a petrecut istoria biblica a sotiei lui Lot. Privind inapoi, spre prapadul ce lovise Sodoma si Gomora cu foc si pucioasa , femeia a fost pe loc transformata in stanca de sare. Unii arheologi considera ca cele 2 cetati zac si astazi sub apele putin adanci din zona de sud a marii.
Aflat la 398 m sub nivelul marii, lacul este situat la extremitatea vaii Iordanului, la nord de Marele Rift African. Pe alocuri, apele Marii Moarte au o adancime de 400 m, acolo fundul ei aflandu-se la 0,8 km sub nivelul marii. Marea Moarta are o lungime de aproximativ 80 km, masurand 18 km in cel mai lat punct al sau.

Lacul este impartit in doua de peninsula El Lisan : partea din nord este mai mare si mai adanca, iar in cea sudica – adanca in medie de numai 6 m – se afla coloanele de sare. Acestea reprezinta de fapt partea superioara a uni strat de sedimente a caror depunere a inceput cu peste 2 milioane de ani in urma. Apa Iordanului si a altor rauri mai mici s-a evaporat rapid in arsita zilelor de vara, in care temperatura trecea de 50 de grade, lasand pe fundul lacului resturi de argila , nisip, sare si ghips. In iernile foarte umede in Marea Moarta zilnic se varsa 6 milioane tone de apa. In lipsa evaporarii, nivelul lacului ar fi crescut cu circa 3 m in fiecare an. De la inceputul secolului XX insa, nivelul apei a scazut, in parte ca urmare a climei in schimbare, dar si din cauza ca Israelul si Iordania scot apa pentru irigatii din Iordan si din celelalte rauri care se varsa in lac. Plantele si animalele sunt rare aici. Doar cateva organisme unicelulare supravietuiesc in apa Marii Moarte, al carei continut de sare este de 6 ori mai mare decat cel al oceanelor.  Regina Cleopatra a Egiptului a obtinut exclusivitate pentru producerea cosmeticelor si produselor farmaceutice din extractele de la Marea Moarta, dupa ce Marc Antoniu a cucerit zona de dragul ei. Caravanele sale de camile  strabateau desertul Sinai pentru a aduce extractele minerale si mal din Marea Moarta.

Nabateenii au descoperit valoarea bitumului folosit de egipteni la imbalsamarea mumiilor.

Aristotel a scris despre valoarea terapeutica a apei sarate din mare. Romanii isi tratau anumite boli de piele in apele sarate ale Marii Moarte(ei au denumit intinderea de apa Lacus Asphaltites – Lacul de Asfalt – deoarece plajele din jur si fundul sau este tapisat cu o crusta de saruri de culoarea asfaltului).

Regiunea inconjuratoare este, in general, dezolanta. Versantii grabenului, constituiti din roci tari, apartin muntilor Iudeii – in vest, Moabit – , in est si sunt lipsiti de vegetatie. Nu departe de tarmul Marii Moarte, la 2 km vest, in pestera de la Qumran s-au descoperit in 1947 documente, vase de lut, resturi ale unei culturi materiale care totalizeaza in jur de 40.000 de fragmente de suluri de piele cu o vechime de peste 2000 de ani. Tot pe versantul vestic al lacului se gasesc ruinele cetatii Masada, renumita prin rezistenta “zelotilor” la asediul armatei romane(anii 66-73 d.Hr.).

Izvoarele calde si temperatura ridicata a lacului tot timpul anului au determinat valorificarea balneoterapeutica a acestuia.  Dintre statiuni se evidentiaza En Gedi, o adevarata oaza.

Este socotit cel mai mare loc de tratament natural. Are 330 de zile insorite pe an. Este apa cea mai sarata si bogata in minerale de pe planeta.

 

Akan

Japonia

Suprafata: 13 Kmp; Ad. max: 45 m

Originea depresiunii: vulcanica

In partea nord-estica a insulei Hokkaido, intr-un crater vulcanic de tipul caldeirei, strajuit de doua varfuri vulcanice, Oaka-dake(1371m) si Meakan-dake(1503m), se gaseste lacul Akan, cel mai cunoscut din Japonia. Popularitatea lui se datoreaza unei alge numita de japonezi “marino”, care are dimensiuni cuprinse intre 20 si 30 cm si care este cunoscuta in botanica sub numele de Cladophora sauteri. Guvernul japonez a declarat alga ” Natural Treasure” in 1921. In 1950 s-a organizat prima editie a Festivalului Marino, iar de atunci manifestarea se desfasoara anual, pe durata a trei zile, in luna octombrie.

Dezvoltandu-se pe fundul lacului, ea apare la suprafata numai atunci cand apa este perfect linistita si luminata de razele soarelui.  Dupa cum era de asteptat, planta, impreuna cu lacul Akan, are o legenda. Se spune ca, intr-un sat aflat aproape de lac, locuit pe timpuri de populatia ainu, traia o fata, Marino, care iubea un baiat sarac ca si ea. Cand totul era pregatit pentru nunta tinerilor, apare un samurai din castelul de pe malul lacului Akan si o rapeste. Marino, in disperarea ei, s-a aruncat in lac, transformandu-se in floare.

Atunci cand timpul este frumos, iar apa linistita si calda, marino se ridica la suprafata sa-si revada iubitul. Acesta planta, cu ecologia ei deosebita, dar invaluita in leganda, a reusit sa atraga foarte multi vizitatori, oamenii calatorind sute si mii de kilomentrii din intreaga puzderie de insule nipone ca sa o vada pe Marino. Cei care au aceasta sansa se intorc acasa fericiti si cu credinta ca totul le va merge bine. De aici si denumirea de “Lacul fericirii” sub care mai este cunoscut in Japonia. Mirajul lacului, bogatia floristica(padurile vesnic verzi, rhododendronii, azaleele), faunistica(ursii, cainii enot, iepurii albi) si relieful vulcanic au dus la delimitatarea in aceasta regiunie, inca din 1934, a Parcului National Akan cu o suprafata de 87.500 ha.

 

Ness(Loch Ness)

Marea Britanie

Suprafata: 56,4 kmp; Ad. max: 230 m

Originea depresiunii: tectono-glaciara

Acest lac ocupa partea nord-estica a santului tectonic scotian Glen Mor. Este al doilea lac ca adancime din Scotia, dupa Loch Morar, cu 310m, dar cu cel mai mare volum de apa dulce dintre toate lacurile din Marea Britanie(7,2 km3). Loch Ness face parte integranta din renumitul Canal Caledonian, axat pe falia Glen Mor, care leaga Marea Nordului de Oceanul Atlantic, mai precis Moray Firth cu Firth of Lorne.

Tarmurile lacului nu sunt prea ospitaliere. Tarmul nord-vestic este impadurit si, tot aici, este amplasata o sosea moderna ce leaga localitatile Fort Augustus-din capatul sud-vestic al lacului – si Iverness, din partea nord-estica, la iesirea din Canalul Caledonian in Moray Firth. La poalele padurii si pe tarmul lacului se gasesc ruinele castelului Urquhart.

Loch Ness isi leaga renumele de “existenta” in lac a unui animal iesit din comun, ca forma si marime, care a fost numit Loch Ness Monster sau prescurtat Nessie.  Cu toate ca prima data a fost mentionat intr-o cronica aproximativ din anul 565, valva cea mai mare s-a produs in secolul 20, incepand din anul 1933, ca urmare a relatarilor facute de mai multe persoane – exploratori, amatori si chiar oameni de stiinta. Prima descriere mai detailata dateaza din 1934 si apartine lui Alex Campbell, inspector din industria pestelui si “martor ocular” al aparitiei acestui monstru: “un cap turtit de reptila pe un gat de lebada se inalta la 2 m deasupra apei, trunchiul negru, curbat, avea o lungime de cel putin 9 m”. De atunci, numerosi curiosi si exploratori de diferite pregatiri au intreprins investigatii pe Loch Ness pentru surprinderea monstrului. Rezultatele sunt extrem de controversate, unele confirmand, altele infirmand total existenta unui asemenea animal. S-a incercat sa se explice si “baza materiala” a acestor aparitii ale monstrului, punandu-se accentul pe particularitatile lacului, cu seisele si mirajul produs in timpul iernii si al primaverii.

In legatura cu acest monstru, profesorul de biologie Roy Mackal de la Universitatea din Chicago crede ca este vorba de o molusca gigantica, un hibrid intre o specie de animal necunoscut si un melc supradimensionat. In ultimii ani, Loch Ness a fost supus unor cercetari intensive cu aparatura moderna fara sa se ajunga la un rezultat promitator. In vara anului 1973, o expeditie americana a obtinut 5 fotografii subacvatice in culori, in care s-ar putea observa cu indulgenta , o coada de peste. Aceste fotografii, puse la un calculator, au dat posibilitatea unor zoologi sa apecieze ca este vorba de coada unui animal submarin de mari proportii.

Din toata valva produsa asupra monstrului din Loch Ness a castigat turismul. Dintr-o regiune mai putin cunoscuta si cercetata, astazi, in sezonul estival, lacul a devenit un adevarat loc de pelerinaj.  Alti frati ai lui Nessie: in Japonia s-a creat un Kussie, in lacul Kutcharo, iar in Columbia Britanica “a aparut” un Ogopogo, in lacul Okanagan(hilar este ca lacul Okanagan a fost contruit recent de catre om pentru hidroenergie si evident ca un animal preistoric nu avea cum sa-l locuiasca).

Share