Desi initial nu mi-l puteam imagina acolo, am ajuns sa-l inteleg pe Dragos si, intr-un fel chiar il invidiez pentru traiul actual, perfect linistit si sanatos, desfasurat in cadrul idilic al unui satuc de munte, reusind, asa cum bine remarca Silvia intr-un comentariu pe articolul precedent, sa se integreze pana la identificare cu natura patriei.
Nu stiu daca sunteti in asentimentul meu, dar de cand a venit primavara, parca nu mai am stare, tot ce-mi doresc e sa ma plimb pe aleile umbroase ale parcurilor, sa fotografiez casutele traditionale romanesti din Muzeul Satului sau speciile exotice de arbori din Gradina Botanica, sa merg la shopping, orice, dar numai sa ies din casa! Am un chef nebun sa simt stropii calduti de ploaie sau sa vad lumea de sub umbrela (atunci cand imi aduc aminte s-o iau cu mine) sa admir constructiile si monumentele deosebite ale orasului, dar poate cel mai mult imi place sa ma relaxez pe o terasa cocheta si discreta in compania unui frappe delicios de alune de padure.
Insa nu toti gandesc ca mine. De exemplu, Continuă să citești Admiram spectacolul strazii?
