Răbdarea mea e pusă la grea încercare zilele astea. Știu că e mult prea curând pentru o schimbare dramatică în peisaj, dar DSLR-ul meu zace prăfuit pe un raft și din când în când mă roagă să-l pun și pe el la treabă că prea se plictisește. Eu, fată miloasă, îi fac pe plac. Ieri am ieșit cu el în parc pentru a surprinde amprenta noului anotimp asupra vegetației. Doar că, aici, stupoare! Aparatul meu a văzut iar verde în fața ochilor lentilei. Și nu roșu cum și-ar fi dorit pentru că de culoarea specifică verii s-a cam săturat… Dovada, mai jos, în articol.
În timp ce-mi aștept pictorul favorit să mă uimească cu talentul lui nemaivăzut, mă bucur de noul program de lucru. De fapt e puțin spus, radiez de fericire. Și cum acest sentiment îmi este destul de străin, profit de ocazie să-l strig în toate zările. Și să-l împărtășesc și cu voi, aici, pe blog.
Iată cum arăta o zi din viața mea anul trecut: Continuă să citești Aștept pictorul!
