O explozie de puritate, vitalitate și gingășie, covorul infinit, țesut delicat în culori intense, miresme îmbătătoare, proaspete și acorduri vii, sprințare, în văzduh. Visam de câțiva ani să surprind în imagini atmosfera de început de primăvară, să admir, să mă bucur și să imortalizez micii vestitori ai anotimpului renașterii, ghioceii, brândușele și viorelele.
Am sperat la o rază de soare care să-mi ușureze misiunea, dar nu am avut parte de ea. Babele, altădată teribil de capricioase, acum au uitat de fițele marcă înregistrată și au avut un comportament bizar, parcă tras la indigo, pentru că debutul lui martie ne-a adus doar ploaie din belșug și o vreme rece, mohorâtă.
Și mi-am zis, dacă nu acum, atunci când, așa că m-am avântat, îmbrăcată total necorespunzător, spre locul unde bănuiam că ar trebui să găsesc diafanele floricele albe, galbene și albastre. Și erau acolo, nu mă înșelasem, mă așteptau fremătând, iar sufletul îmi tresălta de încântare și emoție ori de câte ori îmi ieșeau în cale, însă a fost mai greu decât mi-aș fi putut imagina vreodată. Pentru că Continuă să citești Semne de primăvară
