Cunoasteti sentimentul acela de totala nauceala, cand te simti efectiv pierdut in spatiu?
Ieri dimineata, la serviciu, o colega m-a intrebat daca nu stiu din intamplare un centru de reparat aparatura foto. Era vizibil intrigata, chiar suparata, si pana la sfarsitul programului toti colegii au aflat povestea Canonului ei drag. Ce se intamplase de fapt? Tipa este “fericita” posesoare a unei camere foto de care se simte foarte atasata datorita valorii ei sentimentale inestimabile. Care, curat ghinion, saptamana trecuta, in excursie fiind, pe creasta semeata a unui masiv calcaros, a lasat-o cu ochii in soare, caci a refuzat sa mai faca poze. Iar cu aparatele astea nu te joci, sunt incapatanate rau, mai ceva decat oamenii. Cand zice el nu, pai nu e chip sa-l faci sa se razgandeasca. Ciudat insa, problema se manifesta doar la exterior, mai precis, in loc de imaginea surprinsa, apare ecranul alb, in casa insa, pozele ies impecabil. Eu i-am sugerat sa-si cumpere altul, pentru ca oricum aparatul este antic si de demult, insa ea nu vrea sa renunte cu niciun chip la obiectul mult iubit. Dar nimeni nu a stiut s-o ajute cu un sfat, iar eu ma bucuram in sinea mea ca am un Canon aproape nou si functionabil. Chiar il laudam ca desi am realizat cu el aproape 7000 de fotografii, nu da semne de oboseala.
Nu dadea…pana aseara cand Continuă să citești Cand nu mai esti om
