Asa as putea caracteriza, metaforic, inceputul lui 2013. Un an care a debutat cum nu se putea mai dezastruos pe toate planurile vietii mele. Dar s-o luam metodic:
Profesional
Nimic nu anunta bomba ce urma sa cada. Si ne-a lovit crunt, din plin, iar efectul a fost devastator, joia trecuta. Initial am crezut ca e doar o gluma proasta, dar uluiala ne-a cuprins vineri cand socul si teroarea ni s-au cuibarit in inima. Se anunta un soi de examen, nu stiu cum altfel sa-l numesc, care trebuia pregatit ca la carte si trecut cu magna cum laude. Niste persoane cu functii inalte au dat un fel de lege la inceputul anului, pentru a-si justifica salariul, iar noi eram vizati. De vineri nu mai stiu ce e acela somn, nu mai cunosc semnificatia cuvantului odihna. Stresul este omniprezent si atotstapanitor. Ma simt hartuita si haituita de sefii cei mari, care par a avea o satisfactie deosebita cand isi chinuie subalternii. Am avut de intocmit mai multe proiecte, am muncit enorm, am cheltuit o gramada de bani si ieri am trecut cu emotii mari printr-o serie de examene. A fost o zi epuizanta, la sfarsitul careia m-am simtit mai suparata si mai nervoasa ca niciodata. Si mi-am adus aminte de o vorba mare rostita de un coleg de-al meu prin iarna lui 2012: “schimbarea guvernului, bucuria nebunilor”. Cred ca initial era vorba de Continuă să citești Inceput de infarct
