…si contrar asteptarilor nu e unul fericit. Nostalgie, regrete si o imensa tristete port in suflet acum, la final. In seara asta, in timp ce editam cateva fotografii, gandul mi-a zburat la tot ce-a fost si nu va mai fi niciodata, iar ochii s-au umplut de lacrimi grele ce mi-au invadat obrajii fierbinti.
Deja imi este dor de ei.
Poate parea bizar, inexplicabil, absurd, dar e atat de real. Dupa ce aproape un an de zile m-am lamentat prin articole cat de greu imi este la serviciu, cat stres si oboseala acumulez zilnic, cati nervi si cate suparari se abat ca niste nori negri asupra unui biet muritor, iubitor de pace si senin, iata ca acum, cand ma aflu pe picior de plecare de la actualul loc de munca, realizez cat de mult mi-a placut de fapt, cat de frumos a fost. Si cat de mult imi va lipsi totul. Imi dau seama ca a fost unul din cei mai buni si linistiti ani din cariera mea si o sa va explic indata motivele. Continuă să citești Inevitabil se apropie sfarsitul…
