Ce faci atunci când nu ai chef de nimeni și de nimic? Când nu știi exact ce se întâmplă, de unde vin și de ce te copleșesc stările de confuzie, dezamăgire și lehamite maximă? Sau știi exact, dar efectiv nu ai cum să îndrepți situația. Și, ironia sorții, tot ce ai vrea în acel moment este să strigi adevărul în gura mare, dar îți dai seama că e inutil s-o faci. Te-ai lupta cu morile de vânt.
Și atunci pleci departe de ei. De oameni, de facebook, de blog, de tot. Evadezi. Un timp mai lung sau mai scurt cât să uiți și să-ți revii. Să meditezi suficient pentru a lua o decizie, pentru a nu mai simți frustrarea. Un respiro binevenit în care să-ți umpli sufletul cu liniște și frumos. Ai nevoie ca de aer de un refugiu. Și unde găsești un astfel de loc tămăduitor unde starea de bine e omniprezentă? În sânul naturii, evident. Unde altundeva?
Tânjeam de ceva vreme după Continuă să citești Refugiul
