O să vă surprindă, poate, mai ales pe cei care știți cât de “dragă” îmi este mie iarna, dar abia aștept să ningă ca-n basme, să ies la fotografiat prin orașul meu, chit că nu e nici frumos, nici spectaculos sau pitoresc. Cert e că de câteva zile am un chef nebun de pozat și nu prea am ce. Azi de dimineață am surprins un mândru răsărit de după blocurile gri, dar nu îndrăznesc să vi-l arăt.
În schimb am rămas datoare cu ultimele imagini de octombrie, realizate în cel mai mare parc bucureștean. Am plecat decisă să imortalizez primul meu apus de soare cu DSLR-ul din dotare.
Cum a fost plimbarea pe aleile Herăstrăului? Stranie, dar revelatoare, pentru că a fost întâia oară în viață când nu m-am putut concentra la activitatea desfășurată. Gândurile mi-au zburat haihui și curând am realizat că parcul este ultimul loc din lume unde vreau să mă aflu, că nu-mi stă capul la fotografiat, dar, totodată, m-a ajutat enorm să-mi dau seama ce-mi doresc cu adevărat. Deci, am cutreiarat cu folos, am cugetat intens și am izbutit, chiar și în aceste condiții vitrege, Continuă să citești Reflexii autumnale în Herăstrău
