A trecut ceva timp de când n-am mai venit cu nimic nou pe blog. Am dat vina pe astenia de toamnă, pe serviciul stresant, pe blogosfera din ce în ce mai goală și mai nepăsătoare la frământările mele. De fapt, nu am mai avut chef de scris, am lenevit și am așteptat să mi se întâmple ceva demn de a fi relatat într-un articol. Lucru, care, evident, nu s-a întâmplat.
Este foarte greu de trăit cu sentimentul de vinovăție. Te macină neîncetat, te chinuie noaptea, transformându-ți visele în coșmaruri. Până când, sătul de acest soi de tortură, renunți la introspecții și sinceritate și cauți un țap ispășitor.
Găsirea unor vinovaţi, alţii decât noi înșine, pare sport național în România. Niciodata nu suntem noi de vină! Iar consecințele se văd cu ochiul liber. Nu e mai simplu să dăm vina pe contextul politic și economic, pe criză, pe tranziție, pentru sărăcia în care trăim? Pe arbitrii când pierdem un meci? Pe metabolismul leneș când ne îngrășăm? Pe caniculă când Continuă să citești Niciodată nu suntem noi de vină