Ca m-am mutat la tara, cred ca v-am mai spus. Unul din motivele pentru care am facut acest pas periculos in existenta mea a fost ca n-am avut rude apropiate la tara. N-am avut pe cineva care sa traiasca din lucrarea pamântului sau din cresterea animalelor, un taran adevarat. Simteam ca sunt incomplet, ca am sarit o etapa importanta, voiam sa vad cum e, sa traiesc si eu munca grea de care am fost invatat la scoala când studiam poeziile lui Goga sau de care ne tot povestea Sergiu Nicolaescu si alti pupincuristi si lingai ai regimului comunist in filmele lor de doi bani, alea cu ingineri, doctori sau mai stiu si eu ce intelectuali care aleg ei liber sa construiasca socialismul in cadrul satului plin de lipsuri, nu in cadrul orasului plin de tentatii mic burgheze. Sa ma scol cu noaptea in cap, sa muncesc pe brânci zi-lumina si seara abia sa ma mai târasc de atâta dat la sapa.
Asadar….
Luni dis-de-dimineata ies sa-mi curat un pic livada de salcâmii care tind sa mi-o invadeze. Numa’ bine ce-mi duc la locul cu pricina uneltele, ca aud: Continuă să citești O zi de munca in Tauti
