Categorie: De suflet

Veșnic în căutare de pace și frumos, am avut ieri o surpriză de proporții. Am realizat cu uimire că eram în stare să merg până la capătul pământului pentru visul meu și când colo el mă aștepta cuminte chiar la o aruncătură de băț de casă.

Am ajuns până în Transilvania s-o descopăr și ea, frumuseţea, era chiar lângă mine. Am găsit-o și mi-am umplut sufletul chinuit cu stropul necesar de liniște și optimism. Pentru anul care vine.

Trebuie să vă mărturisesc că înainte de ziua de ieri îmi era o teamă groaznică de 2015. Tremuram doar la gândul că 2014, care cu o singură excepție, accidentul tatălui meu (soldat totuși un un final fericit) a fost unul extraordinar de bun, va fi înlocuit cu un altul care îmi va lua tot ce am realizat cu atâta migală. Pur și simplu nu puteam să stăvilesc frica de nou, de eșec. Când construiești ceva atât de greu, când muncești zi și noapte ca să reușești, vrei să-l păstrezi cât mai mult timp lângă tine. Nu vrei să se întâmple nimic, nu vrei să se schimbe nimic. Și sunt conștientă că 2015 Continuă să citești Winter dream

I’d rather be hated for who I am than be loved for who I’m not. Kurt Kobain

Sunt lucruri care ne colorează și înseninează existența, activități și gesturi mici care ne aduc pacea și frumosul în suflet, care ne fac fericiți: o carte bună într-o seară relaxantă de toamnă târzie, o ceașcă de ceai aromat și fierbinte la gura sobei, o plimbare romantică prin parc, o discuție antrenantă cu un prieten drag. Dar, pentru că în lume trebuie să existe un echilibru, sunt și lucruri care ne fac viața imposibilă, care ne întristează, care dor și care ne frustrează. De mai mică sau de mai mare amploare, mai mult sau mai puțin importante, constantam că pur și simplu ne enervează, ne scot din sărite, le găsim insuportabile.

Pe unii, spre exemplu, îi deranjează cumplit corupția din România. Îi supără faptul că anumiți  indivizi se îmbogățesc nepermis de mult și de rapid, că din cauza lor trăim noi, cei mulți și cinstiți, în sărăcie lucie și nu progresăm. Și nu fac altceva decât să stea tolăniți Continuă să citești Crimă și pedeapsă

http://www.youtube.com/watch?v=jn-95OR2N0o

“Pe aripi de vânt mă arunc
Dar tu mă prinzi şi mă săruţi flămând
Aşa poveşti numai în filme sunt
Cu tine-adorm şi mă trezesc în gând!”

Incontestabil, românul s-a născut poet. Iar gândul că într-o bună zi vom ajunge scriitori celebri ne încolțește în minte încă din anii adolescenței. Câți dintre noi nu visam să ajungem cunoscuți în toată lumea, ascundeam prin sertare timide încercări literare sau prezentam profesorului de română, emoționați, cu mândrie, prima noastră poezie?

Apoi lăsăm visurile și începem să trăim. Și viața ne ia prin surprindere, totul e nou, năvalnic, năucitor, greu de imaginat și uneori de suportat, ne oferă povești dulci sau amare de dragoste, drame care lasă urme adânci, inimi zdrobite, speranțe deșarte, decizii drastice, împliniri și regrete, despărțiri și împăcări, nopți albe învelite în lacrimi fierbinți de dor, momente de fericire supremă, dar și multe deziluzii. Experiențe complexe se succed ca într-un carusel care nu se mai oprește…

Până într-o zi când Continuă să citești O viaţă ca-n filme

“Something in your eyes was so inviting, something in your smile was so exciting, something in my heart told me I must have you!”

Întru în birou, iar persoana din fața mea mă invită să mă așez și să completez niște formulare. Îmi pune pe masă vreo zece foi, îmi da câteva indicații rapide și mă avertizează că trebuie să plece, dar se va întoarce.

Îmi vede privirea ușor pierdută și încearcă să mă liniștească:

-E ușor, o să vă descurcați.

Nici nu apuc să mă dezmeticesc și să-mi scriu numele pe două dintre chestionare că omul apare iar lângă mine. Mă anunță senin că mă va ajuta el să răspund la seria interminabilă de întrebări, tot ce trebuie să fac e să i le citesc cu voce tare.

Totul se desfășoară într-o atmosferă sobră, oarecum protocolară. Dintr-o dată, nu știu exact cum, ajungem să discutăm despre profesia mea. Mă trezesc că-i povestesc pe unde am mai lucrat, el îmi mărturisește cât de bine cunoaște locurile și oamenii respectivi, apoi mă întreabă ceva mai personal și atmosfera începe să se destindă.

Văzând schimbarea bruscă de atitudine, prind curaj și mă relaxez.

Pentru prima dată mă uit la el și realizez că stau de vorbă cu un bărbat. Un bărbat brunet, atractiv care Continuă să citești Ce-ar fi fost dacă?

Ne-a luat prin surprindere cu rezultatele incredibile, cu o evoluție fulminantă în clasamentul WTA, ajungând să fie cunoscută, în scurt timp, de întreaga planetă. O tânără ambițioasă, muncitoare, care a reușit la o vârstă destul de fragedă să cucerească tenisul mondial și inimile noastre.

Ea a îndeplinit visul oricărei fetițe îndrăgostite de tenis, care, antrenându-se zilnic pe terenul cu zgură din cartier își dorește să participe la competiții importante pe care să le câștige, să-și dedice întreaga viață acestui sport. Așa eram și eu în urmă cu mulți ani, când mă uitam cu nespusă admirație la Steffi Graf sau Monica Seleș și speram să ajung ca ele, iar după terminarea carierei să devin antrenoare. Evident că nu s-a întâmplat nimic din toate astea, însă am rămas să urmăresc tenisul, de la televizor, până acum câțiva ani (2007-2008) când interesul pentru el a murit brusc.

Dar ea l-a resuscitat și, iată-mă azi, nerăbdătoare s-o urmăresc în toate turneele la care participă, privind la calendar cât mai e până la Cincinnati, New Haven sau U.S. Open.

Am tot vrut să scriu despre performanțele ei remarcabile imediat după Roland Garros sau Wimbledon, dar, așa cum știți, câteva treburi care necesitau urgentă rezolvare m-au ținut departe de online. Ați văzut cum mângâie mingea, ce trasee și unghiuri perfecte găsește pentru loviturile câștigătoare? Ați observat cât de firesc pare tot ce face ea pe terenul de tenis? Ce mental puternic are, câtă determinare și Continuă să citești O gură de aer proaspăt

Simt iminența sfârșitului și tristețea mă copleșește. Deja s-au instalat regretele, deja mi-e dor de tot ce a fost, de tot ce am avut. Am ajuns iar la capăt de drum, am rămas iar cu mâinile goale, am pierdut iar tot ce am clădit cu atâta migală. Sunt iar cu bolovanul la polalele muntelui gata de urcuș. Cineva m-a blestemat să am soarta lui Sisif și eu îmi urmez intocmai destinul.

A fost un an fabulos. A fost exact cum mi-am imaginat, și greu, dar și frumos. Am întâlnit oameni minunați care mi-au permis să-mi fac cu pasiune meseria. Și poate cel mai mult mi-a plăcut că totul se întâmpla aproape de casă și nu în vreun cotlon uitat de lume din oraș. Traversam strada și intram în instituție. Ce mi-aș putea dori mai mult ? Stabilitate.

După ea am tânjit dintotdeauna. O himeră după care acum știu că nu mai are rost să alerg. Am luptat, m-am bucurat de o victorie efemeră, dar acum a reînceput războiul. Și e mai aprig că niciodată.

Stresul mă paralizează. Încerc să Continuă să citești My dream job