Niciodată nu am intenționat să-mi transform blogul într-unul de travel. Dar, tot adevărat este și faptul că nici prin cap nu mi-a trecut vreodată că voi călători atât de des încât voi avea material pentru câțiva ani buni (la ritmul meu, adică rar spre foarte rar, cam 3-4 articole pe lună).
Și acum pot să vă explic și de ce am fost forțată să scriu atât de rar. Ei bine, blogul acesta s-a confruntat cu unele probleme tehnice destul de grave. De exemplu, uneori nu puteam nici măcar să intru în articolul proaspăt publicat pentru a face unele corecturi sau modificări (textul dispărea pur și simplu). Era nevoie de niște actualizări, iar eu nu mă pricepeam. În cele din urmă s-a stricat definitiv, am aplelat la un expert, o persoană foarte iscusită și extrem de răbdătoare, căruia îi mulțumesc și pe această cale și astfel am reușit să îmi reiau activitatea.
După cum vedeți am și o temă nouă, cea veche nu mai funcționa deloc, am ales ceva simplu, alb, clasic, sper să vă placă.
Să revenim la călătorii acum. Poate mai mult ca oricine eu, prin prisma meseriei, aveam nevoie să colind lumea-n lung și-n lat . Să descopăr munții, apele, vegetația, procesele și fenomenele, orașele, oamenii și faptele lor, acolo, pe teren, nu din povești, din cărți sau site-uri de pe internet. Să văd cu ochii mei, să înțeleg, să învăț. Doar că, din diferite motive (lipsa banilor, verile ocupate cu studiul, cu examenele), până la un moment dat, am rămas mai mult pe acasă.
Situația s-a schimbat radical prin 2012 când am înțeles că sunt pe drumul greșit și am îndrăznit să iau o anumită decizie. Dacă nu faceam acel pas, dacă nu aveam curajul de a scăpa de viziunea învechită asupra lucrurilor, asupra vieții în general, și acum rămâneam doar cu visatul la Roma, Praga sau Parga.
E adevărat că un rol decisiv l-a avut și norocul. Ulterior, am găsit un loc de muncă extraordinar, bun din toate punctele de vedere, care mi-a permis să mă mișc, să-mi îndeplinesc dorințele. Asta după ani în șir de luptă, de strădanie, de examene, de stres, lacrimi, emoții, umilințe.
Însă, cum o minune nu ține mai mult de trei ani (în cazul meu) în curând va trebui să plec de acolo.
Și vreau să plec definitiv. Vreau să las în urmă tot și să-mi clădesc o altă carieră, în același domeniu, dar cu altă specializare. Pentru că unde sunt eu acum trebuie să fii de zece. Iar eu pot fi de șapte, de opt, uneori chiar și de nouă, dar niciodată de zece.
Niciodată nu m-am gândit că va veni o vreme când va trebui s-o iau de la capăt. Să fac o altă facultate pentru că concurența din domeniul meu este cea mai aprigă din țara. E din nou vremea deciziilor. Și nu mai pot să lupt cu morile de vânt. E timpul să mă adaptez și eu la cerințele societății și chiar dacă sunt conștientă că îmi vă fi greu, trebuie să risc, să iau totul ca pe o provocare și să-mi joc ultima carte.
Știu că dacă reușesc voi fi recompensată cu cel mai râvnit și necesar cadou din viață asta: un loc de muncă sigur, stabilitate financiară.
Și în fond nu sunt singura persoană din lume care este obligată să se reorienteze profesional tocmai când se pregătea de pensie. Sper să nu doară prea tare anii ăștia de reconversie, habar nu am dacă și cum o să mă descurc, dar e singura mea șansă. Nici nu știu ce îmi da puterea asta nemaivăzută, entuziasmul incredibil, poate disperarea?
Vă mărturisesc că îmi era dor să scriu un articol în care să nu trebuiască să inserez fotografii. Articolele de travel sunt foarte frumoase, practic prin intermediul lor îți retrăiești vacanța, îți amintești cu drag de momentele mai speciale, de locurile vizitate, dar sunt epuizante. De cele mai multe ori mă așezam în fața calculatorului la 8 sau 9 dimineața și mă mai ridicăm seara, la 18-19. Uneori continuam și ziua următoare.
Pe de altă parte, recunosc că mi-e tot mai greu să-mi deschid sufletul pe blog. Sunt într-o etapă a vieții în care îmi place să îmi păstrez gândurile, sentimentele, problemele doar pentru mine. Acum pot să-mi rezolv singură dilemele, de fapt nu prea mai am nelămuriri pentru ca m-ați tot ajutat voi cu ele timp de cinci ani.
Dacă ați fost, ați rămas și veți rămâne și în viitor alături de mine, eu vă mulțumesc.
sursa foto: weheartit.com
Neataaa!
Sa fie cu folos noua tema si noile idei de articole :) Cat despre schimbarile profesionale, sunt bune. Schimbarea e buna. Trecem prin viata si realitatile sociale se modifica si uneori ce credeam si simteam acum 10-20-30 de ani nu se mai aplica. Pentru ca acele persoane care eram nu ne mai reprezinta in totalitate. Asa ca fugim catre altceva pentru a ne regasi. Mergi cu ce simti si ai incredere in tine.
Neataaa, Marin ce zici de noua tema, iti place albul? E cam saracacioasa asa, dar mie imi surade simplitatea. 8O :D
Ma rog, o sa ma obisnuiesc si eu, si voi, sper ca ma vei mai vizita in noul format. 8) 8O
Daa, idei de articole sunt, sa vedem daca o sa am si starea de spirit necesara pentru ele. Sau daca noul drum pe care sunt decisa sa pornesc imi va mai lasa timp si pentru scris. :D
Eh, doar stii cat de mult iubesc capricornii schimbarea. :(
De data asta eu fug spre o specializare care imi ofera gramezi de posturi din care eu pot sa aleg fericita si multumita ce imi convine mai mult, ce e mai aproape de casa. Si ce crezi, pot sa iau si 5, nu e musai sa iau mereu 10. Revigorant sentiment, nu?
:D
Eu sunt absolut de acord sa dau examen, dar nu inteleg de ce trebuie sa dau examen de dragul examenului pentru ca posturi nu exista?
Bine zici tu acolo cu realitatile sociale si oamenii care nu ne mai reprezinta, eu sunt dispusa sa fac schimbari, dar nu atat de radicale. Adica eu nu sunt dispusa sa-mi schimb profesia din simplu motiv ca pentru ea m-am nascut. :D
Sa ai noroc in tot ceea ce faci, Nice draga! :wink: 8)
Voi fi alaturi de tine cu sufletul, si sper sa fii bine.Te pup
Merci mult, draga Romy
:*, sper sa ramai alaturi de mine ca am nevoie de multa caldura sufleteasca. Asa in general nu doar pentru aventura pe care urmeaza s-o incep in curand. :-) 8)
Culmea ca nu sunt deloc speriata, mai degraba fericita ca am o noua sansa in viata. O sansa sa nu ma mai chinui.
Cred ca sunt inconstienta!
Te pup si eu! :-)
O sa raman mereu alaturi de tine, Nice draga! :* :wink:
Nu ai de ce sa fii speriata, doar tu esti puternica si reusesti mereu sa faci ceea ce iti doresti.
Te pup. Weekend minunat sa ai :*
Reusesc, nu? :D 8O
Ce revigoranta este increderea voastra in mine. 8) 
:-)
Merci mult, draga Romy, va tin la curent cu desfasurarea ostilitatilor, mai intai trebuie sa ma inscriu si sa dau examenul. Si sa intru. Apoi incepe odiseea vietii mele. Cred.
Sper sa ma descurc la examen. La examene in general. Ca vor mai fi multe de acum inainte. La mine pare ca fiecare zi e un nou examen decisiv.
Te pup, un weekend minunat si tie! :-)
Ce nu ai inteles, Tury, e nevoie sa te ajut cu ceva? :D
8O 
Este okay, foarte fain blogul! :-*
Ah, ma bucur mult atunci. Ma bucur ca iti place suficient de mult ca sa mai treci pe aici. :-)
Să ai baftă cu noua temă! Cel care te-a ajutat cu aranjarea blogului ar trebui să-ți arate și cum se aliniază textele în ambele părți. Asta fiindcă te-ai hotărât să ai și astfel de producții. În cazul în care n-are cine să te mai ajute, îți voi spune eu cum să procedezi. Dar parcă la tema veche aveai textul aranjat așa cum trebuie.
În altă ordine de idei, nu știu ce ai studiat până acum și care e natura serviciului tău, dar sunt convins că te poți descurca de nota 11. Asta nu înseamnă că nu poți face încă o facultate, care îți va deschide noi oportunități de carieră. Totuși, ai observat și tu că una înveți în facultate și cu totul altceva înseamnă practica de zi cu zi de la un loc de muncă. Ar trebui ca cineva cu vechime să-ți explice pas cu pas ce și cum trebuie făcut. Asta, în timp ce urmezi cursurile facultății sau imediat după ce îți iei diploma. De altfel, nu știu dacă îți trebuie neapărat diploma pentru a-ți putea face noua meserie. În general, doar angajarea la stat presupune obligativitatea unei diplome, fiind important ce știi să faci practic. Cunoștințele acumulate la cursuri sunt în urma cerințelor practice. Totul e să-ți placă noul job. Altfel, serviciul va fi o corvoadă obligatorie, ori sunt convins că nu asta îți dorești, ci să-ți dezvolți abilitățile.
Sa fie, multumesc pentru urari, Cristian. :-)
Cred ca e din cauza temei, nu stiu cum se poate alinia altfel textul, o sa caut o rezolvare, daca nu ma descurc te intreb pe tine. Ma bucur ca am pe cineva care-mi poate fi de ajutor cu sfaturi utile. 8) :-)
Da, imi trebuie diploma. E aceeasi meserie, dar alta specializare. Nu pot profesa fara sa am facultatea facuta, eu lucrez la stat. Incerc sa merg in directia asta deoarece sunt foarte multe posturi si am de unde alege. Trebuie doar sa termin cu brio facultatea. Care de fapt e un program de conversie profesionala.
M-ai surpins cu noua temă :)
Eram obișnuită cu fotografiile tale pline de culoare, aveam impresia că și temele colorate sunt preferate de tine.
Asta nu înseamnă că nu-mi place noul look al blogului, la urma urmei minunatele tale fotografii vor putea fi mai bine puse în evidență de o temă simplă și curată.
Eu rămân aici să mă delectez cu scrierile și pozele din vacanțe și nu numai :)
Da, stiu ca v-am surprins, insa demult intentionam sa fac o schimbare majora. Si cum bine ai remarcat tu, fotografiile mele or sa aduca pata de culoare atat de necesara.
8) :-)
Din pacate nu ma pricep deloc la detalii tehnice si nici sa apelez mereu la altii nu se face. Bine ca macar arata si asa(blogul). :D
Ma bucur mult ca ai mai ramas prin zona, acum ai reusit tu sa ma surprinzi.
Merci mult. :*
Heeey! Mie imi plac schimbarile, ma ajuta sa cresc, sa imi dau seama ce imi doresc cu adevarat sau ce nu imi doresc. Asa cum spune si Cristian mai sus, nu e neaparat sa urmezi o facultate ca sa poti profesa intr-un domeniu, acum depinde si de fisa postului, dar lucrurile s-au schimbat mult in acest sens. Urmezi o facultate si te angajezi in cu totul alt domeniu. Am o prietena care a terminat ASE-ul – sectiunea Banci si Finante si de foarte multi ani lucreaza in PR. Consider ca o astfel de schimbare de cariera poti sa o faci si la o varsta mai inaintata, oamenii din ziua de azi au invatat ( mai mult sau mai putin) sa fie pregatiti pentru ce e mai rau, astfel ca in eventualitatea unei concedieri sa fie pregatiti. Apropo de loc de munca sigur si stabilitate financiara – nu vreau sa te intristez dar nu exista :))) sau poate nu in cazul nostru. Chiar si cel mai sigur job poate sa te surprinda neplacut intr-o buna zi. Stiu ca iti place stabilitatea, insa e foarte greu sa ai asa ceva in prezentul nostru. Eu una incerc sa traiesc toate clipele frumoase pe care le am si sa ma bucur de fiecare zi in parte, sa iau totul asa cum vine si sa nu ma mai stresez. Nu reusesc mereu, dar e un inceput.
Referitor la articole mai personale, am observat ca tot mai multi bloggeri isi aleg cu atentie cuvintele, au mult mai multa grija ce informatii dezvaluie..
p.s. imi place tema, imi plac lucrurile simple, elegante, dar daca pe viitor te hotarasti sa mai schimbi, poti adauga putina culoare :P
p.p.s eu inca sunt pe aici si te voi mai urmari, chiar daca nu comentez mereu la timp
Buna, Cornelia, la cat de “des” public eu tu reusesti mereu sa ajungi la timp. :D Am avut multe probleme de natura tehnica, acum sper sa mearga ca uns.
8O :?
Da, poti face o schimbare in cariera, asta daca urmaresti sa evoluezi profesional, eventual sa castigi mai mult, daca esti ambitios, curajos, daca asta iti doresti cu adevarat sau esti obligat.
Eu vreau sa raman in acelasi domeniu, dar sa am si a doua specializare. Ajuta foarte mult.
Nu ma pricep la calculatoare, nu stiu limbi straine, nu am facut jdemii de cursuri, nu am talente ascunse/multiple, pe scurt nu stiu sa fac decat ce am facut pana acum. Aici, unde incerc reconversia, un job la stat in tot cazul, sunt foarte multe posturi vacante si “pe viata”. Adica nu se poate intampla sa intre in faliment firma(pentru ca nu e firma). Si chiar daca nu ramai intr-un loc poti oricand sa te muti la altul(daca nu-ti convine ceva). Eu eram demult tentata de acest domeniu, doar ca nu voiam s-o iau de la capat. Alti bani, alta distractie(daca intelegi ce vreau sa zic).
Din punctul asta de vedere eu nu sunt foarte moderna. Nu simt nevoia sa ma adaptez la cerintele societatii, ci sunt obligata sa o fac pentru ca am o concurenta acerba pe specializarea mea. Oricum e o decizie neasteptata, si eu ma minunez ca am acceptat asa ceva. Cum ziceam, cred ca sunt inconstienta.
Culoarea va fi data de fotografiile din articole.
Si de savoarea textului. :P :D 
Nu stiu daca o sa schimb/modific tema pentru ca nu ma pricep si nu vreau sa mai stric iar ceva.
Daa, ai mare dreptate, dar e foarte normal sa fii precaut. Iti dai seama cum ar fi fost ca toti colegii si sefi mei sa fi avut posibilitatea sa-mi citeasca articolele(mai ales cele de genul asta). Bine, asta e clar, daca semnam cu numele adevarat ma rezumam la advertoriale.
Asa, sub un pseudonim, am mai mult libertate si tare ma mai bucur de ea. :-)
Nu stiu, dar nu ma simt deloc confortabil sa stiu ca cei care ma cunosc in real life imi afla adevaratele ganduri.
Ma bazez pe faptul ca oricum sunt prea ocupati si nu intra sau cand vad articolul interminabil renunta sa faca un ditamai efortul de a-l citi. Oricum nu sunt prea multi ca nu prea dau nimanui adresa lui si nici contul de fb.
Merci mult ca ai ramas alaturi de mine. :*
Oh, hey there! :)
Îmi place ce văd, mai ales că eu sunt mai tot timpul adeptul schimbării . :) Sunt sigur că te vei descurca excelent în perioada asta și vei avea un job fain și stabil în final! ;)
Îmi va fi foarte drag să-ți recitesc blogul!
Bine ai revenit, Iulian 8) :-) , daa, stiu ca si tie iti plac temele simple, albe. :D
E revigorant optimismul tau cand vine vorba de viitorul meu. 8) O atitudine pozitiva din partea voastra e tot ce-mi doresc. 8) Tot ce am nevoie. De multa incredere si intelegere.
Ma bucur ca ai ramas prin zona. :-)
Mi-am promis să fiu mai optimist de când am făcut 18 ani, sper să îmi și iasă, haha. :)
Eu mă bucur că tu ai rămas prin zonă când eram în blogosferă, erai singurul meu cititor. :P M-am tot gândit să scriu zilele astea un articol în care să explic niște treburi, dar cred că îți voi trimite un mesaj pe Facebook, dacă nu te superi? :)
Mult succes în legătură cu tot ceea ce vrei să faci!
Multi inainte, aolo ce repede trece timpul, acum esti la facultate si tu? O sa fim amandoi studenti. :P
8)
Am vazut ca nu mi-ai lasat link in nume asa ca astept explicatiile(unde vrei tu, poti sa-mi scrii pe fb). :D :-)
Mult succes la tot ce ti-ai propus, Nice! Imi place atitudinea ta entuziasta si optimista. Sigur ai sa reusesti! Si ce vorbesti tu aici, esti tanara, ai tot timpul din lume pentru schimbari. Niciodata nu este prea tarziu, cum se zice. Spor la toate!
Multumesc mult, Larisa, tu ai dreptate ca niciodata nu e prea tarziu, insa nici prin cap nu mi-a trecut ca va trebui sa fac un pas atat de important. Sa o iau de la inceput.
Sper sa am puterea necesara si sa ma descurc, pentru ca nu va fi deloc floare la ureche.
Da, da, in momentul asta al vietii sunt mai aproape de pensie decat de studentie(perioada aia frumoasa cand esti tanar si fara griji).
Merci inca o data pentru incurajari. :*
Eu am zis de mult ca trebuie facute schimbari la tema :) Poate chiar si widget-ul ala cu tari si calendarul.
In rest, arata foarte ok.
Cat despre scoala… nu cred ca vor fi probleme, mai ales daca spui de stat. Totul se face pe hartie, in 99% din cazuri, nu pe performanta :)
Daa, stiu, dar inca nu pot renunta la ele. Ma gandisem sa le scot insa momentan am si asa putine widgeturi. Sunt foarte demodate, asa in ton cu proprietara. :))
Eh, asta da, suna bine, imi place incurajarea ta si sper sa ai dreptate pentru ca experienta in campul muncii am destula, doar patalamaua la mana imi mai lipseste. :P :D
As vrea eu sa fac conversia asta fluierand. 8O
Eh, stii bine ca “influenta” conteaza enorm la stat. Poate gasesti o solutie optima :)
Pai ce-mi mai trebuie influenta, nu e suficient ca trebuie sa platesc sume colosale ca taxa? :D :( 8O
Salut, referitor la site, echipa thecon are un program special pentru bloggeri si pot lucra pt tine 2 ore in mod gratuit, am scris un articol pe tema asta. Daca vrei iti dau mailul lor in privat. Chiar sunt foarte draguti si saritori. Te admir ca te poti reorienta profesional, eu nu stiu daca as mai avea acest curaj, poate pentru ca am un copil si deja lucrurile stau altfel cand ai obligatii :) Desigur, nu regret nimic, aaa, ba da regret ca nu am urmat medicina. Te admir si te incurajez sa iti urmezi vocea interioara. Daca inima ta spune ca e nevoie de o schimbare, go for it.
Merci mult de recomandare, tocmai vin de pe blogul tau, am citit si am si intrat pe site-ul lor. Mi se pare fantastica ideea, o sa analizez posibilitatea de a apela la ei.
Ella, nu inima imi spune ci realitatea. Daca raman cu o singura specializare ma paste somajul. Cum a mai fost si altadata cazul, m-am tarat si eu cum am putut, dar acum sunt la capat de drum.
Iti dai seama ca numai de asta nu-mi ardea mie acum. Mai si costa o gramada. Dar… :(
Imi place noua tema, mi se pare ca se incarca repede. Si o sa arate bine in articolele cu poze. Si eu am mers in directia asta de travel in ultima vreme, am simtit ca doar despre asta ma mai entuziasmeaza sa scriu.
Iti urez succes cu planurile tale de viitor si sa stii ca niciodata nu e prea tarziu sa faci schimbari in cariera, mai ales daca sunt un pas inainte.
Ma bucur mult ca nu ti se pare prea banala noua tema, pentru cat petrec eu pe blog(stii cum scriu eu o data la cinci ani) e mai mult decat perfecta. De ce m-as complica mai ales ca nu scot profit, nu fac o afacere din blog.
Da, eu scriu articolele de travel mai mult pentru propria-mi placere, sunt citite de foarte putina lume si din google nu vin (mai) deloc vizitatori. Google-ul a penalizat drastic blogul meu, nu stiu de ce nu il place(cred ca il detesta), poate pentru ca nu postez advertoriale?
Dar macar imi depan aici amintirile frumoase din locurile uimitoare vazute si asta e suficient cat sa ma entuziasmeze. Iti inteleg pe deplin decizia. 8)
Merci mult, Anda, nu e neaparat un pas inainte ca nu o sa castig mai bine si nici o pozitie superioara nu o sa obtin, e o alternativa la a merge direct in somaj. Fac asta din disperare, dintr-o mare necesitate de a avea un loc de munca. Salariul nu e mai mare, dimpotriva, dar poate fi ceva sigur, de durata. Ma rog, sa ajung eu acolo. :P
Buna, Nice!
Sunt sigura ca ai luat o decizie inteleapta si iti doresc sa ai succes, indiferent ce vei face de acum incolo!
Referitor la hotararea pe care ai luat-o, ne-ai scris ca nici nu stii cine iti da puterea asta nemaivăzută, entuziasmul acesta incredibil… crezand ca poate disperarea.
Eu cred ca poate Dumnezeu!
Credinta adevarata ne aduce mereu acolo unde se cuvine să fim, trecand printr-o serie de schimbari, intr-o treapta superioara.
Domnul sa-ti inchida ranile din trecut, sa-ti tamaduiasca sufletul, prin iubirea Lui, ce ti-o poarta in fiecare zi!
Sa-ti fie sprijin in ganduri, in rugaciune, in toata viata ta pe-acest pamant!
Referitor la blog – inteleg ca blogul ti-a risipit din timp, iar din timp este facuta viata, insa, pot sa spun ca am fost un calator in lumea ta, o lume care m-a fascinat de-atatea ori.
Ce minunat a fost cu tine!
Sper ca timpul (acest foc in care ne ardem existenta), sa nu te desparta prea curand de blog si de noi?!
Cu drag, pentru fata cea mai draga!
Buna, Aura 8) , cu siguranta vei mai avea ocazia sa calatoresti cu mine, nici nu ma gandesc sa renunt la scris, mi-ar placea insa sa public si articole ceva mai scurte care sa dezbata si alte subiecte decat excursiile. :D
8O Aceste articole se scriu in 2-3 ore si nu sunt atat de epuizante. Sa vedem daca reusesc. 
Momentan sunt extrem de dezamagita de situatia profesionala si pana nu rezolv problema nu ma pot gandi la altceva. Azi a fost un alt esec total in incercarea mea de a gasi ceva.
Sper sa imi gasesc energia si entuziasmul de a termina cu bine proiectul asta in care m-am implicat, care sa-mi ofere alte perspective profesionale. Cu ajutorul lui Dumnezeu. Ca bine ziceai tu.
Merci mult pentru urari, incurajari si cuvintele frumoase care imi mai alina suferinta. :-)
:*
Succes! :-)
Cineva spunea că începuturile tuturor lucrurilor sunt mici. Cred că avea dreptate, nici măcar natura nu face salturi. E nevoie de răbdare şi mai ales încredere în reuşită – cred că le ai pe ambele, aşa că nu-mi fac griji.
Pe de altă parte umblă o vorbă care zice să avem grijă ce ne dorim… Nu neapărat pentru că se poate întâmpla, zic eu. :wink:
Personal îmi plac atât articolele pline de poze, cât şi cele în care predomină textul. Acum depinde doar de tine ce şi cât anume vrei să împărtăşeşti cu noi, cititorii – rozul vacanţelor sau griul unor zile mai puţin faste.
Neata, Centurion, multumesc mult pentru urari, increderea in potentialul meu si faptul ca ai ramas alaturi de summerday.ro. 8) :-)
La un moment dat aveam impresia ca scriu exclusiv pentru mine, dar asta nu m-a determinat sa renunt.
“Pe de altă parte umblă o vorbă care zice să avem grijă ce ne dorim… Nu neapărat pentru că se poate întâmpla, zic eu. :wink:”
Poti sa-mi traduci ce ai vrut sa zici aici ca nu am inteles si pare interesant. La ce anume te referi mai exact?
De cand sunt in situatia asta cu jobul, cu noile planuri de reconversie, ultimul lucru la care ma mai gandesc sunt calatoriile. Cele trecute sau viitoare.
Practic am stiut ca va veni si un astfel de moment. Cand nu voi mai avea bani pentru nimic si voi ajunge in somaj, pentru ca norocul nu tine la infinit. Am profitat cat am putut de mult de vremurile bune din viata mea. Am vizitat cateva locuri frumoase si mi-am facut capriciile.
Acum sunt atat de suparata si dezamagita ca nu mai am chef de nimic. Sunt foarte speriata, asta e adevarul. Si e foarte greu sa traiesti in nesiguranta.
8O
Seara bună, Nice! :-)
Încrederea nu e gratuită, ci justificată de ceea ce ai scris tu. Dacă cineva nu numai că se hotărăşte să schimbe ceva sau pe sine, ci mai şi face un pas în acea direcţie, adică depăşeşte faza pur declarativă a lui “aş vrea…” şi implicit nesiguranţa lui “oare pot…”, gândind deja în termeni de: “vreau” şi “pot”, atunci are şanse reale de reuşită… Crede-mă, e vorba de o experienţă personală (târzie, e drept); în plus sunt şi Capricorn – deci cunosc potenţialul, la fel ca şi ceea ce uneori ne trage în jos.
“Traducerea” o s-o găseşti la mine pe blog, zile astea, cândva, când oi găsi puterea de a-mi învinge inerţia (sună mai fain decât lenea, nu-i aşa?). Ştii doar, am probleme la demaraj, da’ şi când reuşesc să mă urnesc din loc… :wink:
Pe de altă parte, supărarea şi dezamăgirea, ba chiar deprimarea despre care îi spuneai lui Pato, nu sunt tocmai motive de a te gândi la arborarea steagului alb. Dimpotrivă, ar putea fi avantaje. Îţi traduc tot pe blog, ca să nu-ţi încarc spaţiul cu prea multe elucubraţii mai mult ori mai puţin drăceşti. Teama este iar un lucru bun, căci cine nu se teme de nimic, este surprins de primejdie.
Buna seara, Centurion, sper sa-mi rezolv cat mai curand problemele, sa ma inscriu la noua facultate, sa iau examenul
8O in primul rand si sa ma mai linistesc putin. Sa sterg impresia de esec total pe care o am acum, la inceput de toamna. A venit pe neasteptate totul, era ultimul lucru la care ma gandeam.
Ma bucur mult sa aflu ca te intorci si tu pe blog, ca ai idei si planuri de noi articole. Orice s-ar spune daca starea de spirit nu-ti permite(orice ar inseamna asta) nu te poti aseza la masa de lucru si crea. M-ai facut curioasa cu “traducerea”. :D 8)
Sincer, mi se pare extraordinar ca mai sunt oameni care isi gasesc timp sa scrie si altceva decat advertoriale, care reusesc sa impartaseasca ganduri si teorii interesante. Nu pentru bani ci din pasiune, pentru pura lor placere. Pentru ca pot ceea ce altii nu vor fi in stare in veci. 8)
S-ar spune că m-am ţinut de cuvânt mai repede decât eu însumi aş fi crezut. 8)
Sunt convins că depăşeşti situaţia, n-am nici cea mai mică urmă de îndoială (explicaţia o ai în precedentul comentariu).
Starea de spirit depinde în mare măsură (să nu zic în totalitate, deşi e mai corect) de tine. Poate traduc şi asta odată… :wink:
Cât despre blog, n-am plecat niciodată, doar scriu mai rar. Ştii prea bine că e greu să renunţi la ceva ce ai început odată (nici nu contează motivele, poate doar din curiozitate, pentru a face ceva inedit, în primul rând pentru tine).
La advertoriale nu mă pricep, nici n-am calificarea necesară, ar fi întru totul ilogic să încerc măcar să fac bani din asta. În plus, alta era (şi mă încăpăţânez a crede) menirea blogurilor la vremea când au fost inventate.
Da, Centurion, ma deranjeaza atat de tare oamenii acestia care sustin ca, daca nu-l monetizezi, blogul e pierdere de timp, uneori imi dau seama ce diferita sunt de ei si nici nu mai merita osteneala de a le explica ce inseamna a avea o pasiune sau a crea ceva fara a astepta bani in schimb. Desigur ca sunt importanti, dar banii nu sunt totul in viata.
:-)
Eu imi recitesc cu mare placere articolele din trecut, chiar cu un oarecare sentiment de mandrie ca iata, asta este creatia mea(eu neavand nicio tangenta cu jurnalismul sau cu literele).
De aceea sunt fericita ca mai sunt oameni ca mine. Oameni care imi impartasesc punctul de vedere in aceasta privinta. 8)
Se pare ca iar, concidenta sau nu , traversam o perioada similara a vietii… este destul de ciudat, dar suntem amandoi in aceeasi zodie, deci este posibil sa fie o explicatie.
Si eu trec printr-o reconversie profesionala…raman in domeniu, dar schimb activitatea :D
Sper sa fii bine, sper sa reincep sa scriu si eu mai des, in ultimii doi ani a cam fost seceta pe pato.ro :D
Sa ne citim cu drag!
Eh, Pato, tu esti tanar, plin de elan, e normal sa incerci reconversii la varsta ta si la inceput de activitate. Tu probabil urmaresti sa evoluezi profesional, sa ai un salariu mai mare, chestii din astea firesti pentru o persoana tanara si dinamica angajata intr-un sector unde poate promova usor si poate castiga binisor.
Sincer eu sunt atat de deprimata incat numai la noi articole nu ma pot gandi. Probabil ca daca imi rezolv situatia, voi gasi starea de spirit necesara si pentru blogging. Deocamdata sunt in standby. :( 8O
probabil ai dreptate, sunt la varsta la care imi permit sa-mi asum riscuri…tocmai de aceea am si facut un pas in privinta asta, e momentul “marilor descoperiri” daca nu testez acum, probabil mai tarziu ori nu o sa mai am oportunitati in anumite directii si nici disponibilitatea in a mai face miscari notabile.
Sper sa te pui repede pe picioare si astept cu nerabdare urmatoarele articole, fiindca si eu sunt interesat de latura pe care vrei tu sa activezi, nu neaparat sa scriu cat sa ma bucur de momente inedite afland locuri noi si cunoscand persoane diferite.
Da, eram sigura, eu spre exemplu nu am aspirat niciodata la o pozitie inalta, la un job dificil la o companie multinationala unde sa muncesc din greu de dimineata pana seara.
Eu mi-am dorit un job acolo, unul simplu, linistit, gen sa fie. Sigur, fara prea mari pretentii. Eu nu vreau sa muncesc din greu. Si nici geniu nu sunt. Eu nu m-am nascut sa muncesc pe branci, am inteles rapid asta de aceea mi-am ales o meserie potrivita pentru personalitatea mea. Nu suport sa am sefi, nu suport sa primesc ordine si indicatii.
Dar o sa vedem ce-o mai fi.
Cu blogul zic. :D
Este normal sa vrei ceva mai bun pentru tine. Trebuie sa ai curajul sa parasesti ceva care nu merge sau care te face nefericit si sa incerci sa-ti imbunatatesti viata. Te felicit pentru asta.
Am o prietena care a facut Dreptul, a lucrat cativa ani in domeniu, si la 27-28 de ani s-a reprofilat pe IT. Pentru ca a vrut o viata mai linistita, bani mai multi, posibilitatea de a-si gasi un job in strainatate. Si o admir.
Mult succes Nice!
Merci mult, Mihaela, stai mai intai sa ma inscriu si sa trec examenul. Apoi mai discutam. :D
, nu mai pot lasa timpul sa treaca. 
Eu vreau sa-mi mentin domeniul, dar sa schimb specializarea. Sau macar sa am una in plus pentru siguranta. 8)
Nu e deloc usor s-o iei de la capat la o anumita varsta. Nu-ti mai arde de invatat ca la 20 de ani. Dar voi incerca
Eu nu mai am demult 27-28 de ani. :(
orice zi, este cumva un nou inceput… orice minut, clipa, cand alegem ceva. in loc de altceva… este un inceput…
orice inceput este o continuare la ce a fost… pentru ca inceputul este cu noi, in noi… si in toate cele ce sunt… doar noi ramanem… chiar si trecand…
sa-ti fie foarte bine, asa iti doresc… ba chiar si mai mult…
Multumesc mult pentru incurajari, Ovi, voi sunteti foarte draguti, deocamdata insa nu prea e de bine.
8O :(
Felicitari pentru noul inceput, imi place cum arata blogul. :)
Si dintotdeauna ti-am apreciat postarile de calatorii, asa ca voi reveni de fiecare data cand ne mai spui o poveste din calatoriile tale. :)
Sa ai un weekend frumos!
Merci mult, Victoria, un inceput reusit de saptamana iti doresc. :-) 8)
mult succes, asteptam aventurile!!!
Merci mult, Coco, sa speram ca vor fi si aventuri de povestit. Adica lucruri bune, frumoase. 8O
eu, As fi preferat sa mor… decat “un nou inceput”. Dar viata fiind ceea ce este… un sir continuu, neintrerupt de coincidente & accidente… nu ne intreaba pe noi ce-am, si nu ne “apartine” noua /(ca sursa, origine). ca e vis…sau cosmar,
sa bem paharul pana la fund!, Supravietuitori fericiti. :)
salut!
Buna, Otilia, deocamdata e doar un proiect. Un vis. O dorinta. Pana la concretizarea sa mai e. Articolul a fost scris sub imperiul entuziasmului de moment. Al unui implus greu de stapanit.
:D
Pur si simplu viata ne obliga uneori sa luam decizii drastice. Nu ne lasa alta optiune.
Sper sa va dau in curand vestea cea buna. Sa va povestesc ca in sfarsit am facut primul pas spre…fericire.
Avem nevoie de schimbari si e bine sa ne zbatem doar cand ne sunt necesare. Eu inca nu sunt pregatita psihic sa lucrez la o noua fata a blogului, am preferat sa lucrez la continut, la fotografii.
Bravo pentru perseverenta si succes in tot ceea ce-ti propui, Nice! :)
xoxo
Merci mult, Mihaela. :*
E sezonul deciziilor importante și al noilor începuturi de drum :)
Schimbările sunt dificile, dar ne învață atât de multe despre noi. Și ne arată că putem fi altfel, că există în noi abilități de care habar n-aveam. Sau că, poate, ne dorim altceva de la viață. Îți doresc mult succes, Nice, în ce ți-ai propus.
Eu nu știu ce carieră aș vrea să am. Știu doar că nu aș putea să am un job care să nu îmi placă, de care să nu îmi pese. Nu știu cum reușesc unii oameni. Am fost să schimb niște euro zilele trecute și, până se derula toată procedura, am avut timp să o studiez pe tipa de la ghișeu. Era atât de neinteresată de ce făcea, de lipsită de motivație, de absentă, avea o privire atât de goală!. Nu aș putea să fac 8 ore ceva – așa.
Știu că ți-a fost greu cu unele locuri de muncă în trecut, iar schimbările sunt înspăimântătoare, că nu știi ce te-așteaptă. Dar ești norocoasă să faci ceva care te implică (minte și suflet). Chiar dacă e stresant uneori… – mai bine decât să te transformi într-un zombie lipsit de viață! :)
Multă baftă, să ne ții la curent :)
p.s. Îmi plăcea tema anterioară, dar era greoaie, se simte diferența ca funcționalitate. Sper să nu mai întâmpini probleme tehnice…
Buna, Iulia si multumesc mult pentru cuvintele frumoase. :-) 8) Cum intentionez sa raman in acelasi domeniu, schimbarea nu e prea drastica, deci deloc infricosatoare. Am chiar si o vaga idee despre ce ma asteapta. :))
:D Si da, asta sunt eu, nu as face orice munca. Doar cea care mi se potriveste…
Deocamdata nu am inceput noua facultate care de fapt e doar un program de conversie profesionala. M-am orientat intr-o directie unde stiu ca sunt multe posturi si nu prea sunt candidati. Nu vreau sa renunt la actuala specializare, ea vrea sa renunte la mine. :)) Mi-e din ce in ce mai greu sa candidez pe zero locuri cu 300 de oameni disperati sa puna mana pe “acelasi” post. :))
Pe de alta parte eu consider ca nu ne-am nascut pentru a ne dedica cea mai mare parte a timpului muncii. Cel putin eu sunt pe principiul cat mai multa relaxare cat mai putina munca. :P