Din ce în ce mai greu

climbing

Mirosul de pizza aburindă îmi inundă nările, iar râsetele cristaline mă fac să privesc instant spre grupul care, probabil, sărbătorea ceva la masa unei terase. Puțin mai încolo, pe o băncuță, un băiețel deschide tacticos ambalajul unei ciocolate savurând fiecare moment în timp ce bunica sa procedează identic.

Mă uit la ei și gândul mă duce departe la perioada adolescenței și tinereții fără griji, probleme și responsabilități, când totul părea atât de simplu. Când nu disperi și nu te stresezi pentru fiecare lucru, când știi că în eventualitatea că iese rău ai șansa să îndrepți lucrurile, că ai timpul de partea ta și chiar dacă se întâmplă să mai și cazi, oricând te ridici și o iei de capăt, că doar nu e sfârșitul lumii. Pentru că atunci când ești tânăr cei din jur te privesc cu îngăduință și chiar dacă mai și greșești nu te judecă. Dimpotrivă, îți găsesc tot felul de alibiuri și circumstanțe atenuante, te susțin și te încurajează să mergi mai departe. Când ești tânăr, la început de drum, ești dator să încerci, să experimentezi, să învingi și să fii învins. Piedicile și eșecurile te întăresc, te motivează și simți că nimic nu te poate doborî.

Mă îndrept șovăitor spre examen. Al 417.589-lea din viața mea. Emoțiile mă năpădesc și îmi spun că nu este firesc pentru că am mai trecut prin asta. Realizez că tocmai de aici provine presiunea, că nu aș putea să trăiesc cu gândul că altădată am putut, am trecut cu bine peste acest hop și acum nu m-am mai ridicat la același nivel. Începe examenul și emoțiile mă copleșesc. Încerc să mă relaxez, și reușesc pentru câteva secunde. Mă uit la ceas și intru în panică, timpul stă să expire și eu sunt abia la început. Mai sunt atâtea de spus…

Un ropot puternic de aplauze mă aduce la realitate. Nu-mi dau seama prea bine pentru ce sunt, dacă le merit cu adevărat, nici măcar nu mă pot bucura de ele, dar un singur lucru este sigur: în sfârșit, pentru o scurtă perioadă de timp, sunt un om liber. Și respir ușurată. Respir.

La maturitate fiecare examen e diferit. Cu o concurență mult mai acerbă, alți evaluatori, alte sentimente și trăiri, mereu mai puternice, mai cotropitoare. Alte condiții, același context: de rezultatul lui depinde viitorul tău. Pe măsură ce trece timpul mi se pare tot mai greu. Pentru că, în opinia mea, e scuzabil să-i dezamăgești pe alții sau să fii dezamăgit de ei. Dar e insuportabil să te dezamăgești pe tine însuți. Acum nu-ti mai permiţi sa cazi. Eşecul iese din ecuaţie.

Cum vă controlați voi emoțiile la examene sau în diferite momente din viață în care e necesar să rămâneți calmi pentru a avea succes? Ați apelat vreodată la pastile (gen distonocalm, emocalm)? Mă bate gândul să le încerc cu proxima ocazie…

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

59 de comentarii la “Din ce în ce mai greu”

  1. Buna Nice! Nu te-am mai vazut de mult, îmi lipseai….. :kissing:
    Nu am control asupra emotiilor, e tragic cand este vorba de examene sau chiar solicitari sau pur si simplu un eveniment mai deosebit! Dupa ce totul se termina sunt atat de epuizata încat nu mai am nici un fel de chef…. nici sa ma bucur macar! :sad:
    Nu am apelat la pastile, nu cred ca ar fii o idee buna, cel putin ptr mine. Mi-ar provoca o stare de somnolenta, sunt foarte sensibila la “sedative” :happy: :silly:

    1. Buna, Minnie, da, am avut acest examen si am disparut de tot din peisaj. Foarte rar am accesat netul, nici pe fb nu am mai intrat deloc. Emotiile m-au coplesit si am decis ca mai bine ma dedic in totalitate examenului decat sa regret mai apoi ca din cauza ca am stat pe blog am luat o nota mica. Din fericire asta nu s-a intamplat, am reusit sa iau 10. :lol: :biggrin: :blush:
      Ce bine semanam, nici eu nu mai am puterea sa ma bucur uneori de succes, doar sa respir linistita ca am scapat de un mare stres.
      Mie mi-e teama sa iau astfel de pastile si de asta am zis sa va cer si voua parerea. :dizzy: :ermm:
      Acum am revenit si sper sa fiu mai activa in viitor. Cel putin asa imi propun. Cum ajung acasa(acum sunt la serviciu) vin in vizita la toata lumea. :kissing:

      1. Felicitari! :w00t: :tongue: :kissing:
        Abia acum am reusit sa intru la tine, azi a fost tare aglomerata ziua! :dizzy:
        Bine faci, nu lua pastile, cred ca efectul lor nu este standard si cine stie cum reactioneaza organismul tau! Eu, asa cum am scris mai înainte devin somnoroasa de la ele. Am luat o data ……. la un soc foarte puternic…. nu intru în amanunte! :sad:

        1. Merci mult, Minnie. Ma gandesc sa iau una asa de testare, sa vad cum reactioneaza organismul meu. Mai mult de curiozitate. Oricum eu sunt somnoroasa mereu. :lol:

  2. Eu ma panichez mult inainte de orice examen, fie el olimpiada, fie simulare de bac, fie bac (ca tot au inceput deja probele, nu?) daar, da, exista un dar, dupa ce primesc subiectele incep sa ma adun si e ok pana ajung iar sa ma blochez, daca m-am blocat s-a dus tot :)) Ma panichez si cand viata imi ofera examene, dar cum ai spus si tu ” și chiar dacă se întâmplă să mai și cazi, oricând te ridici și o iei de capăt” asta incerc sa fac de fiecare data, doar ca de fiecare data involuntar ceva se schimba la mine si mi-am dat seama de asta tarziu, pe moment nu realizez niciodata schimbarea. Nu iau pastile, dar e inca devreme sa ma intrebi asta pe mine :)) revin dupa prima sesiune :))

    1. Au inceput deja probele de bac? Ups, habar nu aveam, mult succes, Raluca. Deci si tu ai aceeasi problema ca si mine, iti este frica sa nu cumva sa te blochezi, sa uiti tot. Mie acest moment mi se pare cel mai penibil cand esti in fata unei audiente pe care trebuie sa o castigi de partea ta. La scris e mult mai bine, la oral e odios. :lol:
      Pai…in sesiune exista si a doua sansa. Exista restantele. In toamna. Deci nu pierzi prea multe. Poate doar bursa? :biggrin: :lol: :dizzy:
      Iti tin pumnii, sper sa se termine totul cu bine. :heart:

  3. Bine ai revenit Nice! In principiu si eu sunt de acord cu tine, cand esti tanar esti mai ingaduitor chiar si cu tine insuti, mai tarziu, cu varsta e diferit, parca nu-ti mai permiti sa pierzi, parca nici nu mai ai rabdarea sa o iei de la capat.
    Eu din fericire n-am mai avut parte de examene de la terminarea facultatii, slava Domnului :lol: . Cred ca nici n-as mai avea rabdare suficienta sa ma pregatesc pentru ele acum. Dar hopuri care mi-au pus emotiile la incercare au mai fost, altfel nu se putea :unsure: . N-am luat niciodata medicamente, am lasat emotiile sa treaca de la sine. De felul meu sunt o persoana destul de calma.
    Succes in continuare Nice in tot ceea ce ti-ai propus!

    1. Bine v-am regasit veseli si sanatosi, Larisa. :heart:
      Exact, acum iti vine mai greu sa o iei de la capat. Si te demoralizezi atat de usor. Iti poti pierde intr-o clipa increderea in tine… Chiar daca initial pareai super strong. Ma rog, eu spun din punctul meu de vedere. Am vrut sa povestesc mai multe, de ex prin ce am trecut la alegeri ca loctiitor in biroul unei sectii de votare, dar mi-a fost teama sa nu lungesc prea mult articolul. Era foarte relevant pentru felul cu reactionez eu cand simt ca ceva nu e in regula…
      Cum nu ai avut, nu ai dat examen pentru carnet? :biggrin: :lol: :unsure: Nu ai avut emotii? Mai ales la traseu…
      Multumesc mult, am mare nevoie de putin noroc. :dizzy: :cwy: :cheerful:

      1. Da, asa este, uitasem de examenul de carnet :lol: . Dar si asta a fost acum multi ani, prin 2007. Cred ca a fost cel mai oribil examen pe care l-am dat vreodata :lol: . Bine ca se da o singura data in viata :biggrin: .

  4. Hmmm… mă gândesc că mai am un singur examen mare, susținerea disertației. Știu sigur că voi avea emoții, că voi uita să respir, că mă voi grăbi și că probabil voi uita multe. Așa am făcut și la licență de emoții. Însă plănuiesc să-mi pregătesc cu câteva săptămâni înainte nișe momente doar pentru mine, clipe în care să mă răsfăț, să am grijă de mine… bănuiesc că voi fi mai relaxată așa.

    1. Si gata, dupa asta nu te mai asteapta niciun examen in viata (indiferent de forma sa), crezi ca nu vei mai trai nicio emotie? Eu nu am facut masterul, dupa facultate m-am gandit ca e cazul sa ma potolesc cu examenele. Ce mult ma inselam…habar nu avea ce imi pregatea viata.
      M-am rasfatat si eu, dar cu cat s-a apropiat deznodamantul stresul a crescut pana cand nu am mai stiut sa-l gestionez. :dizzy:

  5. Si eu imi controlez destul de greu emotiile de la examene. La cele scrise nu e foarte greu, dupa ce am primit foaia de examen deja ma concentrez pe ce trebuie sa zic. Daca e oral e mai nasol, atunci de obicei rad mult. Am emotii chiar la inceput cand trebuie sa vorbesc, imi tremura vocea, dar dupa ce ma obisnuiesc un pic, imi trec. Pastile n-am luat niciodata si sincer nici n-as lua, sunt sigura ca in loc sa ma ajute mai degraba m-ar face sa nu ma mai pot concentra la fel de bine. Nu stiu daca merita.

    1. Asa e, Anda, la scris e mult mai usor. La oral exista mereu riscul sa te blochezi si sa te faci de ras in fata audientei. Eu am sustinut examen in fata a aproape 50 de persoane. Cand simti atatia ochi atintiti asupra ta e foarte greu sa nu te piezi, sa ramai relaxat, nepasator. Doar tu cu evaluatorul e mai usor…
      Eu sunt tentata sa incerc sa iau pastile pentru ca sunt disperata. Pur si simplu emotiile ma coplesesc, nici nu mai stiu pe ce planeta sunt. Am niste manifestari ciudate. Ma gandesc sa iau inainte cu cateva saptamani de examen, nu tocmai in acea zi. Sa vad ce efect au. :ermm: :cwy: :alien:

  6. Am urît examenele din străfundul inimii. Imediat ce s-a putut m-am ţinut departe de ele. N-am dorit niciodată să fiu cel mai bun la ceva, orice, fiindcă asta ar fi însemnat – după cum merge societatea – să iau dreptul altuia la viaţă. Ori conştiinţa nu mă lasă să fac aşa ceva.

    Dacă n-am loc în căruţă fără să trebuiască să dau altuia un şut în bot, atunci o iau pe jos, pe arătură. Şi – între noi fie vorba – se cam vede asta. :lol:

    1. Si eu le detest, Dragos. Nici eu nu am astfel de aspiratii, mai ales ca sunt destul de realista. Nu ma intereseaza da fiu cea mai buna, dar din pacate, pentru a obtine un post, e necesar sa fiu printre cei mai buni. Altfel…e de rau.

      Nu e ca si cand ne-am duela si unul si-ar pierde viata, pur si simplu stam cu totii in fata unei coli… Cel mai inspirat castiga. Sau cel mai norocos. :cwy:

      1. Şi totuşi nu e atît de simplu. Cel care n-a intrat s-ar putea să aibă obligaţii pe care nu şi le mai poate îndeplini şi atunci devine stresat, disperat, ar putea face vreun act necugetat. Poate sînt şi alte persoane care depind de el şi atunci indirect vieţile lor vor fi zdruncinate. E posibil un întreg lanţ al slăbiciunilor aici, nu putem gîndi superficial “a, e un individ oarecare, las’ că se descurcă el”. Sau ea, mă rog, dar generalizez acum.

        Chiar dacă se prezintă disimulat, e vorba de aceeaşi lege a junglei de care omenirea se pare că nu poate scăpa. :sad:

  7. N-am luat niciodată nicio pastilă care să-mi calmeze emoţia. Am dus pe picioare toate examenele şi, în timpul studenţiei, am picat la doar două materii. O dată, fiindcă i-am suflat unui prieten care nu învăţase nimic. E drept, am avut noroc adesea şi am obţinut note de trecere şi atunci când nu învăţasem. Emoţiile fac parte din viaţă. N-ai cum să treci prin viaţă fără ele, fiind “drogat”. Şi apoi, medicamentele astea dau dependenţă…

    1. Asa-i, fac parte din viata, dar si cand sunt prea multe parca nu e bine. Oricum, la cele din studentie nu aveam niciun stres. Nu ma omoram eu cu emotiile pe vremea aia. Stiam ca le fac fata. Acum e insa mult mai greu. Deh, batranetea asta. :biggrin:

      Pai iti dai seama ca le-as lua doar in ziua examenului. Si o data inainte, de proba. :dizzy:

  8. Examene? Nici eu nu vreau să mai aud de ele… Dar încă nu știu dacă am scăpat de ele sau nu :) Emoțiile sunt bune în apropierea examenelor, te mobilizează; și stresul la fel, cel puțin pentru mine. Dacă nu sunt stresat și presat de timp nu mă apuc de învățat… așa am făcut dintotdeauna :) Și eu am emoții înaintea examenelor, dar le consider normale, oricât ar fi de mari. :cheerful:

    1. Eh, tu ai emotii constructive, mobilizatoare. Astea sunt bune, eu am emotii distructive care ma consuma si ma determina sa ma comport ciudat. Uneori ma blochez si am senzatia ca am uitat tot ce am invatat. Chiar daca invat logic, uit si de mine. :lol:
      Pai nu s-au terminat ca acum trebuie sa iti dai gradele. :devil: :cool:

  9. hmmm…
    fiecare zi este sesiune… fiecare zi dam examene… doar ca, pe acestea nu le trecem la raboj…
    sigur ca da… aveam emotii la examene… dar niciodata nu am apelat la stimulente…
    e drept ca… de foarte mult timp nu am mai sustinut un examen din acela clasic… ultimul acum apropae zece ani… am vrut sa am licenta de vandut si inchiriat case… apartamente… recunsoc… a fost cel mai dificil eaxamen pe care l-am sustinut vreo data… dar… la-m trecut cu brio… si am licenta… dar nu am lucrat absolut deloc in domeniu… si cred ca bine am facut…
    sunt convins insa ca… examenele mici… pe care le picam atat de usor… sunt tot atat de valoroase, desi noi nu le recunostem…
    stii… din acela… cedez locul in metrou unei persoane mai in varsta??? sau… ma intreaba seful o confidenta… stiu ca aduce prejudiciu cuiva… atunci… o spun ori nu?? ca sa nu merg pe alt domeniu… te intreba partenerul cu cine ai vorbit la telefon… si spui cu nonsalanta… cu un coleg… colega… desi stii bine ca nu este asa…

    1. Pai, Ovi, la cele de zi cu zi nu avem emotii prea mari, desi sunt de acord ca toata viata e o sesiune. Problema e ce faci cand apare o provocare foarte mare, cu gestionezi situatia.
      Oh, eu nu prea sunt apropiata de sefi, nu ma intreaba niciodata nimic. Si nici nu vorbesc la telefon cu alte persoane in afara familiei asa ca nu am de ce sa-mi mint partenerul. Aici e easy for me. :biggrin:
      Stai sa-ti mai spun, la noi e altfel in Bucuresti. Vorbesc de situatia din orasul meu ca restul nu cunosc. Cu metroul circula de obicei tinerii si adultii. Pensionarii il evita pentru ca ei au gratuitate pe mijloacele de suprafata si profita de ea. Si oricum in autobuze si tramvaie toate locurile sunt ocupate de ei. Iar daca indraznesti sa stai si tu jos cand esti mai obosit sau ai bagaj iti spun de la obraz sa te ridici ca ei sunt batrani si li se cuvine acel loc. Ideea e ca oricum nu prea sunt locuri libere pentru ca pensionarii circula intens cat e ziua de lunga(se plictisesc acasa). :lol:

    1. Da, coco, suntem oameni, insa in astfel de momente orice greseala provocata de emotii ne poate costa. Depinde de natura emotiilor si cum ne afecteaza ele. Uneori ele se simt si nu e tocmai placut pentru cei din jur. :lol:

  10. Neataa, draga Nice!

    Sunt sigur ca toate exemenele pe care le vei da se vor incheia cu bine :smile: Nu iti face probleme, ai incredere tin tine.
    Eu unul nu am nicio problema daca ma dezamagesc pe mine, nici nu ma apasa emotiile sau ceva de genul asta. Daca trebuie, ii dam inainte. Nu voi avea retineri, nici la 80 daca va trebui sa renunti la ceva si sa o iau de la capat. Sunt pregatit sa fac asta oricand :cheerful:
    Nuuu, nu voi lua niciodata pastile pentru asa ceva. Mai bine citesc o carte, ascult muzica, sun un prieten, ascult pasarile, fac o plimbare. Nu voi cadea in capcana oamenilor: ei ne dau stresul, ei ne imbolnavesc. Si, chipurile, ei ne dau si pastile ca sa ne facem bine :biggrin:
    Să ai o zi frumoasa si sa ne citim cu bine!

    1. Neata, Marin, tu esti mai optimist pentru mine decat sunt eu pentru mine. :lol: Mi-ar placea sa privesc si eu totul atat de relaxat, gen daca trebuie ii dam inainte. :lol: :dizzy: Eu mai degraba ma intreb de ce trebuie? :dizzy: De ce nu sunt lasata in pace? :ermm: Dar da, acesti oameni cu deciziile lor aberante sunt de vina. Ei ne induc stresul si uite asa ne imbolnavim.
      Nu stiu ce sa zic, am aflat de niste pastile din plante care functioneaza ca niste calmante pentru emotii. Ma bate gandul sa iau una inainte de examen si atat. Si una inainte cu ceva timp sa vad cum functioneaza, sa o testez adica. Daca e ok iau si la examen, daca ma adoarme, nu. :lol:

      1. Neaţaa! Sunt, sunt la nevoie şi pentru tine :cheerful: Şi tu trebuie să ai încredere în tine. Maximă. Vei reuşi mereu în ce îţi vei propune. Să ştii că, de fapt, nu trebuie. Sigur că societatea aşa ne învaţă: te naşti, te joci, te duci la şcoala, te angajezi ca sa ai un serviciu sa iti platesti una-alta, te insori/mariti, faci copii etc. Stilul asta e pentru unii. Mai toti îl urmăm, prea puţin găsim fericire prin el, pentru că facem prea multe compromisuri cu noi înşine. Societatea ne-a învăţat că trebuie să renunţi la multe în viaţă. Şi asta e o prostie.
        Dacă sunt extracte de plante, e ok, poate. Doar, să ştii, că totul e în mintea ta. Poţi controla emoţiile, dacă îţi propui. Fără alte ajutoare externe.

        1. Neata, Marin :silly: :w00t: , merci mult pentru suportul moral, asta e ceea ce am nevoie mai mult si mai mult. :happy: Ma bucur ca cineva are incredere in mine. :cool: :cheerful: Ma face ma puternica, ma intareste. :cheerful:
          Apropos de ceea ce ne invata si ce ne cere societatea, fii pe faza ca vreau sa scriu un articol despre acest subiect. Si sunt curioasa de parerea ta. :dizzy:
          Da, stiu ca le poti controla. Asa si trebuie. Insa sunt si momente cand te deconcertezi. Sunt inevitabile, apar pe nepusa masa. De ele ma tem. In acele clipe esti foarte vulnerabil si faci cele mai mari greseli. Ca in tenis de ex. :biggrin:

  11. Dupa disertatie n-am mai sustinut alte examene, am si uitat cum e sa ai acele emotii. Am avut doar interviuri de angajre, destul de lejere si emotiile nu m-au napadit prea mult. Se zice ca emotiile sunt constructive, pentru mine nu prea sunt pentru ca in acele momente pierd controlul asupra mea. In facultate, nu prea obisnuiam sa invat teorie, la care evident eram varza, insa practica mi-a ridicat notele la examene de fiecare data, asta si datorita facultatii care am ales-o – jurnalism.
    Pastile n-as lua decat de memorie ceva.
    Sa inteleg ca examenul care l-ai avut l-ai trecut cu bine?

    1. Da, asa patesc si eu, pierd controlul asupra mea si asta nu poate sa ma faca foarte fericita. :lol: :biggrin:
      Din pacate eu nu merg la interviuri cu o singura persoana. La ele nu as avea mari emotii, genul de examene pe care il dau implica multa lume…
      Am luat pentru memorie si nu m-au ajutat deloc. Lecitina parca.
      Da, am reusit sa iau 10. Dar ca mine au mai luat 10 inca 100 de oameni. :)) Urmeaza partea a doua. :dizzy: :ermm: :angry: :sick:

  12. Minnie a descris exact cum ma manifest si eu, calmante nu am luat la examene ci in alte circumstante, insa ma faceau leguma… oricum greu cu emotia… sotul meu a luat ceva pe baza de plante inainte de examenul pentru sofat, pe care l-a si luat, eu nici nu am curaj sa ma urc in masina ca sofer. :))

    1. Mihaela, eu leguma sunt mai tot timpul… :biggrin: :ermm: :dizzy: :sick: Da, la ceva pe baza de plante ma gandeam si eu. Sa vedem daca indraznesc. :ermm:

  13. Salutare, draga mea. Eu sunt satula pana peste cap de examene, asa ca nici nu vreau sa ma gandesc sa mai dau vreunul, insa va urma si la mine o perioada cu astfel de presiuni. NU am luat niciodata pastile, prefer sa fiu cu mintea limpede, nici macar lecitina, cred ca pastile de genul distonocalm iti incetinesc reactiile si rapiditatea in gandire,asa ca nu te sfatuiesc sa iei.Mai bine o cafea tare, ceva COLA!!! :angel: Sper ca e totul bine, si ca vei reusi in drumul pe care ti l-ai propus!PUPICI :happy: :heart:

    1. Aoleo, daca incetinesc reactiile in gandire nu e prea bine. :biggrin: :lol: :sick: :wassat: Avem nevoie, vorba ta, de mintea limpede in astfel de momente grele, intense.
      Cam asa ma simt si eu, satula pana peste cap de examene. Iti doresc mult succes, Fairy. :heart: :kissing:

  14. Daca examenul este scris de obicei reusesc sa ma stapanesc destul de bine. Examenele scrise sunt punctul meu forte. Bine, cu exceptia celor pentru care nu invatasem foarte bine, dar n-au fost multe. :)
    N-am luat niciodata pastile si nu stiu daca as lua, mi-ar fi teama sa nu-mi afecteze diverse capacitati, memoria, s.a.
    De obicei incerc sa ma conving ca nu e nicio problema daca nu ma descurc foarte bine. Invat foarte bine sau oricum, cat de bine pot inainte, si in timpul examenului ma concentrez foarte bine si evit sa ma gandesc la lucruri negative. Emotiile le pastrez pentru clipele de dinainte de examen si bineinteles de dupa, pana la aflarea rezultatelor.

      1. Hmm…ultimul examen oral a fost prezentarea disertatiei. Aveam mari emotii pentru ca in comisie era un prof de-al meu, foarte sever, care comenta foarte rautacios chiar si la cei mai buni studenti.

        Culmea a fost ca am avut emotii pana in ziua prezentarii. La prezentare am intrat pe la inceput, pentru ca numele de familie incepe cu A, nu mi-am facut asteptari prea mari. In plus stiam cum sa procedez cu proful sever. Stiam ca nu ma pot bate cu el in discutii, sa-l las sa comenteze in pace, sa accept ce zice si gata. Si asa am si facut si am iesit foarte bine. Cei care s-au contrat cu el, n-au finalizat prea bine.

        A ajutat deci ca-l stiam pe prof, cum lucreaza, stiam bine subiectul prezentarii (era vorba despre bloguri :P). A ajutat ca am avut in fata doar 3 profesori iar cei cativa colegi care asistau stateau intr-o parte si nu-i vedeam direct.

        1. Mihaela, pai daca as da si eu examen din bloguri as vrea sa-l dau in fiecare zi. Ce norocoasa esti! Dumnezeule, sa dai examen din bloguri! Ce poate fi mai frumos. :wub: :w00t: :happy: :heart:

  15. Doamne, Nice, chiar nu am apelat la pastile nici in cel mai greu moment al vietii mele … de pana acum (inmormantarea tatalui meu).

    La examene cred ca o iau sistematic: fac/scriu – bine, nu fac/nu scriu – tot bine, mai am o sansa in restante (asta pe vremea universitatii, cand mai aveam restante). Asta nu inseamna ca nu aveam emotii enorme si primele 10 minute din fiecare examen erau cam in negura, pentru ca nu stiam de ce toti ceilalti scriu iar eu sunt tabula rasa. Am avut parte doar de 2 experioente mai urate. Prima la un examen scris la engleza, intr-o aula de vreo 200 de locuri, iar noi eram vreo 200 si ceva. Vara, cald, aer inchis. Nu am apucat sa scriu nimica pentru ca mi s-a facut rau dintr-o data si am ajuns la toaleta. Am pierdut acea sansa de a da examenul. Ultimul din perioada de licenta. Mi-am facut grija, dar profa era super de treaba. Mi-a zis sa vin in restante si sa dau examenul ca si cum l-as da pentru prima oara. Pregatita eram, numai ca nu am mai avut restante pana atunci. L-am luat cu 10 – ciudat, nu?

    A doua experienta ciudata a fost la un examen oral despre literatura hispanica din Latino America. Am stat si am invatat toata noaptea (eu nu fac niciodata asa), am baut cafea – o singura cana, iar la examen am rugat sa intru prima pentru ca pur si simplu tremuram – parca eram in sevraj. Intru in sala de examen, primesc subiectulsi incep sa turui. Proful a tot incercat sa ma opreasca, dar eu nici nu am observat asta. Mi-a pus mana pe umar si mi-a zis (in spaniola, ca doar era spaniol): Da, vad ca stii, acuma ii poti lasa si pe altii sa vorbeasca?! si a ras. Dupa, in camin, am dormit 16 ore fara sa ma misc deloc. Le-am speriat pe fetele cu care imparteam camera.

    1. Hehe, pana la urma totul e bine cand se termina cu bine, dar ce facultate ai terminat ca suna tare bine(mai ales ca ziceai si ceva de traduceri) engleza-spaniola sau romana-engleza? Ce mi-ar fi placut si mie sa fac o asemenea facultate… :wub: Si ce de posibilitati de angajare ai cu ea. :happy:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *