Este anotimpul lor. Al copilașilor cu obrăjorii îmbujorați de ger și efort, cu săniuțe și fâșuri colorate și zâmbete largi pe chipul frumos. Și al inocenței specifice vârstei. Dacă pentru adulți iarna poate fi o povară, pentru cei mici este pură fericire, încantare și provocare la joacă. Cât e ziua de lungă se aud glasurile lor zglobii țipând cu entuziasm: pârtieeeee!!!
Azi a fost o zi perfectă pentru o plimbare în parc sau pentru fotografiat. Crivățul a încetat, surprinzător, din șuieratul său amenințător, iar gerul aproape că nici nu se mai simțea. Zăpada pufoasă te îmbia parcă s-o atingi, să-i admiri puritatea și să te lași cuprins de magia ei. Și asta am făcut și eu, m-am îmbrăcat adecvat și am pornit, înotând în oceanul alb, spre cel mai apropiat parc de casă.
Totul în jur era înveșmântat în omătul sidefiu strălucitor
chiar și mâna mea
Nu am găsit cine știe ce peisaje hibernale mirifice, în schimb mi-a atras atenția bucuria princhindeilor ieșiți la săniuș. Aș fi stat întreaga zi să-i fotografiez, să surprind euforia momentului în care coborau în viteză maximă pe derdeluș. Se tăvăleau în zăpada, chiuiau, cădeau, dar de nimic nu le păsa și toată lumea a lor părea. Vă aduceți aminte sentimentul?
Un anotimp al purității, simplității și drăgălășeniei
Cu acest prilej am realizat cât de mult îmi doresc și câtă nevoie am de un teleobiectiv pentru wildlife. Cred că asta m-ar face nespus de fericită, să fotografiez momente de bucurie, inocență și puritate, momente unice, surprizătoare.
Superbe pozele! imi amintesc bine perioada in care mergeam la derdelus fiindca n-au trecut nici 10 ani de atunci! Anul acesta nu l-am dus pe Kari insa sper sa nu ne paraseasca iarna si sa il duc :))
Poza mea preferata e cea cu mana ta fiindca stiu ca e compozitie insa si cea spontana cu ratele!
Merci, Alice, cand mergi cu baietelul tau la derdelus sa nu uiti aparatul de fotografiat, sunt sigura ca vor iesi niste cadre superbe. Eu am fost fericita pentru ca am putut imortaliza fericirea altora, pana acum nu am mai facut asemenea poze, dar ador sentimentul, iubesc sa le fac. Nimic nu se compara cu euforia din ochii unui copil la derdelus. Stiu asta foarte bine pentru ca ani de zile am fost indragostita de iarna si de acest sport. Abia asteptam anotimpul alb in copilarie, toata ziua eram afara, la joaca prin zapada.
Da, port noile mele manusi fara degete, speciale pentru pozat. Coboram niste scari abrupte si ma tineam de o bara de protectie si am luat toata zapada de pe ea. Uh, ce mi-au mai inghetat apoi mainile, nu a fost o ideea prea buna(am gandit imediat). Acum, vazand ca acea imagine va place, ma bucur ca am facut-o. :biggrin: :happy: :tongue: :silly:
Si eu cand eram mica mergeam la tara si stateam pana se intuneca cu copii la derdelus. Erau alte vremuri. Acum la bloc nu mai e nici pe departe aceeasi distractie, Kari nici nu are vecini copii, e foarte trist :((
Ai dreptate, Alice, nu ai ce face, il iei de manuta si mergeti in cel mai apropiat parc. O sa gaseasca acolo eventuali prieteni. Dar cei mai multi copilasi erau in parc cu mamica sau taticul si se simteau minunat. Ah, sau cu bunicul. Nu aveau nevoie decat de saniuta si un derdelus.
Exact la asta mă gândeam și eu azi-dimineață când am ieșit la fotografiat. Ce bun era un 55-200 :)
Eu n-am reușit fac cine știe ce poze, încă suntem sub zăpezi. Doar oameni cu lopeți :)
Dintre pozele tale, cea cu mâna mi se pare foarte reușită. Și cea cu frunzele, eu n-am mai văzut o frunză așa verde din toamnă :biggrin:
Ai iesi in sfarsit la fotografiat? Te-ai induplecat? :biggrin:
:wassat: Hehe, ce miracol! :tongue: Din cate am inteles de la tv judetul tau e cel mai afectat de viscolul recent, nu e de mirare ca ai gasit doar oamenii cu dezapezirea. Eu m-am grabit sa prind omatul pufos, ca in doua zile nu mai ramane decat mocirla, mai ales ca in weekend se anunta o incalzire brusca. :sick:
Era si mai bun, in opinia mea, acum nu stiu ce parere ai tu, un 55-300. Sau un 70-300(dar e cam scumpicel). Cel din urma lucreaza minunat, am vazut multe fotografii cu el, parca 55-300 e mai nou… Bine, fiecare obiectiv are tarele lui…
Oricum 55-200 a fost la reducere de BF. Atunci e de profitat!
Se pare ca tu preferi close-up-urile in general(dintre lucrarile mele). :biggrin: Merci!
Da, am ieșit, că de mult așteptam niște zăpadă. Chiar și așa, viscolită :) Îmi pare rău că nu a ieșit și soarele, dar mai am răbdare. Mai ales acum că s-au închis școlile… am destul timp :cheerful:
Dacă exista un 55-300 pentru canon, pe ăla îl voiam, dar din câte am văzut, e doar pentru nikon. Există un canon 55-250, dar cam scump. Cam foarte scump :)
Hm, ma gandeam daca se inchid si maine. :dizzy: Cu codul asta… :sick:
Pai nu cred ca va iesi soarele prea curand. Ar fi de vis, dar m-am uitat pe net si din weekend incep ploile(se incalzeste). N-am mai vazut soarele de-o vesnicie, parca. Oricum el are dinti iarna, dar pentru fotografie cerul senin e ideal. Ma rog eu il prefer pe cel brazdat de norisori pufosi, cumulus. :wub: :biggrin: :tongue: :silly:
Ah, stai ca am uitat ca tu ai Canon, oricum nu stiu cand strang eu 1500 de lei pentru un obiectiv. Astea sunt mai scumpe decat aparatele. Cam aiurea. :sick: :angry:
Mie mi se pare ca pentru Canon sunt mai multe obiective si mai ieftine… :dizzy: :ermm:
Nu ştiu la ce ţi-ar folosi un teleobiectiv, din moment ce pozele tale sunt excelente.
Merci merci, esti tu prea nice.
:cheerful: As always. :biggrin:
Pai…hai sa-ti explic pentru ce imi trebuie un teleobiectiv. Cum fotografiam eu azi o bisericuta, vad pe niste crengute la o oarecare distanta, in raza mea de actiune, niste pasarele adorabile. Crezi ca le-am putut poza cu obiectivul meu de kit? Asa cum a iesit mana mea de ex(cu bokeh). Ei bine nu, nu a iesit mai nimic, nu se intelegea ca in imagine ar fi o pasarica…
Deci am nevoie pentru animalute, fluturasi, ganganii, pentru oameni la distante apreciabile…Fotografiile cu copilasii din imaginile de mai sus sunt cropate. Daca aveam teleobiectiv ieseau spectaculoase, cu bokeh cu tot. Nu mai aveam nevoie de crop. :cwy:
Crezi tu ca voi putea fotografia cu al meu obiectiv o veverita din copac? Niciodata. :angry:
Si…. eventual, un trepied. E foarte util, mai ales daca te joci la F ridicat.
Oricum, incearca sa strangi bani pentru orice obiectiv. Toate sunt mai bune decat kit-ul de pe 3200… :)
De asta imi era teama…
De strans nu am de unde. Am salariul microscopic. Dar pot astepta eventualele reduceri de BF.
Păi tu vrei să fotografiezi animalele aflate la peste 3 km depărtare!
Cred că ţie îţi trebuie un satelit, un telescop ceva. :) Ascultă ce-ţi spun:
faci poze excelente cu instrumente bune. Chiar dacă o să ai aparatură
profesionistă, o să fii nemulţumită că nu poţi fotografia din profil
electronul din atomul de hidrogen. :)
:biggrin:
:w00t: Haha, esti foarte simpatic, m-ai citit! :silly: :blush: :angel: Chiar dupa acel electron tanjesc. :biggrin:
Mi-ai adus aminte de-o copilărie la care mai mult am visat decît să particip. Grijile cvasiinexistente, doar joacă şi bucurie în formă pură.
Şi păsările m-au impresionat; de mult duse sînt vremurile cînd aveam păsări în curte – acum doar vrăbii, piţigoi, mierle, grauri, coţofene mai poposesc din cînd în cînd printre ramuri, fie vară fie iarnă. Ar fi fost bune niscai ouă de raţă.
Puştoaica aceea blondă în prim-plan mi-aduce aminte de fii-mea cînd era de vîrsta ei. Sigur, tot dintr-o poză, căci abia de-am văzut-o de cîteva ori în 16 ani, pînă a prins curaj să vină singură din cînd în cînd.
De totografii ce să zic… dacă nu le critic înseamnă că sînt reuşite. :biggrin: Trei degeţele cu unghii colorate îndrăzneţ într-o nuanţă plăcută ochilor mei, ca şi pufoşenia nefocalizată din colţ dealtfel (mînecă, manşon…?)
Asta era si ideea, Dragos. :cheerful: Ma bucur mult ca ai prins esenta articolului, iarna a fost anotimpul meu preferat in copilarie cand stateam non stop la derdelus. :biggrin: :happy: :w00t: Cand nu avea cine sa vina cu mine(parinti, colegi, prieteni, vecini) ma duceam singura si ma dedeam cu saniuta pana noaptea. Nu ma mai saturam. Acum mi-a placut la nebunie sa surprind bucuria acelor copilasi care cadeau din sanie de fiecare data cand ajungeau la baza partiei. Era o voiosie si un chiot acolo… :w00t:
Cel mai des se auzea celebrul “partie” ca un indemn de atac. :biggrin: 
Nu am mai avut ocazia sa imortalizez astfel de momente pana acum. Si pasarele pe ramuri mi-ar placea sa fotografiez. Sau veverite zburdalnice si fluturasi nestatornici…
Cam asta as vrea sa fac anul asta(in domeniul fotografiei, evident).
Ma bucur ca ai putut sa le vizualizezi(ti-a ajuns banda). :silly:
Oua de rata? Sunt foarte gustoase, dar umbla vorba prin targ ca ar fi toxice(se infecteaza usor cu Salmonella). :ermm: :dizzy:
Toti copiii sunt atat de frumosi cand sunt fericiti… Si e bine sa aiba o copilarie cat mai fericita caci…isi lasa mult amprenta asupra evolutiei lor ulterioare.
Fetita cea blonda e o dulceata, s-o fi vazut cum se bucura de fiecare clipa petrecuta in zapada. :happy:
Daaa, sunt noile mele manusi speciale pentru fotografiat(fara degete). Sunt mov pentru ca nu am gasit alta culoare mai acceptabila si pentru ca atunci cand le-am cumparat mi s-au parut la cel mai decent pret de pe piata. Vazusem unele gri foarte fancy la Meli Melo cu 50 de lei… Sa fim seriosi, cine da atatia bani pe manusi?
Ma bucur ca-ti place si oja, eu port mai mult french, dar uneori simt nevoia de putina culoare. Oricum rosu e mai sexy, albul mai cuminte. :devil: Asa ca mine. :dizzy: :ermm: :ninja:
Ehe, la mine o zi de joacă în zăpadă echivala cu o săptămînă sub plapumă, cu gîtul umflat şi febră peste 39°C. Rareori scăpam afară pe aşa vreme, în rest cu coatele pe geam şi ochii spre curtea păsărilor, ascultînd de departe din stradă chiotele prietenilor jucîndu-se, sau în vîrful patului cu vreo carte. :cwy:
Nu pot decît să-mi închipui ce veselie o fi fost pe toţi copiii aceia. Ce păcat că fotografiile nu au sunet, ar fi fost perfect. Dar şi aşa se înţelege foarte bine dorul de joacă, de libertate.
Vecinul meu de la bloc avea un aparat Canon, nu mai ştiu ce model, care acum e defect. Avea un zoom optic nemaipomenit care păstra claritatea. Mi-a arătat două poze cu turla unei biserici pe undeva prin munţi. Fără zoom abia se distingea că e o clădire acolo. Cu zoom, se puteau număra ţiglele pe acoperiş! Aşa că în lipsă de teleobiectiv, ai putea încerca zoom-ul optic (cel digital e mult mai slab). Dar depinde de aparat. Oricum, cu un pic de voinţă ai să te descurci – timp şi ocazii să ai.
De văzut am reuşit să văd fotografiile fiindcă mi-a revenit banda pe data de 20, ca în fiecare lună şi încă n-am consumat-o cu vreun film american nou şi prost :devil: sau cu cîteva zeci de documentare de pe iutub. :whistle: Da’ dacă mă mai întind mult la comentat… :tongue:
Aşa pufoase, mănuşile? Heh, se vede c-am rămas în urmă cu vreo sută de ani în toate cele. :blush: Oricum, sînt frumoase, păcat că nu prea ţin de cald la degete. Ai putea încerca să-ţi tricotezi o pereche, cu despicătură în palmă, ca să poţi scoate degetele pe acolo la nevoie şi apoi să le bagi la loc, să nu îngheţe. Dar nu cred că mai ai timp şi de tricotat, cu serviciul ăsta solicitant. :ermm:
Sexy şi cuminte, ha? Of, periculoasă combinaţie!
La culori mă refer… :whistle:
Neata, Dragos, nici nu stiu ce sa zic, probabil ca aveai o anumita sensibilitate. :cwy: :wassat:
Deh, tenhica asta nu e pentru toti neavenitii. 
:angel: :silly: :tongue: :blush:
:ermm: :unsure:
Cat despre sunet ideal era sa fi stiut eu sa fac clipuri, doar ca inca nu am invatat cum e cu filmatul cu DSLR-ul. Si nici cont pe youtube nu am(trebuie sa le postez acolo si apoi sa le pun pe blog). Complicat rau. :biggrin:
Pai momentan le folosesc pe ambele, cu cropul insa imaginea pierde din calitate. De aceea am nevoie de un teleobiectiv. Cel optic e de 3x.
Exact, ocazii sa am. Subiectul este foarte important in fotografie. Nu pot sa merg doar in IOR… Nu-mi place nici mie, daramite voua. :sick:
Haha, chiar ma gandeam zilele trecute cu nostalgie si regret la zilele din adolescenta cand stiam sa tricotez. Ma invatase bunica…care avea o pasiune pentru aceasta activitate.
Pai ele (manusile mele de fotografiat) au blanita doar pe margine. :biggrin: Am mai facut poze cu mainile mele si cu alta ocazie, dar le-am pus pe fb… :blush:
Daca sexy si cuminte e periculoasa ce mai zici de sexy si rea? :biggrin:
Of, cînd să revin în mirifica lume a copilăriei de care n-am avut parte, mi-ai aruncat-o pe-asta cu “sexy şi rea”. Acum nu mai am altceva în minte decît o Nice într-un body din piele, cu biciuşca într-o mînă şi cu cealaltă învîrtind pe deget o pereche de cătuşe îmblănite mov. :blush:
Hahahahaha!!!
Uite ce se întîmplă cînd te joci cu imaginaţia unuia ca mine! Ia să revenim mai bine la tricotat, pînă nu ne ies toate ochiurile pe dos (sau ochii). :tongue:
Se pare că n-ai ales bine aparatul foto, are un zoom optic foarte slab. Poate ar trebui să-l schimbi sau să-ţi mai iei unul care să aibă funcţiile lipsă ale celui curent. Acel Canon de care vorbeam nu prea scotea bine de aproape însă era excelent la zoom. Hehe, zîmbesc gîndindu-mă la tine cu două aparate agăţate de gît, colindînd prin nămeţii parcurilor în căutarea subiectelor şi unghiurilor potrivite.
Nu cred că are importanţă locul în care te afli, atîta vreme cît oferă potenţial pentru a imortaliza peisaje din diverse unghiuri. Cînd va apărea oportunitatea, vei merge şi în alte locuri, desigur. Pînă atunci, chiar şi pisica tolănită pe caloriferul scării poate fi un subiect plăcut. :wink:
Filmările ocupă spaţiu mult prea mare, consumă card-ul şi cer timp şi bandă pentru upload/download. Eu unul nu sînt deloc prieten cu tot ce înseamnă guglă (inclusiv iutubul), mi-am şters contul de la ei cu mulţi ani în urmă şi intru foarte rar, numai dacă e un material pe care-l vreau neapărat – documentare, muzică clasică sau pînă în anii ’80.
Dacă vrei să faci filmări pentru tine, e OK, ai să înveţi cînd vei avea timp de asta, dar pentru aici cred că fotografiile sînt numai bune.
:biggrin:
Haha, asta e faza zilei, nici macar eu nu ma pot imagina in aceasta ipostaza… :ninja: :devil: Catuse mov? 
Nu ma pot opri din ras. Nu-mi da idei. 
:silly: :tongue:
:angry: :sick:
Ce spui, nu schimb nimic, poate strang bani de obiectiv, 55-300 e doar 1500 lei, pomana curata.
Aoleu, fug pisicile cand ma vad cu aparatul foto…ceva de groaza. Nu stiu ce le sperie atat de tare la el. Sau la mine. :devil: :alien:
Da, Dragos, si eu consider ca blogul meu se preteaza mai bine pentru fotografii. O sa trebuiasca sa invat si functia respectiva…la un moment dat. :ermm: :dizzy:
Hm, dacă ai face un pictorial în costumaţia aceea imaginată de mine, ai avea obiectivul livrat la domiciliu cît ai bate din palme. :whistle:
Da, probabil n-ai face niciodată asta, da’ nu-i frustrant să vezi cum alţii cîştigă o grămadă fără să facă mai nimic, pe cînd cei mai mulţi îşi omoară tălpile şi nervii pentru o nimica toată? Cîtă inegalitate în lumea asta…! :cwy:
)
(să-mi spui în ce revistă apare pictorialul, să pun bani deoparte! :tongue:
Glumesc… dar adevăru-i că pentru un hobby e prea mult. De fapt toate-s mult prea scumpe. Cînd te gîndeşti că pînă şi privitul e taxat…
Cine ştie ce vibraţii le transmiţi pisicilor cînd te concentrezi asupra lor… Sau poate or fi şi ele superstiţioase precum băştinaşii americani, crezînd că aparatul foto le fură sufletul (sau vreuna dintre cele nouă vieţi).
Oricum, mai sînt subiecte în jurul tău, trebuie să fie. Iar pînă la primăvară cînd reînvie natura ai timp să prinzi şpilu’ cu filmarea.
Pictorialul e unul din cele 10 lucruri pe care nu le-as face pentru nimic in lume. Nu stiu daca-ti amintesti articolul, sigur nu, ca prin 2011, cand l-am publicat, nu erai pe aici. Mai bine pui bani deoparte pentru niste tuiculita. Ah, stai ca pe aia o primesti in dar.
Am citit pe blogul tau. :biggrin:
:dizzy: :ermm:
Da, parca am mai discutat noi, sa astepte 15000 de ani sa le cumpar eu obiectivele. Prea de tot! Bine, daca le gasesc la oferta…nu zic ca nu o sa profit. :ninja: Dar reducere semnificativa, nu asa de 2000-3000 de lei. La jumatate! :biggrin: :devil:
Nici nu apuc sa ma concentrez, cum ma vad ca ma pregatesc, cum o taie. Dar e posibila varianta cu vibratiile.
Sunt, dar deja m-am cam plictisit de ele. Vreau locuri noi, inedite, spectaculoase. In Bucuresti am cam fotografiat tot ce merita sa fie surprins de aparat. :cwy:
Hehe, la cîte articole ai aici de luat din urmă, ar trebui să se oprească timpu-n loc vreo două-trei luni, ca să am timp să le răsfoiesc temeinic.
Nu trebuie să iei în serios tot ce se spune la mine, că numai imaginea seriozităţii nu sînt.
Ei las’ că la primăvară vii la mine să imortalizezi florile de piersic, de vişin, de corcoduş… gutuiul japonez… Subiecte de macro cîte vrei. Cine ştie, poate mai vine şi mîţa aceea neagră din vecini pentru o şedinţă foto.
Între timp s-or mai ieftini şi obiectivele, dacă se aşează prea mult praf pe etichetele alea cu valori astronomice. :angel:
Dragos, bine ca mi-ai spus, acum de unde mai stiu eu cand vorbesti serios si cand glumesti? :biggrin:
:tongue: :silly:
Ar putea fi şi asta una dintre lecţiile pe care le mai predau din cînd în cînd…
• Oare cît de bine cunoaştem cu adevărat o persoană?
• Oare cît de stabilă în timp e imaginea pe care ne-am format-o despre cineva?
• Oare cît de stabilă în timp e propria noastră persoană, pentru ca imaginea altora despre noi să nu se schimbe?
Însă în cazul de faţă nu e vorba de asta. Mă refeream doar la faptul că promisiunile făcute de ceilalţi acolo, la acel articol, nu ar trebui luate în serios (chiar dacă ar putea fi), căci nici eu nu mi-am asumat o poziţie serioasă în acele discuţii. :wink:
Dar cînd ai neclarităţi, e de ajuns să întrebi. Numai să pui întrebarea corectă, aşa cum spuneam în acel articol.
Neata, Dragos, scuze de delay, nu am avut curent. Se intampla mai des decat inainte de ’89… :angry: :wassat: :sick:
Eh, pai era o gluma, evident. Dar bine ca totusi ai clarificat, nici prin cap nu-mi trecea ca la acele comentarii te referi.
Cat despre intrebarile tale…ar merita un articol separat. Acum nu stiu cat de mult tine la imaginea lui un blogger care scrie just for fun(adica nu pentru bani). :ermm: :dizzy: Cat de mult ii pasa de parerea celorlalti. :ermm:
Ah, nici nu vreau să mi se oprească gîndul la utilităţile publice şi modul lor de funcţionare, că mi se duce şi frîna de mînă dacă mă pornesc. :devil: Îmi pare rău pentru tine, sper că n-a avut urmări neplăcute pana de curent.
Eu oricum m-am trezit tîrziu ca de obicei aşa nu-i bai. :wink:
Precizările sînt necesare uneori ca să nu alunecăm în presupuneri şi derivatele lor. :wink:
Imaginea unui om este totuşi un lucru important şi una dintre marile greşeli este de a confunda persoana cu activitatea sa. Chiar şi cel ce scrie de plăcere îşi doreşte să fie perceput corect în (şi din) interacţiunile cu ceilalţi, indiferent dacă scrie glume, bancuri, poveşti hazlii ori drame de viaţă, SF-uri, analize politice sau orice altceva.
‘neaţa de seară!
Ce coincidenta, si eu tot mai tarziu m-am trezit azi(pe la 11). :biggrin: :w00t: Am decoperit ca nu am net si am plecat in oras cu niste treaba. Ningea idilic si mi-a parut chiar rau ca nu m-am bucurat mai mult de plimbarea prin ger. :biggrin: :dizzy: :silly:
Cu precizari, fara precizari, oamenii tot ce au ei chef ( ce le convine) vor crede despre noi. :wassat:
Ştii vorba “Răspund pentru ce-am zis eu, nu pentru ce-ai înţeles tu”.
Eu m-am trezit după ora 14. Ha!
Neata, depinde si pe la ce ora adormi tu de obicei. :biggrin: Eu mai mult de 2(dar rar de tot) nu rezist. :alien:
În zilele bune mă culc pe la 6-7-8 dimineaţa, uneori trag de mine pînă la 12.
Ieri mi-a fost rău toată ziua, seara la 22 am picat blană şi am dormit un somn zbuciumat pînă adineauri la 13:30. Containerul ăsta bătrîn nu mai face faţă…
:cwy: Same here. :dizzy: :silly:
Ei hai, iar te alinţi…
Păi tu cutreieri cu orele prin zăpadă şi ger pentru pozele astea, zilnic la muncă, plus pe acasă ce-o mai fi de robotit şi mai ai timp şi de blog. Eu nu fac altceva decît să stau în faţa ecranului cu orele şi să mai ies o dată pe săptămînă dup-o pîine sau “antibiotic” aici după colţ şi deja mă plesneşte vreo răceală ori junghi în coaste ori mai-ştiu-eu-ce.
Hai, capu’ sus, că la mine geamurile holului sînt toate îngheţate de nu se mai vede afară. Dacă-mi crapă iar pompa din curte, sînt terminat, că e un metru de zăpadă pe capacu’ de la canal şi nici nu-i la îndemînă. Ce bine e la bloc iarna! :wink:
Neata, Dragos, da, e bine daca dai drumul la caldura. Noi nu dam ca mereu facem economie, nu avem chef de sume uriase la intretinere.
Sper sa treaca cat mai repede temperaturile astea siberiene. Ce ger am indurat ieri…dar despre aventura asta pe articolul de azi(trebuia sa-l scriu ieri, dar am stat sa descarc pozele si a trecut timpul). Dar azi il postez. :cheerful:
a treia fotografie mi se pare de exceptie… o maretie de alb… unde pomii… in special crengile lor, par a tremura de emotie…
deasemeni… zambetul fetitei este pur si simplu incantator… daca ai fi stat in frig, doar pentru aceasta… tot ar fi meritat…
nice… tu chiar faci fotografii absolut minunate…
Care a treia, Ovi, cea cu banca sau cea cu trunchiurile copacilor in prim plan? Da, aici e o nebunie, intreaga natura e impodobita in cristale albe. Normal ca tremura de atata frumusete si gingasie.
:biggrin:
Daaa, e poza mea preferata, sunt fericita ca am putut surprinde o asemenea expresie. Mai rar cu alte ocazii…
Eh, merci mult :cheerful: :blush: , subiecte bune si obiective imi lipsesc. Inspiratia vine pe parcurs.
cea cu banca in prim plan… iar in adanc… parca privesc in 3D… sesizand un intreg univers de trairi ascunse mie… parca o alta lume… din alte vremi…
dar… paote ca asta este doar perceptia mea…
vezi… de asta imi palce fotografia… pentru ca imi da voie sa vad ce vreau… fara sa incomodez cumva pe celalat, care vede cu totul altceva…
Wou, Ovi, ce imaginatie ai, felicitari, sincere! Deci nici in 1000 de ani nu m-as fi gandit asa referitor la acea fotografie. Dar culmea e ca tu ai dreptate. :happy:
:cheerful:
Da, se spune ca la o fotografie conteaza cel mai mult povestea transmisa. Mesajul. Acum ce conteaza, ce vrea sa transmita realizatorul sau ce intelege privitorul? Eu zic ca daca privitorul simte o emotie oarecare, atunci fotografia si-a indeplinit misiunea.
Ce-mi place poza cu mana ta! Ai trecut de la french la rosu? :) Foarte frumos oricum!
Eu nu prea m-am bucurat de zapada, n-am fost la vreo plimbare mai lunga. Nu prea ma incumet, mi-e teama de frig. Prefer sa stau in casa, la caldura.
Mihaela, uneori, mai rar e adevarat, mai trec si pe rosu/visiniu pentru ca ma satur si eu de atata alb.
Oricum ieri ma grabeam rau si nu aveam timp de french(care se usuca mai greu) asa ca am apelat la un singur strat de oja colorata. :happy: Daca aplicam doua sau trei devenea visinie. 
Ieri a fost destul de ok, nu a mai batut nici vantul si la inceput nici nu a mai nins. Dar ai timp berechet, daca iti vei dori, stiu cat de mult iubesti iarna. Cu niste hainute groase se rezolva problema gerului. :biggrin:
Merci, ma bucur ca ti-au placut imaginile. :blush:
Ce frumoase peisaje ai descoperit! Eu nu sunt un mare fan al iernii, desi si aici ninge intr-o veselie. Poate cand o sa am copii si o sa vreau sa-i duc la sanius o sa fie altceva. Intre timp, eu abia astept sa vina primavara.
Hehe, asa este, Anda, am vazut multi parinti(atat mamici cat si tatici) care se dadeau cu saniuta cu prichindelul adorat.
:silly: Exista oricand pericolul sa ajunga in lac. :dizzy: Caci toate derdelusurile coborau in el… Practic, alaturi de ei ne retraim copilaria. 
Si eu astept cu mare nerabdare primavara. :wub: :w00t: E greu cu baba iarna, ce sa zic, dupa lupta cu nametii am ajuns acasa epuizata si am tremurat de frig(cu toate ca eram foarte bine imbracata si sub plapuma) vreo 4 ore…dupa ce m-am mai incalzit am fost in stare sa ma ridic sa scriu despre experienta. :tongue: :cheerful:
Multumesc mult. :heart:
Splendide fotografii, Nais!
Merci, Napocel, generos cu laudele ca de obicei, cand ne incanti si pe noi cu niscaiva peisaje de iarna clujeana? :biggrin: :w00t: :wub:
Foarte faine pozele Nice! Imi place in special cea cu fetita pe sanie rosie…exprima atata veselie, bucurie, culoare.
Eu dupa cum stii, nu am zapada si nici nu cred ca voi avea. In plus n-am mai iesit la pozat de cand am venit de la munte. Aproape in fiecare zi e nor, iar peisajele sunt asa de triste….
Da, fetita e atat de simpatica, eu ador cum se vad culorile de la saniuta si outfit pe albul zapezii. De asta imi si place sa fotografiez copilasi la derdelus iarna. Ehe, as fi vrut si eu o saniuta din aia, parte asa fancy. :biggrin: :wub:
La propriu si la figurat. :ninja:
Am descoperit ca e fun sa surprinzi emotiile de pe chipul oamenilor, mai ales al copiilor, mai ales euforia provocata de zapada. E cool.
Hm, mohorat e si la noi, dar omatul e din belsug, nu stiu ce se intampla in Tours cu vremea, e cam ciudata. In Bucuresti nu scapam in niciun an de ninsoare. E atat de multa zapada incat s-au inchis pana si scolile… O intreaga nebunie.
Pozele tale m-au facut sa visez la copilarie, apoi la copilaria copiilor mei….. Ce frumos era iarna la derdelusi cu ei, parca si acum aud rasul lor cristalin! :sideways:
Aici nu e zapada si nici nu are de gand sa vina, se anunta doar vre-o doua zile de frig! :cheerful:
Zi frumoasa Nice! :kissing:
Exact, Minnie, despre asta era vorba, sa va intorc macar pentru o clipa inapoi in copilarie. Doamne ce fericiti eram cand ningea. Despre rasul cristalin de copii, bucuria si inocenta lor era vorba…
:cheerful:
:silly: :whistle:
Merci mult, asemenea si tie. :kissing: Cine stie cand va treziti cu zapada cat casa.
Mai este frig la voi? La mine a trecut valul, a fost doar noaptea -2 grade, de maine sarim la plus, 7-8 grade peste zi si 2-3 noaptea, dar se intensifica vantul! :tongue:
Nu ne dam anul asta cu sania! :biggrin:
zi cu spor! :kissing:
Oh, Minnie, sper sa am timp maine sa povestesc pe blog despre gerul ce a cuprins orasul meu. Ma bucur ca la voi a venit primavara. :biggrin:
Da, ce frumos era cand eram copii fara grija si ne bucuram de lucrurile simple ale vietii. Postarea ta imi aduce aminte de copilarie, insa cert este ca sunt din ce in ce mai putini copii, ca parcurile si cartierele nu mai rasuna ca odinioara de tipetele lor de bucurie, iar cei care mai sunt nu se indura la lase calculatorul, caldura din casa pentru partieeeee. Mi-au placut pozele cu ratustele, foarte fain cum rezista ele prin frigul acesta. Un articol happy, parca m-am mai descretit un pic. Te pup! :happy:
Si eu ma intreb cum de rezista bietele de ele…mai vin oameni si le hranesc, dar gerul e teribil. Hm.
Fiind scolile inchise ieri au iesit mai multi copilasi voiosi si galagiosi la joaca. Desi, daca stau sa ma gandesc bine, cei mai multi erau de gradinita, nu de scoala.
Cred ca tu ai dreptate, cei mari erau si sunt pe facebook. Dar da, este o postare happy dedicata frumosilor ani ai copilariei noastre. :kissing:
Oare de ce iarna e anotimpul copilăriei? Adulţi fiind, nu ne mai bucurăm de ceea ce îi bucură (doar?!) pe copii? Nu mai schiem, nu mai patinăm, nu ne mai dăm cu sania? Posibil. Atunci înseamnă că, aşa cum e vorba, omul moare când încetează a fi copil. Aş sugera că pe vremea copilăriei noastre simţeam, poate, mai intens bucuriile iernii, ale zăpezii. Nefiind tentaţi de alte lucruri, deseori neavând nici curent, stăteam ore în şir pe-afară, la joacă. Şi-a fost bine, şi-a fost frumos din punctul acesta de vedere.
Să prindem raţa aia faină!
Cred că dacă mergeai la prichindeii pe care i-ai pozat şi îi întrebai care e anotimpul lor preferat, ai fi primit pe loc, fără reţineri, răspunsul iarna. La fel, dacă vara te-ai fi dus la ştrand sau la mare să-i surprinzi în plină bălăceală fericită şi i-ai fi întrebat … Da. Copiii ştiu încă să se bucure de natură. Noi, mai puţin. Trece viaţa pe lângă noi fără bulgăreală. :wink: Nu se poate! Abia am aştept zăpada, să-i privesc pe alţii cum profită de ea, să-mi amintească doar de vremea când şi eu eram ca ei?
Hai, Nice, la o bătaie cu zăpadă!
Corecta observatia ta, Antonela, desi vazand bucuria din ochii acestor copii, realizez ca si ei stiu sa profite la maximum de farmecul iernii. Nu stiu insa ce se intampla cu noi, adultii. Poate ne e jena sa ne mai dam in spectacol? Uite, am fost la patinoarul din acest parc, din IOR, cu gandul de a inspecta zona si de a veni si eu intr-o zi sa patinez. Cand am vazut numai copii, mi-am dat seama ca locul meu nu e acolo. De Sarbatori am tot mers in Afi (un mall din oras dotat cu patinoar interior). Eram super incantata, pregatita sa inchiriez patine. Cand ma uit mai bine…numai copii si adolescenti. :wassat: Nu era niciun adult. Si iar am batut in retragere… :ninja:
:silly:
:biggrin:
:whistle: :w00t:
Desigur, pentru noi e schiatul. Doar ca pentru unii e prea scumpa o excursie la munte, iar la altii intervine instinctul de conservare. :dizzy: Cand eram tinerica, prin liceu si facultate, parca intram mai cu entuziasm in copacii de pe marginea partiei…
De asta se si spune sa profitam si sa ne distram cat suntem tineri, apoi vin problemele, grijile si e mai greu.
Ah, stai ca ne bucuram si noi de natura. Prin obiectivul aparatului foto.
Apropos de rata aia infoiata, ce imagini faine as fi surprins pe lac cu un teleobiectiv…
Si eu am asteptat zapada, chiar daca nu agreez anotimpul si acum imi dau seama ca nu prea am unde face fotografii. :cwy: Vezi daca nu locuiesc si eu ca tine la munte. Apropos, stiu ca si tu esti pasionata de fotografie, ce mai astepti? :biggrin: :cheerful:
Ce să aştept, Nice … poate un safari in Kenya cu NIKKOR AF-S 400mm f/2.8.
Ohoho, Antonela, dar nu esti deloc pretentioasa. :biggrin: Nicee! Ai gusturi bune… :biggrin: :happy: :wink: Sper sa ma iei si pe mine! :devil: :ninja: http://www.summerday.ro/2011/02/08/safari/
Frumoase poze, frumoase peisaje, in zona mea cam tot ce a nins sa topit…
Multumesc
, dar in ce zona locuiesti? :ermm:
Țin minte că odată m-am dus și eu în Tineretului unde se găsește cea mai bună pantă pentru pungi și sănii :)) În numai 2 ore eram fleașcă până la piele dar nu mai simțeam nimic. Era superb să te dai pe fund vreo 60-70 de metri :)) Nu am mai încercat de mult, dar nici nu mai am cu cine să merg :D
Cu copilasii de la bloc?
:tongue: Da, era minunat si eu adoram sa merg la derdelus. Deh, bucurii simple de copii nevinovati. :biggrin:
Nu cu copilașii de la bloc. Când mergeam în Tineretului deja mă mutasem și nu mai cunoșteam pe nimeni la bloc :D Era înainte să se mărite sorămea. Mergeam cu ea, aveam vreo 20 de ani :D
:biggrin: Uite cine si-a pastrat spiritul tanar!
:biggrin: :tongue:
Au trecut 9 ani de atunci :)) S-a mai atenuat :)))
Tot mai palpaie! :biggrin: Stai sa vezi peste inca 9!
Peste 9 ani poate mă duc cu fi-miu :)) Poate :))
Vad ca nici nu concepi sa fie fata, tot timpul pomenesti de un viitor el.
:ninja:
Este si anotimpul nostru :). Mie chiar imi era dor de zapada, iar cum de curand am ramas si fara masina, chiar pot pretui iarna din plin, fara grija curatarii masinii :))
Da, stiu ca barbatii prefera iarna, iar femeile vara. Mie mi-ar placea sa ma bucur de anotimpul alb la munte, nu in capitala tarii.
Nu că aș avea ceva împotrivă în a fi fată, dar prefer băiat :D
Aha, deci am sesizat eu bine. :biggrin: In general barbatii isi doresc un baietel. :dizzy: :cheerful:
Păi da, băiatul lui tata :D
Si fetitele au farmecul lor, Creve, sunt cuminti si dulci. :biggrin: :ermm:
Totuși, parcă nu mai e ca în alți ani. Pe strada mea acum ceva timp, nu puteai să nu vezi copilași jucându-se de dimineața până seara în zăpadă. Iarna asta nu am văzut nici măcar unul afară să se bucure de omăt. E trist…
Fotografiile sunt superbe, n-am ce comenta. Pe mine m-au impresionat foarte mult cele cu rațele. Oricum, toate sunt minunate.
Ai dreptate, nici eu nu am vazut copii in fata blocului ca altadata. Cei mici se duc cu parintii sau bunicii in parcuri, iar cei mari sunt pe fb. :biggrin:
Merci mult, se pare ca tuturor le-au placut imaginile cu ratustele zgribulite. :biggrin: :wub: :w00t:
Ce frumos suna asta cand eram copil. Ramaneam fara glas la cat urlam asa :))
Cam asa se intampla si acum, tot parcul rasuna de glasuri zglobii. Cred ca acest cuvant, partie, e foarte iubit si va ramane mereu la moda.
:biggrin:
Pozele cu pescarusii si cu rata imi plac cel mai mult.Poate unde seamana cu ale mele.Da,mi-aduc aminte de iarna (copilariei),dar anul asta,ca niciodata,n-am avut chef de ea,n-am iesit in gradina sa fac un om de zapada…Si-mi zic ca daca s-ar schimba vremea si n-ar mai exista iarna,nici nu cred ca i-as duce lipsa.Insa copiii se vor bucura mereu de iarna si abia acum ii inteleg pe maturii copilariei mele,care nu se bucurau la fel ca mine cand incepea sa ninga.Nu stiu daca e imbatranire sau inteleptire :))) (de genul : mai bine stai intr-o Brazilie si mergi in slapi si rochii albe si daca ai chef de iarna te urci in avionul pt.Norvegia pt. vreo 2 saptamani :D )
Sunt in asentimentul tau, Silving, iarna are un farmec incontestabil in poze sau la munte. De cand sunt indragostita de fotografie am nevoie de zapada pentru a-mi satisface un mic moft, acela de a avea poze din toate anotimpurile. Doar ca nu prea gasesc peisaje mirifice in orasul meu…
Vad ca tuturor v-au placut cele cu pescarusi, ma mira oarecum, dar e bine ca totusi am dat lovitura cu ceva. :biggrin:
Cred ca un peisaj de iarna doar alb e cam monoton,iar copiii care nu-i ai tai nu te impresioneaza neaparat,deci pescarusii is la mijloc :biggrin:
Apropo de omul meu colorat,pisicile pictate de iarna trecuta le-ai vazut? http://silving.org/2012/12/10/menagerie-a-trois-dans-notre-jardin-les-chats/
Haha, interesanta explicatia ta, se poate sa ai dreptate. :tongue:
Acum da, le-am si comentat. :happy: :biggrin: Cred ca anul trecut nu ne vizitam. :dizzy:
Mai aveam si o craiasa a zapezii pe undeva,cu palarie si beteala :D Ca deh,ne plictisim sa fie oameni de zapada doar :))
Cand esti creativ, da, te plictisesti repede ca iti vin o mie de idei pe minut. :biggrin: :silly: :cheerful:
Ce bine arata pozele. Distractia se citeste in fiecare pixel.
Ma oftic la culme ca luni, cand a nins la mine, am avut o durere ingrozitoare de cap si nu am putut sa ma bulgaresc cu prietenii. Acum deja ploua si este urat afara. … Dar astept … poate ninge din nou!
Da, cam asta am vrut sa subliniez, bucuria in cea mai pura forma a ei. Andreea, la tine ploua? :wassat: :biggrin: Dar unde locuiesti? :dizzy: Aici e un viscol strasnic. :w00t: :wassat: :angry:
Fotografiile sunt minunate. :wub: Cum m-ai obisnuit. Cele cu pasari sunt absolut fantastice. Si culorile, si momentul in care le-ai prins. Perfecte!
Despre iarna nici in copilarie nu as fi spus chiar cuvinte entuziaste. N-am iubit-o niciodata. Imi amintesc ca la iesirea la zapada, sanius si altele cand eram mica, imi trebuia mai mult de o jumatate de ora ca sa ma acomodez cu zapada, cu bulgarii si altele. De fapt am urat bulgareala de cand ma stiu. In liceu stiu ca am plans cand m-au tavalit niste colegi prin zapada. Ei credeau ca asa isi arata simpatia fata de mine
Am sa mai spun ceva. Nu prea inteleg sporturile de iarna. Va incepe curand Olimpiada de iarna si stiu ca voi fi terorizata de patinaj, schi si altele. Nici n-a inceput si vreau sa se termine
Multumesc mult, Elly, a fost o placere sa le fotografiez pe micutele zgribulite.
:ermm: :sick: :devil: Iar la capitolul sporturi de iarna sunt iar de acord cu tine, inainte le adoram, in special schiul si patinajul, acum ma lasa indiferenta. :dizzy:
Bulgareala nu o suport nici eu, exista vreo fata care sa o agreeze?
Eh da, asta e partea frumoasa a iernii, cea de care se bucura in principal copiii ce nu are legatura cu viziunea alarmista pe care o scoate in evidenta mass-media. Pana la urma, si iarna are farmecul ei si rostul ei, daca stai bine sa te gandesti. Si o spun eu, care prefer anotimpurile calde.
Exact, Danny, eu m-am straduit sa va prezint partea frumoasa a ierii. Pe cealalta o gasiti la tv ( la televiziunile de stiri mai precis) in fiecare secunda din zi si din noapte. :biggrin:
:ninja:
Hellooo! Imi aduc aminte perfect de acea perioada , stateam cu orele la partie si intram in casa uda leoarca. Era atat de frumos si parea ca nu am nicio grija. Mai tarziu, cand aveam si eu ceva anisori nu am renuntat la obiceiul asta frumos si aducator de bucurie. Obisnuiam sa merg la sanius cu toata familia atunci cand ne duceam la casa de la tara. Ieseam la partie cu vinul fiert si ne dadeam cu sania pana nu mai puteam misca un deget. Pana si cateii erau dupa noi. Erau momente lipsite de orice grija si cele mai bune ore de terapie :D Acum intr-adevar e un mare chin atunci cand vedem la stiri coduri de toate culorile si zapada pe oriunde mergem , dar mai trebuie sa ne amintim si de partea aia frumoasa a iernii cea pe care ai surprins-o atat de bine in poze. :biggrin:
Buna, Marmotica, sa inteleg ca ai fost si tu indragostita de iarna si jocurile ei?
:biggrin:
ce vremuri! ce ieri erau atunci, venea zapada in noiembrie si nu mai pleca pana in martie. :)
eram tristi cand se intuneca afara si trebuia sa lasam partia si sa ne intoarcem acasa. ne ardeau obrajii si manutele pana seara tarziu dar era cea mai mare placere a copilariei :)
poza cu ratustele e cea mai frumoasa :)
Chiar ca cea mai mare placere a copilariei. Ea si cadourile.
:silly: :blush: :angel:
Lilly, draga, esti in asentimentul celor care comenteaza pe aici. Tuturor v-au placat acele poze cu pasarele la patinoar. :ermm: :biggrin:
Foarte frumoase fotografiile, ai surprins iarna din mai multe unghiuri: natura salbatica cu pasarile in mediul lor, copiii care au invadat plapuma alba scartaitoare, greutatea zapezii peste vegetatie si linistea si suflul rece al anotimpului alb.
Al meu sot spune ca nu e bine sa scoti aparatul afara, ca apoi adus in casa, face condens si se blocheaza nu stiu ce piese. Nu ca as fi iesit eu repede afara, dar cateva poze as fi facut.
Partieee si noi urlam din varful dealului de la bunica sau in valea orasului de langa cartierul unde am copilarit. Frigul nu era asa dusman si pentru distractia de afara se meritau si cazaturile, si ciocnirile, uneori cu picioare bocna si mainile degerate.
Acum privesc din interior si atat, ma simt in siguranta si la caldura. :)
Multumesc pentru apreciere si descrierea imaginilor mele, aproape ca-mi vine sa plec din nou in parc pentru o noua sedinta foto.
:biggrin: :w00t: :silly:
:cheerful:
Sa stii ca si eu m-am gandit ca gerul poate dauna aparatului… dar am vazut ca asta nu i-a impiedicat pe multi pasionati sa iasa chiar si pe vicol in cautarea cadrelor perfecte, de vis. :whistle:
Cam asta imi doresc si eu acum, Mihaela, siguranta si caldura. :happy:
vai ce fotografii minunate! frumoasa plimbare, va urez distractie placuta! ratusca aceea este superba :)
Multumesc mult, coco. :happy:
Am asteptat cu nerabdare prima ninsoare serioasa. Speram sa ninga asa cum imi place mie, cu fulgi mari si desi, ca in povesti. Nu am vazut asa ceva, dar asta nu m-a impiedicat sa ies noaptea din casa si sa ma bucur de zapada neatinsa de picior de om. :)
Mirific, ai facut si poze? :biggrin:
Sunt foarte frumoase pozele, imi aduc aminte cand ma duceam si eu si ma dadeam cu saniuta in oraselul copiilor.
Bun venit pe blog, Iulia si multumesc mult prentru apreciere. :cheerful: :blush: Cam asta era si mesajul articolului. Sau ideea de baza. :happy:
Superbe fotografii dar totusi prefer sa stau aici, in casa si sa privesc pozele.. urasc frigul si zapada!
Din nefericire nu am avut timp sa ma bucur de zapada, desi pe aici a fost din belsug, si inca mai este…aseara pe bulevard inca mai era zapada de vreo 30 cm :)) indeajuns sa-mi intre in bocanci =))
Am intrat putin si am iesit ca nu eram pregatit pentru asta, mi-am scuturat incaltamintea si sosetele de zapada ce patrunsese in ea. Am zis ca intr-o alta zi poate maine reiau mai bine pregatit pentru zapada :)) :blush:
De partie si sanius, nici nu s-a pus problema :( :biggrin: