Este clar că lepșele nu mai sunt la modă, însă îmi doream să scriu despre acest subiect încă din decembrie, dar cum sărbătorile au dat buzna peste noi, m-am văzut nevoită să amân puțin publicarea unui material mai amplu. Acum, Redsky îmi da ocazia să sintetizez avalanșa de gânduri legate de schimbarea modului meu de a face blogging.
1. Cam câte bloguri citești într-o săptămână? Unde le găsești?
Dacă la începuturi, prin 2009-2010, curiozitatea mă determina să explorez chiar și cele mai obscure cotloane ale blogosferei, citeam tot ce găseam, avidă de a afla cât mai multe informații, păreri, de cunoaștere până la urmă, acum, poate pentru că am ajuns la o saturație, nu mai am timp și chef decât pentru cei cu care am reușit să stabilesc o legătură sufletească și, care, întâmplător sau nu, au cele mai frumoase și mai captivante bloguri din lume. Și sunt și niște persoane extraordinare. Nu mă interesează să citesc ce au de spus niște străini, nu îmi pasă de metafore, de floricele, de mesaje optimiste sau inspiraționale, nu vreau să mă minunez de măiestria cu care își aștern unii cuvintele. Nici măcar nu mai caut oameni cu care să rezonez, texte în care să mă regăsesc până la identificare.
Vreau să îmi beau cafeaua dimineața în compania prietenilor mei buni, care au fost alături de mine pe tot parcursul anului 2013, care atunci când am fost bolnavă au sărit să-mi ureze însănătoșire grabnică sau când am avut o oarecare realizare s-au bucurat pentru mine. Îmi face mare plăcere s-o citesc de exemplu pe Lilly care îmi trece pragul casei de patru ani de zile, pe Creve care îmi povestește că a așteptat cu nerăbdare un nou articol de-al meu și mi-a accesat de trei ori blogul duminică sau pe Larisa care îmi mărturisește că m-a vizitat chiar și în vacanța de sărbători petrecută în Munții Alpi. Pe Centurion care scrie fabulos sau pe Antonela care tratează cu mult umor subiecte serioase și îmi lasă de fiecare dată niște comentarii delicioase, realisto-drăgălașe. Pe ultimii doi și pe Alex Stan, un tânăr de o maturitate ieșită din comun, i-am descoperit relativ recent și sunt tare incantată. Deci, să concluzionăm, blogurile preferate sunt ale celor pe care i-am întâlnit aici, pe summerday.
În general, sunt mai rezervată în a-mi manifesta sentimentele, cel puțin în primele faze ale unei relații, indiferent de natura ei, iar timiditatea nativă mă îndeamnă să stau de cele mai multe ori în banca mea. Nu dau buzna, nu mă bag în seamă cu necunoscuții, nici măcar nu mă insinuez în viața reală sau virtuală a cuiva, dar dacă îmi atingi coarda sensibilă și îmi demonstrezi că ai intenții bune și ești serios, îți pot deveni un prieten fidel pe care te poți baza oricând la nevoie. Dacă îți dorești.
2. Cum știe un blogger că l-ai citit?
Se uită la referenți. Glumesc, mă străduiesc să comentez, chiar și atunci când nu am multe de spus și nu sunt foarte inspirată la toți cei care mă vizitează. Uneori adorm la două noaptea, dar mă asigur că am trecut pe la toată lumea. În ziua respectivă, nu după trei săptămâni. Sunt și cazuri în care, în ciuda eforturilor mele, nu am ce zice. Dar mă revanșez eu cumva.
3. Daca tu comentezi la un blogger, te aștepți ca și bloggerul respectiv să comenteze la tine?
Deja i-am învățat pe cei la care merg în vizită. Știu foarte bine cum reacționează fiecare. În general e bine să nu avem așteptări (prea mari) de la ceilalți. Dacă eu procedez într-un fel, nu e musai să fie toți că mine. Și chiar nu sunt.
4. Ce bloguri nu citești? De ce?
Am precizat mai sus, blogurile celor pe care nu-i cunosc, cu care nu comunic niciodată, cu care nu interacționez. Efectiv, nu mai am timp de hoinărit prin blogosferă.
5. Ca sa încheiem mai optimist, cum iți recompensezi comentatorii de pe blog?
Faptul că cineva își rupe din timpul lui prețios chiar și câteva secunde pentru a-mi lăsa o părere pe blog mi se pare fantastic. Practic, bucuria cea mai mare e să discut cu oamenii interesați de ce mă preocupă pe mine cel mai mult. Comentatorii summerday.ro au tot respectul și admirația mea, sunt întâmpinați întotdeauna cu brațele deschise, încerc să le răspund prompt, elaborat (dacă am ce), îi fac (sper) să se simtă bine aici, îmi place să cred că sunt o gazdă primitoare, îi pot răsplăti uneori cu un zâmbet, o îmbrățișare, o vorbă bună, o glumiță, căci trebuie să ne mai și destindem sau, de ce nu, un premiu nice.
Îmi face plăcere să-i salut pe cei care mi-au fost alături pe parcursul lui 2013 (în afară de cei menționați la punctul 1): Adriana, Alexandra, Aliceee, Ana Q, Anda, Bucur, Cornelia, Colorbliss, Daniel C, Drugwash, Ella, Elly, Fairytale, Javra, Lucian, Marin, Marius(ex-silentio), Mary, Mâzgalica, Mărgeluța, Mihaela Anghel, Mihaela Pojogu, Minnie, Oana, Ovi, Pato, Raluca, Zdwub, Silvia, Silving, Sonia, Tina, Tury, Torden, Vienela, Vlad Tepes. Nu toți sunt comentatori constanți, evident. O mențiune specială pentru Luminița (cel mai nou prieten al blogului) și Dragoș FRD (cel mai vechi).
Cum procedați voi în real și virtual, obișnuiți să faceți primul pas sau așteptați de la ceilalți un semn de prietenie? Sunteți timizi sau mai degrabă îndrăzneți?
Multumesc pentru mentionare! :) Cand vine vorba de comentat pe bloguri pentru mine conteaza mult sa mi se raspunda. Bine, daca spun doar, la multi ani, bravo, foarte fain articol, nu ma astept la raspuns. Dar sincer nici nu prea las astfel de comentarii. In rest vreau sa mi se raspunda. Altfel…dupa un timp nu mai comentez. Asta e, asa sunt eu. De aia si la mine pe blog incerc sa raspund fiecaruia. Chiar daca zic un simplu “Multumesc”, arata ca am citit cu atentie acel comentariu si l-am apreciat.
Si acum sa-ti raspund la intrebare:
In virtual sunt destul de indrazneata, in schimb nu las comentarii la bloguri A-list, desi le citesc constant. Si asta pentru ca am observat ca lumea e foarte dura acolo, lasi un comentariu si sar toti pe tine. Daca e prima data cand comentezi, te acuza ca ai lasat comentariu pentru a primi vizitatori. Asa mi s-a parut…
In real nu-s asa de indrazneata. Sunt timida dar incerc sa lupt cu acest fel de a fi, vreau sa fiu mai sociabila.
Da, am observat si eu modul de a se comenta de pe blogurile mari. Pe mine ma plictiseste stilul de a scrie al bloggerilor A-list si nu prea ii frecventez. Rar cand intru si gasesc ceva interesant(o data pe an?). Nu stiu cum pot sa abordeze subiecte care mie sa nu-mi spuna absolut nimic…
Oricum, ziceam in articol ca nu agreez blogurile strainilor. Nu am de ce sa-mi pierd timpul meu pretios. Si acum nu sunt malitioasa, doar spun adevarul.
Si eu sunt incantata cand omul imi raspunde frumos, din suflet, la comentariu. Cand vad ca i-a facut placere ca i-am scris cateva cuvinte(eu rar scriu romane pe blogurile altora, doar aici la mine ma manifest plenar, tot ca un semn de timiditate). E adevarat ca sunt si subiecte care ma provoaca si atunci ma intind la vorba, dar rar de tot.
Eu am observat ca cei din jurul meu nu au chef de noi cunostinte. Asa ca imi vad de treaba mea, nu ma bag in seama aiurea doar sa par sociabila. Pot sa comenteze ce vor dupa. :biggrin: :tongue: :blush: :angel:
Intr-adevar, nu reusesc sa te mai citesc in fiecare zi, ca altadata, dar ma straduiesc sa recuperez atunci cand imi fac timp sa vin la tine. :)
Ma crezi daca iti spun ca m-am uitat doar de trei ori pana acum la referenti (oare chiar asa li se spune? :) )? Si atunci am facut-o din motive bine intemeiate. Astazi, si daca as vrea, tot nu as putea vedea nimic. Am schimbat tema blogului si baiatul care s-a ocupat de asta a uitat sa bage codul de la analytics. Articolul de ieri a batut toate recordurile de pana acum (vorbesc strict de blogul meu) si analytics imi spune ca am avut 0 (zero) vizitatori. :))))
Eu am blogul in romana(la admin) si da, asa li se spune.
:blush: :angel: Dar nu orice tema care ne place poate fi pastrata. Eu am inteles asta de ceva timp… :cwy: :ermm:
Da, am observat ca multa lume e interesata de monetizare. :)) E firesc, pana si mama ma condamna ca nu scot bani din blog. Tema ta e nice, dar eu o preferam pe precedenta(deh, ma obisnuiesem cu ea si era bej ca a mea). Dar vanzand cat de incantata estu tu de ea si efervescenta creata in jurul schimbarii am preferat sa tac sa nu va stric bucuria.
Mulțumesc foarte frumos, pentru menționare! :kissing:
1. Cam câte bloguri citești într-o săptămână? Unde le găsești?
„Fără număr”
‘N special cele din panoul de control al blogului „Whats Hot” și „Rrader” WordPress, după aceea cele de prin Facebook.
2. Cum știe un blogger că l-ai citit?
Mna păi un blogăr știe c-a fost citit în special dacă are comentarii, cea mai bună dovadă.
3. Daca tu comentezi la un blogger, te aștepți ca și bloggerul respectiv să comenteze la tine?
Poate oi fi tradiționalist dacă dacă ești salutat e recomandat să răspunzi. Cam tot așa și cu blogrollurile ce sunt ca un fel d ecărți de vizită, primești o carte de vizită, dai și tu una.
4. Ce bloguri nu citești? De ce?
Cele care-mi ies din timp, cele care sunt pe ultimele locuri în urma preferatelor (la preferate este și blogul ău Nais) celor citite iar timpul nu-mi mai permite sau starea, cheful.
5. Ca sa încheiem mai optimist, cum iți recompensezi comentatorii de pe blog?
Cu brațele deschise și eu iar ca recompnesă am în agendă în viitorul apropiat un premiu constând într-o sticlă de țuică (pentru bogări) de prune veritabilă și-o sticlă de sirop bio (pentru blogărițe) ce am să le ofer după niște criterii ce nu le-am stabilit încă dar repet, planul este bătut în cuie.
Cum procedați voi în real și virtual, obișnuiți să faceți primul pas sau așteptați de la ceilalți un semn de prietenie? Sunteți timizi sau mai degrabă îndrăzneți?
În general îndrăzneț.
Ce frumos ai raspuns tu la intrebari, Tury
:w00t: , multumesc mult :cheerful: , uite ca nu m-am gandit niciodata ca blogul ar putea functiona ca o carte de vizita. :biggrin: :wink: Dar asa este, daca cineva iti lasa un comentariu e civilizat macar sa-i vizitezi blogul si daca iti place ce gasesti sa ii scrii si tu ceva. Doar ca cei mai multi nici nu concep asa ceva, considera ca lor li se cuvine totul si nici nu se sinchisesc sa dea click pe nume. Dar suntem diferiti, vedem lucrurile diferit si deja ne-am obisnuit cu asta. :biggrin:
:dizzy: :tongue: :silly:
Eu intru mereu la tine, imediat ce iti vad link-ul pe fb. Chiar daca destul de rar se intampla asta…
Hehe, tu te-ai gandit la toate, ce premii frumoase si sanatoase le oferi cititorilor fideli! :wub:
Da, tu esti o persoana foarte prietenoasa, sociabila si indrazneata. Chiar obisnuiesti sa faci primul pas!
:biggrin:
Hey, salutare, salutare, ma bucur ca ti-ai revenit, si iata vii in forta cu un subiect incitant. Iti multumesc ca m-ai adaugat si pe mine acolo in lista, ma simt onorata. Cred ca o prietenie chiar si virtuala se leaga atunci cand il citesti constant pe celalalt, si ii esti alaturi in limita timpul in toate momentele.Nici eu nu prea am timp de navigat si ma rezum strict la cei din lista, si sincer chiar am gasit oameni interesanti pe care ii citesc cu placere.Nu sunt timida, daca eram nu mai ajungeam sa te cunosc pe tine, pe Elly si toata gasca! Te pup! :happy:
Da, cam asta am vrut sa transmit cu acest articol, Fairytale, atat timp cat exista comunicare, cand esti alaturi de un om cand acesta are nevoie de tine(si nu numai) se poate discuta de o relatie de amicitie/prietenie(virtuala). Cat timp tu doar astepti sa primesti si nu dai nimic… :dizzy: :ermm:
Iti multumesc ca ma citesti si lasi si cate un gand bun de fiecare data. :heart:
Se vede treaba ca e un alt an….. Ma chinui si eu sa mai las cate un comentariu pe ici, pe colo, si nu numai pe la 2 noaptea :devil:
Nice, citesti destul de multe bloguri se pare. Esti o wonderwoman asadar. Pentru mine, blogerii la care am intrat initial mi-au devenit un fel de prieteni …. De ce zic “un fel de”? Pentru ca nu cunosc pe nimeni in real/offline, dar relatia de prietenie exista si asa. Si acest lucru ma bucura enorm. Mai ales acuma cand sunt “consemnata acasa” si nici nu prea pot iesi chiar peste tot unde vreau, comunicarea cu ceilalti nu s-a intrerupt datorita voua.
In online sunt la fel ca in real: uneori indrazneata, alteori nu, dar cam intotdeauna o visatoare. Na-m ce-i face! Can`t help it! E in ADN-ul meu :biggrin:
In ultima vreme am avut timp numai de citit articolele, chiar daca sunt destule, nu am putut si sa comentez, sa dau un semn al prezentei mele decat foarte rar. Chiar si pe blogul meu am scris mai rar, dar asa este perioada aceasta.
Cand comentez pe blogul cuiva, nu astept un comentariu si pe blogul meu. Dar e fain cand ti se raspunde, asa cum faci tu de fiecare data! De asta, si pentru multe altele, ai toata admiratia mea :heart: !
Cum recompensez comentatorii de pe blogul meu? De obicei, raspund la fiecare in parte, mai putin ultimile 5-6 saptamani, cand am intrat ceva mai putin. In rest, se apropie, prin martie, anul de blogging …. poate organizez un concurs-surpriza …
Pupici! :kissing: Vine weekendul :happy:
Da, chiar m-a surprins(placut) comentariul tau, credeam ca e tot ala vechi de pe articolul precedent.
:biggrin: :w00t: Fata de altii sunt putine, Alexandra, multi intra pe toate blogurile din lume(din Romania si nu numai) eu ma limitez la cunoscuti, la oamenii cu care reusesc sa comunic (mai rar sau mai des). Nu putem sa ne petrecem chiar toata ziua in blogosfera chiar daca e tentant. 
:ninja: :dizzy: :ermm:
Chiar de pe blogul tau veneam, apropos de scrisul pe el. E normal sa fii ocupata cu o fetita atat de energica precum Emilia. Ma rog, nu stiu prea bine ca nu am fost niciodata mamica, dar imi imaginez ca trebuie sa te ocupi non stop de cel mic, nu ai voie sa-l scapi din ochi o secunda. :wink: :biggrin: :dizzy:
Pai da, mai suntem si noi indraznete, dar nu mereu. Asa la cei care ne par mai simpatici lasam un comment. Banuiesc ca si tu esti la fel.
De exemplu eu tot il vedeam pe Centurion comentand pe diverse bloguri, mi-a placut ce scria si m-am dus sa vad despre ce e vorba. Mi-am luat inima-n dinti si i-am lasat un comment de felicitare(cred ca era o sarbatoare). Dar astfel de cazuri sunt rare, eu nu prea am initiativa blogosferica. :blush:
:whistle:
Cat despre vise…iar te inteleg perfect. Uite azi visez la un soare orbitor si la un cer albastru.
Da, cititorii adora concursurile si un premiu nice e cea mai buna recompensa posibila. Daca am putea darui tuturor ceva… :dizzy: :happy:
Vine, eu il astept cu nerabdare dupa ora 6. :kissing: Weekeend super frumos, Alexandra! :heart:
foarte frumoasa si interesanta leapsa!
in blogosfera vezi multe, bune, rele…important sa luam ce este bun!
Te provoc s-o rezolvi si tu, Coco! :biggrin:
Frumos spus, un sfat excelent. :happy:
Frumos! se vede ca te implici mult in blogosfera, ca ai creat legaturi cu multi bloggari. Eu sunt mai indrazneata in offline decat in online. Cand vine vorba de comentarii, ei bine stiu ca pe mine majoritatea cititorilor nu au blog si atunci ma gandesc ca pana raspund la comentarii (intr-un mod elaborat desi nu as avea ce spune deseori) mai bine scriu un articol si toata lumea e multumita.
In schimb revin pe toate blogurile de la care primesc comentarii si imi place sa creez prietenii virtuale daca mi se da sansa, chiar si bloggari noi, atata timp cat am ce citi si la ce sa imi dau cu parerea :)
Alice, nu sunt foarte multi, cei mai multi comenteaza rar, dar cu toate astea eu i-am amintit. Doar o mana de oameni comenteaza constant. :dizzy:
In general articolele mele sunt astfel concepute ca fiecare persoana sa poata spune ceva. Doar sa nu vrei, nu comentezi! :biggrin: :devil: :tongue:
Mulţumesc pentru dubla nominalizare (în cuprinsul articolului şi în comentariul pt. Alexandra) :happy:
) aşa că mai am loc şi pt. răspunsul la cele 5 întrebări.
Răspunzându-ţi la întrebare aş zice că în real nu sunt prea sociabil, nu prea fac primul pas, nu neapărat din lipsă de îndrăzneală, ci pentu că aşa-s eu :alien: . În virtual, sunt ceva mai comunicativ, fără însă a avea certitudinea acestui fapt, percepţia cea mai corectă aparţinând desigur acelora cu care relaţionez.
Mi se pare cam prea scurt commentul (defectul meu, scriu mult…
1) Citesc blogurile din blogroll, dar cum unii scriu mai rar îmi rămâne vreme să iau la frunzărit (aleator) bookmark-urile din browser.
2) Cred că din control panel, deşi acolo vezi accesările (ceea ce nu-i totuna cu lectura, mai ales dacă ai texte lungi)
3) Nu, chiar nu pretind reciprocitate, de altfel nici n-aş putea din moment ce nu o practic la rându-mi.
4) În general cele care mă întâmpină cu fereastra de dat LIKE, apoi acelea care din varii motive nu-mi sunt pe plac :devil:
5) Recompense… păi, nu-i de ajuns simpla mea prezenţă? :biggrin: Glumesc! :tongue: :wink: Încerc să răspund altfel decât telegrafic, “în doi peri”, tocmai pentru a-mi exprima gratitudinea pentru gestul celui care, cum spui şi tu, îşi sacrifică minute pentru a citi şi comenta.
P.S.: Ai memorie bună… Într-adevăr, primul tău comentariu la mine a fost într-o zi de sărbătoare (Paşte) 6 mai 2013, 20:28
Cu mare drag, Centurion. :cheerful: :happy: Uneori intuitia mea functioneaza. :biggrin: Ma bucur ca s-a intamplat si in cazul nostru.
Nu e reciprocitate, e normalitate sa-l saluti pe cel care te-a vizitat, care nu doar ti-a accesat blogul din curiozitate, dar a si lasat un semn al trecerii sale pe la tine. Mai ales cand sunt atatea posibilitati de petrecere a timpului liber si mai ales cand sunt atatia carora nu le pasa de trairile tale. :ermm: :biggrin: :cwy:
:ninja: :alien:
:biggrin:
Eu ii comentez cu placere pe cei care isi rup din timpul lor sa lase un gand aici. Nu o fac din obligatie, doar ca ma simt mai aproape de ei. Nu pot sa merg la necunoscuti si sa ma bag in viata lor. Mai ales ca cei mai multi nu au chef de mine.
Aolo, fereastra cu like-ul e odioasa, oare oamenii aia nu-si dau seama cat de enervanti sunt? Nu, evident. Cum ziceam, unii au impresia ca li se cuvine totul pe lumea asta.
Slava Domnului ca iti plac comentariile lungi. Si eu le ador, mai ales cand le gasesc de la voi. :w00t: :blush: :angel: :tongue:
Da, am vazut cum raspunzi tu, ai un mare talent, mereu am apreciat cum ai stiut sa te porti cu cititorii-comentatori. Uneori replicile tale sunt mai lungi si mai interesante decat comentariile noastre. :cheerful: :biggrin:
Eram sigura ca de Paste s-a intamplat. Chiar am vrut sa-i scriu Alexandrei… Moment istoric!
Multumesc pentru mentionare Nice! Ma bucur ca iti face placere sa-mi citesti articolele. E valabila desigur si vice-versa, sunt foarte curioasa si eu de fiecare data cand vad ca a aparut o postare noua la tine pe blog.
Cat despre blogosfera in general, citesc si comentez la bogerii cu care rezonez cumva.
Sunt bloguri pe care le-am urmarit o perioada scurta, dar am renuntat, tocmai din acest motiv, simteam ca nu ma potrivesc deloc cu autorul la pareri, sau pur si simplu eram pe dinafara cu subiectele despre care scria si la fel ca si tine n-am nici timpul nici rabdarea sa “bantui” aiurea prin blogoosfera asta mare.
Daca ajung pe vreun blog nou si imi place ce gasesc acolo, mai mereu las cateva cuvinte. Unii se intorc si pe la mine, altii nu. Insa cel mai tare ma enerveaza cei care nu raspund la comentarii. Acolo clar nu mai calc, ma simt ca si cum as vorbi singura
Hihi, tu ai unul din cele mai frumoase bloguri din lume :wub: , cum sa nu-mi faca placere. Tocmai am vazut ca ai postat ceva nou, abia astept sa intru sa vad ce! :biggrin: :happy:
:blush: :alien: Ce sa fac acum, sa nu mai discut cu nimeni? De prea multe ori s-a intamplat sa ma intreb cum pot fi atat de diferita de ceilalti? Eh, in timp m-am obisnuit, dar tocmai asta ma opreste in a merge pe la necunoscuti si a lasa ganduri pe acolo. Cine stie cum sunt intampinata(de cele mai multe ori cu raceala). :biggrin: :dizzy: :ermm:
Paiiii…eu nu prea ma potrivesc cu nimeni la pareri.
Lasă-mă să ti strâng în brațe >:D< Îți mulțumesc frumos pentru cei ai spus la punctul 1 :D Dar te-ai gândit că poate unii din străini pot să ajungă treptat tot niște cunoscuți faini? Și eu am fost la început un străin.
Păi să știi că eu sunt și timid dar și nu :)) Adică pe blog cel puțin nu sunt deloc. În realitate depinde de persoană și împrejurări. În principiu mă integrez ușor deci trec ușor peste partea cu emoțiile :P
Ma bucur ca ti-a placut introducerea, Creve. :biggrin: :w00t:
:cheerful: Poate nu am fost noi foarte apropiati la inceput, dar treptat am devenit. Asta e tot ce conteaza. 
:ninja: :tongue: :silly: Eu nu spun nu nimanui care are intentii serioase. :devil: Aoleu, sa nu-mi spui ca a fost ziua ta deja? :dizzy: :ermm: :cwy:
Daca fac ei primul pas si imi dau de inteles ca ma plac si vor sa ne imprietenim, de ce nu?
Nu a fost încă :D Mai e puțin până la ziua mea. Dar nu la fel de puțin cât mai e până la a ta :P
E pe 16 nu-i asa? M-am documentat pe fb intre timp. Sa nu cumva sa nu faci articol!
Nu-mi aminti de a mea ca nu e deloc moment de veselie. :tongue: :silly:
Cum să nu fie moment de veselie? :)) Eu nu obișnuiesc să scriu nimic de ziua mea pe nicăieri. Niciodată nu am scris articole de genul, ce-mi doresc de ziua mea, sau mai știu eu ce. Deci nici anul ăsta nu voi scrie :P
Pai ce veselie? Ca imbatranesti? Ca te apropii de moarte? Poate pentru altii, care nu au chef de viata…
Eh, ziua mea coincide cu ziua blogului…e un moment special, daca era doar ziua mea nu scriam articol. :biggrin:
Eu te citesc, de fiecare dată când te văd pe vreun grup şi nu aştept să fiu citit în contrapartidă.
Când vreau să fac un comentariu la un material oarecare, îl fac indiferent că n-am mai luat niciodată legătura cu acel blogger. Spre deosebire de tine, sunt mai îndrăzneţ. Aşa sunt şi offline. În legătură cu bloggerii foarte cunoscuţi, nu citesc decât unul singur, când şi când, fiindcă nu prea are timp să scrie şi altceva mai profund decât advertoriale şi organizări de concursuri. Am mai şi comentat, până când am văzut că bloggerul respectiv nu face niciodată un comentariu la vreun material de-al meu, după aproape un an, cu toate că ştiam că mă citeşte uneori. Nu poate fi stabilită şi întreţinută o relaţie unisens. Nici nu-şi are rostul. La fel procedez şi cu alţi bloggeri. Dacă văd că nu-mi scrie niciodată, în cele din urmă, mă gândesc că e alegerea sa şi o respect. Şi mă retrag. Alţi bloggeri motivează lipsa comentariilor prin faptul că materialele mele sunt prea lungi şi n-au timp. E tot alegerea lor şi o respect. Foarte rar nu citesc o carte fiindcă are multe file, dar nu toată lumea gândeşte aşa. De exemplu, nu înţeleg bloggerii ale căror materiale constă în 2-4 rânduri. Arunci pastile atunci când înţelepciunea din ele nu mai are nevoie de alte cuvinte. Ori, nu-i cazul…
Si da, nici eu nu cred in relatiile unisens. Nu are rost sa insisti pe langa cineva care da clar dovezi ca nu are nevoie de tine, ca nu-i pasa de tine.
Eu comentez de placere la tine, si cel mai recent articol mi-a placut, chiar daca doar m-am amuzat si nu am gasit nimic inteligent de zis.
:biggrin: Ma rog, unele pamflete te lasa fara cuvinte si decat sa spui mereu “ce fain” sau “ce tare”… 
Da, categoric, tu esti mult mai indraznet. Si e bine cum esti tu! :biggrin:
De cîteva ore stau cu tab-ul articolului tău deschis şi tot caut ceva să se potrivească. Leapşa asta am găsit-o şi la Sonia, dar nu mă încîntă. De ce aş pune etichete, de ce aş întrista persoane prin răspunsuri nu întotdeauna corecte?
Hai să spunem că fiecare face ce poate, că avem toane şi citim/răspundem cînd şi cum putem, că uneori înţelegem perfect iar alteori n-avem habar de subiect, că se pot întîmpla multe între gînd şi faptă. Ca acum, spre exemplu.
Desigur, putem avea preferinţe. Putem avea simpatii şi antipatii. Putem avea schimbări de opinie, de viziune. Putem avea conflict de principii. Un pas înapoi şi vedem imaginea în ansamblul ei. Eu nu sînt perfect, nu mă pot/vor iubi toţi. Nici tu nu eşti perfect(ă), nici pe tine nu te pot/vor iubi toţi. Dar în timp, fiecare ne vom intersecta unii cu alţii şi uneori ne vom înţelege perfect, alteori ne vom certa la cuţite. Ne va defini ultima întîmplare, sau vom face o medie a interacţiunilor noastre şi vom învăţa din experienţa trecută?
După cum bine spunea cineva aici, ar fi înţelept să învăţăm din orice, fie că a fost o experienţă plăcută, fie că nu. Am citit ceva ce ne-a durut sau ceva ce ne-a zguduit pe scaun în hohote de rîs? Ceva tot ne rămîne. Cel mai important e să avem (sau să ne acordăm) timpul pentru a trăi acele experienţe.
Eu îmi respect şi îmi iubesc prietenii, fie că sînt la două case distanţă sau în celălalt capăt al lumii, fie că ne auzim zilnic la telefon, ne vedem la un pahar sau doar ne întîlnim în cuvinte pe un ecran. Şi indiferent de vîrsta “containerului”, înăuntru e un spirit, un suflet – eu cu acela stau de vorbă, nu cu containerul. Iar diferenţe de comportament nu am între “virtual” şi “real” – sînt acelaşi suflet, întotdeauna deschis către alte suflete, către frumos, către bine.
Îţi doresc un weekend cu zîmbete largi!
Dragos, vezi cum ne potrivim noi, nici eu nu agreez lepsele, dar din cand in cand mai facem si lucruri care nu ne plac. :)) Glumesc, mi s-a parut ocazia excelenta de a scrie cateva lucruri despre cum m-am schimbat de-a lungul timpului in ceea ce priveste stilul de blogging.
Pana la urma poti ignora intrebarile, tot parerile mele sunt, conceptul e mai putin important, mesajul e esential. Zic eu.
Mai Dragos, eu sunt de acord cu tine, mai putin la doua aspecte: cum poti sa antipatizezi pe cineva care te viziteaza si iti lasa un gand bun si cum poti sa ai toane cand un om isi rupe din timpul tau sa iti scrie, discuta cu tine? Eu nu pot sa-l ignor pur si simplu! :ermm:
Multumesc asemenea. :cheerful: Sa fim optimisti! :happy: :w00t:
Da, ştiu, tu nu faci lucrurile de dragul de-a le face ci au fiecare scopul lor precis. Am înţeles asta şi e OK.
Am răspuns şi eu cum am putut, printre rînduri.
Antipatie şi toane – astea-s mai greu de definit. Fiecare om are dreptul să se simtă cumva “off” şi să nu-i cadă bine un subiect de discuţie sau să nu aibă un răspuns “kosher” pe moment. Cred că e de preferat o tăcere relativă decît un răspuns în doi peri sau jignitor, în funcţie de (in)dispoziţia de moment. De-aia ziceam că se pot întîmpla diverse dar că e mai bine să nu judecăm un om doar după o întîmplare izolată care nu i-ar fi caracteristică.
Uite, unul ca mine, predispus la glume şi jocuri de cuvinte, ar putea da cuiva o replică ce ar putea părea oricum altfel decît decentă. Cine nu înţelege că e o glumă şi nu o ia ca atare, strică jocul, îşi dă peste cap dispoziţia sa şi probabil şi pe a interlocutorului şi din ceva frumos se ajunge într-o zonă întunecată. Poate fiindcă noi, oamenii, am uitat cîndva să acordăm prezumţia de nevinovăţie şi atunci cînd ceva ni se pare neclar preferăm să atacăm înainte de a fi (prezumtiv) atacaţi. O asemenea neînţelegere doare, uneori foarte tare, şi asta poate duce la acea antipatie falsă şi nedorită de care vorbeam mai devreme.
În fine, totul aici e teorie şi parcă am intrat prea mult în zona aceea întunecată care nu se potriveşte unui weekend.
Vina e a coniacului amestecat cu bere, nu a mea. :tongue: Hai să rămînem optimişti în continuare, da!? 
Oh, Dragos, daca ai sti cate lucruri fac din pura placere… :happy:
:cheerful:
Intotdeuna in scris, cand nu poti vedea expresia partenerului de discutie, pot aparea confuzii, neintelegeri care pot degenera. :ermm: :dizzy:
‘neaţa!
Hehe, chiar şi lucrurile făcute din pură plăcere au un scop precis: să producă plăcere (sau bucurie, ca să nu pară insinuant). Cu toţii avem un scop în absolut tot ceea ce facem (excepţie făcînd cei instituţionalizaţi, care în mod oficial nu răspund de faptele lor). A fost o afirmaţie-capcană. :tongue: :cheerful:
Ai perfectă dreptate în legătură cu gestica şi mimica. Şi ştii asta, de aceea sînt atîţia muţunachi în jur, ca să ne ajute să ne înţelegem mai bine.
Astăzi văd că e o zi frumoasă aşa că îţi doresc să fie şi fructuoasă, orice ai avea în plan! :cheerful:
Sunt timid. Foarte timid. Al naibii de timid.
Stiu! Mai ales pe fb!
Buna seara, @Nice
La mine nu se pune problema de timiditate, ci de toanele pe care le am, de cum ma simt fizic (cand mi-e rau nu-s foarte prietenos) si de ce-mi inspira cealalta persoana. Daca nu-mi inspira nimic bun sau imi trezeste suspiciuni, o las sa vad daca misca, ce misca… si ce vrea. Imi displace sa deranjez, iar asta in anumite circumstante poate fi considerata (in mod gresit) timiditate. Oamenii oricum inteleg ce vor ei din felul de-a fi a unei persoane, asa ca n-are rost sa-mi bat capul cu ei.
Buna, Sky, ca sa vezi ce coincidenta, si eu ma simt rau(ma doare capul sau sunt epuizata) deseori. De aceea si scriu sau vizitez lumea atat de rar.
:ermm: :dizzy: Cum sa ai chef de vizite cand nu te simti ok? :ermm: :unsure: :blush:
Toane? In blogosfera nu prea am… O sa ma gandesc la asta, poate scriu un articol. :biggrin: :tongue:
Buna Nice,
iti multumesc pentru nominalizare, promit ca revin cu un raspuns pe masura. Acum doar te salut inainte de a merge la somn. Am citit rapid sa vad despre ce este vorba. Noapte buna! :wink:
Hihi, merci de salut, Mihaela, iti urez si eu o noapte linistita, somn lin si pufos. :heart: :happy:
:blush: :wub: şi :kissing: văzând aprecierea pe care o ai vizavi de mine. Mi-au făcut bine vorbele tale după o zi infernală. Da, există legea compensaţie! Sunt încă uimită şi nu-mi găsesc cuvintele să-ţi mulţumesc pentru că la tine contează puţinul pe care-l fac eu aici. Deşi sunt reţinută cu destăinuirile, tu m-ai extras din spatele cuvintelor. Şi ai darul de-a mă readuce pe strada ta. Am stat câteva ore să găsesc a-ţi spune ceva inteligent, să înalţ castele de gândire. N-am reuşit decât această învălmăşeală de rânduri-gânduri. E a două oară când mi se întâmplă în acest spaţiu virtual. Să mi se aducă recunoştinţă prea puţinului făcut. Recunosc că am primit o lecţie de viaţă. Culmea! În spaţiu virtual. Ceea ce mă determină a-mi dori să nu dezamăgesc. Totodată, sunt şi eu încântată că vinovatul făr’ de vină te-a recomandat cândva la el pe blog şi drumurile noastre s-au intersectat. Cine ştie, poate asta înseamnă “the beginning of a beautiful friendship”? :wink:
Iartă-mi euforia!
:w00t:
Imi place mult euforia ta, Antonela, cuvintele asternute in acest comment sunt ca de obicei cele mai potrivite. :kissing: Eu am facut putin… :blush: :ermm:
:wink: Nu se poate sa nu fi realizat. :biggrin:
Si sunt incantata ca nu ai ignorat acea recomandare, voi sunteti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat blogosferic in 2013.
Eu sunt de parere ca daca iti place un blog si vrei sa-l citesti, il citesti. Iar daca ai ceva de spus, lasi un comentariu, nu e musai cand citesti un blog sa lasi comentariu neaparat la articolul respectiv. Cam asa fac si eu cu majoritatea bloggerilor pe care ii citesc, incluzandu-te aici si pe tine, inca de prin ianuarie (2013) . Timpul nu-mi permite cateodata nici sa-mi verific blogul sa vad in ce stare se afla, am noroc cu aplicatia de pe telefon. Insa am ajuns la o concluzie, voi scrie rar dar bine, de aceea este blog personal si banuiesc ca un cititor cand intra vrea sa vada ceva interesant nu prostii aruncate. De cateva zile am o stare naspa ca sunt racit si n-am chef nici sa ma dau jos din pat. Apropo, vezi ca site-ul tau trebuie putin optimizat .
Multa sanatate, Alexandru, e sozonul virozelor, cred ca cu totii am fost raciti la un moment dat iarna asta. Nu stiu ce sa zic, eu am procedat asa, am scris rar, doar cand mi se parea mie un subiect demn de a fi abordat pe blog si cred ca am gresit. Ma gandesc serios sa schimb tactica. Doar sa pot… :ermm:
Cum adica trebuie optimizat? Ce ai detectat in neregula si ce trebuie sa fac concret?
http://tools.pingdom.com/fpt/#!/eCYLFT/summerday.ro . E cam mult pentru un blog .
:cwy: Da, este, dar nu as vrea sa renunt la unele puginuri… :ermm:
Uite, iti recomand un plugin pentru imagini – http://wordpress.org/plugins/jquery-image-lazy-loading/ . La fiecare articol, cand dai scroll, imaginea se incarca atunci, nu se mai incarca toate cand se deschide un articol. L-am bagat si eu la mine si vad ca isi face treaba .
Un demo ai aici : http://jquery.eisbehr.de/lazy/
Merci de recomandare, sa vedem daca il pot instala. :dizzy: :ermm:
e inourat afara dar e soare in sufletul meu :) multumesc mult pt aprecieri! :) esti o prietena draga si imi face mare placere sa te citesc :) ne citim de ani buni dar nu e doar atat e mai mult, e o legatura speciala care s-a format intre noi. si asta ma bucura :)
la inceputuri citeam multe bloguri, unele foarte faine si interesante care s-au inchis si mi-a parut tare rau :( acum timpul nu-mi permite sa explorez asa mult in blogosfera dar prietenii adevarati au ramas si-i citesc si comentez constant
cred ca sunt destul de sociabila si mi-e usor sa socializez si in online dar si in real. nu-s chiar asa indrazneata dar fac de multe ori primul pas, primul gest e un zambet, daca mi se raspunde e usor sa incep o conversatie cu cineva necunoscut :)
o zi frumoasa!
Corect, Lilly, daca ni se raspunde e usor sa infiripam ceva. :dizzy: :biggrin: Problema e ca de multe ori cel putin eu sunt ignorata… Si atunci imi vad de treaba mea.
Pai si eu sunt cam in aceeasi situatie, nu prea mai am timp de restul lumii. Ma axez pe blogurile prietene. :wub: Merci mult. :w00t:
Wow, m-ai facut sa ma simt tare bine :x Multumesc :*
Cat despre intrebarea din final…eu sunt si si, dar inclin mai mult spre timiditate:d :)) Si in online si in offline…asa e firea mea, ceva mai timida la inceput, dar dupa ce ma acomodez incep sa ma “dezlantui” :))
:biggrin: Asa sunt si eu, Raluca. :biggrin: :blush: Ma bucur ca ti-a placut articolul meu. :w00t: :cheerful: :tongue:
Neata, multumesc pentru salutari si gandurile bune, a fost un an 2013 plin cu intamplari dar am o presimtire ca 2014 o sa fie si mai si. Nice nici nu mai stiu de cand iti urmaresc blogul stiu doar ca vin aici de fiecare data cand scrii ceva si de fiecare data incerc sa las un comment.
Minden Jot!
Multumesc mult, Daniel, asa e, parca in 2013 ne-am descoperit, nu mai tin minte exact nici eu clipa intalnirii. :biggrin: Momentan nu am nici cea mai vaga idee despre cum se va desfasura 2014.
:whistle: :wassat:
De unde stie un blogger ca l-ai vizitat? Poi cel mai usor e daca comentezi, bineinteles daca ai o parere pertinenta si in tema. In rest, eu azi chiar te-am vizitat.
Merci de vizita, Cotos! :biggrin: :w00t: :blush:
Poate reusim sa reinventam leapsa ! ar fi nostim !
Ar fi ceva, da, eu cred ca totusi a murit definitiv! :biggrin:
:wassat:
Referindu-mă la întrebarea de la sfârșitul articolului, aștept de la ceilalți un semn de prietenie. Dar asta se întâmplă mai mult în real. Însă nu din cauza timidității. Dacă cineva vrea să vorbească cu mine, să-mi fie prieten și așa mai departe, aștept de la persoana respectivă să facă primul pas. Dacă nu o interesez, nu are rost să mă bag în seamă. Cam așa judec…
. Este si normal.
Alta e povestea când pe mine mă interesează cineva anume. Acolo-i acolo :biggrin: :silly: :happy: .
În blogosferă sunt mai îndrăzneț și dacă îmi place cum scrie cineva, nu ezit să devin un vizitator si comentator fidel
De citit bloguri, citesc într-o săptămână câte am timp, poate și starea necesară. În orice caz, cele preferate vor avea mereu atenția mea, fie ca las comentarii sau nu. În cazul de fața de exemplu, sincer, nu pot să nu-mi las gândurile la sfârșitul fiecărui articol scris de tine (uneori, spre bucuria mea, împodobit cu fotografii geniale, realizate de un fotograf excepțional).
Cum știe un blogger dacă l-am citit? Ori îi comentez articolele, ori nu știe. Sau poate află prin alte căi. Dar cum am spus și mai sus, bloggerii preferați oricum nu vor duce lipsa atenției mele.
Nu, nu mă aștept ca cei a căror articole le comentez să revină neapărat cu un comentariu. Și nici nu mă supăr sau chestii de genul, dacă nu o fac. Asta depinde de ei. Însă eu de obicei o fac. Când cineva îmi comentează articolele, revin cu un comentariu, deși mai fac și excepții.
Blogurile pe care nu le citesc sunt cele despre tehnologie (device-uri și alte alea). Nu mă interesează. Dar mai sunt și bloguri amestecate, sau pe mai multe nișe ca să zic așa, și uneori fac excepții. Mă rog, poate mai sunt și alte tipuri de bloguri pe care nu le citesc, dar nu-mi vin acum în minte.
Ca să recompensez cititorii de pe blog, încerc de fiecare dată să le răspund la comentarii, să le înțeleg opiniile și așa mai departe. Sau dacă anumite persoane vor să abordez un anumit subiect într-un articol, nu trec cu vederea și scriu măcar câteva rânduri.
Și nu în ultimul rând, mulțumesc pentru faptul că m-ai clasat acolo, la primul punct. :blush: :happy: Este reciprocă toată treaba asta cu blogurile preferate. :biggrin:
Ohoho, merci mult pentru rezolvarea pe blog a acestei lepsute, Alex, pentru raspunsurile complete lasate. Vad ca ne-am gasit bine, amandoi ne simpatizam, asta e perfect. :happy: :cheerful:
:happy:
Ma bucura ca revii pe aici de fiecare data, asa procedez si eu in cazul blogului tau, mi-ar placea sa fac eu fotografii de exceptie, din pacate ma rezum la ce poate oferi obiectivul de kit si orasul nostru natal. Tu esti prea nice. :wink:
sunt f timid… si nu doar pe blog ci si in viata de zi cu zi…
Ovi, cum ziceam, timiditatea se trateaza. Parca am mai discutat noi pe marginea subiectului. :biggrin:
Awww. cât mă bucur că te-ai gântit și la mine :)
Eu te citesc constant, mult mai des decât comentez, și nu o fac pentru a mi se întoarce vizita pe blog
Despre mine nu pot să spun că sunt foarte îndrăzneață, dar de multe ori fac eu primul pas.
Normal ca m-am gandit, stiu foarte bine cine ma viziteaza constant. :biggrin:
Multumesc pentru citire si mentionare,Nice! :)
Cum fac eu? Cam ca tine.Ma mai duceam si eu pe la altii, de inceput.dar in ultima vreme nu prea o mai fac.Nici nu sunt prea activa in comunitatea asta blogosferica.Nu prea mai am energia necesara,adica,cum stii,cand prind niste timp liber,daca nu desenez ceva-care imi ia de obicei ore- macar citesc… Si sincer,cred ca daca cuiva ii place blogul meu vine pt.asta pur si simplu,nu pt ca asteapta ceva in schimb.Dupa cum si eu citesc bloguri-putine,e drept- doar pt ca-mi plac,nu pt ca astept o vizita la schimb.Insa apreciez un raspuns la un comentariu,tocmai de aceea raspund si eu la cele ce mi se lasa.Bine,poate unde am si putine :))
Eu merg doar acolo unde ma simt bine primita si stiu ca pot spune ceva din inima. Daca nu cunosc omul…nu prea stiu ce sa ii scriu. Nu imi vine. Pur si simplu sunt cu “mainile legate”. Ce sa fac, mai vizitez si eu oameni cu care dezvolt relatii amicale sau de prietenie. Chiar si virtuala, tot prietenie se cheama, nu? :happy: :biggrin: :cheerful:
La mulți ani! :)
Ca să-ți răspund la întrebare, de multe ori sunt impulsivă în zona virtuală și dacă-mi place ceea ce citesc, comentez fără să analizez mult înainte.
Eu sunt impulsiva doar in real life. Dar nu intotdeauna. In blogosfera ma gandesc de 1000 de ori inainte de a spune ceva.
Nu stiu cate citesc, in functie de timpul pe care il am la munca. Daca nu am alta ocupatie, bag o tura pe bloguri, la citit, comentat. Oarecum e o dependenta.
De cele mai multe ori comentez, aproape la fiecare articol la care am ceva de zis.
:biggrin: Haha, inseamna ca pe blogul meu rar de tot gasesti ceva de comentat.
:dizzy: :tongue:
Imi place atmosfera de pe blogul tau. Pare un grup de vechi si buni prieteni.
Eh, nici chiar asa, cei mai multi dintre ei nici nu se cunosc, nu se viziteaza. :ermm: :dizzy:
Buna Nice! Nu stiu, pare foarte ciudat sa vin cu un comentariu la acest articol abia acum, dar acum ma gandesc ca nu te superi de intarzierea mea :)
De fel ma consider o persoana foarte, dar foarte timida. Eu nu prea ma imprietenesc foarte repede cu alte persoane, nu stiu cum sa reactionez in apropierea oamenlor noi. Spre exemplu, daca cunosc pe cineva de o anumita perioada de timp timiditatea mea dispare complet, aducand chiar si glume pe baza noastra etc…
Totusi, in ultima perioada am incercat sa fiu mai indraznet, sa am mai mult curaj, sper sa fie ceva ce se trateaza, nu-mi prea place statutul de timid …
Timiditatea se trateaza Lucian. :biggrin: Cel putin in offline, in online si eu am ramas la fel de timida ca intotdeauna… Chiar nu pot sa ma bag in sufletul omului, sa merg sa ma bag in seama pe blogul lui.
Stiu ca sunt printre cititorii constanti. Chiar daca vin mai tarziu, ca acum pentru ca am lipsit aproape complet din blogosfera, eu tot vin sa citesc. Daca citesc las si comm-uri, altfel de unde stie omul ca l-am citit? S-a spus ca de la referenti. Nu-i chiar adevarat. De pe alte bloguri, si de pe al tau desigur, vin la mine si alti oameni, gasindu-ma in blogroll-uri sau datorita vreunui comm care poate sa le atraga atentia si pare ca ei vin de pe acele bloguri. Dar vin doar PRIN acele bloguri.
Consider ca mediul virtual ne face egali.
Timiditati nu am. Deloc
Elly, eu devin, pe masura ce timpul trece, din ce in ce mai timida. Nu stiu daca e bine, dar asa simt. :ermm: :dizzy: Iar unii parca nici nu au chef de vizite, asa se comporta! :wassat: