…si contrar asteptarilor nu e unul fericit. Nostalgie, regrete si o imensa tristete port in suflet acum, la final. In seara asta, in timp ce editam cateva fotografii, gandul mi-a zburat la tot ce-a fost si nu va mai fi niciodata, iar ochii s-au umplut de lacrimi grele ce mi-au invadat obrajii fierbinti.
Deja imi este dor de ei.
Poate parea bizar, inexplicabil, absurd, dar e atat de real. Dupa ce aproape un an de zile m-am lamentat prin articole cat de greu imi este la serviciu, cat stres si oboseala acumulez zilnic, cati nervi si cate suparari se abat ca niste nori negri asupra unui biet muritor, iubitor de pace si senin, iata ca acum, cand ma aflu pe picior de plecare de la actualul loc de munca, realizez cat de mult mi-a placut de fapt, cat de frumos a fost. Si cat de mult imi va lipsi totul. Imi dau seama ca a fost unul din cei mai buni si linistiti ani din cariera mea si o sa va explic indata motivele.
Imi iubesc cu disperare meseria. Si asta se intampla inca din copilarie cand visam sa devin ce sunt azi. Eu intotdeauna imi urmez visurile. De ce o ador? Iata cateva dintre motive:
1. Niciodata nu-mi da ocazia sa ma plictisesc, mereu apare ceva nou, neprevazutul o caracterizeaza din plin. Daca ar fi sa dezvalui mai multe, dar tocmai asta nu doresc, as putea scrie cate un articol pe zi cu aventurile de acolo. Dar serviciul e serviciu si blogul e blog, sa nu amestecam lucrurile.
2. Am suficient timp liber pentru mine, pentru pasiunile mele, nu trebuie sa-mi petrec toata ziua birou.
3. Sunt in centrul atentiei si am ocazia sa-mi tratez zilnic timiditatea nativa.
4. E o meserie care imi confera libertatea atat de necesara, nu lucrez cot la cot cu un sef agasant si cusurgiu.
5. Intru in contact cu foarte multe persoane. Iar anul acesta, in mod deosebit, am avut norocul sa dau peste mai multi oameni simpatici ca de obicei, de care m-am atasat poate mai mult decat trebuia, fiecare castigandu-si un loc in sufletul meu. Iar surpriza cea mare a venit din faptul ca desi la inceput nu m-am inteles grozav cu unii dintre ei, in timp am ajuns sa ne toleram si chiar sa ne indragim.
Povestea vietii mele incheie in curand un nou capitol. Unul aparte, presarat cu multe momente emotionante, datorate unor oameni frumosi de care imi voi aduce aminte cu mare placere intotdeauna.
Nu-mi ramane decat sa privesc cu incredere spre viitor, caci prezentul e deja trecut. Si cine stie, poate istoria se va repeta.
Ce conditii/criterii trebuie sa indeplineasca un serviciu bun, la care sa mergeti de drag, in viziunea voastra?
sursa foto: weheartit.com
Eu îți doresc succes! Un final poate fi un nou început. Îți doresc din suflet să fie așa.
Acum am un job care îmi place de mor, dar nu a fost întotdeauna așa. Muncim ca să ne asigurăm o viață decenta, iar când facem ceea ce ne place ne declarăm fericiți. Din păcate lumea în care trăim nu ne oferă mereu asta, dar trebuie să avem încredere în noi și să încercăm să ne urmăm visurile.
Esti foarte norocoasa, Sonia.
Da, stiu ca e un nou inceput. Ieri eram extrem de melancolica, a fost totusi un an bun. Mai bun ca altele…
Merci mult. :cheerful:
Nice, iti doresc sa gasesti un job chiar mai bun de atat, unul care, pe langa satisfactiile enumerate, sa nici nu te epuizeze! Bafta!
Pentru mine, jobul ideal este cel unde fac ceea ce ma pasioneaza, fara ca sefii sa ma streseze, fara sa fiu nevoita sa muncesc si pentru colegii puturosi. :))
Nu stiu daca se poate, Vienela. In domeniul in care lucrez eu cam asa este peste tot.
Sa lucrez pentru altii? Dar nici nu se pune problema. Nu am facut niciodata asta la serviciul meu. Asta-mi mai lipsea. De fapt nu lucram in echipa ci individual.
Merci mult. :happy:
Draga Nice, iti doresc mult succes la noul loc de munca si satisfactiile sa fie la fel de mari cum este sufletul tau! Zi faina! :kissing:
Multumesc asemenea, Mariana draga. :kissing:
Cate-o data chiar nu înteleg sefii astia care lasa sa plece oamenii buni si se limiteaza sa lucreze doar cu… lingaii !!! :shocked: De ce trebuie sa pleci? De ce trebuie sa o iei de la capat?
Oricum ar fii, îti doresc succes în tot ceea ce vei face! Zi frumoasa! :kissing:
Pentru ca imi expira contractul de munca. Mereu am luat-o de la capat, Minnie. Ma rog, aproape mereu… Ma simt ca un Sisif modern. :biggrin:
:tongue:
Bine zic cu lingaii, se pare ca stii perfect cum merg treburile prin Romania. :angry: :sick:
Iti multumesc mult, asemenea si tie. :heart: E o zi superba, tocmai am inceput weekendul. :w00t:
Succes Nice!
Si eu am avut o serie de postari pe blog pe vremea cand imi cautam job si insirasem si atunci o lista lunga de lucruri pe care mi le-as dori. Din fericire eu am avut noroc si mi-am gasit jobul ideal. Important e sa nu vin cu groaza, restul sunt detalii.
Cam asa mergeam eu la inceput la servciu, cu groaza, e adevarat ca nu mereu. Acum insa lucrurile s-au schimbat radical. :happy: :cheerful:
:cheerful: Felicitari! :happy:
Iti multumesc, Anda si sunt foarte fericita sa aud ca exista serviciul ideal! Sunt fericita pentru tine si pentru ideea in sine!
Mult succes ;)
Io am intrat in depresie dupa 7 ani de petrecut la un post de radio. A fost jobul vietii mele, visul meu, acolo am facut primii pasi. A fost poate cel mai frumos proiect media din Romania, asa ca, atunci cand s-a inchis, am suferit ca un caine. S-a inchis de ziua mea :(
Foarte neplacut, intr-adevar. Din pacate astfel de proiecte nu dureaza. Mai devreme sau mai tarziu se termina totul. Tot ce e bun si frumos se termina repede, nu-i asa? :dizzy: :ermm: :cwy:
Iti multumesc, vom vedea ce-o sa fie.
Hmmm…nu stiu ce sa zic, cred ca ceea ce se termina se termina si gata. E greu sa accepti, stiu, dar iti face bine sa iti iei la revedere de la un loc, si poate e mai bine sa pleci pana nu ajugi sa urasti acel loc.
Succes mai departe!
Foarte mare dreptate ai si tu, Cuvanta. Mai bine sa pleci de acolo cu tristete in inima decat sa ramai si sa ajungi sa-ti urasti jobul. Desi in timp te obisnuiesti si cel putin in domeniul meu din an in an e tot mai bine. Inceputul e cel mai greu.
Bun venit pe blog. :cheerful:
Și eu mi-am căutat mult timp ceva (cum se zice, eram între job-uri). Mi-aș fi dorit să am de unde alege, dar nu am avut șansa aceasta, astfel că am ales ceea ce a fost atunci, pe moment. Pe de o parte, nu regret: o iau ca pe o experiență, am cunoscut oameni noi, cu care am și legat prietenii …în schimb, ce regret e graba cu care m-am aruncat asupra acestui job, doar pentru că treceam printr-o perioadă dificilă.
În schimb, un serviciu bun ar fi: să fac ceva ce îmi place, chiar și când e greu, pentru că voi trece mai ușor peste; un șef fairplay, fără nepotisme și altele asemenea; un colectiv de treabă- nu trebuie să-ți fie prieteni, dar să te poți înțelege cu ei … și condiții de lucru decente … oare cer prea mult? Se pare că da. :ermm:
Da, Alexandra, se pare ca ceri prea mult. Nici eu nu am intalnit un job care sa indeplineasca toate conditiile enumerate de tine. Peste tot exista (multe) dezavantaje si…un mic avantaj. :dizzy:
Asa e, cand trecem prin perioade dificile, acceptam orice. Si este un chin, un cosmar! :alien: :ninja:
Mna păi, să fie serviciul meu, unde eu să fiu șeful mare. Acolo m-aș duce cu drag!
Adevarat ai grait, Tury. Din pacate functia asta vine si cu multe responsabilitati si asumarea multor riscuri. Mai ales pe timp de criza. :cwy:
E un nou început şi, dacă va fi mai dificil decât ţi-ai dori,
ştiu că te vei descurca, fiindcă asta ai făcut întotdeauna.
Sper ca acest loc de muncă să fie atât de bun pentru tine
şi tu atât de bună pentru el, încât să ieşi la pensie de aici.
Baftă!
:biggrin: Cata dreptate ai tu! Ai spus o vorba mare, intotdeauna m-am descurcat, nu am avut de ales, am tras tare si am reusit. Insa vezi tu, concurenta e mai acerba pe zi ce trece… :dizzy: :ermm: :angry:
:tongue:
Iti multumesc, sper sa ai gura aurita(sau tastele calculatorului, nu stiu exact cum ar fi mai potrivit). :biggrin:
Nu stim sa apreciem ceva in adevaratul sens al cuvantului pana nu pierdem, pana la urma…
Nice, in viziunea mea, un serviciu bun trebuie sa ofere in primul rand timp… Timp liber, timp de gandire, timp pentru toate nevoile, oricat de restrictionat ar fi el in comparatie cu ceea ce trebuie sa muncesti. Nu stiu cum sa explic mai pe inteles :pinch: …
Mie nu mi-a placut niciodata munca in echipa. Prefer sa lucrez singur, sa nu depind de altcineva. Ceva de genul: “Eu raspund de propriile-mi greseli, nu si de a altora”.
Asta ar mai fi inca un criteriu care trebuie indeplinit din punctul meu de vedere pentru serviciul perfect…
Total de acord cu tine, Alex, pe la jumatatea anului am realizat cat de norocoasa am fost cu acest job, mergeam de drag la serviciu, cel putin in anumite zile si stiam ca va veni si momentul in care imi va parea rau ca totul se termina mult prea repede. Uneori e mai bine sa fie rau pentru ca despartirea sa fie usoara. Asa a fost in ultimii ani. Am plecat fara regrete, fara sa privesc inapoi, fara amintiri frumoase. Acum insa…am intalnit altfel de oameni, croiti din alt material. Si poate ca mi-ar fi placut sa raman in continuare alaturi de ei.
Da, jobul meu imi lasa timp suficient pentru tot ce aveam nevoie. Chiar si pentru weekenduri prelungite in afara orasului.
:biggrin: Pacat ca nu am avut cum sa profit de acest avantaj.
Si eu prefer sa muncesc singura. Mai ales fara sefi prin preajma. :biggrin:
Ma bucur mult ca ai conturate aceste idei de la varsta destul de frageda. Esti un tip care stie ce vrea de la viata. Felicitari!
:cheerful:
Un sfârsit e un inceput. Nu e doar cazul tau dar, se pare, si al Stelei. Va fi data afara din cupele europene, va retrograda, va ramâne fara cioban, dar va invia din morti, precum oaia Phoenix!
Serviciul perfect e cel pe care l-am avut eu: cu program regrabil, cu target-uri clare, fara prea multa oboseala si platit bine. Sa poti lucra si de acasa, dar si de la servici, fara sa te piseze cineva ca n-ai voie sa asculti muzica sau sa te uiti pe interenet in interes personal….
:)) Dragos, puteam sa jur ca te folosesti de acest pretext pentru a spune ceva urat despre Steaua.
:biggrin: Desigur, e dreptul tau, chiar nu ma deranjeaza, ma amuza. 
:tongue:
Si ca tot ce e frumos…se termina relativ repede. Iata ca sunt si oameni care se pot lauda cu serviciul ideal. Niste norocosi!? :unsure:
Pai nu e nimic rau, tocmai am zis: un sfârsit e un inceput. E bine pentru Steaua ca scapa de cioban, e un fapt pozitiv, unde ai citit ceva urât???
Da, esti norocos o perioada, dupa care te cam plictisesti. Nu faci aproape nimic si firma te ingroapa in bani. Uneori simti nevoia sa muncesti douaspe ore pentru salariul minim (pentru 8 ore), ca sa simti ca inca esti viu….
Mi se pare malitios sa spui ca va fi retrogradata si scoasa din competitiile europene.
Asta fac doar jurnalistii de la pro sport in cautare de subiecte senzationale. :dizzy: :angry: Deja nu-i mai baga nimeni in seama. :face: :biggrin: Si nici insinuarea cu oaia Phonix nu e tocmai simpatica. 
:ninja:
Da, era bine, doar ca noi nu avem norocul lui Dinamo sa vina un milionar precum Negoita sa preia clubul. :unsure: Stii cum se spune, rau cu rau, dar mai rau fara rau. :dizzy: :ermm:
:biggrin: Adevarat, cred insa ca cei mai multi dintre noi ne-am complace bucurosi in letargia asta. :biggrin:
Pai nu e malitiozitate deloc. Capul face…capul trage. In acest caz, capul de cioban. Si apropo, vezi ca si jurnalistii de la GSP spun exact acelasi lucru (dar e bine ca ai despartit apele, intr-adevar Prosport e ceva mai independenta fata de cioban decât GSP). Ma rog, in România se va rezolva in purul nostru stil balcanico-mioritic, dar in Europa nu poti merge cu asemenea comportamente.
Negoita e un milionar de carton care si-a gasit o jucarie de carton. Dar voi nu duceti lipsa de oferte – cam 75% din economia subterana ‘liciteaza’ pentru Steaua, care risca sa se transforme din turma in … stol.
Pai te complaci o perioada, dar dupa aia simti nevoia sa faci si altele….
Asa si? Ti-ai fi dorit retrogradarea Stelei? Ma rog frumos, de ce ar fi corecta actiunea asta? :dizzy: :alien:
Ooooo, Nice…….nu imi doresc retrogradarea Stelei, pentru mine a fost suficient ce a zis ciobanul in perioada aia, când a fost intrebat daca nu e mai bine sa dea bani turmei sa joace mai bine. A zis cam asa, citat aproximativ: “pai eu ce sa le fac daca s-au dovedit niste cretini (dar cred ca a zis ceva mai acid, eu ma exprim relativ academic), acum trebuie sa le dau bani altora!”. M-a uns la suflet, cu atât mai mult cu cât nimeni din turma respectiva nu s-a gasit sa behaie…au plecat capul ca adevarate oi si s-au facut ca le ploua peste lâna…
Pai, Dragos, hai sa nu traim in trecut. Ce legatura are echipa din perioada aia, cu cea de acum? Asta nu ti-a placut cum a jucat? Nu a castigat corect, pe teren campionatul? De ce sa i se ia titlul si sa fie retrogradata aceasta echipa? :dizzy:
Nice, lucrurile nu sunt asa simple. Justitia nu se infaptuieste cu viteza luminii. Dupa cum observi, e nevoie de 5 ani ca sa se dea un verdict vizibil inclusiv pentru orice simplu cetatean oleaca mai destupat (ah, cred ca am avut discutii pe acest subiect cu mai multi ani in urma, te rog frumos sa nu ma faci sa-mi amintesc). Actuala echipa nu are nimic in comun cu mânarelile ciobanului de acum 5 ani, dar sanctiunea e pentru cioban si pentru stâna lui. Regulamentele zic asa (alea europene, desigur, nu astea mioritice): ca va fi sanctionat foarte dur, cu eliminare din cupele europene intre 1 si 10 ani, orice club implicat, dupa aprilie 2007, in fapte de coruptie (ori ciobanul, la data infractiunii, era patron; iar Teia Sponte, fatalaul lui de serviciu, ala pe care l-au intins procurorii pe masina cu care a venit si i-au confiscat celebra valiza, era vicepresedintele stânei). Titlul nu o se i se ia, pentru ca nu are nicio legatura titlul câstigat in acest sezon pe teren cu balamucul de acum 5 ani. In România, chestiunea se va transa româneste, dar Europa (din care consideram ca facem parte) nu inghite asemenea ‘mioriticisme’. De platit va trebui sa plateasca clubul, chiar daca oalele le-a spart ciobanul (de pe urma caruia, fie vorba intre noi, turma a trait destul de bine) acum 5 ani. N-are nicio vina Europa ca justitia româna se misca cu viteza melcului. Dura lex, sed lex!
Si ma rog frumos unde era aici coruptia? :dizzy: A dat bani sa joace corect. Ups, banii aia nu au ajuns niciodata la U Cluj… Deci?
Bună, Nice! Dacă aş aştepta să se îndeplinească condiţiile pentru serviciul perfect tare mă tem că n-aş obţine aşa ceva. Deocamdată mă mulţumesc cu acel serviciu care oferă mai mult, evident la salariu
:whistle: Sunt materialist, deh nimeni nu-i perfect :tongue: 
:silly: :alien:
Apropo, nu pune la inimă “răutăcismele” :devil: Steaua se pregăteste pentru preliminariile CL :biggrin:
Hihi, toti barbatii capricorni intalniti de mine erau materialisti declarati. :biggrin: Macar esti multumit din punct de vedere financiar la actualul job?
:cheerful: Deci, exista, doar ca poate nu am fost noi suficient de norocosi sa-l obtinem.
Cum sa nu existe serviciul perfect, deja vreo trei comentatori au declarat mai sus ca l-au gasit. :biggrin:
Pai nu le pun, Dragos e nice as always. :biggrin:
:ninja: :dizzy: :ermm:
Da, probabil cei mai norocoşi au parte de jobul perfect, restul încercăm să minimizăm pagubele colaterale :dizzy: :ermm: :unsure: atât cât se poate, dacă se poate :dizzy: :unsure:
Cu un job de Resita (de fapt de RO) n-ai cum să fii mulţumit sau poate am eu pretenţii exagerate :alien: :silly: Oricum încă mai sper :wink: :w00t: ca un optimist incurabil :happy:
O seara minunata!
Asa e, mai greu gasesti jobul ideal in Ro. In schimb in strainatate treaba sta total diferit. Deh, alta lume.
:cheerful:
Optimist incurabil? Hihi, de cand ai devenit astfel, ultima data ziceai ceva de realism. :biggrin:
Seara buna si tie, Centurion.
Tocmai pt. că sunt realist, trebuia să alătur “optimist incurabil” exprimării “încă mai sper” pentru ca să aibă un sens logic :alien: Altfel, (adică realist fiind) nu s-ar justifica speranţa :whistle: :wink:
Neata, Centurion, stai linistit ca eu mai glumesc. O sa te obisnuiesti tu cu stilul meu, sper. :biggrin: :cheerful: :tongue:
:silly:
cred ca atunci cand iti place sa muncesti ajungi sa tolerezi multe la job, eu nu stiu daca mi-as dori un job perfect, sau un job pe care sa-l iubesc asa de mult. consider ca imi place sa muncesc, nu as putea sta zi de zi acasa fara sa am un job, ca nu mi-ar placea sa fiu intretinuta. muncesc pentru ca imi place, la job chiar daca sunt probleme sunt si lucruri placute, oricum in timp devine o rutina, uneori simti ca prinzi aripi cand reusesti sa rezolvi problemele care apar sau simti ca esti stors de atata stress si bataie de cap :P
atunci cand esti executant cred ca e mai usor, mi s epare greu sa fii sef pentru ca ai multa responsabilitate si bataie de cap :D
in acest moment ma duc cu drag la jobul acre il am chiar daca dimineata ma trezesc greu si uneori abia astept s ainchei ziua de lucru ca nu mai razbesc cu problemele, per ansamblu e ok. daca ar fi si putin mai multi bani as putea fi pe deplin multumita ….dar nu le poti avea pe toate :)
Intretinuta e un cuvant foarte urat in opinia mea. Nici mie nu mi-ar placea acest statut, nu l-as accepta. E adevarat ca se pot obtine bani si altfel decat prin mersul zilnic la serviciu. De ex sa fii fericitul posesor al unor apartamente pe care mai apoi sa le inchiriezi la diversi. Desigur, sunt servicii si servicii. Al tau te face fericita si pana la urma asta e tot ce conteaza. :happy:
Hehe…si eu am incheiat saptamana trecuta un alt capitol cu joburile din viata mea. A fost scurt si intens si am pus capat mai repede decat imi imaginam. Si iar o iau de la capat, interviuri, pregatiri, aplicatii la job-uri…tot tacamul!
Tu Nice? Unde te angajezi? Parca tu erai profesor? Sau tin eu minte gresit?
Of, si tu, Ana? :dizzy: Se pare ca suntem amandoua in aceeasi situatie. :ermm: Hm. :face:
E greu sa te desparti de ceea ce te-ai atasat, insa nu stii ce-ti rezerva viitorul :)
Pai asa cum ziceam la finalul articolului…sper ca istoria sa se repete.
Când am citit titlul m-am spăriat “Inevitabil se apropie sfârşitul”! Da! Aşa e, dar să fie cât mai târziu posibil:)) Eu cred că cel care are o pasiune şi din asta îşi câştigă pâinea e un om fericit. Pentru că o face cu plăcere, orice piedică îl stimulează, se perfecţionează. Când te duci la servici cu scârba ai mai mare, când nu ţine nici de pregătire, nici de pasiune, nici de salariu, ăla e un chin pentru supravieţuire. Sunt puţini oamenii care le au pe toate la un loc. Odată, o doamnă fostă preşedintă de Judecătorie mi-a spus că, dacă ar fi să dea timpul înapoi, acelaşi lucru l-ar face, aceeaşi meserie ar practica. Sau, un preot din satul bunicii mele mi-a spus că el atât de împlinit este cu meseria lui încât, la fel ca doamna judecătoare, dacă s-ar da timpul înapoi, n-ar schimba nimic. Ce fericiţi! Ce împliniţi! Şi eu mă gândeam: O, de-aş putea da timpul înapoi, câte aş schimba! E clar că undeva, la o răscruce de drumuri, am ales o cale care mă împlineşte mai puţin, dar e vina mea. Iar acum, e târziu să fac carieră în alt domeniu. Să zicem, actoria:)) Eu trebuie să-mi ung oasele, ce mai vreau carieră, poate doar de piatră pe la fiere sau pe la rinichi :blink: Când eram mică voiam să fiu stewardeză, să zbor printre nori. Deci, nu de mică am ştiut ce vreau. Am schimbat muuulte meserii :happy: Dar, o meserie care îţi dă libertate şi timp pentru tine şi familie, aşa cum spui că ai avut, e cât se poate de bună. Nu trebuie să fie totul roz, te-ai plictisi, trebuie şi ceva picanterie:) Tu ştii cel mai bine ce te aşteaptă. Noutatea ne sperie de la o vârstă, mojicii ăştia tineri, mucoşii ăştia mici n-au nicio treabă(glumesc, dar sângele lor fierbe altfel, al meu, de exemplu nu mai fierbe, mocneşte :biggrin: ). Noutatea, nu neapărat ca domeniu, ci din punctul de vedere al colectivului, să zicem, al independeţei (chiar şi financiare) etc.
Sper să-ţi fie bine oriunde ai fi! Şi să-nchei, cum e cântecul “te pup, pa, pa” :kissing:
Antonela, niciodata nu am stiut ce ma asteapta. Mereu m-am descurcat intr-un fel sau altul, dar pe an ce trece, concurenta devina mai acerba in domeniul meu. Nu e suficient sa fii bun, trebuie sa fii cel mai bun. Iar asta e un pic mai greu…pentru ca suntem multi la acelasi nivel. Iar eu cu siguranta nu mi-am propus si nici nu am ajuns niciodata in varf. Nu am astfel de aspiratii, imi cunosc bine potentialul, limitele. :dizzy:
Insa noutatea nu ma sperie, deja m-am obisnuit cu stilul asta de viata…profesionala. 
Din pacate sunt pe ultima suta de metri. Curand voi spune adio actualului loc de munca. :cwy:
Si la mine mocneste, asa ca te inteleg perfect.
Iti multumesc mult pentru gandul bun. :kissing: Hihi, nu stiu de ce, dar cantecul asta chiar imi place. :biggrin: :happy:
Mai sti Nice, poate va fi un nou inceput, poate vei face ceva care iti va place mult mai mult si acum nu-ti dai seama, oricum, aceste despartiri care iti fac drag sunt dureroase, adica asa cred ca ar trebui sa fie daca iti pasa cu adevarat de ele, din ce zici cam asa e.
Pentru mine nu stiu ce sa zic, probabil mi-ar placea un loc cat mai linistit fara prea multe probleme, sa fie intr-o oarecare masura bine platit, sa lucrez cat este nevoie, nu asta e problema, dar sa-mi placa maxim, nu pot sa-mi dau seama exact de un lucru daca imi place pana nu experimentez pe pielea mea…Iti doresc mult succes :)
Multumesc mult, Lucian, sper ca voi face acelasi lucru, nu schimb domeniul. :biggrin:
Nu există job-ul perfect, există omul perfect pentru fiecare job.
Fiecare om are propria viziune asupra vieţii, asupra mediului înconjurător – în ceea ce priveşte condiţiile de lucru, tipurile de oameni cu care interacţionează (colegi, şefi, clienţi) – şi ca atare fiecare îşi va dori un anume profil pe care-l va considera “job-ul ideal”.
“Omul potrivit la locul potrivit” nu e doar o vorbă în vînt – de fapt chiar asta e, din păcate! – ci e principiul care ar trebui să stea la baza unei societăţi corecte şi cu adevărat civilizate. A unei societăţi UMANE.
Dacă ar fi să definesc eu “job-ul perfect”, atunci acela ar trebui să permită în primul rînd flexibilitate şi creativitate, iar deciziile – în special cele importante – să poată fi analizate şi discutate în comun, nu dictate “de sus”, de multe ori chiar împotriva intereselor entităţii juridice proprii sau a angajaţilor săi.
Ar mai fi multe de spus adiacent la subiect, dar nu vreau să monopolizez discuţia sau să alunec iar în utopie şi extremism. Mai las doar un link către un articol în care se povesteşte pe scurt despre persoane care au ales să se rupă de stresul oraşului şi/sau de impunerile forţate.
Interesant punctul tau de vedere, Dragos, o sa ma gandesc serios la el, dar nu azi ca nu am mintea limpede. Asa cum pui tu problema, totul se schimba radical.
Despre locuitorii Cataluniei si dorintele lor stiam inca din 2010 cand am vizitat regiunea.
Eh, dupa cum vezi nu monopolizezi nimic, cat despre utopie si extremism mereu se ajunge acolo, chiar daca noi incercam sa pastram echilibrul, realismul. :ermm:
Nu-i grabă, că şi eu am banda ocupată şi capu’ împrăştiat.
Ciudat cum despre asemenea lucruri precum independenţa indivizilor nu se menţionează în media, dar o ţară întreagă ştie ce culoare au avut chiloţii Biancăi sau ai Zăvorancei în data de […]. Mă întreb cît ştie ţara despre evenimentele din Turcia şi cît de distorsionat au fost prezentate, dacă tot a venit vorba…
(filmările iutub despre evenimente dispar foarte rapid, ar fi bine să le vezi cît de curînd şi eventual să le descarci pe HDD; sînt cîteva foarte relevante în comentariile articolului la care am dat link).
Dragos, eu sunt una din acele persoane care chiar nu stie mare lucru despre situatia din Turcia. In ultimul timp nu am avut chef de nimic, am tinut televizorul mai mult stins, iar presa nu prea o mai citesc. Sunt in urma cu evenimentele. Cat despre mondenitati, rar de tot cand mi se deschide apetitul pentru ele. Dar se mai intampla, recunosc. Moderat insa, nu ajung chiar la chiloti. :silly:
Interesant ce spui, avînd în vedere că tocmai de la tine am luat link-ul care m-a dus la articolul respectiv despre Turcia. Vezi colo, în stînga, la blogroll, unde zice miscellaneous11? Hmm, cred că eşti foarte stresată zilele astea, cu schimbarea job-ului şi altele, de ai uitat. :wink:
Cît despre mondenităţi… numai de bine!
Un week-end cît mai relaxant şi plăcut! 
Da, Dragos, ai intuit foarte bine, am fost extrem de stresata din cauza examenului, acum cu schimbarea jobului. Nu am avut practic chef de nimic. Timp cu atat mai putin.
:cheerful: :happy:
Miscellaneous isi acutalizeaza foarte rar blogul si eu nu prea mai intru pe acolo.
Multumesc asemenea.
Stiu cum e cand expira un contract bun :( , cand trrebuie sa pleci de la un job care iti place … e nashpa! dar … capul sus, pieptu’-nainte :)). Orice sfarsit e un nou inceput, nu? Poate chiar mai bun.
Mult, mult noroc iti doresc.
Da, Tina, toti trecem la un moment dat prin asta. Cu diferenta ca eu trec an de an. :))
Iti multumesc pentru urare. Chiar am nevoie de el. :happy:
An de an nu e chiar asa rau :) ce zici de 6 luni sau 3 luni?
Wou! Asta chiar nu am patit-o. Clar nu m-as simti prea bine, eu care sunt pro stabilitate… :ermm:
Hm, daca ma gandesc bine am trecut prin asta intr-un an. 6 luni intr-un loc, 6 in altul. Pana la urma bine ca am gasit, ca somajul scria pe mine. :ermm: :tongue:
Pai orice despartire e o trauma, mai mica sau mai mare. Chiar si cea de locul de munca, chiar si de un loc de munca pe care intitial nu l-am prea iubit. Se intampla ca legaturile dintre noi si ceilalti oameni sa faca astfel incat acel loc sa devina mult mai ageabil decat a parut initial.
Sper sa iti fie bine mai departe, sa gasesti ceva mai bun, sa fii nu doar multumita ci, daca e posibil, chiar fericita cu noul loc de munca.
Sincer, nu stiu ce conditii ar trebui sa indeplineasca. Deocamdata macar sa existe. Apoi abia dupa aceea as vedea ce si cum. Nu prea mai sunt vremurile in asa fel incat sa avem dorinte care sa se si implineasca. Sigur ca ar fi bine…dar …e tot mai greu.
Da, Elly, ai mare dreptate, la noi salariile sunt mici, conditiile de lucru grele, si cu toate astea sute de candidati pe un post. E o concurenta infernala. Conditia esentiala este sa existe. :cwy:
Ceva mai bun nu pot gasi, dar macar la fel, sper. :dizzy:
frumos…
bucura-te cu amintirile… si… fruntea sus… vei avea alt servici tot asa de interesant si placut… sau si mai si… eu asa iti doresc din tot sufeltul…
succes pe mai departe
Merci, ovi, eu sper sa fie macar ca cel de anul asta. Ar fi ok. :dizzy:
Draga mea chiar daca se incheie o etapa cu bune si rele incepe alta care trebuie sa fie mai buna.Mult succes in viitor si sa auzim aici pe blog ca ai gasit ceva calumea in legatura cu munca.Ce sa zic de mine care in acest moment nu am un loc de munca si sunt obligat sa stau cu copii acasa,sotia merge la munca…in momentul cand a trebuit sa alegem cine sta acasa cu ele eu aveam salariu mai mic si lucram si fara acte…
Of, ce situatie neplacuta, Bucur. Mai ales ca ai o familie, eu momentan sunt singura, trebuie sa ma intretin doar pe mine(si sa platesc darile evident).
Iti multumesc pentru gandul bun. :happy:
Mai,asa suntem noi,cand nu mai aveam ce aveam,incepe sa ni se para altfel si sa ne para rau :D.
Orice sfarsit e un inceput,orice alt loc e alt noroc, e normal sa simti ceva la plecare,dar sa treaca repede si sa te uiti in zare la ce se arata :)
Weekend frumos!
Macar sa se intrezareasca ceva, ca acum e cam ceata la orizont. Situatia nu e deloc roz pe piata muncii in Romania, Silving. :cwy:
Merci asemenea.
Sa fie un loc de munca unde sa fi lasat sa lucrezi. Atat imi doresc. Fara sa intervina altii peste tine.
Pai si cine ar putea interveni peste tine, in munca ta? :dizzy:
Nice, eu iti doresc mult succes in continuare! Un sfarsit este intotdeauna un nou inceput, nu?
Cand am plecat de la ultimul loc de munca, am varsat catva lacrimi, desi imi doream tare mult sa plec. Asa ca te inteleg, e normal sa te simti un pic trista. E vorba de obisnuinta cu locul, munca, oamenii.
Un loc de munca la care sa merg cu drag?! Hmmm…habar nu am. Cred ca mi-ar placea ceva care sa nu fie prea stresant si unde sa am ceva mai mult timp liber pentru mine. Insa la profesia mea e cam greu de gasit :(. Deci categoric mi-am ales prost meseria :unsure:
Multumesc mult, Larisa, da, ai dreptate, e un nou inceput, dar eu sper ca acest inceput sa semene macar putin cu trecutul. Adica sa-mi gasesc un loc de munca la fel de bun ca cel de anul asta. Insa e foarte dificil pentru ca posturile sunt din ce in ce mai putine, iar bataia pe ele e mare. :wassat: :dizzy: :angry:
Deci ai fost oarecum in situatia mea…inseamna ca ma intelegi perfect. :biggrin: :happy:
Eu sunt singura ca vei gasi un job si mai bun! Mult mai bun :) plin de oameni frumosi, sarcini usoare, la fel de multa libertate si bani de 2 ori mai multi!
Pt mine jobul ideal e unul lejer, maxima libertate si un salar decent :)) Cine nu viseaza la asa ceva???
Multumesc pentru optimism si gandul bun, Alice, sper sa ai dreptate. :w00t: :cheerful:
:cheerful: 
Si eu iti doresc sa-ti gasesti un job ca cel pe care l-ai descris. Chiar ti se potriveste.
eu nu mai inteleg nimic… ai dat atatea examene si ai luat si nota maxima, e posibil asa ceva?
Pleci tu sau se desparte ei de tine?
E clar ca nu trecem printr-o pasa buna din punct de vedere profesional, noi capricornii… sau cine stie poate e un “graduate to next level” :whistle:
Nu, asa e legea, Pato. Nu mai pot continua cu ei, din pacate. Si tu stii prea bine, unde-i lege, nu-i tocmeala. :cwy: Se termina contractul… :face:
:biggrin: :dizzy: :ermm:
Dar tu ce ai patit, ca vad ca au revenit reclamele pe blog, deci ai scapat de probleme…
ce reclame?
Am avut niste probleme si se pare ca inca mai am…nu le-am rezolvat pe toate(macar pe alea cu banii le-am lamurit) :unsure:
Cele de pe margine, disparusera intr-o vreme si am crezut ca le-ai scos special din cauza incidentului povestit in articol.
Pai si ce, nu merge bine cu sesiune? Nu ai obtinut notele dorite?
n-au disparut…poate ti s-a parut, nu stiu asa sunt de ani de zile ca sa zic asa. :silly:
:wassat: Saptamana trecuta pagina blogului tau continea doar articolele, blogrollul (jos) si comentatorii(in dreapta). Si un banner cu blogul unui prieten de-al tau… :dizzy: :ermm: :tongue:
habar n-am, dar n-am umblat eu… la ele :blink:
:biggrin:
Tare asta. 
:ninja: :alien: Aliens! :alien:
maybe :alien:
Nice, in ce domeniu lucrezi?
Am scris in articol ca nu voi dezvalui niciodata acest lucru. Oricum este irelevant pentru acest blog, aici sunt doar un om, nu o functie. Merci de intelegere.
Bună!
Nu ştiu dacă ţi-am zis până acum, dar şi eu iniţial mă gândeam să lucrez în domeniul tău. Dar e nevoie de multă rabdare. Iar eu uneori când văd clar că “nu am cu cine” renunţ să mai îmi bat capul. :biggrin:
:biggrin: :alien: :angry: Buna, MT. Ce pot spune, ai spirit de observatie. Chiar ca nu prea ai cu cine. Insa anul asta am gasit si oameni de calitate.
De aici si articolul. :happy:
Nice, iar incepem? Banii n-au ajuns la U Cluj pentru ca U Cluj a pierdut meciul si ca intre timp au intervenit mascatii, care l-au umflat pe Teia Sponte cu tot cu valiza. Si nu se pedepseste numai mita, ci si TENTATIVA. Si coruptia asta e: ciobanul a dat niste bani (mai tineti minte cum sustineati ca banii erau de fapt pentru un teren?) pentru a-si crea un avantaj! Tu ai impresia ca poti prosti Europa cu ‘nuantele’ astea? Astea merg pe la noi (desi, dupa cum bine se vede, incep sa nu mai mearga nici pe la noi). Nu exista sa dai bani ca sa se joace corect. Daca dai bani unui functionar de la primarie ca sa-ti elibereze la timp un act (adica sa-si faca munca in mod corect) nu e tot coruptie?
Dragos, poate in ultimul ceas Becali si-a dat seama cat de prost a fost si cat de mult a gresit. Ceea ce i s-a intamplat lui si ce i se intampla Stelei mi se pare o vantoare de vrajitoare. Regizata oare ce cine? :ermm:
Nice, esti bolnava de scenarita … :devil: Stiu ca pare incredibil, dar Europa ne cam toaca marunt la creier sa lasam justitia libera. Asta e, a venit acum rândul ciobanului, care trage in jos si Steaua. De fapt, asta e scenariul: incercam sa avem o justitie curata, care sa-si faca treaba. Despre ce vanatoare de vrajitoare vorbesti? Ciobanul A INCERCAT SA MITUIASCA jucatorii Universitatii Cluj, iar regulamentele europene sanctioneaza foarte dur coruptia. Unde e neintelegerea?
Dragos, cred ca nu ma deosebesc prea mult de ceilalti romani, toti suferim de o forma mai usoara sau mai grava de scenarita. Nu ma incanta deloc intrarea in UE…
Nice…tu ai o suparare punctuala si vrei sa faci din asta o regula generala. Sa fie chiar asa indepartate vremurile in care stateai cu lunile pe la cozi interminabile pe la ambasade pentru niste amarâte de vize pentru Italia, Franta sau Austria? Chiar iti e dor sa stai 3 luni la coada la ambasada Belgiei ca sa apuci sa te plimbi o saptamâna pe ‘stradutele inguste, erotice si cochete’ din Bruxelles? Si ce-ar fi România daca ar fi in Asia, in Africa sau in Orientul Mijlociu, nu in Europa? Nu uita ca am suportat 25 de ani de dictatura de sorginte nord-coreeana. Cu apucaturile si hachitele noastre medievale? Cui crezi ca i-ar pasa de noi? Si stii ce fel de ‘justitie’ e pe acolo, Nice? In Coreea de Nord, de exemplu, daca faci o faradelege (si e foarte usor sa faci asa ceva, intrucât acolo iti trebuie aprobarea politiei sa parasesti localitatea de domiciliu), esti nu doar tu inchis, ci toata familia. Si nu exista ‘eliberare’; eventualii copii care se nasc in inchisoare, in inchisoare ramân toata viata!
Nu cu multa vreme in urma, in Orientul Mijlociu un unchi si-a violat nepoata, in vârsta de 13 ani. Stii ce a decis justitia, Nice? Ca unchiul n-are nicio vina, ca a fost vrajit de fata si, in consecinta, fata a fost ucisa cu pietre, pentru vrajitorie si preacurvie.
In Africa, daca dictatorul te vrea si tu nu-l vrei, e posibil sa sfârsesti impuscata instant – si asta ar fi varianta ‘soft’ a chestiunii. Exista posibilitatea sa-ti fie impuscata toata familia si tu sa fii data ca sclava sexuala armatei, urmând sa fii impuscata si tu, dupa aia.
O asa ‘justitie’ ti-ai dori Nice, doar de nervi pentru ca Steaua plateste tâmpeniile ciobanului? Ai impresia ca la noi nu s-ar putea infaptui o astfel de ‘justitie’, fara interventia europeana? Pai ia aminte la cuvintele lui Giovanni Becali: “nu mai are rost sa stati aici, ca Gigi s-a dus la inchisoare, in casa n-a mai ramas nimeni. Numai femeile”. Cu alte cuvinte ‘femeile’, in viziunea clanului ciobanesc, sunt o cantitate aproape neglijabila, numai bune sa stea in casa, la cratita, fara sa stie nimeni de ele (apropo, ai auzit vreodata de sotia ciobanului? Sau de fetele lui? Cum le cheama, ce impresii au, ce fac?) Ce parere ai Nice, ti-ar placea sa fii lasata singurica impreuna cu o asemenea haimana in contextul unei justitii din Orientul Apropiat?
Nu te incânta intrarea in UE? Esti libera sa te duci in Coreea, in Pakistan, in Afghanistan, in Republica Centrafricana, in Tanzania sau Uganda! Asemenea tari nu vor fi invitate niciodata sa intre in UE!
Dragos, dar ce esti atat de suparat? :ermm: :dizzy: Nici norvegienii sau elvetienii nu au vrut in UE. Nici croatii, erau semne pe toti peretii caselor cu UE taiat si vad ca o duc foarte bine. Ce sa mai zic de muntenegreni a caror tarisoara infloreste zi de zi desi nu e in UE.
Nice, hai ca intram in discutii nelalocul lor. Nu poti compara Norvegia sau Elvetia cu România! Acolo sunt niste democratii consolidate de aproape 1.000 de ani, pe când noi suntem, din foarte multe puncte de vedere (inclusiv in cazul folosirii sapunului sau pastei de dinti) undeva prin Evul Mediu timpuriu. Si inca o chestie: in legea elvetiana e stipulat CLAR ca nu pot exista ‘premieri’. Ca sa vezi minune…. Parca vad ca acum, când stii chestia asta, nici Elvetia nu-ti mai place….Croatia are o populatie un pic mai mare ca a Bucurestiului si croatii sunt in primele echipe ale lumii la polo, baschet, handbal si chiar la fotbal. O cu totul alta mentalitate, mai degraba Europa are nevoie de ei, nu ei de Europa. E o cu totul alta chestiune, ei isi permit sa flituiasca Europa! Noi nu! Noi suntem si râiosi, si cu coada sus!
Uite, la mine deși lucrez cu oamenii și sunt supravegheat de alți șefi prin camere video și mă sună toată ziua, ba directorul de logistică, ba patronul, ba managerul, singurul inconvenient e programul de 11-12 ore. Dacă aș fi avut un program de 8 ore ar fi fost bine. Nu are rost să îl supăr pe Dumnezeu cu faptul că aș prefera și mai mult ăliniște. Important e că am unde muncii și deși e mult de muncă am timp să și râd și chiar să glumesc cu mulți dintre clienți.
Să înțeleg că ai avut contract pe 1 an? Ce crezi că o să urmeze pe mai departe?
E bine ca mai glumesti cu clientii, imi place asta! :biggrin: :cheerful: 11-12 ore? Wou, sa inteleg ca a doua zi ai liber? 12 cu 24 parca se numeste sistemul asta, nu?
Imi caut alt loc de munca…
Nu. Eu nu am 12 cu 24. Lucrez zilnic 11-12 ore :P
:cwy: Aolo, esti foarte rezistent inseamna. :cheerful:
Draga Nice, ai nevoie şi de sfârşit din ăsta ca să îţi încarci energiile pentru un nou început
Mă bucur că anul ăsta a fost mai frumos 
E adevarat ce spui tu, Marin, uite ca la asta nu m-am gandit… :happy:
Iti tin pumnii, Nice!! Si sper din tot sufletul sa vina alt job mult mai frumos, cu provocari mai intense si cu oameni minunati :-)
Stiu cat de greu e sa pleci de la un job care iti place, mai ales cand plecarea e cumva fortata…Si la fel de bine stiu cat de greu e sa iti gasesti un job in zilele astea. (Eu imi tot caut de aproape 9 luni,,,)
Cat despre job-ul ideal, cred ca ar trebui sa fie platit decent, sa iti ofere posibilitatea sa faci ceva ce-ti place, sa nu ai sefi cu probleme la mansarda, sa nu ai program batut in cuie si sa lucrezi intr-un mediu ok, alaturi de colegi care sa iti faca zilele mai frumoase :-)
:cheerful: Hihi, imi place mult cum ai descris ce inseamna pentru tine serviciul ideal, ella. Ader din toata inima la conditiile puse.
Din pacate nu am avut un astfel de job pana acum, in primul rand mi-a lipsit salariul decent. :angry:
Multumesc, multa bafta si tie, se pare ca amandoua avem aceeasi problema… :cwy: :dizzy:
Locul de muncă ideal ar fi acela în care şefii să fie inteligenţi, integri şi cultivaţi (nu să pară, ci să fie!), să nu le fie frică de muncă alături de subordonaţi, să ai ce învăţa de la ei şi să ştie să-şi aprecieze oamenii (minimul acceptabil ar fi să nu am şefi pisălogi, care să-mi sufle în ceafă pentru că nu ştiu cum să-şi treacă timpul), să nu am colegi toxici (în toate formele posibile), bârfitori, leneşi, incompetenţi şi lingăi, să am ceva timp liber şi posibilitatea de a-mi organiza singură activitatea, să am posibilitatea de a beneficia de trainiguri, să am libertatea de a învăţa şi a-mi manifesta creativitatea (indiferent de formă), să îmi dea posibilitatea de a intra în contact cu oameni şi idei noi sau cu oameni care să mă inspire, să pot beneficia de recunoaştere, să îmi asigure condiţii de muncă bune şi un salariu la fel… Recitesc ce-am scris mai sus şi constat că… nu sunt deloc pretenţioasă (!)
Oricum ai întrebat cum arată locul de muncă ideal, nu un loc de muncă acceptabil.
În ce te priveşte, sunt convinsă că vei găsi ceva şi mai bun, iar concurenţa… Eh, cine se pune cu unul care tocmai a pus la pământ o comisie întreagă?! (apropo, felicitări! :cheerful: ) Cu cât e mai mare concurenţa, cu atât e mai mare şi satisfacţia!… în plus, nu cred să se unească toţi ca să te bată pe tine… :ermm: :w00t: :biggrin: iar, piece by piece, nu cred să aibă vreunul vreo şansă că-i faci stivă la uşă!
:)))
Wou, cat optimism si ce incredere ai in mine, merci mult pentru incurajari :heart: , cat despre tine…chiar ca nu esti deloc pretentioasa.
un loc unde stresul poate fi tinut sub control, unde oamenii colaboreaza cat de cat omeneste, iar seful e interesat in rezolvarea problemelor, nu in gasirea vinovatilor si perpetuarea conflictelor.