Observand valul de ingrijorare starnit de articolul precedent printre cei care ma citesc, am zis sa nu las sa treaca momentul fara a trage cateva concluzii:
1. Sunteti absolut minunati, datorita gandurile voastre frumoase, a mesajelor pline de caldura, empatie si incurajare, care mi-au incalzit rapid sufletul trist, pot afirma ca problemele incep sa se evapore la fel de brusc precum au aparut, iar in locul lor pare a se instala o liniste si un optimism de bun augur pentru moralul meu.
2. Cum asa, va veti intreba, si pe buna dreptate. Cum este posibil ca vineri sa se scufunde planeta, tragedie shakespeariana nu alta, iar acum totul sa reintre in normal? In primul rand Drugwash a lansat o ipoteza destul de plauzibila, cum ca ametelile mele ar putea proveni de la recent achizitionatul smartphone si mi-a propus un mic experiment. De atunci nu mai dorm cu mobilul la cap, asa cum obisnuiam, ci il inchid noaptea si il plasez strategic, undeva la mare distanta de corp. Drept consecinta ametelile s-au oprit ca prin farmec, ca si cand niciodata n-ar fi existat. Desigur, mai poate fi la mijloc si autosugestia, care la mine functioneaza de minune in general.
3. Dupa trei zile departe de serviciu, povestea cu examenele este de acum istorie. In acest weekend m-am odihnit si relaxat suficient, supararea mi-a trecut, am reusit sa uit cosmarul prin care am trecut din cauza unor “minti stralucite cu idei geniale”.
4. Si nu in ultimul rand, s-au rezolvat si problemele in dragoste. Dupa o cearta de pomina, a urmat cea mai dulce impacare. Cum era firesc, nu?
Si in final am doua curiozitati: considerati ca intr-un cuplu sunt benefice certurile? Au ele rolul lor bine determinat si anume de a verifica trainicia relatiei si de a o condimenta, de a o dezmorti? Si a doua: in timpul noptii pastrati mobilul foarte aproape de voi (de exemplu la capul patului, asa cum obisnuiam eu) sau il “depozitati” intr-un loc cat mai departe pentru a nu lua contact cu radiatiile lui nocive?
Tocmai ce plecam la somn dar am zis sa mai verific inca odata siteurile pe care intru zilnic, asa ca nu plec pana nu las un comment aici on summerday,certurile sunt benefice si normale pana la o adica dar sa nu exageram ca doar ce ii mult strica… In privinta telefonului de obicei sta la picioare langa laptop sau langa televizor nu prea sta mult in preajma mea cred ca daca nu ar fi sa ma sune parintii eu unul l-as desfinta nu sunt un maniac al telefonului adica nu prea ii simt lipsa.
Toutul ii bine cand se termina cu bine, welcome to normal Nice.
Foarte draguta marturisirea ta, Daniel, ma simt onorata. :cheerful: Da, si eu cred ca daca se intampla o data pe an, adica extrem de rar, si se rezolva cu o impacare spectaculoasa, atunci sunt benefice pentru ca pot indica ceva.
:silly: E bun telefonul mobil…e o inventie super desteapta. Ca il folosim noi mai mult sau mai putin e alta treaba, dar la o adica, e necesar. Tin minte ca m-am ratacit de grup la Muzeul lui Dali din Figueres si fara el as fi fost in pom. Sau macar un pic stresata si ingrijorata…
Eu il tin pe al meu la capul patului pentru ca de obicei e pe post de desteptator. Nu imi place sa-l aud mult timp dimineata, e totodata un factor de stres din cauza zgomotului insuportabil(la acea ora matinala).
Da, cosmarul a luat sfarsit, multumesc mult, Daniei. O noapte frumoasa!
All is well when it ends well. Ma bucur ca ti s-au rezolvat probleme! :biggrin:
Persoanele care nu se iubesc nici nu se cearta. Orice episod de genul acesta peste care relatia supravietuieste ii va aduce mai multa rezistenta si stabilitate pe viitor.
Cat despre telefon, eu unul il tin inchis (ca sa nu ma sune careva cand dorm, nu suport sa fiu deranjat, ador sa dorm si fac foarte urat daca sunt deranjat) si il tin in coltul opus al camerei ca sa ma dau jos din pat si sa il opresc cand suna alarma (in felul asta ma si asigur ca nu ma pun la loc in pat sa ma culc cand trebuie sa ma trezesc).
Asa este, MT! Ai mare dreptate, persoanele care nu se iubesc nu au de ce sa se certe. Dar nici nu rezista prea mult relatia…Tin minte ca mi-a spus mai demult un fost prieten ca nu vrea sa se certe cu mine, pur si simplu nu meritam sa se consume pentru mine! Nu se merita sa se enerveze pentru mine. Atunci am stiut pe loc ca nu simte nimic pentru mine. Si in cateva saptamani…gata relatia.
Bine, acum depinde foarte mult si de temperamentul celor doi. Daca amandoi sunt flegmatici…
Da, am mai auzit teoria asta cu trezitul definitiv datorita ridicatului din pat. :biggrin:
Merci mult ca esti alaturi de mine.
Ma bucur ca lucrurile se indreapta din nou spre bine, asa cum ma asteptam sa i se intample unui om frumos ca tine :P
Se pare ca odihna ti-a facut bine si vezi lucrurile cu alti ochi, caci si eu ma speriasem de toate lucrurile care ti s-au intamplat deodata. Tot raul spre bine, nu?
In final, eu zic ca certurile sunt benefice in cuplu, chiar daca noi, individual, le vedem tragice. Cu totii am trecut sau trecem prin asta si ni se pare ca toti ceilalti sunt fericiti, ca ceilalti au o relatie perfecta etc. Ei bine, nu-i niciodata asa. Iar certurile astea clarifica anumite lucruri si ne determina sa nu mai gresim altadata in relatia de cuplu. Cel putin asa a fost in cazul meu mai mereu :-D
Un inceput de saptamana reusit sa ai!
Exact, Raluca. Unele lucruri trebuiesc puse la punct intr-o relatie, iar asta nu se poate face mereu cu tonul jos sau cu zambetul pe buze. Iar la inceput apar atatea confruntari, probleme, neintelegeri… E bine ca persoana de langa noi sa stie cu cine are de-a face…ce ne dorim de la celalalt.
Da, odihna din weekend a fost decisiva. Si faptul ca nu am avut deloc contact cu serviciul. In plus m-a prins intr-o pasa foarte proasta… acum totul a revenit la normal.
Multumesc asemenea. :heart:
faza cu tel tb sa o incerc si eu, am observat ca is mai agitata ca si somn/ odihna cand e sub perna..sau langa perna, o sa il las mai departe.
cearta imi pare benefica pentru ca avem tendinta sa pastram multe in noi si nu gasim momentul sa ne desfasuram ideile/problemele, cumva la cearta ele rasar, ideal ar fi ca fiecare dintre noi sa realizam dupa ce si cum…si sa reparam/refacem – de multe ori mandria sau orgoliul in exces ne fac sa nu ne mai intoarcem.
ma bucur ptr tine ca lucrurile is pe fagasul normal si totusi iti sugerez sa mai pastrezi putina distanta, sa pui cumva raul in fata, sa te cenzurezi din cand in cand pentru ca atunci cand socul apare, sa il poti digera mai usor.
Carmen, eu am stat foarte mult timp inconurata de calculator si telefoane. Poate ca asta a fost motivul. Fiind in vacanta, am profitat si m-am dedicat si eu mai mult bloggingului, am evitat iesirile in aer liber…cam asta a fost.
Sa stii ca asta e scopul blogului meu: sa ma ajute sa trec peste anumite momente grele, sa ma destanui, sa discut cu oamenii chestiuni care ma preocupa la un moment dat. In general ma mai cenzurez, dar acum au fost prea multe si prea dintr-o data. In plus, eram si intr-un moment delicat din luna si aveam impresia ca toata lumea e impotriva mea. Abia acum am realizat de ce am fost asa suparata, de ce m-am consumat asa mult. Noi femeile suntem mai dificile intr-o anumita perioada, dar oricum pentru mine blogul are efect terapeutic. :cheerful: Vindecator. :tongue:
Nu e rau sa mai existe si certuri, dar sa nu fie catastrofale.
Uneori mobilul il pastrez cât mai aproape de pat, dar alteori, când stiu ca e obligatoriu sa ma trezesc exact atunci când suna telefonul, il pun mai departe (suficient de aproape ca sa il aud, dar suficient de departe ca sa ma dau jos din pat ca sa-l opresc).
Pai catastrofale ar insemna definitive: intr-un fel sau altul… Incercam sa ne incadram in anumite limite, uneori le mai depasim, avem impresia ca totul e compromis, dar pana la urma dragostea invinge, nu? :biggrin: :dizzy:
Nu inseamna in mode neaparat ‘definitive’ pentru ca, din diverse ratiuni socio-economice, cuplul poate rezista. Dar se poate produe o falie de netrecut.
Dragostea invinge….poate in filme, da….
Doar 3 zile pt Sfarsitul Lumii? te pui pe picioare mai repede decat credeam!
Eu dorm relativ aproape de telefon, il pun pe pervazul geamului, la capul patului, dar e mult mai sus decat mine! Nu cred ca undele ma “ating”
Eu nu am avut parte niciodata de impacari dulci si pasionale asa ca pt mine certurile sunt doar certuri, partile negre ale relatiei
Asa a fost de data asta, Alice, nu mereu se intampla miracole. :biggrin: Dar nici nu puteam sa nu anunt, ca prea se ingrijorasera oamenii. Mi s-a parut de bun simt sa spun ca lucrurile sunt …back on track. :tongue:
Eu am scăpat de niște amețeli foarte enervante din reducerea timpului la laptop… mi-a fost greu dar nu am avut de ales. :)
Certurile îs bune, atâta vreme cât nu-s prea dese și prea exagerate. Eu în 6 ani am avut parte de vreo 3 certuri, dar nici alea prea serioase :)
Cât despre telefon, dacă n-ar trebui încărcat aș adormi cu el în mână. Nu mă deranjează radiațiile.
Wou, dar ce relatie super armonioasa aveti, in 6 ani doar 3 certuri? Ce temperamente sunteti?
Sa stii ca si de la laptop mi s-a tras, sunt sigura de asta, fiind in vacanta am profitat de timpul liber si m-am ocupat mai mult de blog. Am stat toata ziua inconjurata de radiatiile de la laptop si telefoane…
Nice…totul e bine cand se termina cu bine. Nu pot sa spun decat ca ma bucur nespus ca lucrurile sunt bine.
Sper sa ramana astfel mereu
Multumesc mult, Elly.
Am facut acest articol ca sa va anunt ca sunt bine. Nu puteam sa trec mai departe fara acest anunt, mai ales cand am vazut cat de multi oameni sunt preocupati de sanatatea mea.
O saptamana reusita iti doresc. :kissing:
Buna dimineața! Chiar mă bucur că îți merg iar bine toate, pentru că articolul precedent tare nu mi-a plăcut. M-am învățat să citesc pe blogul tău despre lucruri frumoase și optimiste și când colo…:ermm:
Ca să răspund la întrebări, în cazul meu certurile în cuplu merg de minune. Ne spunem amandoi ce avem pe suflet , discutam si… gata, problema-i rezolvată :silly:
Uneori uit de el și când mă trezesc eu, îl găsesc închis, ceea ce e îmi dă o stare de mare frustrare mai ales atunci când nu a mai existat nici o alarmă care să mă trezească… :shocked:
În ceea ce privește telefonul, și eu am smartphone și nu îl închid niciodată noaptea, pentru că îmi pun alarma la el pentru cele mai multe dimineți. Și, de obicei, noaptea îl țin la încărcat, la maxim 1 metru de mine, dar până acum nu am avut nici unul din simptomele tale
Ana, daca telefonul e incarcat, sa stii ca alarma ar trebui sa sune chiar daca telefonul e inchis :-)
Nu știam asta. Merci că mi-ai spus
Eu m-am referit la faptul că se descarcă peste noapte pentru că uit să îl pun seara la încărcat și dimineața îl găsesc închis. Deci alarma nu mai sună :angel:
Ana, eu incerc sa aduc mereu lucruri vesele pe blog, dar vezi tu, nu mereu imi iese. Vineri eram intr-o stare deplorabila si am apelat la terapia prin scris. A functionat! Dar nu am vrut ca oamenii sa se ingrijoreze mai mult decat este cazul. Acum mi-am revenit si ma simteam datoare sa anunt.
Pai cred ca s-a intamplat din cauza faptului ca am stat toata ziua incojurata de radiatiile laptopului si ale celor doua telefoane(fiind in vacanta am avut mai mult timp pentru blogging). La un moment dat, pe 12 ianuarie, chiar de ziua mea, au inceput sa se simta efectele. Pentru ca eu nu prea am fost dizzy pana acum Foarte foarte rar…si imi trecea repede. Insa am stat nepermis de mult incojurata de tehnologie…
Eu cred ca procedati perfect. Daca tii in tine anumite lucruri poti dezvolta frustrari teribile…
Nu, nu e bine să ținem nimic în noi. Am făcut și greșeala asta acum câțiva ani, pe la începutul relației când eram mică și proastă și nu știam pe ce planetă sunt :unsure: Dar pe parcurs mi-am dat seama că nu e bine deloc nici pentru mine personal și implicit nici pentru relație. Și asta se aplică în toate relațiile pe care le dezvoltăm cu cei din jur. Atunci când ne deranjează ceva sau nu ni se pare în regulă, trebuie să spunem, dar cât mai repede, nu după nu știu cât timp (ca să nu îi oferim interlocutorului portițe de scăpare, gen „nu mai știu despre ce vorbești că nu mai țin minte” sau „de ce îmi zici acum? trebuia să îmi zici atunci!”).
Asa este, insa nu totdeauna o facem. Mai gasim si pretexte precum: daca o sa se supere, daca n-o sa inteleaga, degeaba ii spun ca tot ca el face, acum nu e momentul potrivit pentru o cearta…
Buna dimineata, Nice! Mă bucur ca au inceput sa se rezolve toate, de la starile de ameteala la examenel profesionale si alea din dragoste
Telefoanele mele stau pe oriunde, de cele mai multe ori prin camera in care dorm. Insa asta nu e o regula.
Eu unul nu inteleg certurile si nici nu mi le doresc. Si nici nu-mi plac persoanele care le provoaca. Imi lasa un gol in suflet iar marile impacari dupa certuri mi se par exagerate ca de orice activitate a omului.
Sa ai o saptamana minunata, Nice!
Neata, Marin. Da, totul a intrat in normal, si eu sunt cat se poate de multumita. Atat de multumita incat azi pe la pranz am iesit in parc la o sesiune de fotografie prin ninsoare. Abia astept sa descarc pozele sa vad ce a iesit. :biggrin: M-am relaxat si am uitat de cele rele. Doar un caine nervos s-a abatut asupra mea. La propriu. :silly:
Nu stiu ce au cainii astia cu mine cand ma vad la pozat. :tongue: :ermm:
Hm, si mie imi lasa un gol in suflet acele certuri cu persoane dragi din familie sau prieteni. Care eventual se rup definitiv din aceasta cauza. Dar cand pui la punct cu partenerul niste chestiuni care nu-ti convin…nu are de ce sa-ti apara niciun gol in suflet. Sunt necesare si discutiile mai aprinse uneori. Sau inevitabil se ajunge la ele. Pur si simplu se intampla. Nu poate fi mereu soare in paradis.
Aveam un prieten la un moment dat care mi-a spus ca nu merit efortul sa se certe, sa se consume pentru mine. Ghici ce s-a intamplat cu relatia noastra? :biggrin:
Multumesc asemenea, Marin.
Mie nu imi plac certurile si nici nu cred ca sunt benefice. la nervi, omul spune multe (de multe ori chiar si chestii care nu sunt in totalitate adevarate) si nu toti reusesc sa uite ceea ce au auzit in timpul unor discutii aprinse.
Telefoanele sunt destul de aproape de locul in care dormim, dar nu am dat niciodata importanta. Chiar am de gand sa experimentez, sa vad daca ma trezesc mai odihnita, dupa ce le voi muta in alta camera.
Depinde cat de mult iti cunosti partenerul si cat de tolerant esti. Oricum stii din capul locului ce temperament are, daca nu-ti convine si stii ca nu faci fata, il schimbi rapid, renunti la el. Uneori cand nu-ti convine ceva, te mai enervezi, mai izbucnesti. Deh, oameni suntem. Eu zic ca e mai rau sa tii in tine, se acumuleaza frustrari imense…
Chiar te rog sa-mi spui si mie rezultatul. Dar un comment de mai sus a intregit cumva tabloul acelor zile cand ma trezeam ametita rau. Statusem toata ziua cu latopul in brate si cu telefoanele la cap. Era inevitabil sa se intample. Deh, eram in vacanta si profitam si eu sa stau mai mult pe blog…
Telefonul foarte departe de pat și în majoritatea cazurilor închis.
Certurile se pliază pe etape de vârstă, nu cred să fie benefice
Tury, si cand nu-ti convine ceva la partenera ta, cum procedezi? Tu nu te enervezi niciodata? ce temperament ai? Esti flegmatic?
Foarteliniștit încât uneori disperă față de linșitea mea,hehehehehe
Despre telefoane de la o clujeancă de-amea, ce promovează Noua Medicină Gemană:
Da, am citit, interesante sfaturi… :wink: O sa le respect si eu de acum inainte, chiar nu stiam chestia cu momentul oportun pentru a pune telefonul la ureche.
Mă bucur să citesc rândurile astea, înseamnă că totul merge spre bine :)
Legat de telefon, eu dorm cu el la capul patului. Nu-i fix lângă capul meu, dar nici departe nu-i. Cred că ar trebui să mă obișnuiesc să dorm cu el pe birou, departe de mine. Și asta înseamnă să renunț să-l mai butonez seara… Changes, changes :)
Oana, incearca sa vezi daca se simte ceva deosebit. La mine a functionat. Plus ca pe vremea cand aveam ameteli stateam non stop cu laptopul aprins, in pat. Pe langa cele doua telefoane. Vezi dara…
1. Sunt maritata, traiesc zi de zi langa sotul meu. E imposibil sa nu apara certuri din maruntisuri, din nemultumiri, din neajunsuri. Trecem mai departe. Dar asta e viata de cuplu…
2. Nu dorm cu telefonul la capatul patului si nu din pricina radiatiilor. Pur si simplu mi-l inchid pentru ca nu ma astept sa ma sune nimeni in timpul noptii. Asa imi conserv si bateria…
Pe mine ma enerveaza cumplit noul telefon. Ii ia o eternitate pana se deschide… Preferam sa dorm cu el deschis.
Ai vazut! A iesit soarele mai repede dect se astepta cineva! :biggrin:
Nu cred ca cearta face bine, desi are si ea rostul ei uneori! :kissing:
Noi nu ne certam nici o data! :angel: NOT! :biggrin:
Mai repede decat ma asteptam si eu!
:angel: Minnie, uneori trebuie sa pui piciorul in prag, alteori simti ca vrei sa clarifici niste aspecte, sa-ti exprimi niste nemultumiri. Inevitabil ridici tonul si mai sar scantei. :dizzy: 
Certurile…neah. N-am sa le agreez niciodata, oricare ar fi natura lor. Asta pentru ca am trait vreme buna fara ele si prin urmare stiu ce se intampla cand se intetesc si prind proportii ce nu pot fi neglijate. Cred ca la un moment dat obosesti. Obosesti sa mai treci cu vederea sa mai repari ce e stricat, etc. Pentru ametelile acelea ar fi bine sa consulti si un medic, niste analize asa de rutina :).
Da, e bun punctul tau de vedere si ader la el in totalitate. Uneori obosesti de atatea cearta. Eu ma refeream mai degraba la cele de la inceput, cand oamenii se cunosc mai bine si care pot condimenta intr-un fel relatia, pot clarifica niste aspecte. Dupa 5 ani de casnicie, apar altfel de certuri, de mici dimensiuni, care se termina rapid, pentru maruntisuri(in special bani si lucruri puse prin casa). Evident ca daca nu ridici tonul si mai tipi din cand in cand nici nu poti elibera tensiuni acumulate… Si nici asta nu e indicat.
Tocmai am primit analizele pe care le-am facut prin toamna anului trecut, dar cine stie sa le interpreteze? Ca erau intr-un plic.
Pana la urma cred ca a fost de la faptul ca fiind in vacanta stateam cat e ziua de lunga la laptop si cu mobilele langa cap. Pana la urma era inevitabil sa ma trezesc cu o situatie de genul :dizzy:
Ma bucur ca totul s-a terminat cu bine si ca esti happy din nou!
Si acum sa-ti raspund la intrebari.
Incep cu cea mai simpla, da, dorm cu telefonul la cap, de fapt pus pe noptiera. Asa dorm de ani buni si n-am avut probleme, gen ameteli sau altele. Inteleg ca nu e bine…dar e si aiurea sa te sune careva si sa te ridici din pat si sa il iei din camera alaturata. Sau sa sune si tu sa vrei sa-l opresti si sa fie prea departe. Eu nu-l inchid niciodata pentru ca vreau sa fiu la dispozitia celor dragi, daca au nevoie de mine la 4 dimineata sa ma poata gasi. Iar telefon fix nu (mai) am. Ma enerva ca tot sunau cu greseala, duminica la 7 dimineata, si am deconectat telefonul fix.
Daca sunt benefice certurile? Nu stiu daca benefic e cel mai bine zis, dar e normal. In plus, ma gandesc ca daca n-ar fi certuri deloc, ar fi plictisitor. Si anormal. Prefer relatiile mai pasionale, unde se pune mult suflet. Sunt ok atat timp cat nu-s din cauza mai grave. Din maruntisuri sau diferente de opinie…sunt normale. Sa nu fie cu violenta fizica, verbala…
Mihaela, eu am stat si m-am gandit indelung de ce ce putea sa mi se traga. Si nu am gasit decat un singur motiv: de la radiatiile laptopului(tinut toata ziua aprins) si de la cele ale celor doua telefoane mobile tinute in permamenta langa mine. Atunci cand au aparut ametelile violente eram in vacanta si am profitat si eu sa am grija mai mult de blog. Plus ca nu aveam chef sa ies afara si uite asa stateam ore intregi la calculator sa recuperez ce pierdusem. Cum am inceput serviciul si cum am rarit-o cu calculatorul si am pus la distanta mobilele, cum au incetat ametelile. Am iesit mai mult in aer liber, am inceput sa ma plimb…si asta se observa. Plus ca am inceput si o dieta bazata pe fructe si legume proaspete…
Nu vreau sa cred ca sunt bolnava pentru ca nu sunt indicii in sensul asta…
Dar tu ai dreptate, e normal sa vrem sa avem langa noi telefonul, insa eu voi face de acum un efort si il voi tine mereu departe de corp. Mai ales noaptea, ca ziua mi-e imposibil. :tongue: :ermm:
Hihi, am citit cu mare placere parerea ta despre relatii. Foarte frumos ai spus tu acolo: “unde se pune suflet”. Da, total de acord! Pana la urma daca totul merge struna, se ajunge la plictiseala. La rutina. De aceea ziceam ca certurile au rolul lor. A, daca e cu violenta fizica e grav de tot. Adica se impune despartirea, categoric. Vad ca agresiunile verbale sunt totusi permise. Adevarul e ca barbatii romani au un anumit “repertoriu”. Ca sa zic asa. Hm…
Inainte de toate, am citit si articolul trecut si ma pregateam si eu sa las ceva cuvinte de incurajare, dar se pare ca nu mai pot lasa comentarii la el. Cu atat mai bine cu cat am apucat sa vad articolul asta si sa-mi fi risipit o particica din ingrijorare. Ma bucur sa aud ca acum esti mai bine si ca soarele incepe din nou sa straluceasca. :)
In ceea ce priveste intrebarea referitoare la certurile in cuplu, marturisesc ca sunt de acord cu ele. Rarute si dragute si care sa nu pomeneasca de ceva rupturi definitive. Eu si al meu Mires ne certam numai din prostii. Nu-mi amintesc sa fi avut vreodata certuri serioase in care sa amentintam cu despartirea. Chiar daca au fost unele cu tipete si urlete (majoritatea din partea mea, recunosc :D ), nici eu si nici el nu eram dispusi sa ne separam. Totusi, certuletele noastre asa cum sunt ele, ajuta relatia prin impacari. :D Uneori aproape ca-mi vine sa ma cert doar ca sa am parte de impacare… :)
Cat despre telefon, sincer habar n-aveam de treaba asta. Dorm cu el deasupra capului si am si eu destule stari de ameteala si transpuneri in alte lumi (am stiut exact la ce te referi! si mie imi e greu sa explic exact ce si cum …). Am sa incerc sa-l tin departe de mine si sa vad daca are vreun efect. Chiar e bine de stiut! :)
Saptamana colorata si cu soare sa ai! :)
Pai eu am inchis pentru comentarii pentru ca articolul nu mai era de actualitate, ca sa zic asa. Ce era sa mai induc bietii oameni in eroare, daca acum totul s-a schimbat la 90 de grade? :biggrin:
Am considerat ca se impunea si o a doua parte, unde sa linistesc putin oamenii care devenisera ingrijorati de cele aflate. Nu puteam sa trec mai departe altfel.
Rarute si dragute, da, cat de dragute pot fi certurile asta numai noi o putem stabili…dupa impacare. Atunci, dupa, chiar ni se par haioase, dar in timpul desfasurarii… :ermm:
Ce tare, am mai auzit fete care spuneau la fel ca tine, ca uneori le vine sa se certe doar ca sa aiba motiv de impacare. Caci da, e tare dulce faza asta a relatiei.
Eu cred ca se datoreaza atat laptopului/PC-ului cat si mobilului la un loc. Eu stateam cu laptopul deschis toata ziua. Cum sa nu am ameteli?
Dar e bine sa incerci si tu sa vezi cum te simti. La mine se inregistreaza o amelioarare semnificativa de cand le tin la distanta.
Multumesc asemenea. :heart:
A fost buna partea asta a doua. Intr-adevar, ne-ai linistit si chiar se impunea o linistire. :D
Hmm… in timpul respectivelor certuri intr-adevar nu ne simtim noi tocmai roz, dar cu atat mai mult e dulce impacarea. :D Eu personal recunosc, am momente cand caut nod in papura doar de dragul de a ma certa. Ca sa ma intelegi si ca sa intelegi cat de ridicole sunt motivele alea, odata m-am incapatanat sa ma “cert” cu el spunand ca rotile de la metrou nu se invartesc, ci aluneca!! =)))) Deci asa… Asta cu rotile a ramas in analele istoriei noastre drept una dintre cele mai stupide certuri ever… da’ si cele mai haioase. Se vedea clar ca eu am chef de cearta, iar el se amuza copios… :))
Da, chiar am sa incerc treaba cu telefonul. In cazul meu mai e si stresul. Cum am o zi mai proasta, cum incep cu ameteli, cu dureri de inima, cadere de par si tot asa… Dar daca o chestiuta asa simpla ajuta, atunci cu siguranta am sa tin telefonul departe de mine. :)
Seara frumoasa!! :)
Mai, voi chiar va iubiti. :)) :silly: Pai asa va tachinati voi, ca certuri nu le pot numi. Sunteti nostimi. :biggrin:
Asta cu stresul da, e cat se poate de reala si actuala. Din pacate chiar nu avem cum sa-l ocolim, mai ales daca traim in Bucuresti. :ermm: Poate doar sa ne obisnuim cu el. :angry:
Seara frumoasa si tie.
Certurile sunt bune in orice relatie, atata timp cat nu se ajunge la specularea slabiciunilor si a defectelor celuilalt. Lipsa lor denota indiferenta dintre parteneri.
Cat despre mobil, am sa-l tin cat mai departe de azi inainte.
Pai tu vorbesti acolo de manipulare, nu? Iar asta e un lucru grav…
Hihi, iata cati oameni am convins sa-si tina telefoanele ceva mai departe.
Cearta e o tîmpenie (scuzată fie-mi francheţea)! Orice diferenţă de puncte de vedere se poate discuta şi se poate ajunge la o concluzie logică şi acceptabilă de către ambele părţi. Cearta apare doar atunci cînd unul dintre personaje vrea cu tot dinadinsul să prevaleze chiar şi atunci cînd nu are dreptate. Iar eu unul nu accept aşa ceva. Mi se pare de bun simţ ca cel ce greşeşte şi îşi dă seama de asta, să accepte că a greşit şi să-şi ceară scuze. Deasemeni, mi se pare de bun simţ ca acolo unde se pot face anumite (mici) compromisuri care pot fi acceptate fără regrete ulterioare, să se facă. Însă în cazul unor diferende “grele”, e mai bine să dăm mîna şi să fim de acord că nu ne vom înţelege niciodată, iar fiecare să meargă pe drumul său. Acel “we agree to disagree”.
E foarte important ca orice nemulţumire să fie exprimată atunci, pe moment sau cît de curînd posibil. Cine le lasă să se adune, caută scandal cu lumînarea. Şi nu e vorba că unul nu-l iubeşte (suficient) pe celălalt dacă nu există ceartă… ăsta e un alt concept idiot! E ca şi cum o femeie cu faţa vînătă de bătăi ar spune “mă bate fiindcă mă iubeşte şi e gelos”. Atunci cînd e iubire adevărată, există comunicare şi nu se ajunge în veci la dispute grave care să poată fi categorisite drept ceartă.
Dar poate sînt eu prea maleabil şi permisiv… Pînă la urmă: certaţi-vă, fraţilor, dacă asta vă e distracţia săptămînii! :whistle:
Acum partea a doua, despre telefoane mobile: eu am două (Nokia 2630 şi Huawei U1220S), destul de “vai mama lor” în comparaţie cu tehnologia secolului 21. Însă din fericire sînt atît de “antice” încît nu-mi creează probleme. Le ţin pe noptieră, destul de aproape de mine în timpul somnului, dar din cîte am observat nu au radiaţii puternice sau – cel puţin – nu suficient de puternice încît să mă afecteze grav pe timp îndelungat. Şi nici nu sună telefoanele la mine ca la spitalul de urgenţă, că atunci e mai mare radiaţia: în timpul convorbirii, nu în stand-by. Însă aşa cum spunea cineva mai sus, nu le opresc niciodată, mai ales că programul meu zilnic nu e deloc asemănător cu al unui om de pe Pămînt şi chiar dacă dorm şi cineva mă sună, înseamnă că are o problemă importantă şi trebuie să fiu acolo să ajut.
Dragos, eu tind sa cred ca a fost actiunea combinata a laptopului cu cea a mobilelor. Alta cauza nu vad… Iar daca e autosugestia…cu atat mai bine ca pot sa ma vindec atat de usor. :silly:
Pai nu mereu e vorba de o greseala la mijloc. Si nici de un punct de vedere diferit. Se intampla ca sa se ajunga si la certuri. Cum necum, nu conteaza motivul, ci ca am reusit sa depasim momentul delicat.
Mare belea logica asta… După cum ştim noi, oamenii, orice pe lume trebuie să aibă o cauză. Iar ameţelile tale, ca să treacă prin simplă autosugestie, ar fi trebuit să apară – logic – tot prin autosugestie. Ceea ce mi se pare improbabil. :wink: Deci, undeva, o cauză reală a existat, la momentul respectiv şi probabil că a fost şi persistentă. Da’ de-acu’ să fiu albastru dacă mai dau idei, că mă trezesc cu vreun proces de la firmele astea deranjate de “diagnosticele” mele.
Cît despre “reparaţie”, foarte frumos, dar sincer să fiu, dacă aş avea lîngă mine pe cineva care caută cearta din plictiseală aşa cum am citit pe aici, ar zbura de acolo mai repede decît vrabia şi dusă ar rămîne. Adică ce, ţi s-a urît cu binele…? Ia du-te, taică, în ţările calde şi cînd oi da de greu, adu-ţi aminte de mine şi muşcă-ţi mîinile!
Sînt prea radical, aşa-i? :biggrin:
P.S. Ai încercat reparaţia la plug-in sau ai trecut cu vederea? Eram curios…
Dragos, sa stii ca la un moment dat mi-a trecut prin cap ca as putea fi bolnav inchipuit. :))
:whistle:
Mai, ce sa zic, cam ai dreptate, deci nu esti radical. :tongue:
Daaaaaa, sigur, ca alta treaba nu are Samsungul decat sa-mi citeasca mie blogul.
Nu am avut timp, de cand am ajuns acasa raspund comentariilor pe blog… Nu ca mi-ar displacea. :tongue:
Hehe, să-ţi arăt eu screenshot cu 465 de mail-uri pentru doar trei zile de lipsă de pe web? Norocul meu (relativ) e că nu sînt sclav şi am timp să mă ocup de ce vreau, cînd vreau, după proprii termeni şi condiţii. Aşa că te înţeleg, nu-i grabă.
Pînă la urmă, bine că-i bine. Hai să ne dăm peste cap de trei ori şi să facem să nu mai fie rău!
Te invidiez pentru libertatea ta, Dragos. :wink:
Libertatea mea vine la pachet cu mulţe beţigaşe care stau ele, de fel, orizontal, aşa, iar lumea le zice “minusuri”… Dacă avem voie să ne invidiem pe capitole, atunci poate om avea fiecare ce invidia, unii la alţii. Dar luat per ansamblu, please don’t envy me – ai avea foarte mult de pierdut. :wink:
Să-nţeleg că urmează un articol detaliat despre cum a decurs împăcarea…? :tongue: Just kiddin’!
Hm, inteleg, sesizez o nota amara in prima parte a commentului. Dar sa stii ca e visul oricarui om(cel putin al meu este) sa fie propriul sau stapan, sa nu aiba sefi cel putin, program, condica etc. Sa nu primeasca ordine, sa nu fie certat, sa nu se urle la el…
Cat despre articolul urmator, acesta va veni chiar maine dimineata si va fi o placuta surpriza. E un articol genial, plin de umor, sper sa fie apreciat la adevarata valoare. Stay tunned. :biggrin:
Bolovanii se rostogolesc întotdeauna la vale, nu la deal. În vale ce poate fi decît păşunea şi oile cuminţi şi ascultătoare. Sună sarcastic, ironic şi cum mai vrei să-i zici, dar e perfect adevărat.
Eu am luat însă calea peşterii, momentan bolovanii nu mă ating dar va veni ziua cînd unul dintre cei mari va pica drept în gura grotei.
Genial, zici…? Ei hai, nu fi modestă acuma! :whistle: :tongue:
Pls, asteapta inainte de a trage concluzii pripite. :biggrin:
Hehe, să pierd eu ocazia de a glumi un pic? Aş! :tongue: Voiam să zic Aş…tept. :biggrin:
Bună dimineaţa! :wink:
Hihi, neata, Dragos. :biggrin:
Am citit postul trecut in weekend, dar nu am apucat sa-ti scriu nici un comentariu. Vroiam sa-ti spun cateva ganduri bune, avand in vedere cele intamplate. N-am avut internet, ca am fost plecata, am mai intrat asa ocazional de pe telefon, dar cam greu cu logatul etc.. Iar astazi cand sa scriu, nu-mi mai apare casuta de comentarii :(.
Insa citind acum articolul acesta, nu pot decat sa ma bucur ca intre timp lucrurile s-au mai aranjat. Chiar imi pare super bine pentru tine. Asa se intampla adesea de fapt, lucrurile se rezolva de la sine :). Cat despre sanatate, n-ar fi rau sa faci cateva analize.
Referitor la intrebarea ta, despre certuri, intr-o oarecare masura cred ca sunt benefice, dar daca devin cam dese, clar ceva este subred la mijloc sau partenerii nu sunt potriviti. Acum depinde si de motivele lor, daca sunt grave sau pur si simplu doar stari proaste, stres etc.
PS: telefonul il tin pe noptiera noaptea. Nu stiu cat este de radioactiv, dar ma trezeste in fiecare dimineata :))
O zi minunata sa ai! Si chiar daca 2013 a inceput mai urat, cine stie, poate continua mai bine si se termina intr-un mare fel ;)! Sau cel putin asta iti doresc eu!
Larisa, eu nu pot sa scriu de pe telefonul mobil. Nu pot sa raspund pe blog de acolo. Mai intru, mai mai uit cine a mai scris, ce mai e nou, dar atat. Poate daca aveam tableta mai era cum mai era, dar la ecran de 4 inchi…sa scrii ditamai comentariu, e imposibil.
Calatoriti nu gluma. Adevarul e ca la cat de frumoasa e Franta, e pacat sa stai weekendurile acasa… :biggrin:
Da, chiar asa, buna observatie, lucrurile se rezolva de la sine… :wink: E adevarat ca nu mereu, dar eu am avut noroc de data asta. :cheerful:
Si asta e adevarat, daca sunt dese, ori sunt amandoi colerici, ori nepotriviti. Dar mai stii, poate unora le place sa se certe tot timpul. Ori s-au obisnuit asa. :)) Am mai auzit cazuri. :dizzy:
Multumesc asemenea, Larisa. :heart:
Deobicei dorm cu telefonul langa cap, biroul este apropiat de pat iar el sta deobicei pe birou. E posibil sa ai ameteli din cauza asta, e facut si un studiu pe treaba asta, cu oul daca il cunosti…a fost lasat un ou timp de 6o de minute intre doua telefoane care aveau o convorbire, dupa terminarea celor 60 de minute oul era fiert. Si sunt multe astfel de probleme, am inteles ca radiatile telefoanelor ar fi si cancerigene, deci plin de pericole…
Cazul cu oul nu-l cunosc, dar mi se pare incredibil! Am auzit insa ca radiatiile telefoanelor ar fi cancerigene, dar sunt doar speculatii, inca nu sunt dovezi clare in sensul asta.
Ma bucur sa aud ca problemele sunt rezolvate . Si , acu` sa fim seriosi , ce`i mai frumos decat impacarea?
Referitor la intrebarea ta , ce pot sa zic , chiar sunt intr-o perioada d-asta mai “aprinsa” si certurile sunt mai dese decat de obicei si pot spune ca nu sunt bune deloc . Intr-adevar , o mica cearta mai condimenteaza putin relatia , o mai intretine si o mai destinde ,dar si ce e prea mult strica , cel putin asta simt eu acu` , ma cam macina certurile dese si nu e bine . Stii cum e , micile detalii fac deliciile vietii , la fel si cu certurile , care se aduna si se aduna pana… Ca un exemplu as putea da un pahar de sticla care se sparge in mii de ciobulete , ce zici , il mai putem reface ?
Referitor la cealalta intrebare , pot sa spun ca rareori dorm cu telefoanele pe langa pat , de cele mai multe ori le tin pe birou. :D
Pai certurile dese nu sunt bune deloc. Indica ca relatia scartaie, ca ceva nu e in regula. Ca unul dintre parteneri e vesnic nemultumit si cauta “pricina”. Eu asa vad lucrurile. Deci nu, nu la astfel de certuri ma refeream, ci la cele foarte rare, zdravene insa, care se soldeaza cu o impacare de pomina si care par a ii uni si mai mult pe cei doi indragostiti. :biggrin:
:dizzy:
Bine faci, uite de asta nu esti tu dizzy.
Intr-adevar , in mare parte ai dreptate , dar sa lasam timpul sa rezolve problemele si sa nu ne grabim :D
Pai il lasam, ce altceva putem face? :biggrin: ermm:
Da… suntem neputinciosi in fata timpului :D
Cu timpul am invatat ca fiecare cuplu are ritmul lui si nu exista retete general valabile pentru o relatie. Mie personal nu-mi place sa ma cert, prefer o relatie mai linistita. Problema de multe ori nu e cearta in sine, ci faptul ca multi oameni spun tot felul de lucruri negandite la nervi, care-l pot rani pe partener, iar cu timpul relatie se poate deteriora din cauza asta.
Cu toate astea, nu-s de acord nici sa lasi problemele nediscutate pentru a pastra o liniste aparenta. Consider ca atata timp cat exista bunavointa ambilor parteneri, orice problema se poate rezolva. Si discuta frumos, fara reprosuri sau tonul ridicat.
Din pacate si eu dorm cu telefonul la cap. Scuza mea e destul de simpla: am alarma dimineata si nu pot altfel.
Ma bucur ca s-au rezolvat problemele :D
Din pacate sunt situatii cand chiar nu putem evita tonul ridicat. Mna, nervii sunt de vina, nu-i putem tine mereu in frau. :biggrin:
Si eu am telefonul pe post de alarma, dar de vineri il tin pe birou si nu pe capul patului. :cheerful: Ceva mai la distanta adica. :tongue:
ma bucur ca a iesit soarele pe strada ta :) dragostea si linistea sufleteasca rezolva multe probleme ;)
nu stiu cum e cu certurile, sunt o persoana care spune ce are de spus, nu astept sa se adune si mai e un aspect depinde daca ai si cu cine sa te certi, ca sunt persoane care stau si asculta, asteapta sa-ti treaca si sunt persoane care zic si zic, pun paie pe foc si asa iese o cearta mare :D
imi place mai mult armonia in cuplu decat impacarea dulce :P
Lilly, pai stai asa ca si mie imi place armonia in cuplu, nu agreez cearta, dar daca se mai intampla, incerc sa-i vad partea pozitiva. Se intampla destul de rar la noi, oricum. Din an in pasti.
Doar ca suntem noi mai categorici si mai implusivi…
Merci mult pentru sustinere. :kissing:
Pe mine mă loveşte paranoia când e vorba de mobil. Sunt spaima telefoanelor tuturor membrilor familiei, care de obicei le ascund din calea mea, pentru că în cazul în care văd vreun “inamic” prin preajma cuiva când se relaxează, respectivul poate să fie sigur că mobilul lui va pleca în următoarele secunde în cel mai îndepărtat colţ al casei. La fel păţeşte şi telecomanda oricărui aparat, dacă bag de seamă că ăl de la butoane doarme-n front (ceea ce înseamnă că, avându-mă pe mine în casă, nimeni nu s-ar putea relaxa pe un scaun pentru masaj)… Nu ţin mobilul pe lângă mine decât când n-am încotro şi tocmai mi-ai confirmat faptul că paranoia mea e justificată. Cât priveşte telecomanda, am şi o justificare mai „consistentă”, în afară de „tratamentul cu raze”: acum vreo jumătate de an, prin vară, un amic a adormit cu telecomanda în pat şi ne-a lipit pe toţi de tavan în toiul nopţii, când a pus genunchiul pe butonul de volum al telecomenzii. Eram cam obosiţi după un mic chef şi ne odihneam fiecare prin câte un cotlon, dar ne-am înviorat instantaneu când a început televizorul să urle. Noi şapte cheflii şi locatarii a încă vreo 3 apartamente învecinate.
Certurile?! Nu cred că sunt benefice. Poate doar dacă se lasă şi cu bătăi… Glumesc. Nu, nu îmi pot imagina certuri benefice. De obicei, ieşi epuizat din ele şi îţi vine să îţi dai palme când realizezi că totul a pornit de la o prostie. Sunt benefice, poate, doar în măsura în care nu poţi să îţi exteriorizezi prea bine micile nemulţumiri şi astea se tot acumulează, până te transformă într-un butoiaş cu praf de puşcă… şi, decât să tot acumulezi până ajungi să-i spulberi pe toţi din jurul tău la grămadă, da, e mai bine să ajungi să te cerţi cu „subiectul” acumulărilor. Oricum şi asta e o chestie relativă, pentru că, indiferent de motiv, rămân găuri. Caut să nu mă cert, mai ales că un om furios mi se pare de multe ori ridicol (asta nu înseamnă că nu mi se poate întâmpla să îmi crească pulsul instantaneu la 150 de bătăi pe minut, dacă ai sărit calul din senin).
:))) Esti super haioasa, parca ti-am mai spus ca imi place mult de tot cum povestesti, te-ai gandit vreodata sa-ti deschizi propriul blog? Ai avea succes garantat! :biggrin:
Sau cel putin asa imi place mie sa cred, pentru ca in ciuda acestora, am reusit sa mergem impreuna pe acelasi drum.
Nici eu nu sunt adepta certurilor dese, lungi si epuizante, dar incerc sa vad si partea buna dintr- astfel de experienta, atunci cand se intampla. Si in cazul nostru pot spune ca fiind persoane mai impulsive, se mai produc. Rar. Si mereu ne indica cat de sudata e relatia noastra.
Blog?!… Există, dar e tinerel și modest (ca să nu zicem ”sărăcuț”). Părinții îl cam neglijează, e puțintel sălbatic și umblă cu părul vâlvoi. E mai curând un anti-experiment. N-are nas de ieșit în lume deocamdată și nici subiectele nu sunt neapărat amuzante, e diferit într-o anumită măsură de comentariile de aici (nu spun că îi lipsește simțul umorului, ci doar că e diferit). A trecut prin momente grele și puțin a lipsit să fie abandonat, fiindcă nu a putut răspunde la o întrebare simplă: ”La ce bun?”. A suferit o vreme de inaniție și nu sunt încă sigură că va supraviețui, totuși, când (și dacă) s-o mai întrema, promit să-ți fac o chemare până-n prag (și o să mă rog să nu fii complet dezamăgită; am impresia că seamănă izbitor de mult cu Pan…)
Pai…astept cu nerabdare invitatia. :wink: Nu am cum sa fiu dezamagita! :cheerful:
Deci a fost exact aşa cum ţi-am prevestit. Mă bucur că-ţi merge bine!
Cea mai dulce e împăcarea. De astea sunt bune certurile, când şi când.
Desigur, telefoanele mobile se ţin departe de corp, dar îndeajuns de aproape
încât să auzi când sună. Dacă peste noapte le ţii închise, e şi mai bine.
Merci mult, pana la urma am iesit cu fata curata si din necazul asta. :biggrin:
Sa stii ca-l mai si inchid. Tot asa, cand si cand.
Exact, cand si cand, foarte rar.
Pe al meu l-as putea tine si in alta camera, ca tot l-as auzi.
totu-i bine cand se termina cu bine… asteptam noile articole :D
Exact, Pato, vor veni mai repede decat iti imaginezi. :biggrin: Chiar maine dimineata. :tongue:
dar ce sa vezi… m-ai pacalit! :D
Pai intentionam sa-l postez, ca e deja scris, dar m-am trezit tarziu azi de dimi si nu am mai avut timp decat sa plec in graba la job. :dizzy:
Yeiiiiiiii! Welcome back, darling!
Telefonul il tin destul de aproape de mine, dar noaptea e pe silent. Inainte obisnuiam sa il inchid, dar de cand am avut cateva evenimente nefericite in toiul noptii il tin deschis . Cat despre certuri, hmm noi suntem de 5 ani impreuna si cred ca 1 singura data ne-am certat. Dar cearta din aia asa mai furtunoasa, in rest discutam tot ce ne deranjeaza. El este un om extrem de calm, eu sunt mai agitata si ma exteriorez mult mai repede, dar nu stiu cum se intampla ca mereu reuseste sa ma tina undev ala mijloc si ma calmeaza. Ne completam pe partea asta. Deci nu prea pot sa imi dau cu parerea aici , ca nu am experimentat :D
Da, Cornelia, la certuri mai furtunoase ma refeream, nu la tachinari sau la certuri cotidine pe motive casnice. Depinde foarte mult si de temperament, noi suntem amandoi ceva mai impulsivi, mai colerici(sau sangvini, nu ma pot decide) si e mai greu sa mentinem linistiti pe termen lung. Unul dintre noi trebuie sa mai si izbucneasca.
Pai la noi eu sunt aia temperamentala, dar din fericire are un stil sa ma faca atat de calma, zici ca imi da extraveral :)))
Super, ideal!!! :biggrin:
Incepem cu punctul 2: dorm cu mobilul fix langa tampla, parca mi-ar tine loc de perna, insa nu ma doare capul. Lucky me :)
Cat despre certuri….sunt acele momente care pun relatia la incercare. Certurile puternice si care sunt trecute cu brio spun atat de multe despre o relatie. De multe ori sunt dovada vie ca sunteti capabili sa faceti sacrificii si ca puteti trece peste orice. Si cand spun orice, e chiar orice.
Ma bucur tare de tot ca esti bine si voioasa.
Foarte corecta definitia certurilor in conceptia ta, Iulia. Totally agree. :wink:
Ah certurile ma epuizeaza mai ceva ca un maraton, un post negru de 40 de zile, parca moare ceva in mine.. nu le gasesc rostul.. pentru mine reprezinta incapatanarea de a rezolva lucrurile, discutiile aprinse in care se vin cu idei, solutii, mi se par normale, benefice, constructive!
Ma bucur pentru tine ca s-au linistit apele!
Cat despre radiatii, oh multe glume[proaste] se fac pe seama mea.. nu dorm, nu lucrez cu el aproape, nu il tin in buzunar. Cat mai departe de mine si de cei dragi. Mai ma mananca limba si sfatuiesc pe altii si mi se multumeste usturator.. pentru pc mi-am luat ochelari protectori care isi fac treaba, insa excesul dauneaza oricum si se simta diferenta atunci cand stau departe si revin la vechile activitati dupa pauze considerabile.
Revin la “certuri”, alea zdravene ivite din senin nu sunt decat tot rezultatul unei nemultumiri, mocniri.. ah certuri prostesti de la niste neintelegeri dupa care te apuca rasul, eh alea cred ca sunt singurele permisive dupa mine :))
De acord cu tine, Mihaela, dar alea sunt mai degraba tachinari, furtuni intr-un pahar cu apa… Si trebuie ca partenerii sa fie ambii posesorii aceluiasi tip de umor…
Ma bucur ca s-a rezolvat totul si esti mai bine!!
Consider ca nu certurile, ci conflictele sunt benefice. Iar un conflict poate fi rezolvat in mai multe moduri (cearta ar fi o cale…).
Eu sunt flegmatic-sangvinica, pasiv-impulsiva. Deci am momente, uneori reactionez pe moment furtunos, insa imi dau seama uneori chiar imediat, dupa 10 secunde sau chiar in timp ce reactionez :silly: Alteori, pur si simplu nu am chef de certuri cu nimeni si evit asta. Am un prieten care e si el flegmatic si apar intre noi conflicte destul de des, dar suntem ataaat de flegmatici incat… trecem mai departe, de obicei rezolvarea e un ,,agree to disagree”, mai ales ca nu sunt chiar lucruri de care depinde viata noastra. Deci conteaza si temperamentul si personalitatea partilor implicate, hihi.
Intr-o relatie insa, sa ignori conflictele nu prea e indicat..
Interesanta perspectiva. Nu stiu exact ce inseamna conflict… :dizzy: Adica o contradictie de idei, de interese? De pareri? Eu cred ceva, el altceva…si de aici sar scantei. Trebuie sa reflectez pe tema asta.
Da, cam asa. Un dezacord, neintelegere intre doua sau mai multe persoane/grupuri cu privire la… diverse. Conflictele stau de multe ori la baza evolutiei si dezvoltarii. Cand apare un dezacord, apare si motivatia de a rezolva sau imbunatati unele lucruri. Daca totul e ok mereu (chiar si numai aparent), apare riscul stagnarii.
Cred ca e important ca oamenii sa faca diferenta intre un conflict (care sigur are si conotatii pozitive si poate avea efecte benefice daca e rezolvat adecvat) si o cearta – care e un mod de a aborda conflictele… unul nu prea simpatic, dupa parerea mea :)
Ma bucur ca ti-ai revenit din toate punctele de vedere.
Mobilul e aproape de mine… insa nu pare sa ma deranjeze. Poate voi face un experiment sa vad daca dorm mai bine cand nu e prezent.
Cat despre certuri, reprezinta o cale de comunicare, mai agresiva, dar e comunicare… si e mereu nevoie de ea. Nu zic ca sunt necesare, ci ca se intampla si ca trebuie sa trecem peste ele.
Normal ca mai rarut…ca-i mai dragut. Asa ca mine.
:tongue: :blush: :angel:
Imi dau si eu cu parerea:
Considerati ca intr-un cuplu sunt benefice certurile?
Sunt benefice in sensul ca fiecare spune ce-are pe suflet si nu tine in el. Sunt daunatoare cand sunt prea dese. Inseamna ca partenerii au prea des lucruri pe suflet care nu se potrivesc cu lucrurile de pe sufletul celuilalt. Si atunci e mai bine o ruptura decat o cearta prelungita si reincalzita.
Au ele rolul lor bine determinat si anume de a verifica trainicia relatiei si de a o condimenta, de a o dezmorti?
O relatie careia si se verifica prea des trainicia… nu e prea trainica din start.
Si a doua: in timpul noptii pastrati mobilul foarte aproape de voi (de exemplu la capul patului, asa cum obisnuiam eu) sau il “depozitati” intr-un loc cat mai departe pentru a nu lua contact cu radiatiile lui nocive
Il tin pe noptiera de langa pat ca sa aud alarma dimineata dar si in caz ca suna cineva care are nevoie de ajutor (nu s-a intamplat pana acum dar nu se stie niciodata).
Asa e, Miheala, certurile dese indica o nepotrivire de caracter si anunta sfarsitul prematur al unei relatii. Bine, asta in cazul in care celor doi nu adora discutiile in contradictoriu constante.
:ermm: :ninja:
Important e ca ai trecut peste momentul ala dificil si ca zambesti iar :-)
Cat despre certuri, eu zic ca-s absolut normale, intr-un cuplu. Insa atata timp cat exista iubire si dorinta de a rezolva problemele, se trece peste orice obstacol! Iar telefonul…al meu e din generatia veche si de obicei sta pe masuta de langa pat. Nu m-am gandit pana acum ca ar putea sa-mi faca probleme :-)
Foarte buna remarca ta, Ella, atat timp cat exista iubire si mai ales dorinta de a rezolva problemele. :wink: Dar o dorinta reala si o solutionare adevarata a divergentelor!